Versus China

Sa transam (inca o data) eterna aiureala cu „furaciunea chinezeasca” si cea cu „chinezarismele”.

Prima a fost valabila pina aum vreo 10 ani, cel tarziu. Si asta are o nuanta: nu a fost furaciune, ci o benevola cedare de know-how din partea Vestului. Vestul a vrut sa intre pe piata chineza, lucru care a devenit un veritabil domino. In momentul in care primele companii occidentale au intrat acolo, celelalte au trebuit sa le urmeze, sau isi semnau condamnarea la scufundare. Desigur, nu prin productie in occident, urmata de export, ci direct productie pe pamant chinezesc. Chinezii au impus niste conditii, printre care punerea pe masa de catre occident a documentatiei complete a produselor care urmau sa fie manufacurate in China si dreptul de a testa ei produsele in laboratoarele proprii. Conditii pe care companiile occidentale le-au acceptat. Bine au facut, rau au facut, nu mai conteaza, ideea e ca atunci (de parca acum s-ar fi schimbat ceva), lacomia, goana dupa profit, viziunea pe termen scurt, au primat. Pe langa asta, se vede clar ca i-au subestimat pe chinezi, i-au crezut tampiti, limitati mintal, niste furnicutze care stau in linie si pun suruburi fara a pricepe ce fac acolo. Dupa cum clar se vede, s-au inselat. Au priceput ce faceau acolol au invatat sa copieze, apoi au inovat si au creat propriile versiuni (au insa si patente proprii in original).

Cat mai este de relevant acest istoric? Mai deloc. Patentele sunt extraordinare, sunt teoretic apte, au nevoie insa de aplicare in practica. Cel ce il pune la naftalina, ramane la nivel de teorie, cel care il aplica, dupa un deceniu de trial and error si inovatie, va ajunge la un produs la ani lumina distanta, care nu mai seamna cu originalul. Relevanta nu mai e decisiva in cazul vehiculelor electrice create prin sec. 19 de diversi scotieni sau americani, ci acel Model S din 2012. Nu mai incalzeste ca un neamt a patentat principiul MAGLEV, din moment ce a ramas la sertar, iar altii au bullet train ca aplicatie practica de ai de zile, apuca-te sa-l aplici pentru prima data si nu vei avea rezultate care sa aduca cu celalalt. Dincolo de asta, in prezent China detine (singura) aprope 50% din totalul patentelor pe mapamond, cu alte cuvinte, lider in domeniul inovatiei. Asta insa trebuie tinut cont ca e totalul inovatiilor care raman in tara (uz pur domestic) si cele care ies afara. La capitolul 2 a fost pe locul 10 conform WIPO 2025, devansand acum Germania si Japonia, iar prognoza pentru 2026 e chiar uluitoare, ocupand deja podiumul in multiple domenii precum AI, IT, hardware, surse alternative de energie. Cam orice top manager va putea confirma ca nu numai situatia de fata conteaza, dar mai ales tendinta, traiectoria, trendul. Cand o entitate realizeaza asemenea salturi, in timp atat de scurt, e definitia termenului „de neoprit”.
Ce a facut posibil treaba asta: cred ca nu un creier special (dar nici limitat, cum insista unii fixisti cu gandire super-simplista), ci pur si simplu foamea de succes. Vestul si-a avut apogeul, dupa care s-a lenevit, s-a complacut in autosuficienta, aroganta si convingerea ca pozitia sa hegemonica nu va putea fi vreodata pusa sub semnul intrebarii. Si un management general mai bun. Un exemplu rapid, BYD, un concept de uzina monolit, care isi face totul intern, de la caroserie la procesoare, nefiind nevoit sa faca fata unui lant de aprovizionare intre 40-50 de sub-companii, lucru care inevitabil ridica drastic pretul de productie, dar poate aduce cu sine si neconcordante de calitate.

Raspunsul uzual al Vestului e la modul: sunt periculosi, realizam acum ca-s de neoprit, dar, decat sa ne chinuim sa ne aparam pozitia, sa continuam sa ii devansam, mai bine:
-ne complacem cu istorii din trecut (cum breveam noi odata mai mult, iar aia ne copiau)
-boicotam (asta apropo de directia din care de fapt curge propagada anti-)
-punem taxe tata…nu putem produce ca ei, asa ca le scumpim artificial produsele, ne scremem sa le facem prin diverse tertipuri mai putin atragatoare.

Lucram la calitatea propriilor noastre produse si la costuri? Noooo, dimpotriva, producem de pilda masini din ce in ce mai absurd de scumpe si din ce in ce mai proaste, proiectate sa fie proaste. Trecem de la sisteme modulare (gen, crapa un senzor, inlocuim senzorul, costa X euro sau dolari plus maniopera) la cel monolit (adica senzorul ala e direct sudat pe o caseta care mai contine un controller, un starter, trebuie inlocuita tata caseta, pentru care trebuie sa demontezi jumatate din partea din fata, ca sa ajungi la ea => pret de 10-15 ori mai mare decat inainte). Lant de distributie (care ar trebui sa fie pe viata) la un brand precum BMW, care se rupe la cativa zeci de mii de km, mai repede decat expirau inainte curelele de transmisie, colac peste pupaza montat in spatele motorului, vii cu macaraua, il scoti afara, il prelucrezi, il bani inauntru, cost…o avere. Sau branduri cu pretentie de premium pline de plasticaraie ieftina, si nu vorbesc de interior, pe portiere, ci parti mecanice critice, precum pompa de apa, angrenajul de la axul cu came, baia de ulei samd. Startere montate in interiorul cutiei de vieze, cutii automate sigilate, fara posibilitatea de a schimba uleiul la un moment dat (sub minciuna ca ar fi „pe viata”) si care, dupa 100 de mii de km (adica sigur dupa expirarea garantiei) duc la craparea cutiei de viteze si, bineinteles, necesitatea de a o inlocui, cu costul a mii de euro. Astea sunt masinile „de ultima generatie”, de prin 2022 incoace, concepute mai curand pentru 3-4 ani de leasing, dupa care potopul, cui ii pasa, decat pentru detinere. Si totusi, chestii precum un Passat sau Tiguan ajung la preturi nesimtite de 70k de euro „full dotate”. Pe care iti dau 2 ani garantie, cu limita de km (fata de un model chinezesc, jponez, corean, pe care iei 6-8 ani garantie, fara limita de kilometri), iar ca sa mai cumperi 2-3 ani de garantie (si aia cu kilometraj limitat) mai scoti niste miutze de euro din portofel. Totul conceput sa te tapeze de bani si sa-ti ofere tot mai putin. Tot mai putin dpdv fiabilitate, dar screenuri si ambientale spectaculoase. Si astea impanate de microtranzactii nesimtite, gen platesti o subscriptie lunara ca sa continui sa poti activa o incalzire in scaune, sau sa-ti functioneze apple car playul, sau head-up displayul, desi le-ai platit din start ca optionale. Adica un fel de chirias, chiar daca ai cumparat masina. As vorbi si de alte aspecte tehnice (de pilda acele suspensii pneumatice, tot de la brandurile premium), dar m-am lungit destul deocamdata.
Si se mai mira ca vin chinezii si matura si industria auto din Vest.
Ca retrospectiva si referire la fixismul „chinezariilor”…”Made in Germany” (pina nu demult o absoluta garantie a calitatii si fiabilitatii, acum in apunere), nu a fost un slogan creat de nemti, ci de englezi. Tot din protectionism tembel, nejustificat, si cu sens peiorativ. Ala era semnalul „don’t touch, don’t buy” ca sunt „nemtisme”, care erau atunci echivalentul „chinezarismeor”. Realitatea i-a batut insa crunt. Apoi a venit randul japonezilor sa aiba parte de acelasi tratament „Don’t buy japanese!!!” era sloganul. Masini, electronice, electrocasnice…nu le atinge ca-s catastrofe, sunt „japonezisme”. Acum doar a aparut un alt babau.