Domnului Nicolae MARIN,

Procurorul Șef al Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție

din cadrul Parchetului general de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

Domnule procuror șef Nicolae MARIN,

Subsemnatul Vasile I. Zărnescu, având C.N.P. 1470224400125, C.I. seria RT, nr. 543996, eliberată de SPCEP S2 b1, Secția 6 Poliție, domiciliat în București, str. VIDIN, nr.10, bl. 58, sc. 2, et. 3, ap. 23, Sectorul 2, telefon 0787662466, adresa de corespondență aceeași cu cea de domiciliu, în temeiul art. 288, alin. (1) al Noului Cod de Procedură Penală înțeleg să depun prezenta

PLÂNGERE PENALĂ

împotriva numitului Cristian Dumitru, judecător în cadrul Judecătoriei Sectorului 3 București – Secția Penală, cu adresa de corespondență la Judecătoria Sectorului 3 București, Strada Ilfov 6, București, cod poștal 070621, pentru săvârșirea infracțiunii de producere și ticluire de probe nereale, în scopul de a dovedi existența unei fapte prevăzute de legea penală ori săvârșirea acesteia de către o anumită persoană, conform prevederilor art. 268, alin. (2) și ale art. 283, alin. (2) din Noul Cod Penal.

În fapt.

Judecătorul Cristian Dumitru, în calitate de președinte de instanță, a întocmit, într-o manieră contrară adevărului, sentința penală nr. 62/04.02.2021, pronunțată în dosarul nr. 9749/301/2020 al Judecătoriei Sectorului 3 București – Secția Penală.

În baza sentinței penale, am fost condamnat pentru faptul că aș fi „negat holocaustul“ în două articole publicate de subsemnatul și într-o broșură-pamflet1.

Conform textului de lege, condamnarea pentru o asemenea faptă nu se putea realiza decât în baza interpretării de către judecător a unor cuvinte scrise de subsemnatul.

În sentința penală, judecătorul Cristian Dumitru mi-a atribuit unele texte, ca fiind scrise și semnate de subsemnatul, în condițiile în care respectivele texte erau scrise și semnate de autori occidentali sau de anonimi pe Internet.

În capătul de acuzare nr. 2 al sentinței penale (prezentat în paginile 5 și 6 ale sentinței), judecătorul s-a folosit de mijlocul de probă indicat la pagina 3 a sentinței penale, citez: „Articol, în format letric, intitulat „Înșelătoria secolului XX” (vol. I, f. 138)“. Este vorba despre transcrierea unui articol publicat de subsemnatul pe pagina de internet www.altermedia.info, portal care nici nu mai există.

Deși avea posibilitatea să mă acuze cel mult pentru publicarea textelor altor autori care „negau Holocaustul“, deci să mă încadreze pentru publicarea unor texte „anti-holocaustice“, judecătorul a preferat să mă acuze în mod fals, în sentința penală, că le-aș fi scris personal.

Judecătorul recunoaște explicit la pagina 8 a sentinței penale, citez: „Numai dacă autorul se limita în a reda/descrie/relata precizările conținute în publicațiile invocate, fără a face adăugiri personale, sau dacă adăugirile sau opiniile personale nu erau de natură să nege existența acestui eveniment istoric, având un caracter neutru/imparțial, într-adevăr s-ar fi putut concluziona că faptele analizate nu intră sub incidența legii penale“.

La pagina 5 a sentinței penale, în capitolul „Faza de judecată“, judecătorul Cristian Dumitru a deliberat în mod fals, citez: „Astfel, inculpatul a săvârșit următoarele: (…) 2. Într-un articol apărut pe același site (www.altermedia.info), la data de 11.02.2014, sub titlul de „Înșelătoria secolului XX”, inculpatul Zărnescu Vasile a prezentat lucrarea profesorului american Arthur Robert Butz, „The Hoax of the Twentieth Century”, în cuprinsul căreia se urmărește demonstrarea faptului că genocidul populației evreiești nu a existat. În preambul, inculpatul Zărnescu Vasile face următoarele afirmații, sub îndemnul „Citește și dă mai departe”: (…)“. În continuare judecătorul a expus un fragment de text scris de mine în preambulul cărții lui Burtz, text întrerupt brusc de judecător la cuvintele „perfide și eminamente false, încă de pe la anul 1865……“.

Judecătorul Cristian Dumitru a pus șase puncte de suspensie „……“ după anul „1865“ și a continuat cu textul, citez: „Pentru mine, The Hoax nu a jucat rolul unei lecturi de iniţiere, ci, mai curând, acela al unei providenţiale confirmări. (…)“.

Tot textul inserat de judecător și atribuit în mod fals subsemnatului, din pagina 6 a sentinței penale, după cele șase puncte de suspensie, începând cu „Pentru mine, The Hoax (…)“ aparține în integralitate lui Robert Faurisson, cel care a semnat prefața cărții autorului Arthur Robert Butz.

Textul scris de mine, publicat pe pagina de internet, în preambulul cărții indicate mai sus se termină cu cuvintele „Citește și dă mai departe!“, după care am expus data publicării „11 februarie 2014“ și numele meu „Vasile Zărnescu“. După semnătura de autor „Vasile Zărnescu“ începe textul din cartea publicată sub formă electronică, adică prefața semnată de Robert Faurisson. De altfel, din articolul publicat pe pagina de internet www.altermedia.info, în capitolul intitulatAutorul“, Faurisson i-a făcut prezentarea lui Arthur Robert Butz, autorul cărții The Hoax of Century XX. Prefața se încheie cu indicarea semnatarului textului: „Robert Faurisson, octombrie 2002“.

Textul lui Robert Faurisson, atribuit deliberat în mod fals subsemnatului de către judecătorul Cristian Dumitru, este încheiat cu propoziția, citez: „(…) Nu fusese decât o nălucă, o fata morgana“. Pentru a demonstra că a încheiat citatul atribuit mie, judecătorul a pus semnul de ghilimele de încheiere, “, la sfârșitul acestei fraze.

Citatul atribuit subsemnatului de către judecător începe cu un fragment de text scris de mine și continuă cu mai multe fragmente extrase din Prefața lui Faurisson.

Judecătorul continuă producerea și ticluirea de probe nereale, adăugând o explicație referitoare la satele lui Potemkin, citez: „În legătură cu cele prezentate în paragraful precedent, este de menționat că Grigori Alexandrovici Potiomkin, cunoscut în limba română și ca Potemkin … “. Urmează un text anonim preluat de președintele instanței de fond, judecătorul Cristian Dumitru, de pe wikiwand de la adresa https://www.wikiwand.com/ro/Potemkiniad%C4%83.

Insistența judecătorului pe cazul Potemkin, care a fost expus de Faurisson și nicidecum de subsemnatul, probează săvârșirea cu rea-intenție a ticluirii de probe acuzatoare la adresa subsemnatului.

Faptul că a săvârșit cu intenție ticluirea de probe pentru condamnarea subsemnatului derivă și din fraza de concluzie a judecătorului, citez: „Prin urmare, inculpatul, făcând referire la camerele de gazare ca fiind Potemkin, induce ideea cititorului articolului că acestea nu au existat, fiind o falsificare a realității“ (pagina 6 a sentinței penale). Formularea literară și gramaticală corectă este: „…induce cititorului articolului ideea că acestea nu au existat,…“. Dar să nu-i cerem prea mult unui fost „agent de teren“ al Poliției Sectorului 6, cu facultatea de Drept făcută la „fără frecvență“; poate și liceul tot la „fără frecvență“ l-a făcut!

Este total falsă acuzația „inculpatul, făcând referire la camerele de gazare ca fiind Potemkin“.

Proba incriminatoare ticluită de judecătorul falsificator, din capătul de acuzare nr. 2, este folosită de acesta pentru evidențierea faptei acuzatoare a subsemnatului, citez: „Negarea holocaustului de către inculpatul Zărnescu Vasile este evidentă și indubitabilă atunci când numește camerele de gazare de la Auschwitz ca fiind camere de gazare Potemkin“ (pagina 8 a sentinței penale).

Dar nu „inculpatul“, adică subsemnatul, a scris acel text, ci Robert Faurisson a făcut „referire la camerele de gazare ca fiind Potemkin“, citez: „pretinsa cameră de gazare de la Auschwitz, capitala «Holocaustului», vizitată zilnic de mii de turişti şi de pelerini, nu este decât o cameră de gazare Potemkin“.

Prin urmare, judecătorul a ticluit proba „evidentă și indubitabilă pentru a născoci pseudo-argumentul necesar condamnării mele pentru „negarea holocaustului.

Menționez faptul că, prin ticluirea probelor în capătul 2 al acuzării, judecătorul Cristian Dumitru a construit cea mai mare condamnare a subsemnatului dintre cele trei capete de acuzare aduse, stabilind o pedeapsă de 9 luni de închisoare, față de celelalte două cu câte 6 luni, iar prin cumulul pedepselor a preluat-o ca „pedeapsa cea mai grea“ la care a adăugat „un spor de 4 luni de închisoare“.

Judecătorul Cristian Dumitru era obligat la respectarea prevederilor Noului Cod de Procedură Penală art. 103, alin. (1) și (2) privind aprecierea probelor și ale art. 102, alin. (2) și (3) privind excluderea probelor obținute în mod nelegal.

În susținerea prezentei Plângeri penale propun proba cu înscrisuri, respectiv:

1. Sentința penală nr. 62/04.02.2021, pronunțată în dosarul nr. 9749/301/2020 al Judecătoriei Sectorului 3 București – Secția Penală.

2. „Articol, în format letric, intitulat „Înșelătoria secolului XX” (vol. I, f. 138)“2, indicat ca mijloc de probă la pagina 3 a sentinței penale atacate în apel (anexa 2).

3. Articolele anonime descărcate de pe Internet referitoare la feldmareșalul Potemkin3 (anexa 3).

În drept,

Consider că judecătorul Cristian Dumitru a ticluit proba pentru capătul de acuzare nr. 2, în vederea „justificării“ condamnării subsemnatului, intrând astfel sub incidența prevederilor art. 268, alin. (2) din Noul Cod Penal, citez: „Producerea sau ticluirea de probe nereale, în scopul de a dovedi existența unei fapte prevăzute de legea penală ori săvârșirea acesteia de către o anumită persoană, se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani“.

Prin producerea și ticluirea probei pentru capătul de acuzare nr. 2 din sentința penală, judecătorul Cristian Dumitru m-a condamnat la 9 luni de închisoare pentru o faptă care nu există, încălcând prevederile art. 16, alin. (1), lit. a din Noul Cod de Procedură Penală.

Astfel fapta de a mă condamna pe baza unei probe produsă și ticluită chiar de judecătorul Cristian Dumitru intră sub incidența prevederilor art. 283, alin. (2) din Noul Cod Penal, citez: Reținerea sau arestarea ori condamnarea unei persoane, știind că este nevinovată, se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică“.

Anexez la prezenta Plângere Penală copii xerox după originalele din dosarul nr. 9749/301/2020 al Judecătoriei Sectorului 3 București – Secția Penală:

1) Sentința penală nr. 62/04.02.2021, pronunțată în dosarul nr. 9749/301/2020 al Judecătoriei Sectorului 3 București – Secția Penală (anexa 1; 7 file);

2) textele de pe internet, pe care le-a folosit judecătorul falsificator Cristian Dumitru pentru a fabrica „probe“ cu care să mă condamne (anexa 2; una filă);

3) „articol, în format letric, intitulat „Înșelătoria secolului XX (1)“. Vă solicit să cereți o xerocopie a acestui „articol, în format letric – f. 138, din vol. I“ – autentificată de grefa Curții de Apel București (C.A.B.), deoarece dosarul nr. 9749/301/2020 al Judecătoriei Sectorului 3 se află, acum, în pronunțare la C.A.B. (anexa 3; 5 file).

Acest înscris conține 15 file.

8 Martie 2022

Cu respect,

Colonel (rtg.) Vasile I. Zărnescu