Cazul Gheorghe Ursu – o telenovelă românească
GHEORGHE URSU – O TELENOVELĂ ROMÂNEASCĂ
Am scris de multe ori despre cazul Gheorghe Ursu – o victimă dublă: pe de-o parte a „organelor”, iar pe de-altă parte a unei brute antisemite. Revin acum asupra acestui subiect în urma a două articole citite în ultimele zile.
Pentru cei care nu știu acest caz, pornesc pentru început cu un foarte succint rezumat. Gheorghe Ursu este arestat de miliție pe 21 sept. 1985, dus la arestul IGM și apoi decedat pe 17 nov. 1985 în spitalul penitenciar Jilava. Autopsia a stabilit cauze naturale ale decesului. După 1989, fiul lui Gheorghe Ursu a făcut mari eforturi meritorii (cum le-am numit într-o scriere) pentru a se stabili adevărul cu privire la moartea tatălui său. Iar adevărul a fost stabilit – Gheorghe Ursu a fost ucis de colegul său de celulă, Marian Clită. Aceste eforturi au fost meritorii pînă la un moment dat – în prezent, dacă nu mă înșel, cred că s-au transformat în ceva monstrous. Părerea mea, însă la final.
Marian Clită, Tudor Stănică – șeful Direcției Cercetări Penale din IGM și Mihai Creangă, șeful arestului IGM au fost condamnați.
Pe 4 aug. a.c., dl Ion Coja publică pe site-ul său un articol din care aflu ceva ce nu cunoșteam. Aflu că dl. Coja știe de la fratele său că moartea lui Gheorghe Ursu, produsă în urma unui act de violență săvîrșit de Marian Clită, ar fi fost favorizată (nu știu dacă acesta este termenul cel mai potrivit), în spital, de un medic anestezist evreu care, deși cerea de ani de zile să i se aprobe emigrarea în Israel, această emigrare i s-a aprobat la două săptămîni după moartea lui Ursu! Dl. Coja i-a comunicat această informație fiului lui Gheorghe Ursu, care însă nu a fost interesat de ea!
A doua informație nouă pentru mine (aflată din presă în aceeași zi), a fost faptul că pentru moartea lui Gheorghe Ursu au mai fost trimiși în judecată, la 30 de ani de la acest eveniment nefericit, doi ofițeri de securitate (Marin Pîrvulescu și Vasile Hodiș) și doi foști demnitari (George Homoștean și Tudor Postelnicu).
Și acum am cîteva întrebări pentru procurorii militari. Îmi permit să critic procurorii de toate felurile pentru faptul că am mîncat această pîine cîștigată de mine cu mult mai multă muncă decît procurorii de azi – poate cea mai frumoasă nebunie din viața mea a fost acum vreo patru decenii, cînd am vrut să stîrpesc corupția din România. Ceaușescu vroia în mod sincer, eu vroiam în mod sincer – dar, între nivelul cel mai de sus (Ceaușescu) și cel mai de jos (eu) cîți din factorii de decizie vroiau asta? S-a năpustit iadul asupra mea, dar Dumnezeu m-a ajutat din nou. Mă angajez să scriu cît mai curînd și despre asta. Deci, întrebările mele pentru procurorii militari sînt următoarele:
– dacă Gheorghe Ursu nu ar fi fost evreu, ați fi făcut așa desfășurare de forțe?
– dacă Gheorghe Ursu nu ar fi fost evreu, ați fi trimis în judecată atîția oameni pentru fapte dintre care unele nu erau fapte penale iar altele erau de mult prescrise? Ori le-ați asimilat cu holocaustul, deci sînt imprescriptibile?
– de unde pînă unde l-ați scos pe Gheorghe Ursu dizident? Voi știți ce înseamnă asta? Una dintre marile mele dezamăgiri este Radu Filipescu, fostul meu vicepreședinte al Societății pentru Adevăr pe care am înființat-o în toamna lui 1990
– el, dizidentul adevărat, ajuns (sper că doar din naivitate) în fruntea primei asociații sioniste din România (GDS), a ajuns să-l prezinte pe Ursu ca fiind un pericol pentru Ceaușescu întrucît putea să scoale (sau să răscoale) mii de români împotriva lui Ceaușescu! Pe cine să-i scoale (sau să-i răscoale) Radule cu gîndurile sale pe care și le nota în caietele personale, închise în sertarul de la biroul său?
– ați scris că „datorită cunostințelor pe care le avea, despre tratatele mondiale la care țara aderase la acea vreme, Ursu vizitase numeroase țări precum Grecia, Turcia, Spania, Elvetia, Franța sau Olanda.” Poate că voi nu erați născuți pe vremea aceea, dar puteți să-mi mai dați un exemplu de cineva care, invocînd tratatele internaționale, a primit pașaport? V-ați interesat cumva dacă nu cumva plecase în aceste țări în interes de servici, întrucît era INFORMATORUL SECURITĂȚII?
Eram acum cîțiva ani, de felul meu, foarte curios. Și am făcut propria mea anchetă, am vorbit cu colegi de servici ai lui Gheorghe Ursu, am vorbit și cu ofițerul IGM care îl recrutase ca informator pe Marian Clită. Și am aflat cu totul altceva.
Gheorghe Ursu, evreu născut în Basarabia, se mutase cu familia în anul 1941 în Galați unde după război se încadrase în mișcarea de tineret bolșevică, în care avansase ierarhic pînă în momentul cînd Gheorghiu Dej a hotărît eliminarea evreilor din viața politică. Atunci, s-a concentrat asupra activității profesionale, dar și colaborării cu securitatea, ceea ce i-a asigurat foarte multe deplasări în străinătate. Era un om foarte inteligent, foarte plăcut și foarte cult. În momentele de pauză, își trecea în cîteva carnete pe care le ținea închise în sertarul biroului comentarii despe sport, despre filme, despre cultură, etc., dar și despre actualitățile politice din România acelor ani.
În timp, a reușit să își trimită în Occident fiica, iar apoi fiul. După ultima reușită, ieșind pe hol la o țigară, îi spune unui martor (martor al meu) că în sfîrșit, se simte liber. Martorul nu a înțeles atunci la ce se referă – în realitate se referea la faptul că putea să rupă legătura cu securitatea.
Securitatea nu putea suporta acest afront, așa că a hotărît o măsură de pedeapsă, care să fie un semnal de atenționare și pentru alții predispuși la astfel de fapte. A trimis miliția care, făcînd o percheziție, în casa lui Ursu, i-au găsit monedele divizionare care îi rămăseseră de la foarte multele deplasări în străinătate în interes de servici. Nu mai țin minte la cît se ridica suma – era echivalentul a cca. 12-15 $, o sumă care în nici un caz nu justifica arestarea. Dar a fost arestat de procurorul Ilie Picioruș (care la un timp după revoluție a ajuns șeful cadrelor din procuratura generală), arestare aprobată de Alexandru Țuculeanu (care și el la un timp după revoluție, a ajuns procuror general adjunct). Nimeni nu i-a întrebat pe aceștia de ce a fost arestat Gheorghe Ursu – de ce nu i-ați întrebat, domnilor procurori militari?
În ce privește descoperirea caietelor sale de însemnări, rechizitoriul reține o variantă nouă pentru mine, cea de a treia. Eu știam o variantă în care unei informatoare a securității din cadrul ISLGC i s-a cerut să forțeze sertarul și să vadă ce conțin caietele, iar a doua variantă era aceea că un șef de servici (fără îndoială că avea și el legăturile lui cu securitatea) a ațîțat două salariate cărora le-a spus că în caietele lui, Ursu vorbește urît despre ele și fetele ar fi forțat sertarul aflînd din caiete că erau descrise ca fiind proaste și curve, așa că au predat caietele șefului.
Gheorghe Ursu a fost arestat (deși arestarea era nejustificată) și, înainte de emiterea rechizitoriului, a fost transferat în arestul IGM. Nu înțeleg de ce, dar nimeni nu avea vreun interes să îl ucidă pe Ursu, întrucît nu reprezenta nici un pericol, pentru nimeni. Era “cazat” în aceeași celulă cu Marian Clită, care dormea în priciul de sub el. Într-o zi, coborînd, Gheorghe Ursu a primit în stomac de la Clită o lovitură cu bocancul extrem de puternică, însoțită de cuvintele: “Na, jidane!”. De aici i s-a tras, în spital, moartea. Asta este ce am aflat eu.
M-am referit la faptul că ar putea fi ceva monstruos. Nu am citit tot rechizitoriul, astfel încît nu știu dacă fiul lui Gheorghe Ursu a cerut despăgubiri de cîteva milioane de $ pentru uciderea tatălui său. Dacă le-a solicitat, nu le poate obține de la Clită, un criminal care după eliberare a mai săvîrșit alte crime în Scandinavia. Dar dacă implici niște demnitari, atragi răspunderea statului! Asta ar fi monstruos! Iar dacă în această moarte implici un anestezist evreu, cum să ceri despăgubiri statului român? Noi nu putem cere despăgubiri de la Israel nici pentru miile sau zecile de mii de martiri uciși din ordinul bolșevicilor evrei, fiindcă acești criminali aveau cetățenie română!
Dan Cristian IONESCU
*
Nota redacției: Cred că misterul începe să se lămurească… Bietul Gheorghe Ursu rămâne o victimă, dar nu una inocentă!… Ca om al unor servicii secrete s-a expus la prea multe primejdii! Firește, cu foloasele personale aferente! Bașca riscurile!…
Mai adaug părerea fratelui meu: când cineva moare pe masa de operație, cel mai frecvent este vorba de o greșeală a anestezistului. Evreu, în cazul evreului Gheorghe Ursu. Dar care putea să fie interesul Mossadului în moartea lui Ursu?! Căci nici anestezistul evreu nu ar fi putut acționa la ordinul securității! Numai cu acoperire din Israel se putea face această crimă, iar făptașul, medicul anestezist, să nu pățească nimic, ba chiar să fie răsplătit! Cu ce greșise Gheorghe Ursu față de Maica Israel?!
Re-publicăm cele două texte apărute în 2013 și pe care le-am trimis și dlui Andrei Ursu, fiul lui Gheorghe Ursu. M-a mirat reacția sa, de om pe care îl deranjam…
*
1. Cum a murit GHEORGHE URSU
19 ianuarie 2013
de Ion Coja
Despre moartea lui Gheorghe URSU
De la un coleg, medic, care a fost deținut la Jilava în perioada în care s-a aflat la aceeași închisoare și Gheorghe Ursu, am aflat următoarele:
1.Gheorghe Ursu era deținut cu titlu de drept comun. E drept că justiția la vremea aceea nu mai condamna cu titlu politic pe nimeni.
- Gheorghe Ursu a fost bătut în celulă de alt deținut, care l-a lovit cu bocancul în abdomen și i-a provocat o perforație de intestin, o peritonită.
- A ajuns pe masa de operație abia după două zile de la agresiune.
- Colegul meu, un bun chirurg, era mereu chemat să opereze alături de chirurgul „oficial”, al spitalului, ca mâna a doua. De multe ori chirurgul „oficial” lipsea sau pur și simplu îl lăsa pe colegul meu să opereze singur, ca mâna I, făcând echipă cu asistentele medicale.
- Când a fost operat Gheorghe Ursu, pentru PRIMA OARĂ de când era la Jilava, colegul meu nu a fost invitat să participe la operație, deși operația nu era una ușoară și doctorul oficial ar fi avut toate motivele medicale să-l solicite pe colegul meu, doctorul C.
- Bolnavul Gheorghe Ursu a murit pe masa de operație, ceea ce se întâmplă destul de rar.
- Pe masa de operație se moare în următoarele trei situații posibile:
(1) din greșeala anestezistului
(2) din greșeala grosolană a chirurgului – este secționat un vas sanguin mare (aorta etc.) și sângele sare până în tavan
(3) operația este efectuată fără mare speranță de reușită, fiind vorba de o stare gravă, care impune o tentativă disperată de salvare ca singura reacție posibilă a medicului.
Doctorul C., care s-a aflat în blocul operator în acel moment, exclude variantele (2) și (3).
- Bolnavul Gheorghe Ursu era în stare gravă, dar nu terminală. Nu putea muri pe masa de operație ci, cel mult, după câteva ore.
- Singura explicație: vina anestezistului.
- Anestezistul era un medic care făcuse de mai multă vreme cerere să plece din România și i se refuzase plecarea. După moartea lui Gheorghe Ursu, în mai puțin de o lună, medicul anestezist a primit pașaport și a plecat din România.
Mă pun la dispoziția autorităților pentru a le pune în legătură cu colegul meu.
Aurel COJA
Notă: Fratele meu mi-a povestit mai demult despre această situație. La o emisiune TV am și adus vorba despre aceste detalii. I-am invitat pe cei interesați să mă contacteze, știind că pentru moartea lui Gheorghe Ursu fuseseră anchetați și acuzați oameni care se declarau nevinovați. Am fost căutat de un domn ofițer, i-am promis să aflu mai multe, l-am pus pe frate-meu să scrie pe hârtie tot ce știe, dar persoana în cauză nu m-a mai căutat. Dacă altor persoane le este utilă această declarație, le stau la dispoziție în demersul pe care ar urma să-l facă. Nu știu dacă are importanță detaliul că medicul anestezist făcuse cerere de plecare în Israel…
2. GHEORGHE URSU „ a refuzat să fabuleze pe tema „holocaustului”!…
31 octombrie 2014
de Ion Coja
Titus Filipaș despre moartea lui Gheorghe URSU
Moartea lui Gheorghe Ursu
Nu prea cred eu că era vinovat Nicolae Ceauşescu pentru moartea lui Gheorghe Ursu. În principiu, Nicolae Ceauşescu se opunea omuciderilor (nu şi Elena Ceauşescu : vedeţi moartea naivului genial Marin Preda, cerută de ea, pentru că acesta se pregătea să deschidă un dosar amănunţit al patriotismului lui Ceauşescu, în care Marin Preda credea, dar Elena Ceuşescu ştia mai multe despre filiera belakunistă, vedeţi romanul „Nepoţii oltenilor” scris de Nagy István). Gheorghe Ursu era patriot român – tot atât de mult cât Nicolae Ceauşescu –, a refuzat în constant să fabuleze şi să inventeze pe tema „holocaustului din Basarabia” aşa cum i se cerea din exterior – lăsatul liber în străinătate a fost nefast pentru el, pentru că a fost pus în asemenea situaţii de liber arbitru-, şi acest refuz i-a determinat pe cei din străinătate să-i dicteze moartea, folosind serviciile unui tip complet dezaxat, închis împreună cu el. Cred că fiul lui Gheorghe Ursu merge pe o pistă greşită. Nici măcar greva foamei nu te ajută „să avansezi” pe o pistă greşită.
Titus Filipas
Nota Redacției Mai exact spus mirarea mea: Ce legătură are Gheorghe Ursu cu „holocaustul”? A fost cu familia deportat în Transnistria?
Într-adevăr, nu se confirmă niciuna dintre crimele care i se pun lui Ceaușescu în cârcă. În privința lui Marin Preda, nu sunt motive de a-l considera periculos pentru regim. Se vorbea, imediat după moartea sa, că ar fi fost momit cu promisiunea unei candidaturi bine susținute la premiul Nobel… Și că și-ar fi dat seama de jocul murdar urmărit: să nu se dea cu aripa naționalistă, cu „protocroniștii”! Să facă echipă cu cei de la Europa Liberă și „oamenii lor” din România.
Textul dlui Filipaș cere multe explicații suplimentare. Sper să ni le dea dl Filipaș cât mai curând!
Nota bene: întâmplător am aflat un detaliu, care merită a fi verificat de fiul lui Gheorghe Ursu, dl ANDREI URSU:
La operația în urma căreia bietul om a murit, a participat un medic anestezist care avea cerere de plecare din țară. La câteva zile după operație, a primit aprobarea de plecare definitivă din țară! Repet: trebuie verificat!
Ion COJA
Notă august 2016: într-un comentariu primit de la dl Vlad Pușcașu cu doi ani în urmă, acesta afirmă că tatăl lui Gheorghe Ursu a fost deportat la Auschwitz… Lucrurile încep să se lege!
[…] 1. Dizidentul Gheorghe Ursu era informator al Securității ?! Ca să vezi!… Dar care-i legătur… […]
1. Tema ,,holocaustului,, a ,,venit,, in tarile din Europa de est dupa 1990 din interese de a ocupa tarile europei de est foste comuniste, si a le ,,antisemitiza,, de catre occident pentru a le face piata de desfacere pe 10 centi si a distruge industriile lor la fier vechi. Deci tema ,,holocaustului,, nici nu exista in Europa de est pana in 1990 cand a fost inventata. Si deci Gheorghe ursu nu avea cum sa sustina asa ceva , de care nici nu auziera vreodata.
2. Si Noel Bernard bercovici, directorul fost al radioului ,,europa libera,, a fost dusmanul israelienilor pentru ca in cadrul C.I.A. ului American a incercat sa -l promoveze pe Valerian Trifa (fost legionar, deportat din America ulterior) alocandu-i spatii intregi la radio Europa libera pentru a-I creste audienta acestui post de radio in Romania lui Ceausescu.
3. In acest context nu se stie interesul pentru care acest israelian gheorghe ursu a fost asasinat. Tema Holocaustului nici nu exista in anii 80 in estul europei, deci este o tema nula din start. Ceausescu a fost ,,antisemitizat,, de catre israelianul cu nume de imprumut ,,ion mihai pacepa,, fugit in America, si care in 1987 a scris cartea fictive ,,orizonturi rosii,, O carte cu mult simt al umorului in care-l facea homosexual pe Ceausescu( cu Yasser Arafat), antisemit, vulgar si alte epitete colorate imaginare.
4. Nu tatal lui gheorghe ursu a fost deportat la Auschwitz ci ,,bunicii din partea mamei,, unde se crede ca au murit. Oricum nu are relevanta, important e ca a avut in familie evrei pentru a vedea legatura cu israelienii de la radio Europa libera: nina casian, ion mihai pacepa, emil hurezeanu si altii mai mici.
acel ,,radu filipescu,, este alt israelian promovat odata cu petre roman si altii, niste ,,dizidenti,, de carton, care au devenit eroi nationali peste noapte, al Romaniei ocupate de trupele sovietice in 1989, si de agenti mascati in ,,turisti straini,,
5. Ceausescu , Plesita , Securitatea aveau legaturi stranse cu israelienii si deci nu aveau nici un interes sa il ucida nici pe gheorghe ursu si nici pe alt israelian de-al lor, decat eventual la comanda lor, pentru ca serviciile israelului pedepseau si pedepsesc si azi pe israelienii mult prea vocali care sunt acuzati de tradare( tradarea israelului bineinteles, precum ,,itsak rabin,, impuscat de un fanatic israelian).
Ceausescu si regimul communist si mai ales unii lideri din cadrul PCR-ului au incercat spre finalul regimului Ceausescu reabilitarea totala a maresalului Ion Antonescu ( imediat dupa 1986, si dupa aparitiile la radio Europa libera a fostului suveran Rege Mihai) cu scopul de a lovi in Regele Mihai care incepuse sa intervina la radio Europa libera si dadea interviuri regulate lui emil hurezeanu. Astfel istoricul Gheorghe Buzatu a scos carti cu tiraj de milioane de carti scoase si vandute despre maresalul Ion Antonescu si documentele de arhiva ale Romaniei, in care evidentia tratatele si contactele pentru ca Romania le intreprindea pentru desprinderea de Axa fascista, duse de maresalul Antonescu care nu mai era acuzat de fascism, ci era considerat de partea buna si aliata. Si asta se intampla in carti care apareau in 1988 si chiar 1989. Istoricul Buzatu a facut un mare serviciu Romaniei in acei ani, spunand adevarul pentru ca tara sa cunoasca inceputul adevarului.
Referitor la ultima frază, d-l Dan Cristian Ionescu greșește. Desigur, nu sub specie juridică: într-adevăr, jidanii bolșevici torționari, care au ucis direct sau au determinat moartea multor sute de mii de români în lagărele pe care le-au înființat și dirijat în vremea dominației judeo-staliniste – Canalul, închisorile etc. -, erau cetățeni români. Dar nici jidanii pentru care Israelul cere „despăgubiri de holocaust“ pentru ar fi murit „holocaustați“ nu erau cetățeni izraelieni pentru bunul și simplul motiv că Israelul a fost înființat – abuziv, dar a fost înființat – abia în 1948! E-adevărat că o idioată ca Hannah Arendt pretinde, în „Eichman la Ierusalim”, că nu ar fi un argument această tare de fapt: că pretinșii holocaustați nu erau cetățeni izraelieni fiindcă Israelul nu exista! Și, într-adevăr, Israelul nici el nu s-a împiedicat de acest argument juridic și pretinde și încasează – inclusiv de la România – bani de holocaust. Am explicat pe larg această situație în volumul 1 al cărții mele, „HOLOCAUSTUL – GOGORIȚA DIABOLICĂ. Extorcarea de bani de holocaust”.
Dar în cazul de față, se pune imperios problema aflării numelui său de jidan, anterior celui de „Gheorghe Ursu”, precum și a lămuririi celor conexe: 1) de ce și l-a schimbat, „românizîndu-l”?! 2) de ce părinții săi au venit în România, în 1941, cînd toți jidanii din zonă și, în genere, din Moldova și Basarabia migrau în U.R.S.S.?! 3) Cînd anume, în 1941, au venit părinții lui în România: înainte sau după începerea războiului cu U.R.S.S.?!
Apoi, în ciuda portretului făcut aici de d-l D.C. Ionescu, de om cult, inteligent etc., era și puțin dobitoc: am aflat de la niște gălățeni că el se lăuda cu injuriile antisocialiste scrise în jurnalul său, ceea ce denotă că el „o căuta cu lumînarea!” Faptul că, după cum s-a relevat între timp, fusese și colaborator al Securității, aruncă o altă lumină comportamentului său: era unul de provocator, ceea ce a dus la consecințele cunoscute. Totuși, pot presupune că acest comportament provocator îi fusese dictat de Mossad, ca să îl transforme în „disident” – deși termenul este incorect, chiar dacă a fost introdus de idioții de Europa liberă – și, apoi, în port-drapel al luptei „anticomuniste”. Ghinionul nostru a fost că a fost omorît în închisoare, deși trebuia călcat de o mașină pe stradă. Iar acum, în stilul jidănesc tipic, fi-su mai cere și despăgubiri, deși nu are motive – mai ales, așa cum just subliniază autorul, anestezistul era tot jidan și, în mod cert, executa un ordin.