Săptămâna aceasta a debutat cu ultimatumul dat de Israel statelor occidentale – ori rezolvă problema „Yemen”, ori… Nici bine n-au apucat „Aliații” să citească restul mesajului că Ansar Allah a și lovit o nouă navă care tranzita Strâmtoarea Bab el-Mandeb. Sanaa nu are forța să facă față unui război direct cu Israelul, dar știe că poate dinamita comerțul global prin blocarea rutei „Suez”.

Astfel, țintind Israelul și navele sale comerciale, Yemenul impune un cost internațional pentru măcelul din Fâșia Gaza.

Yemen, un stat sărac, dar înverșunat

În ciuda propriilor provocări provocate de un recent război civil intern și o criză umanitară teribilă, Yemenul a demonstrat sprijin și solidaritate neclintită cu Palestina. De fapt, în lumea arabă, cel mai sărac stat din Orientul Mijlociu este de neegalat în organizarea de demonstrații pro-palestiniene.

Acum, Sanaa, sub controlul organizației islamiste Ansar Allah, s-a angajat, pentru prima dată, într-un conflict direct cu Israelul. Sunt lovituri asumate și în același timp surprinzătoare. De ce? Pentru că Yemenul reușește să lovească Israelul cu rachete cu rază lungă, distanța între cele două state fiind de peste 2000 de kilometri. Nimeni nu ar fi bănuit vreodată că există un asemenea arsenal în mâinile rebelilor houthi.

Dacă cineva s-a îndoit vreodată cu privire la rolul proeminent pe care Yemen îl are în cadrul „Axei de Rezistență”, iată răspunsul, fără echivoc, oferit de Sanaa.

Noua dimensiune luată de conflictul pornit în Fâșia Gaza (de la Um Al-Rashrash până la Marea Roșie, Strâmtoarea Bab el-Mandeb și Golful Aden) creează confuzie regională pentru Israel și mai ales SUA, care s-au alăturat fără nicio reținere asaltului asupra Gaza.

Marea Roșie, sub control arab

Dar repercusiunile au reverberat în calculele politice și de securitate ale Americii.

Poate cel mai semnificativ dintre toate – Israelul și protectorul său s-au văzut obligați să-și reevalueze pierderile economice și costurile unui război de uzură prelungit.

Cel mai bine observăm ce înseamnă asta din incidentul care a implicat nava de containere „Europa”, operată de compania de transport maritim israeliană Zim. Din cauza amenințărilor yemenite, comandantul a fost nevoit să schimbe cursul, deviind de la ruta planificată prin Canalul Suez și Strâmtoarea Bab el-Mandeb. Și, astfel, „Europa” a început o călătorie pe mare cu 56% mai lungă, ocolind Africa prin Oceanul Atlantic și Capul Bunei Speranțe.

Un obstacol economic și logistic cu care se confruntă „azi” cam toate companiile de transport maritim israeliene.

Ce înseamnă asta, dintr-o perspectivă mai largă? Dinamitarea comerțului global!

Costul războiului crește dramatic pentru Israel. Un calcul (optimist) făcut luna trecut arătat că un război de un an purtat exclusiv pe frontul din Fâșia Gaza ar costa Tel Avivul undeva la 50+ miliarde de dolari (sau 10% din PIB-ul Israelului). Dar, situația s-a schimbat între timp, căci Israelul deja s-a angajat, la granița sa nordică, într-un conflict cu mișcarea libaneză Hezbollah și, în plus, a extins semnificativ controlul militar în Cisiordania ocupată.

Iar calculele experților vor fi refăcute după ultimele atacuri, trebuind a fi avute în vedere și costurile extraordinare asociate cu perturbarea comerțului pe mare. Israel importă și exportă aproape 99% din mărfuri prin căi navigabile.

Revista Foreign Policy a scris pe această temă: „În prezent, doar porturile rusești și ucrainene de la Marea Neagră suportă prime de risc de război mai mari decât portul israelian Ashdod. Și dacă războiul cu Hezbollah escaladează, asta va distruge și portul din Haifa, pe care rezistența libaneză l-a vizat într-un atac cu rachete în timpul conflictului din 2006”.

Riscul în ceea ce privește Canalul Suez

Toate acestea au și vaste repercusiuni internaționale.

Întreruperea traficului comercial între Canalul Suez și Strâmtoarea Bab El-Mandeb nu pune presiune doar asupra Israelului. Aproximativ 12% din comerțul global anual se bazează pe această rută. Vorbim despre 21.000 de nave care trec pe aici. Zilnic, 6 milioane de barili de petrol (9% din totalul transportat pe mare) sunt transportați pe ruta asta.

Strâmtoarea Bab El-Mandeb este o legătură vitală în comerțul dintre Asia și Europa. Punctul strategic Um Al-Rashrash, situat în Marea Roșie, joacă un rol-cheie în această mișcare comercială, conectând Israelul la piețele din Asia de Sud-Est (Orientul Îndepărtat).

Rolul Portului Um Al-Rashrash a fost consolidat după semnarea Acordului de normalizare a relațiilor dintre Israel, Emiratele Arabe Unite și Bahrain, intermediat de SUA în urmă cu trei ani. Atunci s-a convenit ca transportul de țiței din EAU să se facă prin conducta Eilat – Ashkelon, adică de la Marea Roșie la Marea Mediterană.

Iată, așadar, că recentele atacuri cu rachete și drone asupra Um Al-Rashrash subminează nu doar securitatea Israelului, ci și ambițiile sale economice.