Un decret controversat, semnat de Ion Iliescu

 

Procesul Ceausescu ( Dosar 1/ SP/ 1989 )

 

Joi 18 Decembrie 2003

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Prezentam Decretul olograf din 24 Decembrie 1989, semnat ilegal de Ion Iliescu.

 

Pe 24 Decembrie 1989 Ion Iliescu a redactat si semnat un decret prin care infiinta un „Tribunal Militar Exceptional”, care sa-i judece pe Nicolae si Elena Ceausescu. La punctul 1 din acest decret se declara ca „urgenta este impusa de dorinta, in acest caz, a tuturor cetatenilor cinstiti ai Romaniei”. La punctul 2 se stabileste ca acest „Tribunal Militar Exceptional” – infiintat de Ion Iliescu – va judeca cauza „in conformitate cu prevederile legale ramase in vigoare, in ceea ce priveste procedura si dreptul material penal”. Iar la punctul 3 se preciza ca „acest tribunal va fi alcatuit in componenta stabilita de Legea pentru organizarea judecatoreasca”. In incheiere, documentul este semnat de Ion Iliescu, care se declara „presedintele Consiliului Frontului Salvarii Nationale”. Cateva precizari sunt importante. Mai intai ca pe 24 Decembrie 1989 Ion Iliescu nu avea calitatea de Presedinte al Consiliului FSN. Consiliul Provizoriu al FSN si-a desemnat „presedintele” pe 26 Decembrie 1989. Asadar, la doua zile dupa semnarea decretului de catre Iliescu si la o zi dupa ce cuplul Ceausescu fusese deja executat. La data de 24 Decembrie 1989 Ion Iliescu nu avea absolut nici o calitate care sa-i permita formarea unui „Tribunal Militar Exceptional” si nici sa se prevaleze de titulatura de „Presedinte al CFSN”, cum singur s-a trecut pe decret. Apoi documentul a ramas olograf ( scris de mana ) pana pe 5 Ianuarie 1990, cand a fost dactilografiat. Gelu Voican Voiculescu – incercand sa acopere aceasta evidenta uzurpare de calitati oficiale ale decretului semnat de Ion Iliescu – a afirmat: „Acest decret a ramas scris de mana din ratiuni de protectie a secretului, neriscandu-se dactilografierea”. „Revolutionarii” lui Iliescu nu riscau nici „dactilografierea”, in schimb il condamnau la moarte pe cel care era inca seful statului. Sa remarcam si ca „decretul” a fost redactat integral si semnat de Iliescu fara numar de inregistrare. Ceea ce inseamna ca Ion Iliescu a semnat ilegitim – printr-o tipica uzurpare de titlu – un document ilegal, lovit de nulitate din punct de vedere juridic, care a condus la executarea a doi oameni. Rezulta ca „Tribunalul Militar Exceptional” care i-a judecat pe sotii Ceausescu la 25 Decembrie 1989, la UM 01378 din Targoviste, a avut, la randul lui, un caracter ilegal. Mai rezulta ca sotii Ceausescu n-au fost executati dupa o procedura legala, ci au fost pur si simplu asasinati. O seama de alte detalii, ramase secrete pentru opinia publica din Romania, trebuie aduse la cunostinta. Deplasarea la Targoviste a membrilor „Tribunalului Militar Exceptional” s-a facut cu 5 elicoptere. Intr-unul din elicoptere se aflau cele doua prelate verzi, in care urmau sa fie infasurate cadavrele sotilor Ceausescu. Deci se stia – inaintea procesului – ca sotii Ceausescu urmau sa fie executati. Procesul care a urmat la Targoviste nu a fost decat o mascarada. Dupa ce a coborat din avion, Gelu Voican a solicitat ca procesul sa nu dureze mai mult de 10 – 15 minute. Desi decretul sustinea ca „aceasta cauza se va judeca in conformitate cu prevederile legale in vigoare”, procesul s-a derulat intr-o singura zi fara depunerea de probe si audierea vreunui martor, cu avocatii apararii desemnati din oficiu, pe post de acuzatori ai clientilor lor ( ca in epoca stalinista ). Fara ca acestia sa ceara recursul, desi in cazul condamnarii la moarte erau de lege sa o faca, cu sau fara voia condamnatului. Executia a avut loc imediat si nu a fost filmata. Interesante sunt si concluziile profesorului legist francez Louis le Riboux, privind momentul si conditiile reale in care sotii Ceausescu au fost de fapt executati. Din dimineata de 26 Decembrie pana pe 30 Decembrie 1989, cand s-a decis inhumarea, cadavrele sotilor Ceausescu au fost conservate in instalatia frigorifica de la Morga. De inmormantarea celor doi s-a ocupat Gelu Voican Voiculescu, in calitatea sa de Viceprim-ministru si prietenul Ceraselei Barjac Demetrescu, care a sterpelit cu aceasta ocazie bijuteriile Elenei Ceausescu. Ambele cadavre au fost perchezitionate de Cerasela Barjac, „grijulie” mai ales cu cadavrul Elenei. Apoi ambele cadavre au fost acoperite cu panze de cearceaf. Mai intai s-a pus capacul peste cosciugul lui Nicolae Ceausescu, pe care Voican a desenat cu creta semnul lui Marte. Groparilor li s-a spus ca era vorba despre doi colonei in rezerva, ucisi de „teroristi”. Ceausestilor nu li s-au pus in 1989 cruci: fusesera uitate la Morga. S-au intocmit doua dosare care poarta acelasi numar: 1/SP/1989. Certificatele de deces s-au eliberat fara autopsiere si buletinele de identitate ale sotilor Ceausescu de catre Vladimir Belis si notarul sectorului 1, Adrian Toma. Fara indoiala ca Nicolae si Elena Ceausescu trebuiau sa fie judecati. Cei doi aveau insa dreptul – ca orice cetatean – la un proces corect si drept asa cum a avut parte dictatorul Manuel Noriega sau are in prezent Slobodan Milosevici. Era o ocazie unica si pentru romani de a afla secretele unei guvernari totalitare, care a condus Romania in ultimii 50 de ani. Si – poate – cu aceasta ocazie sa afle si unele  informatii despre Iliescu si ai sai.
Acest lucru, evident, nu convenea grupului Iliescu. Si altora. Asa ca celor doi Ceausescu li s-a inchis gura: au fost executati imediat dupa o mascarada de proces. Procesul Ceausescu incepe insa cu un decret ilegal, semnat de cetateanul Iliescu, care se face astfel vinovat pentru „uzurparea de calitati oficiale”.

Un articol de Vladimir Alexe

 

Nota redacției: Nu am reușit să copiem pe blog imaginea „olografă”  a Decretului ucigaș. Publicăm acest text pentru a semnala apariția pe piață a cărții În pat cu domnul Președinte, scrisă de același Vladimir Alexe. În ciuda titlului, cam frivol, cartea cunoscutului analist politic este o ocazie pentru autor de a face noi dezvăluiri interesante privitoare la cel mai înalt nivel al puterii politice.

Cu ceva timp în urmă am publicat pe acest blolg câteva fragmente din această carte privitoare la impostura jenantă pentru toată lumea a lui Lech Walesa. Nu este singurul mit contemporan pe care această carte îl pune în discuție, contestându-l.