Am treabă de nu mă văd, dar tre` să dau o fuga la Muzeul Literaturii Române. Trebuie sa ma vad cu cineva acolo. Dar cât e ceasul?? Uff, sper sa nu se fi terminat serata literara, nu de alta, dar…am promis că ajung!

Mi-arunc ceva pe mine şi-o zbughesc pe scări. Uit sa-mi pun alţi ochelari, cu care sa vad la distanţă, -fusesem juma de zi cu nasu-n computer, la scris, aveam fixaţi pe nas ochelarii de zici că-s crescuţi acolo, nu-i mai simt, fac parte din mine…-, ma-ntorc, -nu se putea altfel, oricât m-aş grăbi, oricâtă întârziere-aş avea-, îmi schimb ochelarii şi plec. Tot drumul sună telefoanele! Ieşită din casă, unde n-am DELOC semnal, intra semnalul, mesageria şi, totodată, reuşesc sa ma prinda si tertii, care, spun ei, ma sunasera toata dimineata şi jumatate din după-amiază. Răspund deodata si la mesaje şi la telefoane, care cum apuc, mergând în pas grăbit pe Calea Victoriei, ciocnindu-mă de trecători. Abia apuc să zic, pardon, că un altul îi urmează!! Bine că nu m-a şi pocnit careva! Asta mai lipsea!!… Ajunsa la Atene Palas, după colţ,  intru sa-mi plătesc factura la Intenet si Tv. Ce noroc pe mine ca drumul spre Muzeul Literaturii trece pe lângă sediul UPC!! Altfel iar aş ramâne restantă la plăti! Pt mine, cel mai greu e sa ies din casă. Bate-mă-n cuie, dă-mi cafea (ca lui Eminescu; fara tutun!!), cărţi, hârtie, pixuri, scoate-mi soneria din uz, telefoanele sunt scoase oricum, graţie „bunelor servicii ale reţelelor de telefonie” -orice nume ar purta, aici avem semnal ca în Zona Crepusculară-,  ( sau…cine ştie!!, poate din prea-plinul de zel a  drăguţilor „vecini cu ochi albaştri” puşi pe ascultare), şi…uită de mine. Dont mind! Sunt în largul meu când nu-mi sună telefonul, când nu mă bruiază nimeni cu nimic. Treaba e sa am cafea, cărţi, hârtie, pixuri (multeee; am mania măzgălitului, a adnotării a tot ce citesc!!, aşadar, e trebuinţă de pixuri). Arar simt nevoia de comunicare pe viu…

Mă smulg, aşadar, nolens-volens, din habitat şi ies să „văz” lumea! Lumea, ca lumea! Pestriţă. Nici la Muzeul Literaturii nu-i mai altfel! Doar ca-i mai…doctă! Zice-se!!… Adică un pestriţ mai doct!! Hi, hi!! NU trage, domn Semaca, sunt eu…Lăscărică! Doar mă ştii…

Ajung. Serata literară e în plină desfăşurare!  Neaşteptat, persoana cu care trebuia sa ma-ntâlnesc era pe-o canapea în afara încăperii unde se desfăşura actiunea, chiar la uşa de la intrare. Cum le mai aranjează Dumnezeu pe lucruri! Slavă, Ţie, Doamne!! M-aşez discret lângă, schimbăm opinii, facem schimb de cărţi, rezolvăm problema, carevasăzică, şi-apoi intru-n salon. M-apuc sa fac poze, ca orice vânător (reporter) de situaţii. Oh, dar ce-mi văd ochii, ceva mai înspre fundal! Pe don Bebe Răvescu! Mă salută discret, bucuros ca ma vede! Răspund, bucuroasă de revedere, termin fotografiatul, mă strecor printre scaune şi-ajung lângă maestrul Bebe Răvescu. Mă-mbrăţişează cu sârg şi cu multă căldură, felicitându-mă c-am împlinit UN ANişor -nu eu, Convorbiri literar-artistice-, şi-mi zice că, sincer, nu credea c-am s-ajung la ceas aniversar!! Hmm, probabil c-aşa credeau mulţi, iar el, care se-nvârte prin nişte LOCURI, pe unde se mai adună elitele literaturii şi-şi mai spun părerea  (unii PRO, unii CONTRA, ba sunt şi unii care m-ar ucide, fiindca, dacă nu-l poţi combate sau răpune din condei sau din înalta-ţi funcţie u.s.r.istă pe adversar, ai întotdeauna la-ndemână un Plan B!!!), iar el o aude şi..tace. Ştiind că n-am sponsori, că n-am finanţişti de elită (asa cum are orice ziar care se respecta) şi că io-s falită (de destulă vreme), gândea, aşadar,  c-am să dispar prematur cu pruncuţa mea cu tot!! Hei, staţi kalm, caracudelor! Pruncuţa vrea să trăiască. Are viaţă-n ea şi nu cedează la nicio invidie, la nicio ameninţare, la nicio…Ba, dimpotrivă, creşte şi devine din ce în ce mai…bine-făcută!! În fine!…

Mai schimb, şoptit câte vorbe cu don Bebe, mai unele, tot şoptit, cu doi scriitori, „seniori”, din stânga mea, în timp ce dl  Romulus Lal lectura un fragment dintr-o carte, şi dau să plec. Dl Bebe, m-agaţă de geacă şi-mi zice: Stai! Stau. Se caută prin traista cu cărţi, scoate una proaspătă, „măzgăleşte” ceva pe interior (nu văd ce) şi mi-o înfundă-n buzunar. Noua sa carte: „De tot hazul şi necazul”. Ce dar mai preţios putea să-mi ofere viaţa azi, ca sa ma-nveselească, decât o carte de epigrame?! Semnată V. Răvescu!

Deşi mă cunosc cu dl Bebe de vreo 5 ani, nu am intrat până azi în posesia niciunei cărţi de-a domniei sale. Asta e prima, şi e cu atât mai valoroasă, cu cât nu mă aşteptam să-l găsesc azi aici. Ne intersectăm rar şi întâmplător, dar totdeauna întâlnirea mea cu dl Vasile Răvescu, zis BEBE în cercul de prieteni, este pt mine ca o mângâiere. Don Bebe ste omul, intelectualul, creatorul de frumos care a încondeiat deosebit de sensibil apariţia revistei Convorbiri literar-artistice în spaţiul cultural! I-am simţit sinceritatea şi largheţea inimii cu care a făcut acest lucru. Ştiu că e unul dintre puţinii oameni care s-a bucurat de apariţia revistei, aşa cum m-am bucurat eu însămi! Faptul că a citit revista, că i-a plăcut şi a simţit nevoia să împărtăşească publicului lui cititor această apariţie, m-a umplut de bucurie! Arar găseşti în breaslă pe alţii ca să se bucure de reuşita ta. De aceea mi-a intrat la inimă şi-i port o preţuire, aşa cum i se cuvine unui spirit înalt. Faptul că mi-a dăruit cu autograf cartea domniei sale, este pt mine confirmarea unei reciprocităţi a recunoaşterii valorii. Şi n-am să mai adaug altceva, afară de câteva epigrame de-ale domniei sale, mulţumindu-i pentru prietenia ce-mi poartă!

Pe fundul prăpastiei: „Între VEST şi între EST/E-o prăpastie prea mare./ Doar la noi, la Bukarest, / E mai tare!”

 Vraişte: „Vin străini şi prăduiesc/ Tara şi-aşa vlăguită. /Nici măcar nu bănuiesc,/ C-ar fi şi ea …locuită!”

O soluţie: „Cum să ne conducem ţara, /Ne învaţă dinafara./ Ce ne mai rămâne, allora?/ Ne învaţă diaspora!”

Statul paralel: „Dacă-i să gândim la rece,/ Acuzaţii-s fel de fel./ Câinii latră, ursul trece,/ ăsta-i statul paralel!”

Stabilitate: ” Oameni grei, cu studii-nalte,/ Doctori în economie,/ Au creat stabilitate,/ Mai mult pentru sărăcie”.

Respect, pentru aceste creaţii, Maestre Vasile Răvescu!

Convorbiri literar-artistice e aici!!!, şi vă salută voios!!