Agenţii KGB infiltraţi în structurile de putere ale României au mai dat o lovitură sistemului securităţii naţionale. Cei mai năpăstuiţi şi greu loviţi de recalcularea pensiilor militare de stat sunt foştii ofiţeri ai Unităţii Speciale (DSS) UM 0110 Bucureşti, cunoscută ca „Departamentul anti – KGB”

În 1989 s-a încheiat un război. Un război în care Rusia Sovietică, într-o alianţă secretă de conjunctură cu puterile occidentale, a învins, încă o dată, România. După cum este cunoscut, începând cu cel de-al şaselea deceniu al veacului
trecut, România, urmare a afirmprii hotarâte a independenşei faţă de hegemonia Moscovei, a devenit, în planul operatiunilor KGB-ului, un stat inamic. Pentru apărarea fiinţei naţionale a statului român, a cărei distrugere a devenit un obiectiv primordial şi al puterii Sovietelor, proclamate de Lenin, la începutul anilor ’60 a fost constituită o structură specială de securitate, pentru controlul şi neutralizarea operaţiunilor secrete antiromâneşti ale URSS şi aliaţilor săi din Organizaţia Tratatului de la Varşovia, unde România „făcea figuraţie”.
Crearea şi funcţionarea acestei unităţi a implicat şi un risc politic imens, motiv pentru care structura centrală şi ramificaţiile ei teritoriale se aflau „în regim de adâncă clandestinatate”. Ca să nu fie descoperită de agentura KGB-ului, personalul şi sediile aveau acoperiri solide şi permanent adaptate climatului operaţional.
După 1978, în urma trădării adjunctului şefului spionajului, această structură a fost „reconspirată” şi redenumită Unitatea Specială UM 0110 Bucureşti.

Pe data de 3 ianuarie 1990, doi dintre agenţii marcanţi ai KGB-ului, deveniţi şefii absoluţi ai „noii puteri militare revoluţionare”, au radiat UM 0110 din Organigrama Departamentului Securităţii Statului, care a fost dezmembrat şi
împărţit provizoriu (dar distrus efectiv în ceea ce însemna infrastructura de suport a operaţiunilor) între mai multe structuri speciale ale Ministerului Apărării Naţionale.
După înfiinţarea Serviciului Român de Informaţii, UM 0110 nu a mai fost reconstituită. În condiţiile menţionate, arhivele şi documentele UM 0110 au urmat tot felul de trasee şi destinaţii, ceea ce în prezent a determinat şi efectul colateral al „negăsirii” statelor de salarii şi a celorlalte documente de personal , pe baza cărora să fie identificate veniturile lunare ale foştilor ofiţeri, în vederea recalculării pensiilor militare de stat.
Pe cale de consecinţă, veteranilor luptei împotriva serviciilor speciale ale URSS şi ale celorlalte ţări socialiste, unele şi cu pretenţii şi acţiuni revizioniste (Ungaria, Iugoslavia, Bulgaria, care nu scăpau prilejul de a ne soma că le „datorăm pământ şi apă”), deşi le este recunoscută vechimea în muncă, pe baza deciziilor iniţiale de înscriere în dreptul de pensie militară de stat, li s-au emis adeverinţe de venituri false, din care rezultă că nu au realizat venituri pe perioade de până la 20 de ani şi chiar mai mult.
Eroi anonimi din prima linie a apărării securităţii naţionale împotriva duşmanului dintotdeauna al României, prin perversitatea cu care a fost orchestrat jaful guvernamental, pe mâna kaghebistă, asupra pensiilor militare de
stat, desfiinţate, cu ură antinaţională, şi ca instituţie a dreptului muncii, au primit în această lună pensii din care li s-a furat, în numele legii şi al statului de drept, până la 2/3.
Guvernul a fost avizat din timp că meseriile de spion şi contraspion nu se găsesc în nomenclatoarele de profesii, că foştii ofiţeri acoperiţi nu se regăsesc în actele şi documentele de serviciu cu numele din buletinele de identitate şi din deciziile de pensii. Prim-ministrul şi ceilalţi membri ai Guvernului au fost avizaţi, dar ştiau şi din filme, că agenţii secreţi aveau, cel puţin, tot atâtea identităţi şi paşapoarte câte ţări tranzitau până ajung la destinatie.
Cazul grav al foştilor ofiţeri care au activat în UM 0110 este repetabil şi pentru pensionarii care au lucrat în alte unităţi cu regim special de secretizare şi ale căror documente privind acoperirea personalului nu mai sunt obiectiv disponibile.
Asemenea argumente, dar şi multe altele, de natură juridică şi de drept comparat, nu au rezistat în faţa cârtiţelor  kaghebiste care continuă marea manipulare antinaţională a structurilor de putere ale statului. Agenţii KGB-ului infiltraţi în structurile de putere ale statului îşi pot savura victoria: au mai plătit o poliţă şi au mai dat un avertisment celor ce cred în idealurile sacre pe care se fondează identitatea naţională românească. Un concept deranjant,  deopotrivă, internaţionalismului communist, dar şi globalizării fără frontiere, state, guverne şi monede nationale (doar ale unora!).

gl.brg. (rez.) Aurel I. Rogojan