Replica ucraineană

Scroafa’i moarta in popusoi si comentatorii se uita dupa motorina.
Putin si-a luat toate masurile strategice si tactice sa loveasca primul.
“Hotărârea Washingtonului de a distruge regimul Putin, dacă este necesar, prin prelungirea războiului din Ucraina suficient de mult pentru a sângera Rusia, face ca PREEMPȚIUNEA să fie o opțiune pe care Putin trebuie să o ia în considerare.”

RISCUL RĂZBOIULUI NUCLEAR ESTE REAL
– Putin și înaltul său comandament ar fi campat în buncăre secrete după amenințarea cu folosirea armelor nucleare
De Uwe Parpart și David P. Goldman

Ce trebuie să facă Vladimir Putin pentru a convinge Washingtonul că criza din Ucraina este o încăierare preliminară în ceea ce ar putea fi un război nuclear?
Pe 23 februarie, Putin a avertizat asupra războiului nuclear. Pe 19 februarie, el a efectuat un exercițiu de desfasurare completă a forțelor rusești de rachete balistice. Pe 27 februarie, el a pus Rusia într-o alertă nucleară – care rămâne în vigoare.
Joe Biden nu a inteles mesajul.

Apoi, pe 29 martie, Moscova a trimis un semnal de alarmă occidentului, dezvăluind vestea că „Putin și înaltul său comandament au campat în buncăre secrete, în urma unei declarații a Kremlinului potrivit căreia Rusia va folosi arme nucleare pentru a contracara o “amenințare existențială”, informează Daily Mail, citând investigațiile jurnalistului Christo Grozev.
Hekerii de la Anonimus au remarcat de cca. o saptamana ca Soigu nu a mai semnat documentele militare emise de Moscova ci ele poarta semnatura adjunctului.
Grozev susține că urmărirea avioanelor folosite de înalți oficiali ruși arată că Putin ar fi plecat de la Moscova pentru un buncăr lângă Surgut, în vestul Siberiei. Ministrul rus al Apărării Serghei Șoigu se presupune că se află într-un buncăr de lângă Ufa, în Urali, la 725 de mile est de Moscova.

Acesta ar fi putut fi răspunsul Rusiei la declarația șocantă a președintelui american Biden din Polonia din 26 martie, potrivit căreia Putin „nu poate rămâne la putere” – o declarație a intenției SUA de a forța schimbarea regimului în Rusia, o amenințare care a depășit orice alta declarative inflamatorie si incostienta dată de Statele Unite la orice moment în timpul Războiului Rece.
Oficialii americani au încercat să respingă amenințarea lui Biden, dar obsesia Administrației Biden de a-l detrona pe Putin fusese deja raportată pe larg înainte ca Biden să o estompeze.
Istoricul Niall Ferguson, biograful autorizat al lui Henry Kissinger, a precizat acest lucru într-un eseu din 22 martie pentru Bloomberg News, citând remarca unui înalt oficial al administrației că „Singurul joc final acum este sfârșitul regimului Putin”.
Putin a avertizat Occidentul în discursul său televizat din 23 februarie, în ajunul mutării Rusiei în Ucraina: „Indiferent cine încearcă să ne stea în cale sau cu atât mai mult să creeze amenințări pentru țara noastră și poporul nostru, trebuie să știe că Rusia va răspunde imediat, iar consecințele vor fi așa cum nu ați văzut niciodată în întreaga voastră istorie. Indiferent de modul în care se desfășoară evenimentele, suntem pregătiți.”

Pentru Rusia, problema expansiunii NATO în Ucraina de la început a fost poziționarea pentru un război nuclear. Putin a avertizat pe 23 februarie că „în România și Polonia sunt stabilite zone de poziționare pentru rachetele interceptoare, ca parte a proiectului SUA de creare a unui sistem global de apărare antirachetă. Este cunoscut faptul că lansatoarele dislocate acolo pot fi folosite pentru rachete de croazieră Tomahawk – sisteme de grevă ofensivă ….
Cu alte cuvinte, presupusul sistem defensiv de apărare antirachetă al SUA își dezvoltă și își extinde noile capacități ofensive.”

Liderul rus a adăugat: „Informațiile pe care le avem ne oferă motive întemeiate să credem că aderarea Ucrainei la NATO și desfășurarea ulterioară a facilităților NATO au fost deja decise și reprezintă doar o chestiune de timp [și] documentele americane de planificare strategică confirmă posibilitatea unei așa-numite greve preventive asupra sistemelor de rachete inamice. Cunoaștem, de asemenea, principalul adversar al Statelor Unite și al NATO. Este Rusia… Ucraina va servi drept cap de pod avansat pentru o astfel de grevă”.

Rachetele balistice staționate în Ucraina, a adăugat Putin, pot lovi Moscova în șapte minute, iar armele hipersonice în patru minute. „Este ca un cuțit la gât. Nu am nicio îndoială că ei speră să ducă la îndeplinire aceste planuri, așa cum au făcut-o de multe ori în trecut, extinzând NATO spre est, mutându-și infrastructura militară la frontierele ruse și ignorând pe deplin preocupările, protestele și avertismentele noastre”.

Aceasta nu este o dispută cu privire la așchii de teritoriu ucrainean la granița Rusiei, sau un concurs între Rusia autoritară și Ucraina aparent democratică.
Nici nu este un scenariu limitat de război nuclear de tipul că planificatorii de război au început jocuri de razboi din 1960 sub monitorizarea secretarului Apărării Robert McNamara – jocuri de război pe care partea americană le-a pierdut în fiecare rundă.

De asemenea, acesta nu este un război limitat sub umbrela doctrinei distrugerii reciproc asigurate, care prevede că niciuna dintre părți nu va începe un schimb nuclear, deoarece niciuna dintre părți nu ar supraviețui. Logica îngrozitoare a războiului nuclear atribuie un avantaj enorm primului care loveste.

Când Putin a avertizat cu privire la o „lovitură preventivă împotriva sistemelor de rachete inamice”, el a declarat pur și simplu ceea ce fiecare comandant al forțelor nucleare știe.
Rusia se pregătește de zeci de ani pentru o lovitură nucleară americană. Apărarea sa antirachetă este mult mai avansată și mai densă decât cele ale Statelor Unite.
Regretatul Angelo Codevilla, unul dintre cei mai importanți experți ai Americii în domeniul apărării antirachetă, a scris chiar înainte de moartea sa anul trecut:
“Pe partea defensivă – dincolo de cele 68 de lansatoare reîncărcabile subteran care protejează Moscova – apărarea strategică a Rusiei se bazează pe legătura dintre radarele sale periferice și aproximativ trei sute de sisteme S-400 (care urmează să fie înlocuite cu S-500 începând cu 2021) desfășurate în apropierea fiecărui centru de populație și a altor puncte importante din întreaga Rusie. Spre deosebire de sistemele americane precum Patriot, Aegis și THAAD, S-400 sunt programate și lansate înainte de a intra în vizorul radarelor locale, pe baza datelor furnizate de radarele de avertizare timpurie. Ei folosescfocoase nucleare pentru a minimiza nevoia de precizie extremă. Pe scurt, Rusia are o apărare antirachetă viabilă.”

Pentru liderii militari ai Rusiei, criza din Ucraina reia criza rachetelor cubaneze din 1962 și – mai îndeaproape – criza nucleară din noiembrie 1983 în jurul Operațiunii Able Archer, la fel cum NATO a desfășurat rachetele balistice cu rază intermediară de acțiune Pershing II. Lumea s-a apropiat de războiul nuclear din noiembrie 1983 decât în orice moment al istoriei – până poate în momentul de față.
Exercițiul Able Archer al NATO a fost menit, ca și în anii precedenți, să simuleze un atac nuclear coordonat asupra Rusiei. Dar iterația din 1983, desfășurată în momentul desfășurării lui Pershing al II-lea în Germania și Italia, a atins un grad mai ridicat de realism, inclusiv comunicațiile codificate și participarea personală a șefilor de guvern NATO, inclusiv a prim-ministrului britanic Margret Thatcher și a cancelarului german Helmut Kohl.

Unii dintre liderii Rusiei au ajuns la concluzia că exercițiul a mascat pregătirile pentru o primă lovitură reală a NATO, iar rușii și-au pus forțele nucleare în alertă. Armata a 4-a sovietică a încărcat focoase nucleare pe avioanele de luptă. A fost un moment terifiant; războiul a fost evitat deoarece ofițerii americani au luat propria inițiativă pentru a se opri din exercițiu.

Principalele părți ale poveștii nu au fost spuse până când raportul Consiliului consultativ de informații al președintelui din 1990 privind exercițiul a fost declasificat și publicat de Arhiva Națională de Securitate în 2015.
O mareparte din poveste rămâne încă ascunsă publicului.

Nu există apărare împotriva rachetelor balistice cu rază intermediară de acțiune, cu un timp de zbor la câteva minute de Moscova.
SINGURA APĂRARE ESTE PREEMPȚIUNEA OFENSIVĂ.

Hotărârea Washingtonului de a distruge regimul Putin, dacă este necesar, prin prelungirea războiului din Ucraina suficient de mult pentru a sângera Rusia, face ca PREEMPȚIUNEA să fie o opțiune pe care Putin trebuie să o ia în considerare.

După cum a avertizat Niall Ferguson, „Administrația Biden nu numai că crede că face suficient pentru a susține efortul de război ucrainean, dar nu atât de mult încât să-l provoace pe Putin la escaladare. Mă tem că aceste presupuneri ar putea fi grav greșite și ar putea reflecta o neînțelegere a istoriei relevante”.

Istoria relevantă este că lumea a scapat de distrugere în 1983 la un fir de păr.
S-ar putea să nu fim atât de norocoși de data aceasta.

Sursa: https://asiatimes.com/2022/03/n-war-risk-real-bidens-living-a-dangerous-fantasy

Traducerea: CD

Aia mi s-a parut si mie clar. Scopul initial a fost controlul integral al Ucrainei. Le-a devenit limpede ca nu pot realiza asta, sunt departe. Noul obiectiv (in care sloganurile gen „protectia miniritatilor”, „denazificare”, „demilitarizere”, neutralitate total a Ucrainei, „dar noi nu atacam pe nimeni” s-au topit) sunt pur strategice, tintite pe captura teritoriala: acces la Marea Azov (si taierea ucreinenilor de la acel acces) si creerea culoarului terestru spre Crimea. Asta se realizeaza daca vor reusi sa tina Hersonul. Daca….