Strain in Romania:
.
Nu ati avut niciodata prieteni,
.
doar vecini
.
care au vrut sa va foloseasca

“In August 1993 am ajuns la Praga si am ramas foarte impresionat. Era evident ca ceva foarte interesant se petrecuse acolo, pe partea acesta a Europei, inca total necunoscut mie, si am plecat din Praga ferm convins ca, la prima ocazie, o sa vin sa locuiesc in Europa de Est”, povesteste Peter Hurley pentru Ziare.com.
“Trei luni mai tarziu, un fost coleg de serviciu din Dublin m-a sunat sa-mi povesteasca despre Romania si de planul lui de a porni o firma de consultanta in marketing, ceea ce faceam impreuna in Irlanda pana atunci. Am venit fara sa stau pe ganduri.
Nu uitasem nici unde exact se afla Romania pe harta. Asa ca pot sa zic ca eram setat sa locuiesc pe termen lung in Romania, inca dinainte de a ajunge aici. Lucrurile au mers de la sine, firma a crescut si niciodata nu m-am uitat inapoi”, isi aminteste Peter inceputurile sale alaturi de Mercury Romania.
Romania l-a fascinat din prima clipa: “Totul era nou pentru mine si, in afara de activitatea zilnica de la serviciu, deveneam incet-incet constient de povestea complexa si dureroasa pe care incepusem sa o construiesc”.
O amintire mai speciala si o imagine ce i-au ramas intiparite in minte le-a dobandit intr-un tren personal, pe ruta Targoviste-Bucuresti. “In primul meu proiect am ajuns la Brasov, o mare revelatie pentru mine prin frumusetea sa. Si dupa asta spre Targoviste. M-am intors la Bucuresti cu un tren personal, eu, un tanar roscat irlandez imbracat in costum. Era o seara calda de sfarsit de iunie.
Erau multi soldati, tineri toti, probabil se intorceau in Bucuresti pentru a-si petrece weekendul. Trenul mergea incet, oprind la fiecare halta. Vedeam sinele de tren prin gaurile din podeaua trenului. Si treceam prin campuri imense, cat vedeai cu ochii. Peste tot erau oameni care lucrau pamantul, fiecare cu fasia lui, cu sapa in mana. Munca parea foarte grea. Parca era o scena de film din anii ’40”.
Cam aceeasi imagine i-a revenit in alt tren, de aceasta data pe ruta Bucuresti-Iasi. “In primul sfarsit de sapatamana am plecat la Iasi cu trenul. Mi-aduc aminte cand treceam pe langa bazele militare, cu curti pline de tancuri care pareau abandonate. La intoarcere, trenul avea un vagon restaurant care era tot din filmul ala din anii patruzeci.
Cu chelner, scaune si mese din lemn, cu fete de masa, draperii la ferestrea, o floare din plastic intr-un pahar, o execelenta ceafa de porc si mult vin, bun si ieftin”, isi aminteste irlandezul una dintre experientele romanesti de la inceputuri.
Ca multi straini stabiliti aici, printre primele lucruri pe care le-a remarcat a fost orspitalitatea romanilor. “Oamenii au fost foarte prietenosi, primitori. Eu ma simt usor stanjenit, asa sunt eu, dar peste tot am fost bine primit”, mai spune Peter.
Printre lucrurile care l-au socat intr-un fel s-a aflat si o reclama TV la tigari. “Nu vazusem niciodata o reclama la televizor pentru tigari. Cea pentru Marlboro, cam de patru minute, a fost chiar o performanta cinematografica din punctul meu de vedere”, isi aminteste irlandezul. Ce l-a mai frapat in Romania, atunci cand a venit prima data, a fost faptul ca ranile Revolutiei erau inca proaspete.
“Mergeam prin Piata Revolutiei. Oameni lucrau pe fatada Palatului Regal, reparand locurile unde au lovit gloantele. Biserica Cretulescu era gaurita in proportie de 90 la suta, cu greu gaseai o bucata neciuruita. Biblioteca Nationala avea inca urme de fum pe zidurile exterioare. Dar ranile nu erau numai pe cladiri. Imi aduc aminte cum, la un moment dat, mi-a batut la usa dna Paliuc, una dintre vecine, o doamna de vreo 80 de ani.
Intr-o engleza perfecta, mi-a cerut cateva carti. Doua saptamani mai tarziu, mi le-a inapoiat si am stat putin de vorba. Am intrebat-o de unde stie atat de bine engleza si mi-a povestit trista, dar nu suparata: ‘Inainte de razboi, sotul meu lucra la British Petroleum si in timpul razboiului eram impreuna in Anglia. La intoarcere a fost arestat si incarcerat saisprezece ani.
A fost eliberat in 1964, dar nu a mai fost niciodata la fel, si a murit in 1973. Comunisti au distrus multe vieti. Nu am reusit sa ne facem o familie, ne-au distrus’. Am ramas mut”, isi mai aduce aminte Peter.
“Iubesc limba, istoria si satele Romaniei”
L-am intrebat ce iubeste la tara noastra si pe primul loc a mentionat limba romana. “Iubesc limba romana. Este ca un cantec. Imi place sa vorbesc. Iubesc istoria si trecutul Romaniei. Inca mai aflu lucruri despre istoria Romaniei dar cred ca seamana mult cu cea a Irlandei, in esenta. Romania este o tara care aproape miraculos a reusit sa reziste. La cate intorsaturi a luat istoria si soarta, drumul Romaniei a fost aproape inimaginabil de greu, cu multe tragedii si multe nedreptati.
Iubesc satul romanesc. Mi se pare ca esenta Romaniei se afla la sat si imi pare rau cand il vad ocolit, ba chiar batjocorit. Comoara voastra nationala, chiar identitatea nationala, este strans legata de soarta satului romanesc. In masura in care continuati sa il ignorati, o sa-l pierdeti in scurt timp. Romania are cea mai mare civilizatie rurala autentica, vie din Europa. Nu intelegeti ca este lucrul care va defineste. O sa va para rau pentru copiii vostri”, a raspuns Peter Hurley.
Mai toti banii lui se duc in promovarea culturii populare romanesti si nu prea stie din ce a trait, in ultimii patru ani. “Cam de patru ani nu pot sa zic ca-mi castig existenta. De la inceputul lui 2009 pana acum, mi-am pus toate resursele in a promova lucruri in care cred, cu Romania pe primul loc. Prin asta am saracit mai mult decat credeam”, ne mai spune Peter Hurley.
L-am invitat sa spuna si ce-l enerveaza la Romania si a mentionat autostrada Bechtel, avioanele multi-rol si modul in care sunt acordate subventiile pentru agricultori. “Nu ar trebui sa le spun, le stiti deja. Unul se numeste autostrada Bechtel. Altul ar fi cele 638 de milioane de euro cheltuite pentru 12 avioane de vanatoare la mana a doua care au nevoie de modernizare. Ar mai si faptul ca un fermier cu o mie de hectare primeste subventie de o mie de ori mai mare decat cel cu un hectar. Pun pariu ca fermierul cu un hectar transpira mai mult”, a spus Peter.
Despre parerea negativa pe care o au despre Romania statele occidentale, Peter crede ca exista mai multe cauze.
“Pe de-o parte este clasa voastra politica care nu poate exista fara sa-si bata joc de propriul electorat. Pe de alta parte, Romania nu are prieteni si asta din mai multe motive. Primul ar fi clasa politica de care vorbeam mai sus, care va creeaza un renume prost. Apoi ar fi motivul istoric. Romania nu a avut niciodata prieteni, doar vecini care au vrut sa o foloseasca. Asa ca sunteti ca un copil al nimanui”, spune irlandezul.
Pe de alta parte, dupa 20 de ani de locuit in Romania, Peter si-a dat seama ca tara noastra este una aparte.
“De ce sunt mii de caini vagabonzi in Romania? Pentru ca sunteti oameni cu suflet si va este mila de ei. Niciun alt popor din Europa nu i-ar tolera. Sunteti cei mai sufletisti oameni din Europa pe care ii cunosc. Si nu de azi sau ieri. Asa este neamul vostru construit. De aia toti oportunistii, majoritatea fiind compusa din romani, isi bat joc de voi, pornind de la puterea politica si continuand pe toate filierele imaginabile”, mai spune irlandezul.
Poate ca daca v-o spune un irladez, mai ales daca e imbracat in fusta si canta din cimpoi, o sa-l credeti mai mult decat pe mine. De mult timp imi racesc gura de pomana (sau poate ca nu, cine stie?) cand spun ca neamul asta al nostru, prost de bun, va putea sa arunce din sa pe toti cei care-l calaresc cu nerusinare dezgropand nu securea razboiului, ci doctrina legionara, pe care, aplicand-o consecvent, vom ajunge o tara ca soarele sfant de pe cer. In acelasi timp am pledat si eu pentru reinvierea satului romanesc si transformarea lui intr-o celula productiva din punct de vedere economic si cuib, din punct de vedere moral. Intr-una din cartile mele am si pus pe hartie un proiect pentru Romania cu multe capitole. Unele dintre ele privesc si satul romanesc. iata cam cum cred eu ca satul romanesc ar putea fi revigorat, producand nu ceea ce produce toata lumea ( fiare de calcat, fönuri de uscat parul, telefoane mobile precum si ace brice si mai stiu eu ce, ci lucruri pe care nimeni in lumea asta nu le mai produce si care ar avea o valoare imensa). Ca sa va dau doar un exemplu, stiti ce m-a rugat un neamt odata sa-i aduc din Romania? Un fierastrau pentru taiat scanduri, cu rama de lemn, cu o pana deasupra care rasucea o sfoara, ca sa intanda panza. Eram pe la inceputurile mele in Germania si l-am intreabat la ce mama naibii ii trebuie un astfel de fierastrau, cand la Baumarkt sunt cate fierastraie voia. Dar el voia unul cum avusese tatal lui si in toata Germania asta mare si bogata, nu gasea un asemenea fierastrau si voia sa-i aduc eu unul din Romania. Iar o ruda de-a mea, cand a invitat un prieten de-al lui la el in Germania si cand ala l-a intrebat ce sa-i aduca din Romania, ca nu voia sa vina cu mana goala, stiti voi ce i-a cerut omul nostru? Sper sa nu radeti: L-a rugat sa-i aduca o piatra de pus pe varza. In toata Germania, desi lucra ca constructor, in vreo 10 ani de zile n-a gasit o piatra s-o puna peste varza murata, in butoi. Asa ca daca credeti ca asemenea lucruri nu au viitor, dati o raita, va rog, pe site-ul manufactum.de sa vedeti ce pret au in ziua de azi produsele manufacturate (adica produse cu mijloace manuale, in regim unicat). Aveti grija sa nu vi se faca rau!
„Ca să ne întoarcem din drum nu trebuie să inventăm din nou roata. E destul ca să privim în urmă cu 100 de ani şi vom descoperi o organizare pe care noi o vom numi gospodăria ţărănească. Dorim să introducem acest sistem doar acolo unde se potriveşte, în satele părăginite, unde doi trei bătrâni uitaţi de lume şi de Dumnezeu îşi duc povara bătrâneţilor, sau pe culmile dealurilor, pe care altă dată păşteau nenumărate turme, sau pe terenurile abandonate, pe care nu le mai lucrează nimeni.
Această gospodărie ţărănească producea aproape tot ce-i trebuia familiei gospodarului. Doar sare, chibrituri şi gaz pentru lampă mai trebuia să cumpere. Bărbatul şi cu nevasta, prin munca lor, ajunseseră la prosperitate, linişte şi fericire. (Atunci când erau lăsaţi în pace!) Ţăranul muncea ţarina lui, pe care o lucra cu boii sau cu caii. Cultiva grâu, orz, cartofi, porumb. Coseau lunca şi făceau fân. Creştea neapărat şi animale, altfel sistemul nu funcţiona. Animalele erau cele care consumau produsele agricole producând plusvaloare, împreună cu ogorul. Aţi auzit de ţărani care se plâng după recoltare că preţul porumbului de pe piaţă e prea mic? Ei, puteţi fi siguri că acei ţărani nu creşteau animale. Tot ce producea ţarina, era valorificat prin animalele din bătătură. Omul avea boi sau cai, vacă cu lapte pentru copii, oi sau capre, porci în coteţ, găini, iepuri, gâşte sau raţe.
Aceste animale erau crescute şi îngrăşate cu produsele câmpului. Toată vara o parte din animale îşi agoniseau hrana de pe păşune, de la gârlă, de pe marginea şanţului. Creşteau prin grija lui Dumnezeu. Doar iarna erau hrănite de om. Totul era folosit, nimic nu era aruncat, nu existau deşeuri. Paiele şi cocenii de porumb erau folosiţi ca așternut pentru vite, apoi împreună cu gunoiul de grajd se întorcea pe câmp, ca îngrăşământ.
Femeia ţinea gospodăria, hrănea copii, animalele, mulgea vaca, oile, în
timp ce omul era la câmp. Când era vremea, mergea şi ea la semănat,
prăşit, cules, recoltat. Tot nevasta se îngrijea de grădina de legume din
spatele casei, unde punea fasole, morcovi, cartofi de vară, porumb de copt sau fiert. Prin curte şi grădină mai aveau pruni, nuci sau meri, caişi sau cireşi. Tot ea mai dărăcea şi torcea lână, ţesea covoare şi scoarţe, împletea pulovere, mănuşi şi şosete pentru toată familia. Desigur că gătea, mai făcea brânză din laptele oilor, caş şi urdă, marmeladă de casă, compoturi, fructe uscate, punea murături pentru iarnă. Pe măsură ce îmbătrâneau, veneau copii din spate care puneau umărul şi preluau de la părinţi o parte din grijile gospodăriei. Astfel se hrăneau cu alimente proaspete, pline de vitamine, lipsite de chimicale şi tratamente inutile, la care industria alimentară se pare că nu poate renunţa. Era o hrană ecologică, pentru care orice om din statele „dezvoltate” ar plăti bani grei, dacă ar avea de unde o procura. Pentru că asemenea alimente au dispărut de pe piaţă. Au dispărut producătorii, a dispărut şi gospodăria ţărănească, s-a distrus o întreagă civilizaţie arhaică, dar eficientă. Niciun fel de agricultură, oricât de avansată, nu reuşeşte să producă alimente atât de valoroase, cu cheltuieli atât de reduse. Şi totul stă la îndemâna gospodarului, nu-i trebuie nimic dinafară, după deviza „Totul prin noi, prin munca noastră“.E sistemul perfect, care poate fi reînviat în România. Care poate reînvia România!
Dar de ce l-am reînvia? Pentru a da de lucru la mii de oameni, care şi-ar agonisi astfel hrana singuri, n-ar mai fi dependenţi de un ajutor social insuficient şi înjositor sau la mâna unui angajator, n-ar mai depinde de alţii, decât de hărnicia lui şi de Dumnezeu. Ar putea trăi demni, fericiţi, feriţi de bolile civilizaţiei, crescând mai mulţi copii, care încep şi la noi să fie o raritate. Ar aproviziona ţara cu alimente ecologice, pentru că nimeni nu ne va opri să certificăm biologic aceste gospodării. Şi vom mai realiza ceva extraordinar! Vom întoarce algoritmul care ne-a sărăcit, pe dos. În loc să privim noi cu jind la ţările avansate pentru un telefon mobil, vor privi ei la noi cu invidie, pentru că vom avea ce ei au pierdut de mult: alimente curate pline de vitamine, un mediu nepoluat, oameni sănătoşi şi frumoşi, curţile pline de copii, natura intactă.
Ar fi un sistem pentru care cei care fac strategia de apărare a ţării ar trebui să-l ia în calcul, dacă nu le-ar sta gândul la alte prostii. Ce ne facem dacă o ploaie de rachete ne distrug centralele electrice din sistemul energetic naţional şi cele câteva rafinării? Fără curent electric şi combustibil, în 10 zile foamea s-ar instala în toate marile oraşe ale ţării. Dar, dacă am avea 10% din familii organizate în ancestralele gospodării ţărăneşti, situaţia ar fi salvată, pentru că acolo alimentele sunt păstrate în pivniţă, carnea şi cârnaţul prăjit în bidonul cu untură, brânza în burduf iar telemeaua în putinică. Porumbul şi grâul e pus bine în hambar, astfel că aceste gospodării ar deveni adevărate depozite de alimente care, în caz de necesitate, ar completa baza de aprovizionare a oraşelor.
Muţi vor zice că ce vrem noi este utopie. Nu este. Nu poate fi utopie un sistem care a existat şi a funcţionat! Iată şi dovada, luată din memoriile lui Dan Ion intitulate „Amintiri din alte vremi”. El a fost fruntaş în satul lui, om harnic şi muncitor, plin de idei şi de inițiativă. A fost întemniţat pentru convingerile lui legionare. Iată ce-a avut şi ce găseşte când vine acasă din închisorile comuniste:
„Aşa, după opt ani am ajuns acasă unde mă aşteptau alte surprize. Lăsasem o gospodărie cu un grajd plin cu bivoliţe, altul cu cai, oi, porci, stupi, maşină de coasă, maşină de scos cartofi, maşină de semănat, separator de unt, cazan de fiert cartofi, patru care, poduri pline cu cereale. Nimic nu mai era. Ai mei erau flămânzi. Soţia spunea că cumpărau o pâine neagră şi mâncau trei inşi o singură dată. Soţia era bolnavă, fiica mea Mărioara, dată afară din Şcoala Tehnică, ginerele, Mon, care era ofiţer, dat afară din armată. Peste tot necazuri, din cauza mea, pentru că luptasem ca poporul român să fie un popor mândru şi de caracter. În curte nu mai era niciun animal, doar un câine, care curând, a murit şi el.“
Pe lângă agricultură poate înflori şi un buchet de activităţi economice, care-şi pot orienta activitatea spre prelucrarea produselor agricole şi zootehnice în regim manufacturier. Aceste activităţi au fost neglijate, dar pe nedrept. Se pare că omul modern s-a săturat de produsele fabricate în serie mare şi începe să-şi dorească iar lucruri simple, făcute de un meseriaş adevărat, care transpiră şi pune suflet în obiectele-unicat care-i ies din mână.
Pentru România ar fi foarte potrivite împletiturile din nuiele de răchită, măturile, pieile tăbăcite prin metode nechimice, pulovere împletite de mână din lână toarsă în casă, fructe de pădure uscate, miez de alune şi nuci, seminţe de pin, mici obiecte de lemn, precum sucitoare pentru făcut aluatul, linguri de lemn, dulăpioare. Perii din păr animal, covoare, ştergătoare din faţa uşii. Apoi alimente conservate, precum compoturi, zacuscă la borcan, castraveţi şi varză murată. Butoaie de lemn pentru murături sau vin, jucării din lemn netratat, sape, coase, ciocane, cleşti forjaţi manual, obiecte mici turnate din fontă, precum fier de călcat cu cocoş pentru a fi umplut cu cărbuni, ceaune de fonta pentru mămăligă, ceaune de făcut săpun de
rufe. Apoi, săpunuri cu mirosuri naturale, produse de-ale stupului, precum
miere cu polen, miere cu propolis, miere cu lăptişor de matcă. Miere cu bucăţi de fagure în ea, sirop de mugur de brad contra tusei, plante medicinale uscate şi puse în pungi de hârtie. Şi lista este fără sfârşit. Vor trebui reanimate vechile meserii de olar, blănar, tăbăcar, curelar, producătorul de hamuri, şei, căruţe şi care, potcovar, tinichigiu în cupru, suflător sticlar. Mici fabrici de uleiuri presate la rece, de ţuică de prune curată, vinurile de casă, vin de măcieşe sau de porumbele, afumătoare de slănină şi cârnaţi. Făbricuţe de oţet de mere, bragă, borş. Străinii vor veni şi ei negreşit, (după miros!) nu trebuie să-i căutăm noi. Vor umbla toţi cu limba scoasă după produsele noastre, aşa acum umblă acum arabii după oi pe la ciobani. Le cumpără în orice cantitate, direct de la proprietar. Dar nu acesta este scopul nostru, ci de a prelucra mai întâi materiile prime şi apoi de a vinde produsele finite. Ce folos să vindem samsarilor arabi oile vii şi să nu le transformăm noi în virştli (un fel de cârnăciori din carne de oaie şi porc ce se produc în zona Munţilor Apuseni şi care au un gust, de dai cu căciula după câini), sau să tăbăcim pieile, din care să facem căciuli de momârlan cu vârful îndoit într-o parte, purtate mândru p-o ureche? Apoi, fabricarea buciumelor, tulnicelor, a fluierelor de lemn. Nu există cadou mai
potrivit decât fluierele, pentru copiii vecinului cu care eşti certat!
Existau înainte de era industrială tehnici textile patriarhale, precum ţesutul covoarelor, prelucrarea cânepii şi a inului. Un potenţial uriaş are borangicul sau ţesătura din mătase naturală. Numai dacă se vor planta pe marginea drumurilor duzi — pe lângă nuci, pruni şi meri — s-ar putea în România fabrica ii de borangic ca să îmbrăcăm toate cântăreţele, artistele, madmoazelele şi madamele lumii. Scopul acestei activităţi nu este acela de a-l face pe micul meseriaş legionar, ci de a-l ajuta să trăiască pe picioarele lui. Independenţa economică aduce cu ea o gândire realistă şi acea demnitate a omului care-şi câştigă cu sudoarea frunţii pâinea. E un început de Om Nou, care va deveni de la sine un susţinător al doctrinei legionare. Pentru că legionarismul sprijină orice activitatea pozitivă, ce se desfăşoară legal pe teritoriul ţării. Vom sprijini şcolarizarea tuturor celor ce vor să învețe o meserie arhaică, de la cei care încă o mai ştiu.”
Ce i-a venit? E clar ca e un om de mare buna credinta si buna credinta nicaieri nu este mai generalizata si mai profunda ca in Neamul Romanesc. Oamenii de buna credinta din toate neamurile sunt atrasi intre ei si de Neamul Romanesc in special conform mecanismului ilustrat de vorba: „Cine se aseamana, se aduna”.
Domnule Adrian, oameni de bună credinţă găseşti întotdeauna acolo de unde vine plusvaloarea, adică unde se foloseşte cu chibzuială munca trudnică a omului şi mijloacele avute la îndemînă. Eu sunt de la ţară şi ştiu toate acestea. Acum lumea a început să se pervertească, să încerce să se ridice pe umerii celorlalţi, să profite de ei, să creeze discordie.
Bunăoară eu, zilele trecute am dat un click pe numele dumitate de pe facebook. Şi, din senin mi-a ieşit, nu ştiu cum o casetă care mă invita să intru pe un sait cu numele de PENSIONARI MILITARI. Şi cum sunt şi eu pensionar am vrut să cunosc şi eu care sunt păsurile pensionarilor militari. Mi s-a cerut să fac parte din rîndul lor şi să nu folosesc cuvinte insultătoare în mesajele pe care le postez. Am acceptat şi a doua zi am primit acceptul. Majoritatea celor care postau se plîngeau că Băsescu şi Boc le-a tăiat pensiile, dar nici unul nu mulţumea pentru sumele substanţiale primite. Cum şi eu ştiam ceva despre pensiile reduse ale militarilor şi aveam informaţii precise despre pensiile recalculate în 2011, am postat şi eu de cîteva ori un tabel informînd pe cititori cu cifre exacte ca să vadă cititorii realitatea, iar nu ce se vehiculează eronat uneori, adică cum Guvernul Boc şi-a bătut joc de pensiile militarilor. Şi am postat acest tabel:
TABEL
ACTUALIZAT la 17 11 2011 precum şi
Actualizarea din 23 12 2011
Date preluate de pe Infomondo
din totalul de aproape 77.000 de pensii sunt ( dupa revizuire-recalculare )
pensii pana la 3000 lei = 59.400
pensii intre 3001 4000 lei = 11.080
pensii intre 4001 5000 lei = 4.672
pensii intre 5001 6000 lei = 1.160
pensii intre 6001 7000 lei = 327
pensii intre 7001 8000 lei = 108
pensii intre 8001 9000 lei = 41
pensii intre 9001 10.000 lei = 12
pensii intre 10.001 20.000 lei = 8 ( mai precis intre 10 si 13.000)
pensii intre 20.001 30.000 lei = 1 ( 28.000 lei )
pensii peste 30.001 = 2 ( 53.675, respectiv 95.952)
Din 64.700 pensii SUB 3.000 lei inainte de revizuire 2.300 au scazut,
5.800 AU RAMAS LA FEL
si 56.565 au crescut ( chiar si cu 1 leu )
Din totalul pensiilor peste 6.000 lei inainte de revizuire (120 la numar), doar 7 au crescut, restul scazand drastic (in medie cu 50 %)
Cele mai mari cresteri:
nr mandat inainte dupa crestere
56556968 48 4.980 DE 103 ORI
36554255 3.072 95.952 DE 31 ORI, ESTE CEA MAI MARE PENSIE.
53556004 4 576 53.675 DE 12 ORI, ESTE A 2a PENSIE CA VALOARE DIN TABELUL RESPECTIV.
Cele mai mari scaderi după rectificare
52553101 3.466 410 DE APROAPE 9 ORI
52555500 13.235 3.204 DE APROAPE 4 ORI
54555626 9 812 1.432 DE APROAPE 8 ORI
“Economia” bugetara dupa revizuire este de -28.191.000 lei lunar
( totalul sumei de plata pentru pensii a crescut de la 149.454.000 la
177.645.000 lei lunar ), deci cam 80 milioane euro anual sau
aproape 20% – Deci Guvernul Boc a dat, nua luat.
Aproape 6.000 de pensii, in mod ciudat si inexplicabil, au ramas la
fel.
Postînd datele de mai sus, cineva, probabil un cadru militar avantajaat de sistem, M-A INSULTAT.
I-am răspuns că eu nu pot să mă cobor la un astfel de nivel al discuţiei, eu am bună creşere, părinţii mei educîndu-mă în alt fel şi să fiu simţit cu interlocutorii şi dacă ar fi să ripostez, aş putea să fiu foarte dur.
În urma acestui dialog proprietarul saitului respectiv M-A BLOCAT şi probabil mi-a şters şi mesajele mele.
Sănătate!
Am fost adaugat la grupuri fara sa fiu intrebat si far sa cer. NU stiu nimic despre nici un grup. Habar nu am despre ce vorbiti privind pensiile.
Intersant este ca va manifestati supriins ca in Statul Roman (care este o entitate juridica diferita de tara si popor) exista distributie inechitabila de resurse. Asat este esenta sistemului de explotare curent, nimic de care sa ne uimim. Daca nu il doirm, facem ceva. Unii fac, ujniii inceraca sa faca dar nu le iese, unii doar se plang, altii nu fac nimic. Dvs din care parte sunteti?
Statul Român suntem noi, cei care plătim taxe şi impozite, politicienii şi guvernanţii nu sunt statul, ei sunt mandataţi să administreze treburile statului, nu statul însuşi!
Domnule Grigoriu, eu în ăst caz nu pot să fac mare lucru. Fac şi eu ce pot. Informez lumea, dar constat că lumea de azi este tare dezinformată, ca să nu zic cuvîntul acela urît, proastă. Eu am consultat un sait, PLANO 10 şi am găsit acolo multe informaţii despre pensiile militarilor. Dar nu-mi închipuiam că în România unii dintre militari pot ajunge la pensii de pînă la 100.000 lei noi pe lună. Adică omul greblează de la Stat lună de lună un miliard de lei vechi, adică 1000 de milioane! Sigur că nu toţi ofiţerii superiori de la maior în sus, ajung la această limită, ei în general au pensii între 3000 şi 10.000 lei pe lună, dar după cum se poate vedea în tabel ei sunt cu zecile de mii.
Tocmai această distribuţie inechitabilă crează discordie în societate şi impune necesitatea ca ţara să se împrumute la străini pentru a-şi asigura resurse financiare, de am ajuns acum să avem peste 100 de miliarde Euro datorie externă. Va veni ea şi scadenţa. Acum văd că se admite an de an deficite de 1…3%, adică noi în loc să lichidăm datoria o agravăm an de an. Cînd va veni scadenţa, ca la greci, vor creşte şi nemulţumirile populaţiei ca în 1989. Duşmanii României de abia aşteaptă. Disoluţia naţională e gata pregătită. Ceauşescu a pus la caznă timp de un deceniu un popor ca să lichideze o datorie de 12 mild. USD, dar ce se va întîmpla cu cele peste 100 de mild. Euro?
Colonelul Dogaru, preşedintele sindicatului pensionarilor militari, făcea un tămbălău în 2012 de parcă ar fi ajuns să fie muritor de foame. De aia zic, noi trebuie să informăm lumea asupra aspectelor care conduc la dezechilibre economice că altfel ne ducem de rîpă. Şi că cheltuielile bugetare nu trebuie să depăşească potenţialul economiei naţionale ca să nu avem dureri de cap mai tîrziu.
Domnule „Judex”, ati afirmat ca noi suntem Statul Roman ceea ce este FUNDAMENTAL GRESIT. Noi suntem Neamul Romanesc. Statul Roman este o entitate fictiva, un fel de SRL. ASA CUM NU EXSITA IDENTITATE INTRE ACTIONARI SI FIRMA, ASA NU EXISTA IDENTITAT INTRE NEAMUL ROMANESC SI STATUL ROAMNESC. Conform „statului” statului, care este Constitutia, ar trebui in principiu sa serveasca interesele Neamulu Romanesc. DAR statul Roman nu a fost organizat de romani, nu a fost condus de romani decat partial pe o peroada de 45 de ani din cei 155 de ani de exsitenta formala si 303 ani de existenta efectiva. Va dau un citat din un artcol postat aici pe site . Am pus un link la un articol pe fb si nu inteleg de ce din tot articolul, acest soft „discus” posteaza doar poza in loc sa trimita automat la posatera de pe facebook, in acest caz, cautati rog pe facebook sub numele meu poza mea este alb negru la dat de 10 noiembrie 2014 articolul cu numele
DESPRE REGII ROMÂNEI, AŞA ZIS GERMANI sau ce au în comun Înţelepţii Dacilor, Imperiul Roman, Republica Veneţiană, Fisherland, Podul de la Cernavodă, URSS, Woodrow Wilson, Opinca romană pe Parlamentul de la Budapesta, Mănăstirea sf. Nicolae de la Predeal. În subtitlu : ARMISTIŢIUL INSTABIL ÎNTRE STATUL “MODERN” “ ROMÂN” ŞI NEAMUL ROMÂNESC.
https://www.facebook.com/photo.php?fbid=2132431770229056&set=a.1832453496893553.38017.100003867614875&type=1&theater …………. http://ioncoja.ro/amestecate/o-voce-din-public-in-apararea-legionarilor/ …..
„Să observăm că entităţile denumite ŢARA STRĂMOŞEASCA, TERITORIUL
STRĂMOŞESC, ETNIE, NEAM, POPOR, toate numite în prezent ca fiind ROMÂNEŞTI sunt ENTITĂŢI NATURALE caracterizate de faptul că sunt reale,
concrete şi în consecinţă sunt stabile, provin din trecutul foarte foarte vechi, deţin drepturi istorice de apartenenţă şi dependenţa directă şi reciprocă, nemijlocită şi continuă pe termen extrem de lung
în trecutul istoric. Aceste entităţi sunt eterne până la eventuala dispariţie fizică a apărătorilor lor activi care sunt membri cei mai capabili ai neamului cu consecinţa dispariţiei prin hibridare a celor rămaşi. Entităţile naturale au caracteristici unice, specifice locului
şi mai ales unice neamului, neamul nostru conturându-şi unicitatea şi carezultat al lungimii excepţional de mare vieţii statornice pe
teritoriul strămoşesc precum şi integrarea biologică şi funcţională cu acesta. Entităţile naturale există şi au o formă şi curs istoric independent de voinţa individuală sau colectivă a oricăror oameni, cu excepţia celor ce urmăresc distrugerea fizică.
Să observăm că entităţile denumite: STAT ROMÂN cu subsistemele sale juridice, parlamentare şi executive, CETĂŢENIE ROMÂNEASCĂ, TERITORIU NAŢIONAL ROMÂNESC, NAŢIONALITATE ROMANESCĂ, sunt ENTITĂŢI JURIDICE, ARTIFICIALE, FABRICATE DE MINTEA UMANĂ, care spre deosebire şi opoziţie
faţă ce cele naturale, sunt relative faţă de existenţa şi influenţa unei mari diversităţi de factori individuali, ce ţin exclusiv de variabile umane raportat la instrumentele funcţionale în stat, sunt entităţi
foarte volatile întrucât pot să fie aduse în fiinţa sau anulate într-un instant în mod convenţional, schimbările fiind rezultatul deciziei formale a celor ce conduc în fapt instrumentele de funcţionare a societăţii în baza unui consimţământ de cel mai multe ori formal, grav
influenţat şi viciat al poporului, schimbări care, de cele mai multe ori până în prezent, au fost decise prin aplicarea a diverse combinaţii de violenţă şi perfidie. Entităţile juridice nu sunt definite prin caracteristici unice şi imuabile ci prin convenţii, numite “legi”,
“reguli”, “regulamente”, “ordine”. Convenţiile sunt stabilite formal de către persoane care pretind a avea calitatea de reprezentant al voinţei poporului român, reprezentare care vom vedea mai jos că este obţinută
prin înşelăciune, acordul de reprezentare prin acordarea de mandat este fie simulat, fie obţinut prin înşelăciune, fals în declaraţii, utilizând
o falsă credibilitate obţinută prin manipulare psihologică, toate procedeele având ca numitor comun inducerea în eroare a poporului. În fapt, pretinşii mandatari ai voinţei poporului reprezintă nişte străini
care au conceput, au implementat si dirijeaza tiranic statul asa zis roman, convenţiile sunt în fapt stabilite de străini, servesc intereselor străinilor şi sunt doar puse în aplicare local de pretinşii reprezentanţi. Entităţile juridice sunt înfiinţate şi desfiinţate după
cum stabilesc convenţional, adică formal, străinii prin grupul de persoane care şi ele sunt convenţional selectate prin alegere exclusiv din grupul de persoane subordonate obedient străinilor, accesul oricărei
alte persoane în sistemul electoral fiind cu desăvârşire exclus de fapt, desigur prin convenţiile/legile stabilite de străini. Entităţile juridice/artificiale au există şi au o formă şi curs istoric cu totul dependente de voinţa individuală sau colectivă a vreunui grup de oameni.”
Nu domnule Grigoriu, Statul român este tot ce trăieşte conştient între graniţele României, cu bune şi cu rele. Cînd cineva zice, „Avioane inamice au survolat teritoriul Statului Român”, nu înseamnă că acele avioane au trecut deasupra Guvernului României sau a Preşedinţiei ori Parlamentului care îşi au sediul în Bucureşti. Acestea enumerate, sunt ORGANE ale Statului puse acolo de către popor, care popor este însuşi STATUL. Stat sau Ţară, e acelasşi lucru. STATUL e ceva imuabil, pînă în momentul în care o împrejurare nefericită îl lichidează, pe cînd ORGANELE STATULUI sunt efemere, trecătoare. Am o carte de citire de dinainte de al doilea război mondial scrisă de renumitul creator de manuale Cosăchescu, care lămureşte copiilor din Clasa a V-a tocmai acest aspect al problemei. Organele Statului (Parlament, Guvern, Preşedinţie/Rege), servesc un organism, STATUL, ele sunt delegate temporar de naţiune să gestioneze TREBURILE STATULUI, adică ale poporului. Nu daţi atribute ale Statului (ale Ţării) unor organe efemere care se schimbă o dată la 4-5 ani. Administraţia Statului nu este Statul însuşi.
Eu nu am spus că există identitate între Neam şi Stat. După definiţia pe care o dădea manualul la care mă refeream, STATUL este O REUNIUNE a unui grup de oameni CARE CONVIN sau SUNT CONSTRÎNŞI să trăiescă după LEGI COMUNE. De aici rezultă clar că nu există nici o echivalenţă între Stat şi Naţiune/Neam. Întotdeauna s-a tins către Statul naţiune, mai ales în sec. al XIX-lea, cînd acestea au apărut şi au crescut numeric în lume, dar nu întotdeauna s-a întîmplat ca Statul să fie format numai dintr-o singură naţiune. Exemplu elocvent sunt imperiile.
Greşiţi dacă spuneţi că în perioada socialistă Statul nu a fost condus de români. Chiar şi în perioada prigoanei împotriva oligarhiei capitaliste, mă refer la perioada 1948 – 1958, cînd încă mai erau trupe sovietice în ţară, Statul Român era condus de români care şi-au exercitat propria voinţă, căci ea coincidea cu cea a ocupantului. Că acei conducători români au fost sprijiniţi din afară ca să-şi exercite puterea, asta e altă problemă. Dar voinţa de a implementa o altă societate decît cea capitalistă a purces de la români, după model străin, e adevărat, chiar dacă grupul acela era în minoritate şi nu exprima voinţa majorităţii.
Către sfîrşitul expozeului dvs., unde băgaţi în discuţie regalitatea, nu arătaţi nimic, fiindcă bateţi la porţi deschise. Am zis doar, între Naţiune (Neam) şi Stat nu este o echivalenţă. Chiar regii pe care i-am avut, de neam străin,deşi implicaţi în mod nemijlocit în treburile statului, nu au dictat voinţei românilor ci s-au supus ei. Regii au fost nişte unelte utile mersului către modernitate al naţiunii. Atît. Decizia a fost întotdeauna la români. Asta s-a văzut şi în iulie-august 1914 cînd, cu toate insistenţele lui Carol I de a impune alăturarea noastră la Tripla Alianţă împotriva coaliţiei Antantei, Consiliul de coroană a spus NU!
Sigur, problemele sunt mai complexe, fiind vorba aici de aspecte politice care întotdeauna se manifestă în mod contradictoriu.
Problema cu „opica” românească (nu romană!) de pe clădirea Parlamentului maghiar a fost o glumă a unui ostaş hîtru din armata română. Ea nu are nici o semnificaţie politică ci mai degrabă o temă de divertisment cu iz de ironie a sorţii care a lovit „mîndra naţiune maghiară”.
O lectie de bun simt,multumesc Peter Hurley.Oare cati dintre formatori de opinie, romani,vorbesc despre Romania in astfel de termeni
Romania si romanii epateaza multa lume prin calitatile admirate de acest irlandez, numai ca din pacate nu apar in scris aceste opinii, sau foarte rar.