În Șeitanii, roman în care am vrut să fac personaj literar din limba română (sic!), fac câteva observații legate de cuvîntul România, într-un comentariu cum nu s-a mai făcut de către colegii mei filologi. Iată-le: Numele România are o caracteristică specifică, prin care se deosebește de celelalte nume de țări: Ungaria, Bulgaria, [...]
Istoria limbii române: Care este elementul de unitate între limbile romanice Autor acad. Marius Sala 6389 vizualizări Am arătat în numărul precedent că româna, la fel ca celelalte limbi romanice, a moștenit din latină aproximativ 2000 de cuvinte-bază. Dacă ținem seama de felul cum s-au transmis aceste cuvinte diverselor limbi romanice, constatăm că aproximativ [...]
Romanitate etnică și romanitate lingvistică 15 mai 2014 de Ion Coja Lingvistică 74 comentarii Edit Romanitate etnică și romanitate lingvistică Mulţi lingvişti, pornind de la celebrul Eutropius, imaginează un scenariu al romanizării Daciei în cadrul căruia rolul şi numărul latinofonilor autentici ar fi fost foarte mic, neînsemnat. Prin latinofoni autentici [...]
Povestea literei "P'' ! De la dna Rodica Brătulescu cetire > Povestea > literei > "P'' !!! > - Cum te > numesti, domnule ? > - Petru Popescu, > poreclit Parpanghel... > - Si ce lucrezi > ? > - Prepar peste prajit > pentru pescari. > - Bine, si [...]
Cred că azi, de ziua mondială a IEI, nu stric petrecerea nimănui dacă pun în discuție ortografia corectă a numelui care ne este atât de drag. Formele flexionare ale cuvîntului IE sunt următoarele, după normele ortografice actuale: IE, forma singular nearticulată, Mi-am cumpărat o ie IA, forma articulată de nominativ singular,Aceasta [...]
Limba polonă şi caşi-iştii Caşiiştii sunt maniacii „ca şi“-ului, cea mai murdară şi mai penibilă atitudine lingvistică a aşa-zişilor „dăştepţi“ ai limbii. Andrei Pleşu spunea undeva că nu se mai poate face nimic cu această atât de urâtă apucătură. Eu cred şi sper că se mai poate şi că ea trebuie [...]
Limba română virtuală Deseori am avut acest sentiment, că dincolo de limba română reală, cea vorbită de tot românul şi descrisă cu minuţie de grămătici, mai există o limbă română virtuală, deosebită de limba română ideală. Limba română ideală cuprinde acele enunţuri şi texte care respectă întocmai regulile limbii române, atât [...]
Constantin Noica Ființa românească și limba latină În nicio limbă, probabil, la „a libera” nu se spune ca la noi: a da drumul. Când un copil sau o fată spun „dă-mi drumul”, ei nu știu de sigur ce spun. Dar nu o știm bine nici noi, oameni maturi și cultivați. Căci [...]
Întregii lingvistici moderne îi lipseşte conştiinţa că limbajul este parte definitorie a miracolului cosmic numit Om. Moftemele Cuvîntul mofteme, pe care-l propun atenţiei şi neuitării dumneavoastră, este o creaţie a anilor 70, l-am auzit prima oară în redacţia de filologie şi lingvistică a Editurii Ştiinţifice, când făceam corectura la cartea mea [...]
În copilăria mea toată lumea zicea „are să ploaie”. Azi se mai zice așa la țară, în vorbirea unor români care au puține legături cu radioul sau cu televiziunea, unde se spune numai O SĂ PLOUĂ sau ARE SĂ PLOUĂ. Alexandru Graur a vorbit pe acest subiect la radio, la una [...]
S-au făcut mult prea multe comentarii pe seama unei exprimări nefericite a unui domn ministru, ministru al învățămîntului, e drept, potrivit căruia cuvintele GREȘEALĂ și EROARE ar fi sinonime. Am avut parte și de un comentariu de specialist la emisiunea de la TV 1 dedicată unei vorbiri corecte. Deși există o [...]