Dorel Bîrsan
63 aprobate
biransblogblog.wordpress.comx
biransderol@yahoo.com
193.106.126.220
Filmul în discuţie despre piramidele din Egipt nu este de loc o noutate în tratarea acestui subiect. Autorul dă dovadă de diletantism şi face greşeli grosolane în argumentaţia sa.
Porneşte de la aceeaşi mare gogomănie, cum că piramidele sunt produsul Egiptului faraonic, ceea ce este o eroare, ele fiind cu mult mai vechi (circa 9 milenii).
Unul din argumente este acela că la proiectarea piramidelor s-a folosit ca etalon cotul sacru de 0,63566 m, definit ca a zecea milioana parte din raza polară a Pământului la acel moment.
Ori Egiptul faraonic avea un cot de 0,525 m (nu de 0,5236 m, cum pretinde acest Krasniqi) şi nu cunoştea cotul sacru, care este un etalon mai precis ce rezonează cu toate piramidele construite pe Terra. Spre exemplu, Piramida Soarelui din Mexic are şi ea 63 m înălţime, ceea ce reprezintă 100 coţi sacri, ca şi piramida în trepte a lui Djoser, construită tot în Egipt.
Numai în coţi sacri sau piramidali sunt evidenţiate măsurile semnificative ale Piramidei.

Altă absurditate emisă de Krasniqi este aceea că acei constructori de piramide (el le zice egipteni!) au folosit lentile de 5 m diametru prin care focalizau lumina Soarelui şi topeau pietrele pe care le turnau în forme. Cu toate aceste „performanţe tehnologice” de topire a granitului, acei constructori nu aveau un etalon de măsură şi au dedus unul în baza măsurii diametrului unei picături de apă dulce din Nil, plasată pe suprafaţa unei pietre de granit, care avea un centimetru fix, iar 100 de picături echivalau cu un metru.
Păi ce faci nea Krasniqi, redefineşti metrul etalon de la Paris? Se întorc Delambre şi Mechein în mormânt, că ei au muncit ani de zile să deducă metrul etalon din sfertul de meridian al Pământului.
Apoi nu sunt de interes măsurile piramidelor în metri, ci în unităţile originale ale proiectanţilor, care au fost cotul şi degetul piramidal, încifrate cu precizie în mica formă absidată (ca o potcoavă) plasată deasupra uşii de intrare în Camera Regelui din Piramida-Keops.

Mare uimire ar mai avea Krasniqi, dacă ar şti că dintre toate popoarele doar iniţiaţii dacilor au posedat etaloanele arhitecţilor piramidelor din Egipt. Pe lângă cotul şi degetul piramidal ei au avut şi pasul piramidal (1/100 din înălţimea Piramidei-Keops, adică 1,478 m), stânjenul, dar şi piciorul sfânt de 0,3249 m, care sunt încifrate şi ele în proiectul marii piramide egiptene. Stânjenul era definit simplu în funcţie de piciorul piramidal, iar piciorul sfânt era definit (exclusiv) în cadrul unui sanctuar circular cum este cel de la Sarmisegetuza (cel mare cu diametrul de 29,56 m) şi depindea de punctul solstiţiului de iarnă, proiectat pe circumferinţa sa. Deoarece şi sumerienii foloseau piciorul sfânt ar fi de înţeles că ei l-au preluat de la geto-daci, dacă în Mesopotamia nu se găsesc asemenea sanctuare circulare. Dovezi sunt date în cartea
https://www.librariacoresi.com/shop/978-606-716-944-7-miraculoasele-etaloane-de-masura-ale-geto-dacilor-studiu-1250#attr=

Legătura dintre geto-daci şi constructorii de piramide din preistorie va trebui să o înţelegem în viitor şi nu este exclus ca geţii să fie linie genetică directă din atlanţi.

Nu ştiu ce vrea să demonstreze acest Krasniqi, dar din moment ce a pornit de la premise greşite, calea sa de explicare a marilor construcţii străvechi este eronată.
O abordare ştiinţifică a Piramidei-Keops poate fi cunoscută aici.

Abordarea e unicat şi are toate şansele să fie cea reală. Iar surprizele sunt la nivelul aşteptărilor mileniului III.