Faurisson despre Wiesel: Wiesel a spus adevărul prin …omisiune!
Monday, April 20, 1987
Pierre Vidal-Naquet juge Elie Wiesel
En décembre 1986, Elie Wiesel recevait le prix Nobel de la Paix. A cette occasion, je publiais un texte intitulé : « Un grand faux témoin : Elie Wiesel » dans lequel je montrais que ce dernier était un faux témoin qui avait pris l’habitude de raconter tout et n’importe quoi à propos du prétendu «Holocauste» des juifs et, en particulier, à propos d’Auschwitz. L’œuvre la plus connue de Wiesel est La Nuit, un best-seller préfacé par François Mauriac. Il s’agit d’une autobiographie où l’écrivain prétend rapporter son expérience d’Auschwitz et de Buchenwald. J’ajoutais que Wiesel avait pris les dimensions, par la suite, d’un grand prêtre de la religion de l’« Holocauste » et d’un marchand du « Shoah-business » (expression judéo-américaine).
Quelques mois plus tard, Pierre Vidal-Naquet, qui est pourtant l’adversaire le plus résolu de Faurisson, de P. Guillaume, de S. Thion et des révisionnistes, faisait la déclaration ci-dessous dans le mensuel Zéro [1] :
Il suffit de mettre les pieds en Israël pour s’apercevoir qu’il y a là-bas une utilisation politique directe de la Shoah… c’est-à-dire que dès qu’un Arabe lance un caillou sur un camion israélien en Cisjordanie occupée, on dit que c’est la suite de la Shoah ! Ce dont Monsieur Begin s’était fait une spécialité… On court le risque de dévaloriser, de nier l’importance de la Shoah même… et ça, je suis catégorique là-dessus !
Par exemple, vous avez le rabbin Kahane, cet extrémiste juif, qui est moins dangereux qu’un homme comme Élie Wiesel qui raconte n’importe quoi(c’est lui qui souligne [dit M. Folco])… Il suffit de lire certaine description de « La Nuit » pour savoir que certaines de ses descriptions ne sont pas exactes et qu’il finit par se transformer en marchand de Shoah… Eh bien lui aussi porte un tort, et un tort immense, à la vérité historique.
Comme La Nuit a été publié, dans sa version française, en 1958, on peut s’étonner qu’il ait fallu attendre près de trente ans pour qu’un historien juif dénonce l’escroquerie d’Élie Wiesel. Pourquoi a-t-il fallu, là encore et une fois de plus, que ce soit un révisionniste qui révèle la vérité ? La réaction de Vidal-Naquet s’expliquerait-elle, du moins en partie, par le fait suivant : j’ai découvert que dans son autobiographie, Wiesel ne parle pas un seul instant de l’existence de chambres à gaz à Auschwitz ? Du coup, Wiesel serait devenu un témoin encombrant !
20 avril 1987
*
*
Nota redacției: Așadar Elie Wiesel, mincinos cum era, în cartea sa NOAPTEA, unde-și povestește viața dură dusă la Auschwitz, nu pomenește nimic despre camerele de gazare!… Asta da informație!.. Se pare că mincinoșii pe această temă nu s-au pus de acord între ei, nu au ținut o conferință la care să stabilească ce va spune fiecare. Asta ar fi o dovadă că povestea cu holocaustul nu este opera unor evrei deștepți, ci a unor evrei tolomaci și fără măsură, închipuiți! Evreii deștepți, ca toți deștepții din lume, știu că minciuna nu ține la infinit! N-o să găsiți niciun evreu deștept, de calitate, care să scrie un articol sau o carte despre Holocaust!
.
NR 2019 – Poate se găsește cineva să-și facă timp și să traducă textul de mai sus. Merită să circule la dispoziția tuturor românilor.
încerc să pun traducerea în română, traducere obţinută după ce l-am corectat pe gugîl transleit atît cât m-am priceput.
În decembrie 1986, Elie Wiesel a primit Premiul Nobel pentru Pace. Cu această ocazie, am publicat un articol intitulat: „Un mare martor fals:Elie Wiesel”, în care am arătat că acesta a fost un martor mincinos, care avea obiceiul de a spune totul și nimic despre presupusul Holocaust, evrei și, în special, despre Auschwitz. Lucrarea cea mai cunoscută a lui Viesel este Noaptea, un bestseller prefațat de Francois Mauriac. Aceasta este o autobiografie în care scriitorul pretinde a relata experiența sa de la Auschwitz și Buchenwald. Am adăugat că , ulterior, Wiesel a luat dimensiunile unui mare preot al religiei „Holocaustului” și a unui comerciant al „Shoah-business-ului” (expresie iudeo-americană).
Câteva luni mai târziu, Pierre Vidal-Naquet, care este totuşi adversarul cel mai determinat al lui Faurisson, P. William S. Thion şi al revizioniștilor, a făcut următoarea declarație în lunarul Zero:
Este suficient să pui piciorul în Israel ca să realizezi că există există o politică de
utilizare directă a Shoah-ului … s-ar zice despre un arab care lansează o piatră spre un camion israelian în Cisiordania ocupată, că putem spune că este un rezultat al Holocaustului! Din aşa ceva a făcut Dl. Begin o specialitate … Există un risc de diminuare,
de negare a importanţei Holocaustului însuşi … cu care eu nu sunt de acord ! De exemplu, avem pe rabinul Kahane, acest extremist evreu, care este mai puţin periculos decât un om ca Elie Wiesel, care a spus nu contează cui (subliniază faptul că a spus M. Folco) … Este suficient să citeşti doar nişte descrieri din „la Nuit”, pentru a afla că unele dintre descrierile sale nu sunt exacte și în cele din urmă se transformă într-un Șoah comercial, care, de asemenea, aduce un prejudiciu imens la adresa adevărului istoric. Cum Noaptea a fost publicată în versiunea franceză, în 1958, este surprinzător faptul că a durat aproape trei ani, pentru un istoric evreu să denunţe escrocheria lui Elie Wiesel. De ce încă o dată în plus, acesta este un revizionist care a dezvăluit adevărul? Reacția Vidal-Naquet s-ar explica, cel puțin parțial, prin următorul fapt: am descoperit că, în autobiografia sa, Wiesel nu vorbeşte în nici un moment despre existența camerelor de gazare de la Auschwitz? Așa că, Wiesel va deveni un martor incomod !