Una din „crimele de razboi” ale Maresalului Ion Antonescu

Antonescu nu a avut de ales privind alianta cu Hitler. Nemtii aveau nevoie de petrolul nostru pentru a sustine raboiul. Daca nu il dadeam (chiar la pret premium) Hitler venea si il lua (pe gratis).

Istoria la care avem acces acum este scrisa de invigatori in defavoarea invinsilor (logic).

Ma intreb daca presedintele SUA a fost judecat si condamnat la moarte pentru exterminarea a sute de mii de japonezi (populatie civila) la Hiroshima si Nagasaki. Sau Stalin a facut macar o zi puscarie pentru cei 20 milioane de oameni pe care i-a condamnat la moarte? Nu si Nu, ei au fost castigatorii razboiului si crimele lor de razboi nu au fost niciodata judecate, de fapt ei au fost judecatorii, ar fi fost culmea sa se condamne singuri la moarte.

Deschideti ochii. Antonescu a fost doar un pion dar a fos singurul carui ii pasa de viitorul tarii. Nu a fost un afacerist imbogatit de razboi, nu a fost un dicator nebun. A fost un of foarte inteligent, un patriot adevarat si mai ales un militar aflat in slujba poporului roman.

Maresalul Ion Antonescu, in dorinta de a aplica legea si, deci, de a se evita abuzurile, a recurs la asemenea ordine, din care reise, ipso facto, ca, practic, i-a protejat pe jidani (in Romania nu au fost evrei – adica dintre cei veniti din Palestina, ci jidani – adica dintre cei veniti din nord-estul Europei, proveniti din tribul khazarilor, al 13-lea trib, care a parazitat religia mozaica, insusindu-si-o!).
Tineretul roman era trimis pe Frontul de Rasarit, iar jidanii se dadeau cu schiurile in Bucuresti! Iar ca sa nu fie linsati de bucurestenti, Ion Antonescu a dat ordinul ca nimeni sa nu mai schieze in Capitala!
Acum exista un razboi surd intre evrei (cei autentici, numiti sefarzi) si jidani (numiti ashkenazi). Penru documentare, vedeti, de ex., http://www.nkusa.org/activities/Demonstrations/20100902.cfm#.
Evident, jidanii, care au ocupat Israelul, cauta sa escamoteze conflictul, in special prin interzicerea folosirii cuvintului „jidan”, ca fiind, chipurile, „jignitor”. Nu, nu este jignitor, ci este stiintific, statuat istoric si defineste pe neevreii care se dau drept evrei: adica pe jidani, adica pe sionisti, in special pe neocominternisti, de genul vlastarelor de NKVD-isti Vladimir Tismaneanu, H.-R. Patapievici, sau alogeni de aceeasi teapta, ca Radu Ioanid, Andrei Calarasu, Andrei Oisteanu, Andrei Blaier, Petre Roman s.a. – toti romani autentici dupa nume.

Exceptional, Claudiu! Voi incerca sa raspandesc pe cat se poate aceasta scrisoare! Daca numai 1% din romani vor cunoaste cu acest prilej adevarata greutate a deciziilor in timpul celui de-al doilea Razboi Mondial, asta tot va insemna ca neamul nostru nu a murit! Si daca nu am murit dupa 20 de ani de eforturi sustinute ale intregii conspiratii mondiale, avem toate sansele sa-i cantam acesteia, cu speranta, prohodul!

Antonescu e unul dintre ultimii patrioti veritabili aflati in fruntea statului roman. Dupa el, ca dealtfel in toate tarile Imperiului Mason, evreii au preluat puterea si-au asasinat in masa elitele intelectuale si patriotice, taranii si muncitorii de vaza, preotii si politicienii patrioti conform tiparului lagarelor din Siberia. E suficient sa ne uitam in centrele oraselor noastre si sa vedem ce-a mai ramas din populatia reprezentativa din centrul Bucurestiului, Constantei, Galatiului, Brailei, Craiovei, Iasului, etc, etc, dupa progromurile facute de tovarasa evreica Ana Pauker, sluga a masoneriei pe care de ochii lumii o infiera ca sa nu-l demaste pe Stalin drept mason…Asadar ce-a ramas in orasele noastre din centrele in care elitele romanesti isi faceau veacul? Peste tot indieni, evrei, arabi…Nu este vorba ca as fi rasist, e absurd, ei sunt rasisti, ei vor sa ne extermine, ei ne spala creierele prin istoria falsificata si impunerea unor norme morale care sa ne distruga familiile, viitorul prin curvie legalizata, prostitutie legalizata, homosexualitate, crima institutionalizata, anticrestinism deschis…Revolta impotriva rasismului sionist si indian, prin care evreii si indienii iau femeile romance (ca dealtfel pe cele din toate tarile Imperiului Mason)este catalogata drept antisemitism si rasism. Ei insa au grija ca evreicele si indiencele sa calce doar cu mare greutate stramb (adica sa ia un strain de sot). Cluburile, discotecile , toate retelele de socializare au devenit niste institutii controlate de proxeneti filosemiti si filoindieni, daca nu se afiseaza chiar ei direct la comanda…Inclin sa cred nu-i exclus ca pana si Hitler sa fii fost omul evreilor, dupa faptul ca a distrus esalonul original de lupta antisemita din anii 30, dupa faptul ca majoritatea liderilor Reichului condus de el dupa epurarea de la inceputul anilor 30 aveau trasaturi semite iar Elvetia a fost protejata…La asta se adauga faptul ca recent aghiotantul lui Musolini a spus ca a participat in 1944 la teste nucleare germane si Hitler avea bomba atomica in 1944. Se epoate dovedi asta dupa masurarea radiatiilor in zonele de declansare a testelor, undeva in largul coastelor Olandei…Avionul cu reactie n-a fost construit in 1940 de nemti desi era posibil!!! De ce a stopat Hitler asta?!!! De ce a disparut Hitler iar astazi nimeni nu supune la un test ADN craniul lui ptr identificare?! Poate gresesc, insa…a impins Germania intr-un razboi pe doua fronturi cand era evident ca n-avea nici o sansa…La nivelul asta nu e vorba de nebunie, iar indrazneala are o limita…Poate gresesc, insa Antonescu nu avea de ales, fiind intre ciocan si nicovala si necunoscand afilierea casei regale romanesti la masonerie, ca dealtfel toate casele regale, inclusiv cea rusa in ciuda opozitiei Romanovilor fata de expansiunea semita care a initiat cultul masonic al primilor evrei inchinatori la zeul soare, la bali, la astarte, la vrajitorii si jertfe umane impotriva carora au luptat din greu Moise, proorocii, Iisus, apostolii.
Mai jos e o scrisoare a lui Antonescu catre clasa politica romaneasca, catre factorii de decizie prin care se dovedeste ca nu era un dictator, ci un om cu adevarat patriot si iubitor de tara, spre deosebire de masonii si filomasonii cu pretentii regale si patriotice…
Dumnezeu sa-l ierte pe iubitul nostru patriot roman!

RESTITUIRI: Ion Antonescu, “Scrisoare de răspuns adresată lui C.I.C. Brătianu” (29 octombrie 1942)
„Am lăsat fără răspuns scrisorile dumneavoastră anterioare. Am făcut-o din înţelepciune, fiindcă urmăream unirea, şi nu vrajba. Puteam să vă răspund, aducând justiţiei pe toţi vinovaţii de catastrofa morală şi politică a ţării, printre care sunteţi, în primul rând, şi dumneavoastră. Naţia o doreşte şi o aşteaptă de la mine. Nu am făcut-o totuşi, fiindcă nu am voit să aţâţ şi mai mult spiritele şi, mai ales, nu am voit să dau un spectacol care ar fi fost speculat de inamicii noştri. Am lăsat ziua acestor răfuieli mai târziu. Abuzaţi, însă, de răbdarea, de tăcerea şi de înţelepciunea mea şi, rând pe rând, la scurte intervale de timp, îmi trimiteţi, când dumneavoastră, când dl. Maniu, avertismente, sfaturi şi acuzaţiuni. În virtutea cărui drept? Ce reprezentaţi în această ţară, dumneavoastră, toţi foştii oameni politici, în afară de interesele dumneavoastră egoiste şi un trecut politic total compromis şi dureros?! Uitaţi, domnule Brătianu, că eu sunt omul muncii mele şi martirul greşelilor acelora care au primit în 1918 România Mare şi au dus-o, după 22 de ani de conducere, în prăpastia de unde am luat-o eu în 1940, pe când dumneavoastră sunteţi din profitorii şi dărâmătorii unei moşteniri mari. În mai puţin de un sfert de secol, fiecare în parte şi toţi la un loc, aţi prăbuşit lupta, sacrificiile şi suferinţele duse şi îndurate, 20 de secole, de poporul nostru, pentru a face unitatea sa politică. Orice apărare încercaţi şi orice diversiune faceţi dumneavoastră, conducătorii politici de ieri, purtaţi pe umeri această răspundere.
Dumneavoastră, liberalii, mai mult ca alţii, fiindcă şi din opoziţie şi de la guvern, prin acţiunea dumneavoastră de dirijare şi de îndrumare a vieţii noastre politice, economice, morale şi spirituale, exercitată direct şi indirect, de pe băncile ministeriale, din birourile băncilor şi din culisele politice, aţi dus ţara la catastrofa din 1940. Staţi faţă în faţă cu conştiinţa dumneavoastră, depănaţi cu corectitudine, pas cu pas, atât actele dumneavoastră, cât şi pe ale acelora cu care, rând pe rând, v-aţi întovărăşit şi v-aţi acuzat, în faţa naţiei dezolate, scandalizate şi înmărmurite; răsfoiţi toată colecţia ziarelor din ultimii 40 de ani, începând cu Universul şi terminând cu Viitorul şi cu ziarele jidoveşti pe care se sprijinea naţionalistul domn Maniu şi vă reamintiţi: cine sunteţi dumneavoastră şi dumnealui; câte păcate aţi făcut; cum v-aţi calificat singuri şi cum v-a calificat naţia; câte răspunsuri aveţi. Pentru a vă uşura munca, vă reamintesc, domnule Brătianu, că, împreună cu dl. Maniu, v-aţi acuzat public şi zilnic, în presă, în întruniri, în parlament, de: „incapacitate”; „tâlhărie”; „falsificări” şi „furturi de urne”, în Bucureşti, pentru obţinerea puterii; „demisii în alb”; „bătăi şi omoruri”; „călcarea legilor şi Constituţiei”; luări de comisioane” la toate furniturile statului; „traficările de influenţă” practicate de partizanii, deputaţii, miniştrii şi preşedinţii corpurilor dumneavoastră legiutoare; „scandalurile cu contingentările” cu „grâul britanic”; modul cum aţi făcut reforma agrară şi cum „aţi profitat de ea”; risipa avutului public; „concesionările oneroase ale bunurilor statului”; „demagogie”; incorectitudine civică, provocată de faptul că atunci când eraţi în opoziţie dirijaţi ocult statul, în profitul intereselor d-umneavoastră şi ale jidanilor din ale căror consilii de administraţie – mari şi mici – făceaţi parte, iar de pe fotoliile ministeriale încurajaţi şi favorizaţi, acopereaţi şi muşamalizaţi afacerile lor şi ale d-stră, în detrimentul statului. Adăugaţi, la acest bogat şi concludent stat de serviciu al partizanilor şi al adversarilor dumneavoastră de ieri, cu care – ca totdeauna când vă găsiţi în opoziţie – sunteţi azi prieteni: cazurile, pe care naţia le ţine numai în dormitoare, ale domnilor Tătărescu, Bârsan, Boilă, Aristide Blank şi afacerea Skoda; ruinarea poporului, prin dobânzile oneroase care au prăbuşit economiile, avutul şi munca tuturor, de la ţăran la marele proprietar, de la micul până la marele negustor român; ravagiile făcute de conversiune şi de concesionarea bunurilor statului, pe care am început să le răscumpăr eu; împrumuturile externe, oneroase şi umilitoare; introducerea controlului străin la Banca Naţională şi Căile Ferate, comisioanele scandaloase etc. etc. şi veţi avea, domnule Brătianu, imaginea unui trecut tragic, pe care l-am plătit atât de scump şi pe care naţia întreagă o are permanent în faţa ochilor săi.
Totuşi, domnule Brătianu, cu toţii credeţi că toate acestea au fost uitate şi, cu perfidia politicianistă de altă dată – de totdeauna – atât de bine cunoscută, vă aşezaţi cu cinism pe acest trecut şi – de la cel dintâi dintre dumneavoastră, până la cel din urmă – încercaţi să acuzaţi şi să sabotaţi, pe sub mână, opera de îndreptare şi consolidare la care s-a antrenat toată naţia şi să tăiaţi elanul unui om care nu a avut, nu are şi nu va avea nici moşii, nici vii, nici pivniţi de desfacere, nici bani depuşi, nici industrii, nici consilii de administraţie, nici safeuri, în ţară şi străinătate, nici cupoane de tăiat, nici timp de pierdut la club şi care nu şi-a pricopsit nici cumnaţii, nici nepoţii, nici prietenii, nici partizanii, nici adversarii. Chiar dacă am greşit, greşesc sau voi greşi, nu pot fi acuzat, domnule Brătianu, de nici unul dintre dumneavoastră. Fiţi încredinţaţi, sunteţi înfieraţi şi puşi chiar de generaţia actuală pe banca acuzaţilor. Dacă va fi să fiu şi eu pe această bancă, pentru că fac tot ceea ce un om putea să facă, nu numai pentru a slava un neam de la dezunire şi de la prăbuşire, dar şi pentru a-l întregi şi a-i asigura o viaţă nouă, în onoare şi în muncă, atunci în nici un caz nu veţi fi dumneavoastră acuzatorii şi în nici un caz nu voi fi pus alături de dumneavoastră şi acuzat de aceleaşi greşeli ca dumneavoastră. Fac această afirmare nu pentru că mă simt vinovat cu ceva faţă de ţară, dar pentru că ştiu ce au suferit, din antichitate şi până azi, de la Socrate şi Demostene, până la Clemenceanu, atâţia nenumăraţi – mici şi mari – oameni care şi-au servit poporul cu credinţă, cu devotament şi cu folos şi, mai ales, pentru că nu au uitat că în Iaşi, în tragica primăvară din 1918, şi chiar la Bucureşti, după Unire, s-a cerut trimiterea în judecată şi condamnarea fratelui dumneavoastră, atât pentru că făcuse războiul, cât şi pentru dezmăţul creat de nepriceperea dumneavoastră a tuturor, chiar de către aceia care ceruseră intrarea în luptă; care îl acuzaseră în 1914–1915 de lunga şi dezmăţata perioadă de neutralitate; care au aplaudat cu frenezie intrarea în război şi care, ca culme a cinismului lor, erau ei înşişi vinovaţi de modul cum fusese administrată şi ruinată ţara.
Eu şi mulţi alţii încă nu am uitat ridicolul acestei îndrăzneli pe care istoria l-a înregistrat. Oricum ar fi însă eu nu voi putea fi acuzat de dumneavoastră şi nici pus pe aceiaşi bancă cu dumneavoastră, pentru că nu sunt nici profitorul meritelor predecesorilor mei şi nici şeful unei bande de corbi odioşi, care au ajuns la conducere prin „minciună”, „promisiuni”, „furt de urne” sau prin „sprijin ocult masonic şi iudaic”, ci sunt omul adus de un trecut onest şi de voinţa unanimă a unei naţii care, pentru a se slava, a făcut apel la mine, iar nu la dumneavoastră sau la dl. Maniu, şi nici la domnii care stau în jurul dumneavoastră şi cu care aţi făcut şi faceţi sistem. Niciodată, pentru a fi salvată, naţiunea, armata şi corpurile constituite nu au indicat numele dumneavoastră sau al d-lui Maniu, în ultimii ani ai tragicei guvernări, care s-a sfârşit la 6 septembrie 1940. Dumneavoastră v-aţi strecurat şi v-aţi alăturat acestei mulţimi, cu discreţia impusă de instinctul răspunderii pe care o aveţi şi a dorinţei legitime de a vă salva şi nu aţi făcut nici un gest pentru a vă valorifica drepturile la conducere, când această mulţime spulberă un regim care era de fapt al dumneavoastră şi când aclama un om nou, care eram eu. Când am intrat în război, cu prudenţă caracteristică a politicienilor valoroşi nu v-aţi manifestat nici pentru, nici contra. După ce am reluat Basarabia şi Bucovina, v-aţi grăbit să-mi cereţi, şi dumneavoastră, şi domnul Maniu, să mă opresc la Nistru. V-am arătat consideraţiunile militare, politice, economice şi morale pentru care nu puteam să o fac şi v-am invitat, pentru a treia oară, să luaţi conducerea, răspunderea şi riscurile unei asemenea acţiuni. Bineînţeles, aţi refuzat. După omorurile de la Jilava şi imediat după rebeliune, mi-aţi trimis memorii prin care îmi arătaţi situaţia şi-mi dădeaţi noi sfaturi. V-am oferit să luaţi conducerea şi să faceţi cum credeţi că este mai bine. Şi unul, şi altul v-aţi scuturat. Luându-vă după câţiva ofiţeri, fără prestigiu militar, care au deraiat după linia principiilor sănătoase strategice, morale şi politice, pe care poate că nici nu le-au avut vreodată, mi-aţi cerut să retrag armata din Rusia şi m-aţi îndemnat să mă „aranjez” cu Anglia şi cu America. Ar fi o greşeală şi o felonie, iar greşelile şi feloniile se plătesc scump.
Suntem la peste 1.500 km de ţară, drumurile sunt cum sunt, iarna bate la uşă, depozitele sunt ale germanilor, căile ferate sunt în mâna lor, aviaţia are forţa de distrugere pe care ar trebui s-o cunoaşteţi. Retragerea forţelor din situaţia lor actuală ar însemna părăsirea frontului. Exact ceea ce au făcut ruşii în Moldova în 1917-1918. Vă întrebaţi ce s-ar întâmpla dacă germanii ar face cu noi astăzi în caz de părăsirea frontului, ceea ce am făcut noi, atunci, cu ruşii? Vă daţi seama ce s-ar alege de armata noastră de disciplina noastră, de soldaţii şi caii noştri, de tunurile noastre, dacă am încerca, în condiţiile arătate mai sus, să părăsim frontul fără asentimentul Comandantului german? Situaţia aceasta, a oamenilor care la cea dintâi greutate se descurajează, ar denota uşurinţă, totală nepricepere militară şi prostie. Soluţia ar fi criminală, domnule Brătianu, fiindcă nu s-ar prăbuşi numai armata, s-ar prăbuşi însăşi ţara, deoarece germanii ar ocupa-o imediat şi am ajunge în situaţia Serbiei şi Greciei. Poftiţi, domnule Brătianu, vă ofer din nou conducerea statului şi a guvernului. Retrageţi dumneavoastră armata şi „aranjaţi-vă” cu Anglia. Numai că trebuie să întreb şi armata şi poporul. Sunt gata să le pun această întrebare, deschis şi categoric, dacă şi dumneavoastră sunteţi gata să vă luaţi răspunderea.
A mă fi „oprit la Nistru” şi a „retrage astăzi forţele din Rusia” înseamnă, pentru un om care mai poate încă judeca, a anihila dintr-odată totul, sacrificiile făcute de la trecerea Prutului, acţiune în contra căreia nu v-aţi pronunţat public; însemnează a ne dezonora pentru vecie ca popor; însemnează a crea ţării, în cazul victoriei germane, condiţii dezastruoase, fără a ne asigura, în cazul victoriei ruse, nici provinciile pentru care luptăm, nici graniţele care vor voi să ni le lase ruşii, nici libertăţile noastre şi nici măcar viaţa familiilor şi a copiilor noştri; în sfârşit, însemnează, din cauza nestabilităţii şi a feloniei pe care mă sfătuiţi să o practic – şi aceasta este cea mai mare crimă – a asigura ţării în viitoarea comunitate europeană o poziţie morală care îi va ridica drepturile idealurilor sale şi ar putea să-i fie chiar fatală. Gestul pe care-l cereţi să-l fac, domnule Brătianu, va face din neamul românesc o victimă a tuturor, fiindcă concomitent cu dezorganizarea, prăbuşirea şi distrugerea armatei, ar începe instaurarea anarhiei în ţară. Comuniştii, legionarii, jandarmii, ungurii, saşii ar începe agitaţiile, lupta, distrugerea ordinei, a liniştei, pentru a profita de ocazie, pentru a da ultima lovitură de picior unui neam care cu adevărat ar merita calificativul de netrebnic. Ungurii ar ocupa imediat restul Ardealului. Iată, domnule Brătianu, la ce ar da naştere gestul pe care mi-l cereţi să-l fac. Ar fi gestul nefericit al unui soldat lipsit de onoare şi al unui om de stat, nu numai inconştient, dar nebun. Conducătorul nefericit al Franţei – şi mai nefericite de azi – a declarat, într-o recentă chemare la realitate a unui popor, care a căzut şi el victimă josnică a unei guvernări venale, iudeo-democratice şi masonice, că are convingerea că dacă „Germania ar fi înfrântă, Sovietele ar impune mâine legea în Europa şi s-ar termina astfel cu independenţa şi patriotismul naţiunilor”.
Am avut şi am această convingere. Rămân la această convingere, fiindcă noi, mai curând ca alţii, mai total ca alţii, vom fi zdrobiţi: pentru că suntem punte între slavi şi zăgazul care le stă de secole în calea expansiunii lor, către vestul şi sud-vestul Europei; pentru că avem bogăţiile pe care le avem; şi pentru că vom fi trambulina salturilor lor viitoare. Trăgând învăţăminte din trecut, cunoscând tendinţele slave, plecând de la consideraţiunile făcute mai sus şi îndrumat de instinctul de conservare şi de logica bunului-simţ, nu puteam, domnule Brătianu, ca un conducător responsabil, să mă „opresc la Nistru” şi nici nu pot „să retrag armata din Rusia”. Ar fi o prostie din partea mea. Este cu neputinţă să o facă cineva şi ar fi o greşeală ireparabilă pe care nu eu şi dumneavoastră, ci neamul ar plăti-o scump. Mareşalul Petain, într-una din valoroasele sale cuvântări, a dat speculatorilor situaţiunile grele lecţia care li se cuvenea şi care a fost aplaudată de toţi oamenii cu conştiinţă clară şi nepătată. Răspunzând unor critici ale acţiunii sale, el a spus: „Când Franţa este în nenorocire, nu mai este loc pentru minciuni şi himere”. Nici la noi, domnule Brătianu, nu mai este loc pentru „minciuni şi himere” şi, mai ales, nu mai putem să ne plătim luxul de a face şi prostii.
V-am răspuns, domnule Brătianu, punct cu punct, nu numai la scrisoarea dumneavoastră de la 24 septembrie, dar şi la cele anterioare. Este răspunsul unui soldat, care nu are nimic de ascuns şi care este conştient de greutăţile şi pericolele ceasului de faţă, precum şi de îndatoririle şi de răspunderile lui. V-am răspuns, cum v-am răspuns, fiindcă nu aţi înţeles nici ţinuta şi nici înţelegerea cu care am voit să trec atât peste greşelile trecutului, cât şi peste marii vinovaţi de ele. Ca oamenii cei mai lipsiţi de păcat, marile şi numeroasele greşeli politice care s-au comis sub dumneavoastră, continuând a considera comunitatea românească ca pe o turmă de sclavi, pe care – împreună cu celelalte organizaţii politice, cu firmă naţionalistă, însă în acord cu oculta iudeo-masonică, cu care numai pe faţă eraţi în luptă – aţi exploatat-o, aţi minţit-o, aţi demoralizat-o, aţi exasperat-o şi, în cele din urmă, din neputinţă, aţi dus-o, mână în mână cu trinitatea Tătărescu – Urdăreanu – Lupeasca, la catastrofa din 1940 şi la rebeliunea din 1941, îndrăzniţi astăzi, când s-a pus regulă în ţară şi viaţa nimănui nu mai este în pericol, să ridicaţi capul, de după saltarele consiliilor de administraţie, ale industriilor şi ale multiplelor afaceri, pentru a mă acuza. Ei bine, domnule Brătianu, când cineva a fost şeful unui partid care, de la mare la mic, de la primăria din sat până la cabinetul miniştrilor are răspunderea destrăbălării administrative, dezmăţului moral, a iudeo-masonizării ţării, a venalităţii, a compromiterii viitorului neamului şi a catastrofei graniţelor, nu mai are calitatea să vorbească şi în numele comunităţii româneşti, să dea sfaturi de conducere altora şi mai ales să-i acuze că lucrurile nu merg cum trebuie.”
(Arhiva Istorică Centrală; fond Preşedinţia Consiliului de Miniştri, Cabinet I. Antonescu, dos. 61/1940, f. 88-221)

Se rasuceste in mormint maresalul… Cit timp va mai trece pina cind vom afla adevarul, pina cind vom dori sa-l aflam si pina sa luam atitudine?

Sunt mirat de comentariile care nu iau seama la ghilimelele cu care domnul profesor a scris cuvintul „crima”. Dar si fara ghilimele, semnificatia documentului este clara: Maresalul a acordat protectie evreilor. Documentul se refera la cele petrecute la Balti, in vara lui 1941, cand multi evrei s-au refugiat în URSS odata cu retragerea armatei sovietice. Erau evrei cu simpatii comuniste sau care, pentru faptele lor anti-romanesti, se temeau de represalii. Populatia locală, in mod aproape normal, nu a lasat nesanctionat gestul de tradare al evreilor, și au trecut la devastari, ca-n vreme de război! Acest document dovedește o data in plus corectitudinea maresalului, a autorităților romanesti, care nu au incurajat comportamentul vindicativ al romanilor care, altminteri, aveau toate motivele să-i pedepsească pe evreii din Basarabia. Niciun evreu din Basarabia nu s-a desolidarizat de crimele conaționalilor evrei savarsite impotriva romanilor in perioada iunie 1940-iunie 1941. De altfel, deportarea evreilor din Basarabia in Transnistria a avut si acest scop: sa-i fereasca pe evrei de razbunarea atat de justificata a romanilor basarabeni! Daca i se poate imputa ceva lui Antonescu, mai degraba asta i se poate imputa: a fost prea bland cu evreii cetateni ai Romaniei care au tradat Romania si poporul care i-a gazduit! Drept rasplata, vedem acum ce acuzatii criminale i se aduc mareșalului de catre evreimea pe care a protejată!… In acei ani, opinia publica din Romania ii reprosa lui Ion Antonescu ca i-a dus pe evrei in Transnistria si le-a facut acolo o țară a lor! Era mult adevăr in asta! Caci in acea vreme pe front flacaii nostri mureau cu sutele de mii! Dar asta nu conteaza la Tel Aviv!

„”A împuşca fără o judecată dreaptă este o crimă „”…….POATE…
DAR NU SUNT SIGUR…APA LA MOARA ? MAI BINE SA-SI MAI VADA DE TREABA . NUMAI DE ”CIRCOTE ” SE TIN TOTI PE AICI PRIN ROMANIA . CARE CUM NU MAI ARE DE ROS DE LA OFICINELE DE SPIONAJ , HOP IN ROMANIA PE LA TV…STIM NOI . SA SE MAI DUCA PE LA EI PE ACASA SAU …PE UNDE OR MAI VREA .

Re: Adevărul Creaţiei, Alternativă la Religii…
[quote author=בקאו link=topic=70.msg31394#msg31394 date=1309447915]
Nea Traiane, eu am un mare respect pentru dumneavoastra pentru ca stiu ca duceti aceeasi lupta ca si mine. Deseori cand prin inteligenta pe care am cerut-o de la Mantuitorul meu si pe care am primit-o,v-am judecat si v-am aratat unde gresiti. O sa va arat si acum, deoarece eu stiu ca gresiti. Daca ati citi in Geneza, din Biblia din care des citati, ati afla cum a fost creat pamantul. Cum au fost create lumina si soarele si cum am aparut noi in lume. O sa va cer si eu acelasi lucru: Aratati-mi ce stiu gresit. Dumneavoastra ca si multi altii nu il deosebiti pe Fiul Omului de Fiul Lui Dumnezeu. Sunteti constient si stiti ca exista un Duh Sfant. Deci cum vor creste acei pomi in desert nea Traian?
[/quote]

Încă nu ai înţeles, El adio, că eu nu am nevoie de aprecieri de niciun fel!
Eu am nevoie de critică, de judecată, să mi se arate ce ştiu greşit pentru că vreau să mă corectez.
Aştept judecata, corectarea din partea voastră, a credincioşilor, a proştilor care nu ştiu că sunt proşti, a idioţilor care cred că sunt deştepţi, a jidanilor, escrocilor, care nu ştiu nici măcar că fură. Vă aştept pentru a corecta ce ştiu greşit; pentru a corecta ce ştiu greşit, dar nu pentru mine aştept şi cer să fiu judecat, corectat, ci pentru voi toţi care credeţi.
Eu nu mai am nevoie să-mi împărtăşesc credinţele cum a făcut Marele Doctor Român Nicolae C. Paulescu; cum au făcut toţi legionarii noştri.
Eu am privilegiul faţă de restul lumii, primit de la Sântio Creatorul Pământului şi a tot ce este sub soare, că am ajuns să ştiu că sunt prost. Am ajuns prin grija Lui să „văd” cămările grindinei pe care le păstrează pentru timpul necazului, pentru aceste zile de război şi de bătălie.
Inteligenţă poţi cere şi de la un băţ de chibrit aprins care te luminează, nu neapărat de la un jidan mort considerat Mântuitor.
Inteligenţa pe care ai cerut-o, indiferent cui, o primeşti, dacă o meriţi, de la Sântio, Creatorul. Ceea ce realizezi cu inteligenţa primită este important, ca experienţă umană. Omul învaţă din experienă ce este bine şi ce e rău pentru el, pentru om.
Oamenii sunt aşa de proşti încât aşteaptă să fie duşi de mână spre binele dorit de ei. Jidanii au ştiut şi au stăpânit această lacună umană spre folosul lor propriu.
În această zi de judecată, când jidanii vor să omoare ⅔ din populaţia globului, pentru a se împlini prorocirea jidănească menţionată în „legea” lor, vor afla şi ei şi întreaga lume o mulţime de conspiraţii jidăneşti, dacă nu toate, care au dus şi duc la holocausturi.
Mai multe detalii şi explicaţii vă voi da când idiotul administrator al saitului http://www.forumcrestin.com îmi va permite să scriu ce ştiu.
P.S. Aşteaptă El adio, nu te repezi. Textul acesta trunchiat, incomplet, îl postez pe saitul profesorului Ion Coja.

Acest document nu este datat.
Acest „Document” a dat apă la moara jidanilor care sunt maeştri în mărturii mincinoase.
A împuşca fără o judecată dreaptă este o crimă!