Curtea de Apel – București Termen: 17 martie 2022

Dosar nr. 9749/301/2020, Penal

Domnule Președinte,

Subsemnatul Vasile Zărnescu, cetățean român, domiciliat în București, Sectorul 2,…………….. posesor al C.I. seria RT nr. 543996, eliberat de SPCEP S2 b1 la data de 10.03.2008, C.N.P.1470224400125, inculpat în dosarul cu numărul sus-indicat, prin prezenta, depun

CONCLUZII SCRISE SUPLIMENTARE

celor depuse de dl avocat Adrian Iscru, împotriva sentinței penale

atacate nr. 62/04.02.2021, a Judecătoriei Sect. 3 București

Am relevat anterior că impostorul Alexandru Florian¹, directorul așa-zisului Institut „național“ pentru studierea holocaustului din România-„Elie Wiesel“² – institut care, după cum s-a relevat recent, funcționează ilegal prin încălcarea legislației românești³ –, a înaintat, în 14 martie 2014, la Parchetul General o plângere contra mea, instrumentată abuziv și finalizată prin sentința penală nr. 62 din 4 februarie 2021⁴, a Judecătoriei Sect. 3 București – secția 1 penală, în dosarul nr. 9749/301/2020. Instanța de fond a Jud. Sect. 3 a dispus condamnarea mea la 13 luni pușcărie, cu doi ani suspendare.

1. Sinteza laconică a procesului

În fapt. Am fost trimis în judecată și condamnat pentru publicarea a două articole de presă. Primul este Falsitatea noțiunii „holocaustolog“⁵ – în care am arătat că termenul „holocaust“ a fost găsit, într-un ziar iudaic din S.U.A.⁶, încă din 1899 și, de atunci, este folosit în mod metaforic, deci neștiințific, adică fals; al doilea este episodul 1, cu titlul Înșelătoria secolului XX (1)⁷, precum și pentru publicarea broșurii-pamflet intitulate SABIN ORCAN $UPORT€R⁸. Toate datele legate de aceste materiale publicate sunt detaliate în Concluziile finale de la instanța de fond, dar sunt reluate în sentința penală nr. 62/04.02.2021 și în prima parte⁹ a MOTIVELOR DE APEL, depuse în 10 august 2021. În continuare, inclusiv în partea a doua¹⁰ a MOTIVELOR DE APEL, din 16 septembrie 2021, și în CONCLUZII SCRISE la motivele de apel, am demonstrat detaliat și imbatabil că sentința penală atacată este netemeinică și nelegală.

Mai este necesar ca dvs., magistrații Curții de Apel București (C.A.B.), să citiți aceste documente, inclusiv aceste CONCLUZII SCRISE suplimentare.

În rezumat. 1) Prin modul ilogic, arbitrar și – ca atare – ilegal prin care este definit termenul „holocaust“ în art. 6 al O.U.G. nr. 31/2002 (*republicată*), această ordonanță și legile pendinte sunt ilegale și anticonstituționale, după cum am relevat, minuțios, în Apelul meu. 2) I.N.S.H.R.-„E.W.“ este înființat ilegal și acționează contra Constituției și chiar a titulaturii sale: nu se ocupă cu „studierea holocaustului din România“, fiindcă nu are ce studia, ci face „poliție politică“, analizînd presa și denigrînd valorile și personalitățile României – dar, conducătorii României, de frică, nu iau nici o măsură contra acestui institut-făcătură, ci, dimpotrivă, acordă simbrii grase angajaților (vreo 15 inși). 3) Directorul I.N.S.H.R.-„E.W.“, Alexandru Florian, este cel mai mare denigrator actual al Istoriei, Culturii, Limbii Române, al Spiritualității României¹¹, dar nu este anchetat „din oficiu“ și acuzat de nici un procuror: lui îi este apărată „libertatea de exprimare“. 4) În schimb, eu, care apăr valorile naționale și interesele statului român, sunt condamnat de o instanță de fond care nu numai că nu este „independentă“, ci, dovedind lichelism, deplină rea-intenție și o incultură vastă, manifestă cea mai mare obediență față de ilegala O.U.G. nr. 31/2002, impusă din afara țării. 5) Prin falsificările comise și prin răstălmăcirile părtinitoare favorabile exclusiv denunțătorului Alexandru Florian, magistrații implicați și instanța de fond intră sub incidența art. 268, alin. (2), a art. 283 și a art. 297 din Codul Penal.

Din aceste motive, solicit, din nou, Curții de Apel să admită apelul, să modifice în tot sentința penală atacată, întrucît este netemeinică și nelegală și să dispună achitarea mea.

În drept. Este de notorietate că, de la Montesquieu încoace, în virtutea Constituției în Stat există trei Puteri: Executivul (Președintele țării și Guvernul), Legislativul (Parlamentul) și Puterea Judecătorească (Magistratura); teoretic, cele trei Puteri sunt egale, independente și se controlează reciproc pentru a se păstra un echilibru, pentru ca să nu devină una dintre ele preponderentă, în dauna celorlalte două. Dar inclusiv istoria noastră postdecembristă atestă faptul că Executivul a devenit preponderent întotdeauna, mai ales prin Ministerul de Finanțe, care plătește lefurile magistraților – majorate constant, și prin „Ministerul Public pentru drepturi și libertăți“ – aceasta îi este denumirea oficială integrală –, care, împreună cu Ministerul de Interne, confecționează dosare cu care-i șantajează îndeosebi pe magistrați și, în genere, pe indezirabilii politici. În acest sens, elocvente sunt două fapte: primul, recent, atestînd deplina obediență față de colegii săi, ministrul Justiției, reinstalat frecvent¹² în această funcție, Cătălin Predoiu¹³, le-a mărit – pe „șest“, cum zic țiganii – salariile magistraților cu 20 la sută (!), în 31 decembrie 2021 – cînd poporenii se pregăteau de Revelion; a doua probă indubitabilă – dintre multe altele – a spiritului de gașcă al majorității procurorilor este cazul Anei Maria Pătru, președinta Agenției Electorale Permanente¹⁴; sunt, apoi, antologice, printre altele: cazul judecătorului Ion Stan – care a murit după două luni de la eliberarea din pușcărie de bine ce fusese „tratat“ acolo – și cazul judecătorului Stan Mustață¹⁵ – care a murit în timp ce era transportat la o închisoare de „maximă securitate din Giurgiu!“, deși grav bolnav și nu putea să evadeze nici măcar dintr-o pușcărie obișnuită. Sunt doar cele mai revoltătoare cazuri de mașinații ale Executivului contra unor membri ai Magistraturii pentru a-i face pe ceilalți obedienți (citește: a-i înfricoșa/a-i pune cu „botul pe labe“/a le pune pumnul în gură)!

2. Ignoranța și lipsa de profesionalism ale instanței de fond, atestate de C.S.M.

Doamnă Președintă, Onorată Curte,

Deplina paupertate profesională, intelectuală și culturală a magistraților în privința rezolvării proceselor privind problema holocaustului este confirmată inclusiv de Raportul 21424-1 al Comisiei judiciare a Consiliului Superior al Magistraturii (C.S.M.). În consecință, în cele 110 pagini ale Raportului, C.S.M. propune un set de măsuri pentru înlăturarea acestei incompetențe și ignoranțe. Totuși, în pofida incompetenței depline existente atestate în Raportul 21424-1, Comisia judiciară se contrazice și etalează excelența modului în care instanța de fond a Judecătoriei Sectorului 3 – recte judecătorul Cristian Dumitru – ar fi rezolvat „cazul Zărnescu“¹⁶! Mai mult! În totală contradicție cu paupertatea sa intelectuală, s-a dispus „delegarea domnului judecător DUMITRU CRISTIAN în funcţia de preşedinte al Secţiei penale a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, începând cu data de 11.06.2021, până la revenirea titularului pe post, dar nu mai mult de 6 luni“¹⁷.

În decizia de condamnare a instanței de fond, judecătorul Cristian Dumitru, cu „gîndirea sa suverană, infailibilă și intangibilă“ – cum se exprimă fastidios avocații în sala de judecată ca să le gîdile magistraților amorul propriu, pentru a obține o captatio benevolentiae –, afirmă că declarațiile martorilor „inculpatului Vasile Zărnescu“, reputații profesori universitari dr. Corvin Lupu și dr. Ion Coja, nu au fost luate în seamă pe considerentul că aceștia „au venit să îl apere și să-i diminueze vinovăția“ (sic).

Nici măcar un idiot nu poate afirma că un învinuit ar putea să-și aducă martori nu ca să îl apere, ci, dimpotrivă, să îl acuze! Firește, judecătorul Cristian Dumitru nu este, probabil, idiot: dar, în mod cert, este ticălos! Într-un articol din 22 aprilie 2009, în care-i luam apărarea lui Gigi Becali, făceam această observație: «Într-adevăr, Victor Ciutacu, Mircea Badea et comp. greşesc profund când afirmă despre un magistrat (judecător, judecătoare, procuror) că este „tâmpit/ă“. Dar ei greşesc nu în sens absolut, adică nu pentru că respectivul magistrat nu ar fi, realmente, tâmpit, ci pentru că, atribuindu-i acest calificativ, îi acordă, ipso facto, circumstanţe atenuante. În sensul afirmaţiei lui Iisus Hristos: „Iartă-l, Părinte, că nu ştie ce face!“ Nu este, însă, cazul aici: adică magistraţii nu trebuie iertaţi sub nici un motiv, căci ei ştiu ce fac! (…) De aceea, magistraţii de teapa asta nu trebuie calificaţi ca „tâmpiţi“, pentru că, esenţialmente, respectiva apreciere este profund greşită: ei trebuie caracterizaţi ca perverşi, diabolici, pentru că au suficientă raţiune ca să găsească – deliberat, deci cu „rea intenţie“! – argumente cu care să „ia faţa proştilor“. Desigur, este foarte posibil ca judecătoarea în cauză să fie – literalmente şi ca individă – tâmpită, iar, adeseori, chiar aşa şi este; dar, prin funcţia sa, ea nu poate fi tâmpită, deoarece este judecătoare, deci judecă şi condamnă prin „gândirea sa suverană şi infailibilă“! Ca atare, fiind, oficial, infailibilă şi, de aceea, inamovibilă, ea dă sentinţe „definitive şi irevocabile“. Aşadar, prin statutul său oficial, judecătorul, ca individ, nu poate fi tâmpit tocmai pentru că este infailibil oficial! De aceea, chiar dacă judecătorul este tâmpit de la natură, el nu este şi nu poate fi tâmpit în virtutea rolului cu care l-a învestit statul şi cu care îl creditează, în sens larg, societatea: cel care împarte DREPTATEA. De altfel, după cum am mai scris în alte dăţi, şi aşa cum remarcase şi Victor Ciutacu în a doua emisiune „Sinteza zilei“ consacrată „Scandalului Becali“, magistraţii „se cred un fel de Dumnezeu“. Şi, într-adevăr, dacă aţi observat mai cu atenţie comportamentul judecătorului în instanţă, el se străduieşte să inducă opiniei publice – şi, în mod expres, justiţiabililor cărora li se adresează de la înălţimea podiumului – ideea că EL este JUDECĂTORUL: aşa cum Dumnezeu te va chema la Judecata de Apoi, tot aşa judecătorul te cheamă la JUDECATA lui din instanţă. Şi, din punct de vedere teoretic şi moral, acesta este statutul lor social: de judecători supremi, în virtutea statutului constituţional al Puterii Judecătoreşti, de a treia Putere în stat, independentă, infailibilă şi – mai ales – inamovibilă. E drept, în realitate am văzut că nu este independentă – fiind manevrată politic –, infailibilă nici atât, dar inamovibilă a ajuns să fie prin faptul că toţi judecătorii obţin imediat inamovibilitatea indiferent de vechimea în muncă, de experienţa de viaţă şi profesională, de probitatea morală etc.»¹⁸ De altfel, în alte articole, publicate în revista Națiunea anterior criminalei revizuiri din noiembrie 2003 a Constituției, afirmasem că o reală reformă a Justiției nu se poate face decît începînd cu scoaterea procurorilor din rîndul magistraților și plasarea lor în băncile avocaților, ca egali ai acestora, deoarece prin statutul lor de atunci – care constituia „cătușe sovietice“, după cum apreciase Răzvan Savaliuc¹⁹, statut pe care îl au și acum –, „dețineau prea multă putere“, cum avea să recunoască, spăsită, și ministrul Justiției de atunci, Rodica Stănoiu²⁰. Avocatul îl apără pe cetățean, dar procurorul apără statul împotriva cetățeanului, cum denunțase, cu regret, reputatul istoric Dinu C. Giurescu!

La ultima ședință de judecată de la Curtea de Apel, dna avocat Minerva Chiriac, a propus reaudierea martorilor mei, spre a le fi luare în seamă noile declarații, deoarece instanța de fond le-a calificat pe cele anterioare ca fiind „circumstanțiale“, ignorîndu-le. Domnia sa a solicitat, firește, achitarea mea, dar, dacă, prin reducere la absurd, instanța nu consideră că trebuie să fiu achitat, a mai cerut, în subsidiar, să micșoreze pedeapsa la nouă luni de închisoare cu amînare. Instanța Curții de Apel nu a admis cererea reaudierii apărătorilor mei.

Această respingere presupune două situații: 1) ori că instanța Curții de Apel va citi declarațiile martorilor mei, rezumate de grefieră, poate le va și asculta, in extenso, de pe înregistrarea magnetică, și le va lua în considerare; ori, 2) va lua de bună deprecierea lor de către judecătorul Cristian Dumitru! Ținînd cont de turnura negativă a procesului de pînă acum, imprimată atît de reaua-credință a magistraților anteriori, cît și de directivele politice – exercitate de președintele Klaus Iohannis și de grupurile iudaice de presiune, este de așteptat să se mențină în lucru a doua variantă.

Dacă judecătorul Cristian Dumitru a anulat mărturiile a doi profesori universitari, mari personalități în domeniul lor și doctori autentici – și nu ca ăștia de azi, făcuți prin diverse proptele și cu lucrări plagiate –, atunci trebuie să cunoașteți îndeaproape care este valoarea perso-nulităților magistraților Dimitrie Bogdan Licu, Oprică-Florin Cîrciumaru, Corina Diaconu și Cristian Dumitru, care au instrumentat dosarul penal, ca să se supună politrucului Al. Florian.

Cazul Dimitrie Bogdan Licu.

Arătam, în Apelul declarat, că, pentru modul greșit, abuziv și ilegal în care a fost instrumentat, încă de la început, acest proces penal, principalul vinovat – cel care s-ar fi „sesizat din oficiu“ ca o veritabilă marionetă trasă de sforile oculte ale „Puterii iudaice“²¹ – care, în mare parte, „conduce România“, cum „a spus-o, în direct, la postul B1TV, Radu Moraru“²² și de care trebuie să „ne emancipăm“ – adică să ne eliberăm –, după cum ne prevenise Karl Marx: „…ist die Emanzipation der Gesellschaft vom Judentum“²³. Am explicat această remarcă a lui Marx în partea a doua a MOTIVELOR DE APEL²⁴.

Dimitrie Bogdan Licu a imprimat direcția de „anchetare“ ca urmare a șantajului făcut asupra lui, ca plagiator, dezvăluit în Notele scrise pe care le depusesem la dosar pentru termenul din 13 mai 2016, publicate pe 6 site-uri, în chiar vremea depunerii lor la dosar²⁵; el este faimosul și de neclintit procurorul general interimar Dimitrie Bogdan Licu²⁶. După cum vedeți, Notele scrise au fost citite de mulți români, numai de magistrați nu!

În calitate de redactor-șef al revistei JUSTIȚIARUL²⁷, am adresat o Scrisoare deschisă domnului Klaus Werner Iohannis, președintele României, doamnei Viorica Dăncilă, prim-ministrul României, doamnei Ana Birchall, ministrul Justiției, inclusiv, sub nr. 1/16514/20.08.2019, doamnei Lia Savonea, președinta C.S.M. (la acea vreme; cf. anexa 1), în care am cerut încarcerarea procurorului general interimar Dimitrie Bogdan Licu, întrucât este plagiator – care-i faptă penală și trebuia condamnat, chiar dacă el însuși „a cerut să i se RETRAGĂ titlul de doctor²⁸ (!) – și compromite definitiv Justiția. Evident, nici un „adrisant“ nu a dat vreun răspuns, deși sunt obligați de lege să răspundă. Iar acum, Comisia judiciară a C.S.M., care avea datoria să anuleze procesul inițiat de Dimitrie Bogdan Licu-Plagiatoru’²⁹, întrucât este nefondat, prezintă condamnarea colonelului Zărnescu dată de instanța de fond ca model de urmat! Fost asistent veterinar³⁰, D.B. Licu a făcut „Dreptul“ la Universitatea „Spiru Haret“ – toate organizațiile sunt speriate de „harețeii“ incompetenți și nu știu cum să le refuze angajarea! –, apoi, a ajuns procuror și, pe căi oculte, masonice³¹, a fost promovat procuror general interimar, deși este un corupt³². Anterior, în 25 martie 2019, adresasem un apel³³ similar dlui ministru al Justiției Tudorel Toader (cf. anexa 2), dar și acesta se fofilase, deoarece el fusese conducătorul științific al lucrării de doctorat al lui Dimitrie B. Licu – ocazie cu are semnase „ca primarul“, cum că lucrarea nu este plagiată – și, deci, nu avea cum să-și dea cu Dreptu-n-stîngu!

Trebuie reținut că, în timpul activității de presă de denunțare a plagiatului comis de procurorul general adjunct Dimitrie Bogdan Licu, s-a apelat la CNATDCU pentru a i se anula diploma și a i se retrage titlul de doctor în drept. Dar oficialii de la CNATDCU, din Ministerul Învățămîntului au pretins că nu se poate³⁴! Prevalîndu-se de faptul că „nu are patalama de plagiator“ de la CNATDCU, președintele Klaus Iohannis l-a menținut în funcția de procuror general-adjunct, iar ministrul de Justiție Cătălin Predoiu chiar a vrut să-l renumească procuror general interimar³⁵! Aceeași tergiversare o face CNATDCU în cazul procesului penal deschis contra premierului Nicolae Ciucă (pupila lui Iohannis) pentru teza sa de doctorat – caz semnalat de aceeași perseverentă Emilia Șercan³⁶; un comentator anonim, la fel, scrie: „Dacă vroiau deschideau dosar penal și pentru ÎNȘELĂCIUNE, respectiv sumele – câteva zeci de mii de euro – încasate de doctor în ani de zile, ca spor la salar“.

Acesta, Dimitrie B. Licu-Plagiatoru’, este individul care a dispus R.U.P., reluarea urmării penale³⁷! Practic, C.S.M. a comis mușamalizarea cazului, mai ales că jumătate dintre membrii săi sunt procurori și foști colegi de facultate. Adică spiritul lor de gașcă a fost mai puternic decît rectitudinea morală, competența profesională și obligația respectării legii!Într-o primă concluzie, întregul proces este rezultatul favorizării exclusive a denunțătorului Alexandru Florian de către Dimitrie Bogdan Licu prin încălcarea tuturor procedurile penale, ajungîndu-se, după cum am demonstrat, inclusiv la ticluirea de probe contra mea – ceea ce atrage pedepsirea penală exemplară a tuturor magistraților implicați!

Cazul Oprică-Florin Cîrciumaru.

Și procurorul Oprică Cîrciumaru „are bube-n cap“. Acesta a urmat Facultatea de drept a Academiei Naționale de Poliție, cunoscută ca una dintre cele mai rău famate instituții de învățămînt. După absolvire, nu s-a prezentat la postul de polițist pentru care-l pregătise statul, motiv pentru care Ministerul de Interne l-a dat în judecată ca să își recupereze banii de școlarizare. Proaspătul polițist s-a îmbățoșat, bazîndu-se pe proptelele sale oculte, și a contestat procesul intentat de Ministerul de Interne, dar, firește că a pierdut. Vorba cîntecului din vremea Socialismului biruitor: „Și nu te pune, bă, cu Melițiea, Melițiea, că ei te bagă, bă, la gherlă, la gherlă…!“ Oricum, a schimbat macazul: s-a vrut procuror. De fapt, acesta a fost scopul abscons al infiltrării lui printre milițieni: să se strecoare mai lejer în sistemul juridic, deoarece, dacă ar fi dat direct examen de admitere la Drept, nu ar mai fi intrat nici azi. A fost notat la examenul de atestare ca procuror cu nota 6 (șase), ceea ce-l făcea inapt să-l promoveze; a contestat din nou și – cu ajutorul acelorași proptele care-l manevrau – a fost „reevaluat“ la nota 8 (opt)! Și iată-l ajuns procuror la Parchetul de pe lîngă Judecătoria Giurgiu. O să mai auzim de orășelul ăsta, Giurgiu: nu doar că „auzi cîinii lătrînd în Giurgiu“, dar auzim și că mulți magistrați trec prin Giurgiu și „își fac mîna“ acolo! Nici Oprică Cîrciumaru nu a făcut „mulți purici“ în Giurgiu și, printr-un decret al lui Klauss Iohannis³⁸, a fost mutat la Parchetul Judecătoriei Sectorului 2 (P.J.S.2). Știindu-se cu spatele asigurat, aici a făcut alte coțcării.

1. „Fanul lui Kovesi, clasare dubioasă – Procurorul Oprică-Florin Cîrciumaru de la PJS2 a închis un dosar de construcții fără autorizație pe motiv că acuzatul fusese deja sancționat cu amendă de ISC, iar altă măsură penală ar fi echivalat cu o dublă pedeapsă. Soluția lui Cîrciumaru a fost desființată de instanță. Părțile vătămate susțin că făptuitorul ar fi vărul Monicăi Macovei.

2. Procurorul Cîrciumaru a semnat pentru susținerea lui Kovesi (documente)“³⁹.

3. Florin-Oprică Cîrciumaru a participat la un protest pentru susținerea lui Kovesi, ținut pe treptele Curții de Apel București, deși protestul este o acțiune interzisă magistraților.

4. Procurorul Florin-Oprică Cîrciumaru figurează, la numărul 56, pe lista publicată de ziarul Cotidianul.ro⁴⁰, referitoare la „acoperiții din Justiție“, deși, conform art. 7, alin. 1 din Legea 303/2004 privind statutul procurorilor şi judecătorilor, „Judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, personalul de specialitate juridică asimilat acestora și personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și parchetelor nu pot fi lucrători operativi, inclusiv acoperiți, informatori sau colaboratori ai serviciilor de informații“.

5. «În plus, Elena Bercea și fiii săi susțin că procurorul Florin Cîrciumaru le-a refuzat administrarea probelor cu martori, înscrisuri și expertiză. De asemenea, magistratul nu a solicitat puncte de vedere de la ISC sau Ministerul Culturii, reclama familia Bercea. [Remarcați, deci, că Cîrciumaru are o practică permanentă de ilegalități!]

Altfel, în ceea ce-l privește pe procurorul Oprică Cîrciumaru, acesta a devenit cunoscut în iunie 2018, când a semnat, alături de alți 715 procurori și 205 judecători, o așa-numită „declarație de independență“, exprimându-și revolta legată de Decizia CCR nr. 358/2018, prin care Curtea Constituțională a României l-a obligat pe președintele Klaus Iohannis s-o revoce pe Laura Kovesi de la conducerea DNA⁴¹».

6. În același sens, al potlogăriilor comise, în pag. 21, la pct. 6, jos, din rechizitoriul lui, pe care s-a bazat judecătorul Cristian Dumitru, procurorul Oprică Cîrciumaru disjunge cauza și vrea să facă o nouă anchetă penală referitoare la „pretinsa lansare și punere în vînzare, din 8.04.2016, a cărții posibil intitulate HOLCAUSTUL – GOGORIȚA DIABOLICĂ. Extorcarea de „bani de holocaust“. Or, tocmai lansarea și vînzarea efectivă a cărții fuseseră incriminate, folosind, textual, titlu de mai sus, de cei patru acuzatori în sesizările lor: Maximilian Marco Katz, Aurel Vainer, Liviu-Ștrul Belis și Alexandru Florian. Există în dosar chiar și DVD-ul cu lansarea, furnizat de către acuzatori – pe lîngă multele articole de presă, pe care le-am depus la dosar și pe care le-am evidențiat în Întîmpinarea depusă la Tribunalul București! Mai mult, procurorul Oprică Cîrciumaru scrie că această carte – de 810 pagini – nu există. Dacă nu există și este vorba doar de o pretinsă lansare, de vreme ce reclamanții nu au depus nici un exemplar al cărții la dosar, deci nu au nici o dovadă în sprijinul sesizărilor lor, atunci ancheta penală ulterioară, preconizată de Cîrciumaru prin disjungere, nu mai are obiect! Însă, așa cum am relevat în Memoriul depus în probațiune în 27.02.2020, cartea din ediția din 2015, lansată în 08.04.2016, trebuia depusă la dosar ca probă indubitabilă de către cei patru reclamanți, sau măcar de către Maximilian Marco Katz⁴² – căci fusese primul care a reclamat-o la Parchetul General de pe lîngă Înalta Curte de Casație și Justiție (Î.C.C.J.) –, iar procurorul Oprică-Florin Cîrciumaru era obligat să le-o ceară în mod imperativ, sub sancțiunea respingerii sesizărilor lor. Dar nu le-a cerut-o, căci directiva politică primită de el era să le favorizeze reclamațiile.

Acum porcurorul Oprică-Florin Cîrciumaru stă la pîndă și așteaptă validarea condamnării mele, comisă de către judecătorul Cristian Dumitru, pentru a redeschide partea din procesul penal care a fost disjunsă în acel ultim rechizitoriu! Dar n-ar fi exclus ca, pînă atunci, procurorul Oprică-Florin Cîrciumaru să fie exclus din Justiție ca Cristi Dănileț!

Mai trebuie reținut un fapt semnificativ. Acest dosar al meu a constituit un „cartof fierbinte“ în mîinile procurorilor de la Parchetul Judecătoriei Sect. 2 (P.J.S.2.) și, respectiv, al Judecătoriei Sect. 3 (P.J.S.3.) și, de aceea, îl pasau de la unul la altul, pe motiv de competență teritorială -căci de competență profesională nu putea fi vorba. Dosarul, deschis în urma denunțului comis de antiromânul Alexandru Florian din 14 martie 2014, fusese trimis la P.J.S.2. – pe motiv că eu locuiesc în Sectorul 2 – de către procurorul general Tiberiu Nițu, înainte să fie debarcat intempestiv sub un pretext oarecare⁴³, dar, de fapt, pentru a-i face loc promovării procurorului-șnapan Augustin Lazăr, care-i mușamalizase dosarele penale ale primarului Sibiului și, apoi, ale președintelui României, Klaus Werner Iohannis. Ulterior, în urma denunțului făcut la Parchetul General de pe lîngă Î.C.C.J. de către escrocul vamal cu dosare penale mușamalizate⁴⁴ Maximilian Marco Katz – la care s-au asociat ceilalți trei ashkenazi: Aurel Vainer, Liviu-Ștrul Beris și Alexandru Florian –, s-a deschis un alt dosar penal contra mea pentru publicarea cărții HOLOCAUSSTUL – GOGORIȚA DIABOLICĂ. Extorcarea de „bani de holocaust“, 2015, vol. 1, lansat în 8 aprilie 2016, dar la P.J.S.3., pe motiv că organizațiile celor patru antiromâni rămași nepedepsiți își au sediile în Sectorul 3. Plimbarea acestor două dosare de la P.J.S.2. la P.J.S.3. și invers pe motiv de incompetență s-a sfîrșit printr-un compromis: rechizitoriul l-a făcut procurorul Oprică-Florin Cîrciumaru, de la P.J.S.2., iar sentința de condamnare a fost comisă de către judecătorul Cristian Dumitru, de la J.S.3. Dar acest compromis juridic – o altă încălcare a procedurii penale – este grevat tot de incompetență – care a marcat ca un fir roșu anchetele ambelor parchete – și, în plus, poartă pecetea fabricării de „probe“ prin falsificarea declarației mele de către judecătorul Cristian Dumitru, după cum am demonstrat.

Cazul procuroarei Corina Diaconu.

Despre aceasta nu se știu prea multe. Prestația ei la instanța de fond a fost lamentabilă. În acea ultimă ședință a instanței, dl prof. univ. dr. Ion Coja a vorbit circa 70 de minute. Corina Diaconu, la final, a citit un text cu care venise, deja, tipărit „de acasă“, deci ea nu consemnase nimic din declarația dlui prof. Ion Coja! În pledoaria sa, această procuroare a cerut condamnarea mea la „3 ani închisoare cu executare și confiscarea tuturor cărților“. Într-un tabel al Ministerului Public figurează, la poziția nr. 51, ca fiind detașată/delegată la D.I.I.C.O.T. (!), între 13.10.2021-13.04.2022, pe o „funcție de conducere/de execuție“⁴⁵! Nu se poate deduce care-i funcția: de conducere sau de execuție! Cred că de execuție. Căci, după „muie“ – cum zic țiganii –, nu ar fi în stare să conducă nimic. Oricum, la instanță venise încălțată în bascheți și, dacă îi dădeai jos roba aia neagră de cioclu și o îmbrăcai cu niște fuste crețe, la grăsimea ei ai fi putut-o confunda cu o pirandă autentică.

Cazul judecătorului Cristian Dumitru.

Și cazul acestuia este similar cu al lui Oprică Cîrciumaru. Să-i analizăm ruta școlară și profesională. A fost agent de poliție în Sectorul 6 al Capitalei, între anii 2002-2007. În 2007 a absolvit Facultatea de drept de la Academia de Poliție: deci a urmat cursurile acesteia la „seral“ sau la „fără-frecvență“ („f.f.“), deoarece era, simultan, angajat ca agent. Vă dați seama ce „carte“ știe individul, căci de cultură generală nu poate fi vorba! În intervalul 2007-2013 a activat ca ofițer de poliție în cadrul D.G.P.M.B.-Poliţia Sectorului 6. Apoi, prompt, printr-un decret al președintelui Traian Băsescu, a fost numit, în decembrie 2013, judecător în cadrul Judecătoriei Giurgiu⁴⁶. Tot la Giurgiu! După care a făcut, și el, o cerere de mutare la Judecătoria Sectorului 1 din București⁴⁷, pe motiv că face naveta București-Giurgiu, și pierde mult timp cu naveta, timp care i-ar fi necesar să își mărească pregătirea profesională. Dar, pînă atunci, ce păzise? Oricum, prin asta recunoaște, implicit, că are o pregătire profesională precară! C.S.M. nu i-a aprobat prima cerere, argumentînd că Judecătoria Giurgiu are deficit de cadre. Pînă la urmă, probabil fiindcă provenea din lotul de la Academia de Poliție, i s-a aprobat mutarea în Capitală, la Judecătoria Sectorului 3. După publicarea deciziei de condamnare a mea, s-a confesat în mediul său de magistrați că „regretă sentința de condamnare, dar a fost silit să o dea“. Însă a omis să spună cine l-a silit și cine i-a însăilat textul, care i-a devenit o capcană. Ca atare, am fost nevoit să îi fac plîngere penală pentru fabricarea de „probe“⁴⁸!

Trebuie reținut că Judecătoria Giurgiu a devenit placa turnantă de plasare în sistemul juridic a magistraților proveniți dintre absolvenții Academiei de Poliție. Din surse sigure și demne de încredere, am aflat că toți asemenea absolvenți sunt racolați anterior de către Serviciile Secrete și sprijiniți să se școlească, spre a servi ca ofițeri acoperiți în „cîmpul tactic“ al Magistraturii – după cum se exprimase, fără să gîndească prea mult, generalul plagiator Dumitru Dumbravă⁴⁹!

Este necesar ca C.S.M. să publice o statistică și o listă nominală a magistraților proveniți de la Academia de Poliție pentru a evalua ponderea ofițerilor acoperiți! Nu trebuie să se înțeleagă că dezavuez activitatea agenților acoperiți. Firește, este necesar ca toate Serviciile Secrete care se respectă trebuie să aibă informatori calificați și, îndeosebi, ofițeri acoperiți în toate domeniile subsistemelor sociale, pentru a controla vulnerabilitățile care planează asupra societății. Directorul S.R.I. Virgil Măgureanu comisese o mare gafă atunci cînd, prin 1993, a declarat în presă ca va publica lista cu „informatorii Securității“. N-am aflat niciodată de ce o făcuse – pentru „imagine“, pentru un „joc de scenă“ etc. –, dar declarația sa a provocat un adevărat cutremur în rețeaua informativă. Întrucît, cum am mai relevat în alte materiale de presă și în înscrisuri depuse la dosar, am fost, în acea vreme, comandantul Biroului pentru Apărarea Ordinii Constituționale, din cadrul Diviziunii de Analiză, Sinteză și Informare a S.R.I., am constatat că, din cauza acelei declarații, a scăzut drastic volumul informațiilor, fiindcă informatorii – îndeosebi cei din domeniul Magistraturii –, temîndu-se de repercusiuni, au refuzat să mai colaboreze. De aceea, activitatea ofițerilor acoperiți este o condiție sine qua non a funcționării plenare a Serviciilor Secrete. Problema de bază a ofițerilor acoperiți rezidă în aceea că trebuie să fie cadre competente, culte, oneste, de caracter, cu rectitudine morală, dedicate apărării valorilor naționale și nu să se angreneze în jocul unor clici pentru apărarea intereselor private și dăunătoare țării – cum procedează magistrații din dosarul meu.

Se știe că, în Socialism, în Miliție se angajau doar cei care nu reușeau să promoveze examenul de admitere la o facultate sau la o școală tehnică, sau chiar la o școală profesională: adică erau tinerii cei mai nedotați intelectual și cei mai slab pregătiți de școală. Etapa postdecembristă este marcată de degradarea celui mai important subsistem social, care este principalul atuu strategic al societății: învățămîntul, căci învățămîntul pregătește cadrele necesare tuturor celorlalte subsisteme sociale. Or, prestația juridică a magistraților descriși aici atestă că ei fac din ignoranță o virtute și că manifestă o deplină obsecviozitate față de directivele grupurilor de presiune, că își încalcă statutul de independență a Magistraturii; iar, ca foști ofițeri de poliție, este evident că „dăunează grav societății“: sunt magistrați toxici!

3. Paupertatea intelectuală și precaritatea culturală și profesională a magistraților

Pe parcursul anchetei penale, din întreaga broșură-pamflet SABIN ORCAN $UPORT€R, toți magistrații implicați în instrumentarea procesului penal declanșat de către Alexandru Florian contra mea s-au împiedicat doar de fraza din pag. 96: „Eu nu neg holocaustul – fiindcă nu poți nega ceva ce nu a existat niciodată și pe nicăieri –,…“ și toți mi-au cerut explicații mie și martorilor mei. La fel mi-au cerut judecătorul Cristian Dumitru și procuroarea Corina Diaconu, inclusiv în ședința din 11.01.2021. Pe parcursul procesului, le dădusem acestora diverse explicații, dar în ședința din 11.01.2021 am făcut apel „la informațiile vizând paradoxurile logice și juridice, pe care cu certitudine le-au dobândit magistrații la cursurile Facultății de Drept“. De aceea, am explicat că fraza respectivă, în care prima propoziție, „Eu nu neg holocaustul“, este negată de fraza imediat următoare, din apoziție „– fiindcă nu poți nega ceva ce nu a existat niciodată și pe nicăieri –,…“, căci propoziția „ceva ce nu a existat niciodată și pe nicăieri“ este negarea propoziției inițiale „Eu nu neg holocaustul“! Adică spui că „nu negi holocaustul“, dar în fraza imediat următoare tot îl negi, dar cu ale cuvinte, și afirmi că „e ceva ce nu a existat“! Această exprimare constituie un paradox parafrazat după „paradoxul lui Epimenide“, cunoscut și comentat de peste 25 de secole⁵⁰. Această explicație nu a fost consemnată în încheierea din ședința respectivă, dar existența ei se poate verifica din înregistrarea magnetică a pledoariei mele finale. Numai că magistrații respectivi, judecătorul Cristian Dumitru și procuroarea Corina Diaconu, nu aveau habar de „paradoxul lui Epimenide“ și, de aceea, au scris ceea ce au crezut ei că aș fi zis eu: „E un paradox, o parafrază după paradoxul lui Zenon“ (sic). Vedeți pagina a 2-a a filei 118. Paradoxurile lui Zenon (căci sunt mai multe și de esență exclusiv matematică!) nu au nici o legătură cu paradoxul lui Epimenide, în afară de faptul că sunt incluse în clasa paradoxurilor logice. Și, oricum, în nici una din scrierile mele nu figurează numele lui Zenon! Este evident că judecătorul Cristian Dumitru nu a reținut numele lui Epimenide și a apelat la Zenon, despre care auzise oarecum, într-un fel, altfel ar fi căutat pe Wikipedia numele lui Epimenide, așa cum a căutat numele lui Potemkin, ca să-și înjghebe „ticluirea de probe“. Este evidentă aici incapacitatea de comprehensiune a judecătorului Cristian Dumitru, generată de vacuumul său de cultură! Prin sintagma „incapacitatea de comprehensiune“ nu vreau să îl laud pe judecătorul Cristian Dumitru; această sintagmă este forma academică a cuvîntului „prostie“, dar am folosit-o pentru a evita un proces de calomnie dresat de judecător. Este evident că noi nu jignim aici pe nimeni, ci doar îi descriem!

Dar paupertatea intelectuală și precaritatea culturală și profesională a magistraților sunt confirmate și de Raportul 21424-1 al Comisiei judiciare a C.S.M., îndeosebi în privința rezolvării proceselor privind problema controversată și spinoasă a holocaustului. În consecință, în acest Raport, C.S.M. propune un set de măsuri pentru înlăturarea respectivei incompetențe și ignoranțe. Totuși, în pofida respectivei incompetențe profesionale și intelectuale a magistraților dezvăluită în Raportul 21424-1, Comisia judiciară evocă excelența modului cum instanța de fond a Judecătoriei Sectorului 3 ar fi rezolvat „cazul Zărnescu“⁵¹. Revenim și subliniem că de derularea acestui proces penal este vinovat procurorul general interimar Dimitrie Bogdan Licu-Plagiatoru’, care „s-ar fi sesizat din oficiu“, ca urmare a incompetenței și abuzului acestuia, precum și a manipulării sale de la „cele mai înalte nivele“, denunțate în Notele scrise depuse la dosar în 13 mai 2016.

O altă dovadă a agramatismului juridic al magistraților o atestă faptul că, inclusiv în anul de grație 2021, pe tot parcursul celor opt ani de anchetare a mea pe baza denunțului lui Alexandru Florian referirea la „O.U.G. nr. 31/2002“ s-a folosit această formulare! Or, din 2006 și pînă acum trebuia indicată prin exprimarea corectă juridic „O.U.G. nr. 31/2002 (*actualizată*)“⁵², deoarece i s-au adus „corectări“ eminamente greșite prin legile pendinte ulterioare! Am relevat aceste greșeli în partea a doua a MOTIVELOR DE APEL, cînd am descris „bulibășeala legislativă“, din cauza căreia O.U.G. nr. 31/2002 republicată a devenit și mai neconstituțională decît fusese inițial!

Iar acum, Comisia judiciară a C.S.M., care avea datoria să anuleze procesul inițiat de Dimitrie Bogdan Licu-Plagiatoru, fost asistent veterinar și ajuns procuror general interimar prin forțe obscure⁵³, prezintă soluția de condamnare dată de instanța de fond ca model de urmat! Culmea solidarității de gașcă o atestă faptul că însăși Curtea de Apel București „a respins ca neîntemeiată cererea de renunțare la titlul științific de doctor. (…) Motivarea Curții de Apel București în acest caz arată că o astfel de procedură, de retragere a titlului de doctor, nu exista în legislația mai multor țări europene“⁵⁴! Adică, ipocriții magistrați ai Curții de Apel București implicați în acel dosar au recurs la o găselniță: au aruncat „pisica moartă“ în curtea Uniunii Europene! Suntem convinși că această respingere nu a fost inițiativa doar a Curții de Apel București, ci au existat și presiuni făcute de anumite forțe oculte care erau interesate să-i mențină procurorului general adjunct Dimitrie Licu glazura de corectitudine – puternic șifonată – pentru ca Dimitrie B. Licu să rămînă, în continuare, placa turnantă a mașinațiilor comise în Magistratură. Dovada luptelor intestine din Magistratură, care a demascat, involuntar, respectiva ipocrizie și mașinație a adus-o recent, în 5 noiembrie 2021, publicația Comisarul.ro: „Premieră odioasă în justiția din România: Bogdan Licu a obținut retragerea titlului de doctor fără ca cineva să-i verifice plagiatul“⁵⁵! Să vedem dacă-i vor obliga – pe el și pe toți ceilalți aflați în această situație de plagiatori – să restituie și banii încasați⁵⁶ necuvenit pentru titlul de „doctor“ (25 la sută din leafa de bază, și așa foarte mare!)! Să mai remarcăm și alt aspect al făcăturii „doctorale“: relevasem că nu este vorba de titlul de „doctor în drept“ – cum ar fi fost normal, fie și de „doctor în-drept-curmeziș“, cum i se potrivește mai bine lui Bogdan Licu-Plagiatoru’ –, ci de „doctor în informații“ (?!) sub conducerea generalului (r.) Gabriel Oprea⁵⁷. Prin asta imbecilii ăștia au demascat involuntar faptul că Dimitrie Bogdan Licu este ofițer acoperit al unor servicii de informații⁵⁸!

După cum și acum se fac presiuni asupra Curții de Apel pentru a-mi menține condamnarea, comisă de judecătorul Cristian Dumitru, ca punct final al ordonanței porcurorului general interimar Dimitrie Bogdan Licu, de reluare a urmăririi penale a „marelui și curajosului patriot Vasile I. Zărnescu“ (cum m-a caracterizat presa naționalistă și o mare parte a comentatorilor), după ce, inițial, Parchetul de pe lîngă Judecătoria Sectorului 2 declarase N.U.P.: neînceperea urmăririi penale! În concluzie, întregul proces este rezultatul favorizării exclusive a denunțătorului, ex-activistul comunist Alexandru Florian, năpîrlit în democrat anti-comunist devenit intangibil⁵⁹, prin încălcarea tuturor procedurile penale, ajungîndu-se, cum am demonstrat, inclusiv la ticluirea de probe de către judecătorul Cristian Dumitru contra „inculpatului“!

Pînă atunci, instanța Curții de Apel trebuie să respingă toate alegațiile formulate de magistrații care au instrumentat dosarul, să îmi admită apelul și să înlăture condamnarea dată de către judecătorul Cristian Dumitru. Chiar iudeii cinstiți trebuie să ceară anularea acestei condamnări, deoarece este, în mod clar, o condamnare abuzivă, obținută prin presiuni politice, fapt care compromite însăși încercarea evreilor onești de a-și asigura o conviețuire pașnică în România, așa cum pretind ei că ar dori, prin apelul la „toleranță“. În cazul menținerii condamnării mele nu este exclusă o radicalizare a revoltei românilor contra ashkenazilor – adică să se producă fenomenul de care se îngrijora placidul președinte Klauss Iohannis, cînd anul trecut, de „ziua“ holocaustului, perora despre necesitatea condamnării prompte a „negaționiștilor“, căci, altfel, „se fragilizează statul de drept“⁶⁰. Dar, reamintim, magistrații (judecătorii și procurorii) sunt – teoretic – independenți, dar, practic, sunt manevrați politic.

Mai mult. Procurorii, întrucît sunt subordonați Ministerului Public, iar acesta este dirijat de către Ministerul Justiției – care, ambele ministere, fac parte din Executiv, adică din „guvernul meu“ (al lui Iohannis) – rezultă că procurorii fac parte, simultan, și din Puterea Judecătorească și din Puterea Executivă, „independente (opuse!) și care se controlează reciproc“ – ceea ce este absurd: este schizofrenie politică! Așa că este tot o expresie a schizofreniei politice paranoide ca Klaus Iohannis să spună că „România și-a asasinat proprii cetățeni evrei și țigani“, că „se fragilizează statul de drept“! Care „stat de drept“, dle președinte Iohannis?! „Statul tău“?! Ăla în care procurorii stau cu fundu-n două luntri: și în Magistratură, și în Executiv?! Și, cu tupeu, Klaus Werner Iohannis îndeamnă Magistratura și Executivul, în 27 ianuarie 2021, „să-i condamne de urgență pe negaționiști“, iar judecătorul Cristian Dumitru, slugarnic, mă condamnă în 4 februarie 2021!

Doamnă Președintă, Onorată instanță,

Pentru a echilibra balanța Justiției – pe care o ține, legată fiind la ochi – este necesar să respingeți mizeria juridică acumulată în acest dosar de către magistrații-toxici sus-menționați și să mă achitați. Dacă mențineți condamnarea mea, condamnați România⁶¹, căci înseamnă că achiesați la ilegalitățile comise și vă compromiteți împreună cu cei patru magistrați, care, realmente trebuie dați afară din Justiție și condamnați penal, pentru că au încălcat independența Justiției și s-au supus directivei politice, date de Klaus Iohannis, să creeze un precedent, pornind de la care să-i condamne la pușcărie pe toți patrioții români. Dacă judecătorul Cristi Dănileț a fost exclus din Magistratură doar pentru că a postat pe internet niște videoclipuri⁶² ridicole, gen Rambo VI – deși, cum a declarat ex-ministrul Tudorel Toader⁶³, trebuia exclus mai demult, pentru alte fapte realmente grave –, atunci „cei patru călăreți ai Apocalipsei“ României – Bogdan Licu, Oprică Cîrciumaru, Corina Diaconu și Cristian Dumitru – trebuie anihilați ca juriști! Pe ăștia, vorba lui Victor Ponta: „Nici dacă-i împuști nu e suficient!“⁶⁴.

În concluzie, vă rog să anulați în totalitate sentința penală nr. 64/04.02.2021, dată de judecătorul Cristian Dumitru, întrucît este netemeinică și nelegală și să mă achitați.

Acest înscris conține 18 file.

În drept, dispozițiile art. 390 Cod procedură penală.

Cu deosebit respect,

Vasile I. Zărnescu

14 Martie 2022

DOMNULUI PREȘEDINTE AL CURȚII DE APEL BUCUREȘTI