Valer Marian: Veșnicul trădător ViVi Ponta – Și-a trădat credința strămoșească prin preacurvie, promovarea practicilor LGBTQ, cu predilecție gay, și prin intenția de a construi în București cea mai mare moschee din Europa
De Cronicar / Opinii / Publicat: Sâmbătă, 19 aprilie 2025, 20:00 / 1 comentarii
Valer Marian: Comanditarii externi și aplicanții interni ai loviturii de stat
Săptămâna mare ne readuce aminte și de trădarea lui Iisus Hristos de către Iuda Iscarioteanul pentru 30 de arginți. Într-un asemenea context, am făcut o trecere în revistă a candidaților la alegerile prezidențiale din 4 mai 2025 pentru a stabili care dintre ei are profil de trădător sau propensiune spre trădare. Indubitabil și invariabil, toate căile duc către fostul premier și lider PSD Victor Viorel Ponta.
Trădări fără număr
ViVi Ponta a trădat tot ce a mișunat în jurul său.
I-a trădat pe foștii săi șefi politici, respectiv pe Ion Iliescu, Adrian Năstase, Mircea Geoană și Liviu Dragnea. Pe Iliescu, a spus-o cu gura lui mare și spartă, nu l-a votat niciodată la alegerile prezidențiale și nici pentru funcția de președinte al PSD, la congresul exploziv din aprilie 2005. În calitate de prim-ministru, a admis ca marele său binefăcător Adrian Năstase să fie încarcerat într-un mod rușinos de polițiștii aflați sub autoritatea ministrului de interne Ioan Rus și a sa.
Unii spun că numai el și nașul Gabriel Oprea ar fi știut de anumite cărți de patrimoniu pe care Năstase le deținea in casa de pe strada Zambaccian și care au fost căutate asiduu de procurorii anticorupție, la comanda ex-președintelui Traian Băsescu.
Pe Mircea Geoană l-a trădat în campania prezidențială din toamna anului 2009, când i-a fost purtător de cuvânt.
Pe Liviu Dragnea l-a trădat prima oară când nu l-a mai nominalizat ministru de interne în guvernul USL, făcând jocul SRI prin nominalizarea sfătuitorului și sponsorului său Ioan Rus, care s-a remarcat doar prin jignirea gravă a familiilor românilor plecați la muncă în străinătate.
Ulterior, l-a trădat pe Dragnea prin ruperea unei părți din PSD și constituirea unui partid de pripas, Pro România, cu care a dat chix politic după câțiva ani.
Ponta a trădat PSD și USL când a propus-o procuror șef al DNA pe sorosista Laura Codruța Kovesi, reprezentanta Statului Paralel, în urma unei înțelegeri pe sub masă cu ex-președintele Traian Băsescu și cu amica sa Elena Udrea.
A trădat înțelegerea realizată în cadrul USL cu liderul liberal Crin Antonescu, candidând la Președinția României, cu scopul secundar de a-l pricopsi pe nașul său George Maior, pe atunci directorul SRI, cu funcția de premier, ambii închipuindu-se în imaginația lor zlătată un fel de neopașoptiști ai patriei.
Și-a trădat credința strămoșească prin preacurvie, promovarea practicilor LGBTQ, cu predilecție gay, și prin intenția de a construi în București cea mai mare moschee din Europa, cu riscul de a deveni un focar al fundamentalismului islamic militant.
A trădat familia tradițională, divorțând de prima soție când aceasta era însărcinată în luna a șasea, pentru a se recăsători cu fiica unui lider important al PSD, Daciana Sârbu, de care a divorțat anul trecut, lăsând-o cu doi copii minori, dintre care al doilea a fosț înfiat.
Și-a trădat un fin din Maramureș, dedulcindu-se cu fina, care-i era șefă de cabinet, și provocând divorțul tinerei familii.
L-a trădat pe bunul său amic Dan Șova, care a fost arestat și a fost condamnat la pușcărie din cauza sa.
A trădat legea, tocmai el care fusese om al legii, respectiv procuror, băgându-i pe cumnatul său și pe mama sa în afaceri necurate cu amicul infractor Sebastian Ghiță, fugit și proteguit la Belgrad de vreo nouă ani.
Cumnatul a fost arestat și a ajuns în mormânt de inimă rea, iar mama septuagenară a fost târâtă pe la DNA Ploiești.
Și-a trădat mai mulți colegi din PSD, pe care i-a oferit ofrandă DNA (Radu Mazăre, Nicușor Constantinescu, Olguța Vasilescu ș.a.), pentru a simula angajamentul său împotriva corupției.
Și-a trădat țara și poporul în cazul to do list-ului acceptat fără crâcnire din partea fostului președinte al Comisiei Europene, Jose Manuel Barosso, în cazul concesiilor făcute amicului Kelemen Hunor și UDMR (partener dorit în guvernarea sa, deși USL avea o majoritate parlamentară de 2/3), în cazul exploatării aurifere de la Roșia Montană, în cazul exploatării gazelor de șist din sud-estul Moldovei și în cazul vânzării unor rezerve importante de cupru.
În cătarea băieților lui Arkan
ViVi Ponta a fost acuzat de trădare și după recenta sa declarație de prostănac (apud Tudor Postelnicu, ultimul ministru de interne ai regimului ceaușist) cum că, în 2014, în calitate de prim-ministru, ar fi dispus de unul singur deversarea Dunării și inundarea unor localități din sudul României, pentru salvarea Belgradului.
Ponta și-a motivat gestul prin existența unei obligații morale după ce România a permis bombardarea Serbiei de către NATO în 1999 de pe aeroportul din Timișoara și a precizat că a fost recompensat de statul vecin prin acordarea cetățeniei sârbe.
În realitate, Ponta a solicitat cetățenia sârbă pentru a-și găsi scăpare la Belgrad în cazul în care ar fi fost condamnat în dosarele sale penale.
Această declarație dovedește cu prisosință că înfumuratul și eșuatul candidat prezidențial din 2014 nu are toate țiglele pe casă, ca să folosesc o expresie favorită a amicului său Dorel Palada, sociologul care-i împuie capul cu gânduri și sondaje de mărire.
Unii sârbi îl consideră însă pe Ponta un trădător al Serbiei și i-au pus gând rău.
În această iarnă a avut loc la Belgrad comemorarea a 25 de ani de la asasinarea luptătorului și patriotului Zelyko Raznatovic, poreclit Arkan, care a participat la războaiele din Bosnia și din Kosovo în fruntea unei armate private de circa 5.000 de oameni.
Conform unor participanți din Timișoara, foști luptători de-ai lui Arkan ar fi afirmat că au dat de urmele lui Ponta la Belgrad și că sunt foarte porniți pe acesta pentru că l-a angajat consilier și apoi l-a avut partener de afaceri de multe milioane de dolari pe generalul american Wesley Clark, denumit „călăul Serbiei”, pentru că, din postura de comandant al trupelor NATO în Europa, a ordonat bombardarea Belgradului în 1999, inclusiv de Paștile ortodoxe.
Totodată, îi reproșează fostului premier român că a învârtit afaceri de milioane de euro cu apropiați ai președintelui turc Recep Erdogan, în condițiile în care Turcia a avut o poziție total ostilă Serbiei în conflictele din Bosnia și Kosovo.
Consiliat și sponsorizat de doi afaceriști infractori: Sebi Ghiță și Adi Tarău
Planul unei noi candidaturi prezidențiale a lui Ponta s-a născut la Belgrad, unde acesta a avut de vreun an încoace mai multe întâlniri cu stăpânul său Sebastian Ghiță și cu alți sfătuitori și sponsori de-ai săi.
La unele întâlniri au fost prezenți și doi senatori PSD (unul de Cluj, celălalt de Arad) foarte apropiați generalului Florian Coldea, fostul șef operativ al SRI, care s-au deplasat la Belgrad din România cu autoturismul via Ungaria.
A mai fost prezent un alt afacerist infractor, Adrian Tarău, bun amic atât cu fostul premier Ponta, cât și cu ex-directorul SRI, Eduard Helwig, care trebuia să-i fie naș la a doua căsătorie, dar s-a desistat după ce au apărut informații în acest sens în presă.
Originar din Oradea, odraslă a unui fost prefect PSD de Bihor și sponsor important al acestui partid, Adrian Tarău a devenit cunoscut după scandalul arestărilor de vineri seara declanșat de arestarea sa în 2002 de către procurorul bihorean Alexandru Lele pentru contrabandă cu carburanți, îndeosebi cu kerosen uzat adus din Ucraina și Slovacia.
Premierul de atunci, Adrian Năstase, a pus presiune pe conducerea Parchetului General să fie arestat și procurorul Lele pentru că nu a cerut aprobare de la partidul de guvernământ.
Învățăcelul său Victor Viorel Ponta, care era atunci șeful Corpului de control al primului-ministru, a pus presiune pe procurorul delegat în cazul Lele, Cristian Panait, cu care a fost coleg și amic în Parchetul General, să-l aresteze pe procurorul rebel. Asaltat de sistemul putred și corupt pe care-l deservea Ponta, Panait a preferat să se sinucidă aruncându-se în gol de pe terasa unei vile din București în care locuia cu o mătușă de-a sa.
Ulterior, Ponta a devenit amic la cataramă cu Tarău și, după ce a devenit șeful Guvernului, a numit-o pe soția acestuia (a doua) consul la Istanbul, unde au derulat afaceri bănoase împreună. Între-timp, Tarău a divorțat și de a doua soție și și-a mutat sediul afacerilor la Zagreb, capitala Croației, pentru a fi mai aproape de șeful campaniei prezidențiale a lui Ponta, Sebastian Ghiță.
Se pare că fostul procuror Ponta are o propensiune față de afaceriștii infractori. Cred că fostul procuror Panait, care, potrivit unor martori oculari ar fi strigat „Câinele de Ponta m-a ucis” când s-a aruncat în gol, se întoarce în mormânt.
În realitate, Ponta este o jigodie care știe doar să latre. Este adevărat că s-a dovedit însă un mare ticălos, prădător și trădător.
Valer Marian
Strugurii hipersonci sunt prea acri.
Atat de acri incat expertii americani care nu detin tehnologia de productie a rachetelor hipersonice declara ca aceasta tehnologie este imatura. Acesti specialisti nu pot produce nimic dar pot aprecia ”stiintific” absolute totul.
HALO: SUA ADMIT ÎNFRINGEREA ÎN PROGRAMUL DE RACHETE HIPERSONICE
de Gabriel Honrada – https://asiatimes.com/2025/04/hollow-halo-us-admits-defeat-in-hypersonic-missile-program
Marina SUA și-a omorât proiectul rachetei hipersonice de generație următoare, terminând un program de dezvoltare candva promițător, pe fondul creșterii costurilor, performanțelor instabile și arsenalul în creștere al Chinei.
Luna aceasta, Naval News a raportat că Marina SUA și-a încheiat inițiativa de rachete Hypersonic Air-Launched Ofensive (HALO), inițial parte a programului Offensive Anti-Surface Warfare Increment 2 (OASuW Inc 2), invocând probleme bugetare insurmontabile și performanțe insuficiente.
Contraamiralul Stephen Tedford, ofițerul executiv al programului Marinei SUA pentru aviația fără pilot și arme de lovitură, a confirmat că anularea a avut loc în toamna anului 2024, după ce o analiză fiscală a considerat sistemul neviabil din punct de vedere financiar și operațional.
HALO a fost programat pentru „capacitate operațională timpurie” (EOC) până în Anul Fiscal ‘29 și „capacitate operațională inițială” până în AF’31, intenționând să contracareze țintele de suprafață de mare valoare de la distanțe.
În schimb, racheta anti-navă cu rază lungă de acțiune (LRASM) de la Lockheed Martin, o componentă a OASuW Increment 1, va fi supusă unor actualizări semnificative de hardware și software pentru a spori precizia și eficacitatea.
Tedford a subliniat angajamentul Marinei SUA față de armele cu rază lungă de acțiune, acordând prioritate sistemelor existente pentru a se alinia cu obiectivele naționale de apărare.
Specialiștii din industrie, inclusiv directorii Northrop Grumman, au semnalat provocările HALO în timpul expoziției Sea Air Space 2025, preocupările privind fezabilitate și costuri dominând discuțiile.
Decizia de a abandona programul HALO reflectă recalibrari fiscale și strategice mai ample în baza industrială de muniție a Americii și evidențiază provocările în dezvoltarea unor sisteme exotice, cu costuri ridicate, pe fondul înăspririi bugetelor de apărare.
De asemenea, poate evidenția incapacitatea armatei americane de a lovi rapid, cu mare viteză și cu precizie împotriva țintelor navale puternic apărate.
Într-un raport al Consiliului Atlantic din martie 2025, Michael White evidențiază această capacitate, afirmând că o rachetă subsonică, cum ar fi Tomahawk sau racheta de distanță comună aer-suprafață (JASSM), ar dura o oră pentru a ajunge la o țintă la 800 de kilometri distanță, în timp ce o rachetă de croazieră hipersonică poate lovi ținta în mai puțin de 10 minute.
White mai menționează că un vehicul cu alunecare hipersonică (HGV) poate face călătoria între Guam și strâmtoarea Taiwan în mai puțin de 30 de minute.
Asia Times a observat anterior că raza scurtă de acțiune a rachetei antinavă Harpoon, de 128 de kilometri pentru modelele standard, lipsa vitezei sau a protectiei stealth/invizibila pentru a pătrunde în apărarea modernă a navei și lipsa de platforme de lansare, altele decât aeronavele bazate pe transportatori, forțează transportatorii aerieni US Navy aproape periculos de aproape de zonele de luptă, punând aceste active valoroase în pericol.
Această situație restrânge opțiunile tactice ale Marinei SUA pentru a lovi navele de război moderne la distanțe mari.
Cu toate acestea, Asia Times a subliniat că rachetele antinavă stealth/ascunse, cum ar fi LRASM, oferă avantaje distincte față de armele hipersonice prin combinarea secțiunilor transversale joase a radarului și a semnăturilor minime în infraroșu cu sisteme avansate de ghidare semi-autonome.
Aceste caracteristici asigură supraviețuirea și precizia în medii puternic contestate de război electromagnetic (EW), unde dependența de platformele externe de informații, supraveghere și recunoaștere (ISR) ar putea fi compromisă.
Atributele ascunse ale LRASM fac mai dificilă detectarea și interceptarea.
În schimb, armele hipersonice pot crea scuturi de plasmă detectabile și emisii de lumină.
Capacitatea de a partaja date și de a executa atacuri de roi coordonate îmbunătățește și mai mult eficacitatea LRASM. Capacitățile sale de țintire ascunse și autonome oferă soluții tactice eficiente, compensând unele avantaje pierdute din anularea HALO.
Cu toate acestea, la nivel operațional, anularea HALO riscă să creeze un decalaj de capacitate pentru a învinge strategiile anti-acces/refuzare a zonei (A2/AD). Un raport din ianuarie 2023 al Biroului de Buget al Congresului SUA (CBO) menționează că armele hipersonice, lansate dincolo de raza sistemelor A2/AD cu profilul lor de zbor atmosferic, le permit să se sustragă apărării împotriva rachetei de la mijlocul cursului concepute pentru a intercepta ținte în spațiu.
Potrivit raportului, zburând mai jos și manevrând în mod imprevizibil, rachetele hipersonice complică detectarea și interceptarea de către apărarea de pe navă și cu rază scurtă de acțiune, neutralizând potențial apărarea antiaeriană de coastă, radarele peste orizont (OTH) și sistemele de lovitură la începutul unui conflict.
Cu toate acestea, în ciuda acestor avantaje, o bază industrială slabă a armelor hipersonice din SUA poate împiedica adoptarea pe scară largă a unor astfel de arme.
Un raport publicat luna aceasta de Serviciul de Cercetare al Congresului al SUA (CRS) menționează că Departamentul de Apărare al SUA (DOD) nu a stabilit încă programe de înregistrare, indicând o lipsă de cerințe de misiune aprobate sau de planuri de achiziție pe termen lung pentru arme hipersonice.
De asemenea, subliniază că infrastructura de testare din SUA rămâne limitată, fără nicio instalație actuală din SUA capabilă să simuleze medii de zbor la scară completă, dependente de timp, peste Mach 8.
În plus, se spune că programele de testare a zborului sunt în permanență îngreunate de coridoarele de zbor hipersonice limitate, intervalele de testare insuficiente și mijloacele de suport limitate, împiedicând eforturile de tranziție a prototipurilor hipersonice în sisteme de arme dislocabile.
În schimb, LRASM poate avea o bază de producție mai matură. Într-un articol din aprilie 2023 pentru Air & Space Forces Magazine, Chris Gordon menționează că Lockheed Martin produce peste 500 de LRASM și JASSM-uri pe an, contractorul de apărare lucrând pentru a crește capacitatea la 1.000 de rachete anual.
În același articol, Dom DeScisciolo menționează că LRASM și JASSM împart multe componente și sunt construite pe aceleași linii de producție. DeScisciolo observă că rachetele sunt desemnate ca ambele tipuri, în funcție de cererea clienților.
Din punct de vedere strategic, anularea HALO subminează eforturile Marinei SUA de a menține paritatea sau superioritatea tehnologică cu concurenți precum China și Rusia, care avansează în mod agresiv programele de rachete hipersonice.
Rusia a folosit deja arme hipersonice în lupta împotriva Ucrainei, deși eficacitatea și impactul lor general asupra războiului de uzură în curs dintre cei doi sunt discutabile.
În mod similar, China a lansat sistemul de rachete DF-17 HGV în 2019 și a testat un HGV care se pare că a înconjurat globul înainte de a se îndrepta către ținta sa în august 2021.
În schimb, în ciuda testărilor intensive, SUA nu a pus încă nicio armă hipersonică.
Într-o declarație din martie 2024 pentru Comitetul pentru Serviciile Armate a Camerei SUA, Jeffrey McCormick menționează că China are acum cel mai important arsenal hipersonic din lume, subliniind progresele Chinei în tehnologia armelor hipersonice.
McCormick spune că două decenii de investiții intense și concentrate, dezvoltare, testare și desfășurare au avansat dramatic dezvoltarea Chinei a tehnologiilor de rachete hipersonice convenționale și cu arme nucleare.
Cu toate acestea, unii susțin că armele hipersonice sunt supraevaluate și nu sunt mai bune decât armele existente.
Într-un articol din martie 2024 pentru Bulletin of Atomic Scientists, David Wright și Cameron Tracy susțin că armele existente, cum ar fi rachetele balistice, zboară deja cu viteză hipersonică și că rezistența de la zborul atmosferic la altitudine joasă ar putea încetini armele hipersonice mai mult decât rachetele balistice pe o traiectorie deprimată.
Wright și Tracy menționează că armele hipersonice emit semne de căldură substanțiale în timpul lansării și zborului, care ar putea fi detectate devreme de sateliți și alți senzori de la sol, permițând o potențială interceptare.
De asemenea, ei spun că armele hipersonice au o manevrabilitate limitată, deoarece este necesară o forță imensă pentru a schimba direcția la astfel de viteze, iar tehnologia motoarelor scramjet în acest scop este încă imatură.
În ceea ce privește acuratețea, ei subliniază că aceleași sisteme de ghidare din armele hipersonice pot fi folosite în manevrarea focoaselor de rachete (MARV) și că acestea din urmă zboară suficient de sus pentru a evita problemele de încălzire în timpul zborului asociate primelor.
În conformitate cu aceste puncte de vedere, Wright și Tracy spun că, deși SUA nu pot încă construi arme hipersonice funcționale, se pune întrebarea dacă aceste arme au sens militar și fiscal, indiferent dacă adversarii săi aproape de egalitate le construiesc.
https://en.m.wikipedia.org/w/index.php?title=List_of_Romanians&wprov=rarw1
Zice aici ca Ponta si Crin sunt evreii. Asta desigur…
Ion Luca Caragiale a fost tot evreu, Mihai Viteazul si toti voievozii de la Alexandru cel bun, toti evrei.
Ce dovada nai mare verti cavor sa ne fure tara Toti inaintasii nostri au fost evreii. Citeste si te minuneaza.
Cat tupeu are aceste fiinte dracesti.
Doamne, apara Romania de ticalosia evreiasca Ajuta ne sa i alungam din Romania si sa ne luam tara inapoi.
Amin. Amin. Amin.
Lista este de romîni proeminenți, nu de evrei! Așa scrie acolo pe englezește. Sînt trecuți și cîțva evrei, atîta tot!