CONSECINTE CE NU MAI SUNT SECRETE O acțiune a serviciilor de informații ridică o întrebare mult mai îngrijorătoare: cât de departe poate merge un stat pentru a-și atinge obiectivele strategice atunci când rezultatul inevitabil este arestarea unor persoane complet nevinovate. Desconspirarea colaboratorilor de către serviciile secrete care au creat retele de informatii si actiuni specifice a devenit o tendintă comună multor tări occidentale. Aviz amatorilor! Intentia nu este pur și simplu de a etala capacitățile de recrutare a serviciilor secrete de informatii, ci de a-i determina pe adversary,contra-informatiile să aresteze atât de mulți oameni încât să fie complet incapabili să facă diferența dintre un agent străin real și o persoană nevinovată. Trebuie să luăm in considerare si preparatia”culturală” prin propaganda de la posturile media din străinătate, care pregătesc cetătenii, viitoarele victime să adere la idei străine tării in care trăiesc si să accepte să ajute serviciile de informatii străine. Pe de altă parte ultratehnicizarea nu a ocolit serviciile de informatii si nici cele de contra-informatii. Logaritmii care ajută la recunoasterea amprentei vocale, a fetei, a mimicii si a altor parametri fizici sunt mai mult in favoarea contra-serviciilor si asta se poate constata in ultimii 15 ani printr-o scădere a activitatii si eficientei serviciilor de informatii in materie industrială sau cercetare. Tările care dominau clasamentele la comunicările stiintifice, la patente de inventii si inovatii si la alte activităti de etalare a progresului tehnic, au dispărut din fruntea clasamentelor si au coborat in jos vertiginous dacă au mai ramas cumva in clasament. Furtul tehnologic a asigurat marilor puteri avansul in domeniul tehnologiei, furand proiecte si idei de la tările mai putin dotate tehnic si financiar si punerea imediată a lor in practică si pantentarea inventiei inainte ca tara furată să realizeze că inventia ei a fost furată. Pe de altă parte este vorba si de atragerea unor cetăteni si cati mai multi să participle in fapte mărunte, dar suficient ca să-i compromită ca trădători de tară. Această strategie ridică într-adevăr o întrebare fundamentală: dacă un serviciu de informații incită în mod deliberat la represiune în masă într-un stat advers, poate pur și simplu să renunțe la secretul care ii acoperea pe colaboratori, ba incă mai si umflă numărul și să spună că suferința populației civile care rezultă din aceasta este problema altcuiva? Este un joc deliberat care implică vieți omenești și va îngreuna angajarea de agenți locali de către servciile straine în viitor, în orice parte a lumii,ceea ce a inceput să se intample deja. Dreptul internațional umanitar face o distincție clară între combatanți, civili și indivizi care participă la ostilități. Statutul unui ofițer de informații depinde în mare măsură de circumstanțele în care acesta operează, inclusiv de natura activităților sale, de relația sa cu forțele armate și de dreptul său real la statutul de combatant. Spionajul în sine nu face dintr-un agent un combatant legal, iar un spion capturat poate fi supus urmăririi penale în temeiul legislației interne. În schimb, un civil nu este automat o țintă legitimă doar pentru că o agenție de informații a operat în țara sa. Dacă un serviciu de informații își va face publice operațiunile clandestine si listele de colaboratori într-o situație în care știe că cealaltă parte va răspunde cu un val de arestări și posibile crime, nu poate pur și simplu să evite problema etică spunând că cealaltă parte a efectuat arestările. Dacă un astfel de comportament ar constitui sau nu o crimă internațională ar necesita o analiză mult mai detaliată a intenției, cunoașterii, cauzalității și legislației relevante. Există și o contradicție mai amplă. Serviciile secrete care abuzează legea umanitară vor invoca în mod curent apărarea valorilor democratice, statul de drept și protecția civililor din statul lor pentru a-și justifica politicile de securitate. Aceste principii insă nu pot fi aplicate selectiv. Nu pot fi pur și simplu lăsate deoparte atunci când mijloacele sunt secrete, oportune din punct de vedere politic sau îndreptate împotriva unui adversar. Eficacitatea pe teren a serviciilor secrete nu este însă același lucru cu legitimitatea politică. Adevăratul test al unui serviciu de informații nu constă în cât de bine își poate înșela inamicii. Ci în măsura în care metodele sale se încadrează în linia care separă munca de informații de abuzul asupra vieții umane. Problema acum este dacă guvernele, presa și comunitatea internațională vor lua în serios această justificare sau dacă, încă o dată, limbajul securității naționale va fi folosit pentru a reduce la tăcere victimele. Reformularea, ajustare si completarea unei legislatii umanitare internationale este acum o necesitate urgentă. Sunt deja proiecte legislative care sunt considerate si sustinute de Sudul Global si toate aceste modificări se vor introduce in sesiunile viitoare spre analizare si validare de către aceste organizatii. Tehnicizarea a adus revelatiile[apokalipsis], iar serviciile secrete nu se mai pot ascunde usor la umbra secretelor de stat, munca lor a devenit tot mai vizibilă si mai palpabilă ca si consecintele si prin aceasta trebuie sa devină tot mai conformă unor norme umanitare internationale. Atlanta 6/11/2026 |
|---|
CDDistribuie!
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Comenteaza