Un scenariu catastrofal si, din pacate, foarte probabil

Așa cum am spus încă de săptămâna trecută, Băsescu a scăpat din nou la mustață. De altfel, jocul la mustață e caracteristic personajului și organizației oculte din care provine. Adevărata lovitură de stat a reușit și pasul doi e reprezentat de restaurație.

Ce înseamnă restaurația? Veți vedea în cel mai scurt timp și, pentru a marca pe blog, o să vă dau în continuare principalele direcții ale nebuniei. Cei care sunt atât de proști încât să creadă basmele cu coabitarea și reconcilierea au picat din nou în plasă. Dar nu vom vorbi acum despre proști deoarece, nu-i așa, ei abia au scăpat țara de lovitura de stat aruncându-ne în ghearele disoluției. Este o ironie a sorții faptul că sărbătoarea imnului coincide cu începutul sfârșitului pentru România. Hai să vedem motivele pentru care ce spun asta.
Cu prima ocazie, Guvernul Ponta va pica. Majoritatea parlamentară a USL deja nu mai există din cauză că negocierile lui băsescu au fost finalizate încă de ieri. Schimbarea apelor înseamnă reinstaurarea unui guvern marionetă(probabil Ungureanu pentru a fi tranșate niște răfuieli mai vechi) susținut de PDL, UDMR și preacinstiții de la UNPR. Pentru consolidarea puterii va fi dat un atac rapid asupra instituțiilor de presă ostile. Antena 3 și Romania TV par a fi principalele candidate, mai ales că deja au fost amenințate. Cel mai probabil se va merge pe o procedură accelerată de retragere a licențelor de emisie(amendă record, suspendarea emisiei 30 minute s.a.m.d.). Pentru a-și salva pielea, Felix va ceda. Sebi deja a mirosit mișcarea și și-a făcut câteva exit-uri strategice pentru a-și asigura mălaiul în caz de necesitate a fugii. Derapajele democratice n-o să deranjeze pe nimeni din afara țării pentru că e tain destul. Iar în interior, instituțiile de presă aservite își vor face treaba exact așa cum știu ele mai bine reinterpretând suprarealist realitatea.
Paralel cu punerea democratică la punct a presei se va desfășura operațiunea numită „plată restanțelor”. Autorizarea în regim de urgență a exploatărilor toxice, suspendarea moratoriului pentru exploatarea gazelor de șist și apoi demararea privatizărilor cu schepsis. Sunt chestiuni stringente și rezolvarea lor este cerută insistent, mai ales că în unele cazuri se joacă pe bani serioși, iar oamenii sunt nervoși. E posibil să vedem revenirea discretă în scenă a băieților deștepți, dar nu la Hidroelectrica ci la ciupercuța atomică.
Cheia întregii restaurații stă în comportamentul maghiarimii. Probabil mulți au fost uimiți să constate cum, pe tăcute, populația de-acolo a boicotat referendumul. De fapt, aici e întreaga nebunie care urmează deoarece, în schimbul acestui comportament, probabil a fost negociată autonomia extinsă a așa-zisului Ardeal de Nord. E vorba de regiunea care a fost integrată în Ungaria ca urmare a Dictatului de la Viena. Pentru recuperarea UDMR în viitorul guvern marionetă al lui băsescu s-au dat garanții solide. Astfel, chiar dacă negocierile au implicat în prima fază doar polul separatist Orban-Tokes(influențarea populației s-a făcut prin intermediul bisericii), UDMR-ului i s-a transmis indirect că poate participa la beneficiile acestui subiect numai și numai dacă se înregimentează la construcția politică post-referendum. De altfel, băsescu are nevoie de UDMR, nu de construcția politică a lui Tokes care nu are niciun parlamentar. Cadoul pe care-l vor primi ungurii va fi noua împărțire teritorială a țării în macro-regiuni, între care se va distinge Macroregiunea V, practic identică cu zona afectată de termenii demenți ai Dictatului de la Viena. Până în alegeri, pentru a nu fi tulburate apele, se va da doar o lege a macroregiunilor de dezvoltare, probabil similară celei care obținuse în urmă cu un an acordul tacit al Senatului. De asemenea, în draftul noii Constituții se va lăsa spațiu de manevră pentru înființarea parlamentelor regionale, astfel încât, pentru alegeri, UDMR va avea argumente extrem de serioase.
Și, pentru că am ajuns la subiectul alegeri, acestea nu se vor mai desfășura la termen. Cel mai probabil scrutinul va fi împins în primăvara lui 2013 pentru a permite regruparea de forțe, expunerea mediatică și impunerea lui Ungureanu. băsescu își dorește un scenariu similar schimbului de putere Elțîn-Putin care să-i garanteze o imunitate extinsă după ce va părăsi frâiele puterii. Pentru aceasta, la alegeri, slujbașii lui băsescu vor participa sub forma unei alianțe de dreapta, grupate în jurul noilor/vechi vedete Ungureanu-Neamțu-Macovei. Scopul este acapararea a cel puțin 30% din voturi. Cum ei vor fi cei care organizează alegerile, vor obține lejer acest scor. Adăugând cele 8% ale polului maghiar și cel puțin 15% ale PPDD se obține o majoritate confortabilă în Parlament. Nu mai trebuie decât extrasă „masa de manevră” dintre parlamentarii opoziției pentru a obține până la 75% și trecerea noii constituții. Cu referendumul de aprobare se rezolvă ușor.
Aceștia sunt pașii care urmează să se petreacă. Un plan diabolic a cărui confirmare o veți avea în cel mai scurt timp. Cu toate că ar mai exista o șansă infimă ca acest plan să nu fie pus în aplicare, prefer să fiu lucid. Adevărul e că nu mai există absolut nicio șansă de îndepărtare pașnică a regimului dictatorial  al lui băsescu. Nu vă bazați pe exterior deoarece acolo treburile se tranșează cu ascultare și bani. În interior, comportamentul momâilor din USL e de-a dreptul dezamăgitor. E incredibil cum poți pierde prostește atunci când ai peste opt milioane de voturi. Cât de dezamăgiți pot fi cei care ți-au dat votul văzându-te cât de ezitant ești?
Din nefericire, în scurt timp, România va înceta să mai fie o entitate distinctă. Atomizarea țării slujește multor interese atât din interiorul UE cât și din exteriorul său. La urma urmei, trebuie cumva efectuată plata pentru faptul că România și Bulgaria au fost admise fără voia Rusiei. Ce-ați zice de Moldova Mare? O să discutăm în alt articol acest subiect. Până atunci gândiți-vă serios la ceea ce am scris în titlu deoarece România iese din realitate și se îndreaptă implacabil către istorie și tăcere.

Cum a compromis Băsescu Traian reţeaua externă de sprijin a României

de Petru Romosan

Ce trebuia să se întîmple de mult s-a întîmplat în sfîrşit: Băsescu Traian ne-a făcut de rîs pe toată planeta. A patra şi, probabil, ultima sa tentativă de lovitură de stat a eşuat jalnic. Celelalte trei lovituri reuşite au fost, în ordine : « fraudarea alegerilor » în 2004, autosuspendarea sa în 2007, prin care s-a reîncărcat (reloaded) politic în dauna unei opoziţii nătînge, şi, în sfîrşit, realegerea sa dubioasă din 2009 (nu e vorba de voturile supranumerar de la Paris, ci de cele vreo 2-3 milioane obţinute cu STS-ul, vorba făptuitorului). După unii, loviturile de stat ale lui Băsescu Traian ar fi şi mai numeroase – vezi « soluţia imorală Voiculescu », refuzul de a numi un prim-ministru al majorităţii ieşite din vot, constituirea UNPRului, reînnoirea mandatelor lui Emil Boc, numirea lui Mihai Răzvan Ungureanu ca prim-ministru etc. De fapt, încă de pe vremea guvernului Ciorbea, Băsescu Traian o ţine într-o lovitură de stat permanentă. Starea naturală a unui aşa-zis preşedinte jucător e lovitura de stat cotidiană. S-o luăm sistematic.
S-a observat deja – a făcut-o Sorin Roşca Stănescu printre alţii – că momentul suspendării a fost impus de însuşi Suspendatul. După ce a preluat guvernul şi a înregistrat un succes zdrobitor în alegerile locale, USL ar fi putut să aştepte pînă în iarnă ca să se debaraseze de « epava politică Biruinţa » după o izbîndă previzibilă la alegerile parlamentare. Pe Suspendat îl interesa însă să procedeze la autosuspendare imediat, înainte ca puterea USListă să se instaleze temeinic şi înainte ca serviciile să-l abandoneze de tot. Băsescu Traian ştia încă din 2004 cum stăm sau, mai degrabă, cum nu stăm cu listele electorale. Ioan Rus părea numit de Suspendat, în înţelegere pe sub masă cu Victor Ponta. Băsescu Traian avea în mînă toţi aşii, USL-ul nu putea decît să-i accepte timing-ul şi să încerce să-l bată în cursul jocului. Ceea ce, pînă la urmă, a reuşit, piesa-cheie fiind din nou Ioan Rus care i-a comunicat Curţii Constituţionale că nu poate garanta cifra alegătorilor. Dacă nu ar fi acceptat termenii şi calendarul lui Băsescu, USL şi-ar fi pierdut pe rînd toţi miniştrii, făcuţi plagiatori (vezi cazul Mang), cu dosare penale sau cu mape profesionale scoase oportun la « analiză ». Şi iată că, de-a lungul tentativei de lovitură de stat a sabotorului altora, acesta a fost însoţit tot timpul de Vocea Rusiei, care pare a fi o adevărată specialista GRU în logica non-lineară, paradoxală a strategiei militare practicată cu brio şi de preşedintele jucător în toată cariera lui, de la Rouen, scamatoria cu flota noastră şi pînă la ţîpuriturile iceriste recente despre lovitura de stat.
Dar lovitura de stat a lui Băsescu Traian a avortat. Securistul comunist nu a luat în calcul jocul democratic. Şapte milioane şi jumătate de cetăţeni români l-au « ciuruit » : Băsescu Traian seamănă din ce în ce mai mult cu un Dracula de bîlci, iar asistenta lui blondă pare şi ea să-l abandoneze. Site-ul cotidianul.ro a produs un serial cu susţinătorii externi folosiţi în interes propriu de Băsescu Traian. Joseph Daul, politician de mîna a treia, aproape anonim în Franţa, specialist în abatoare şi carne de vită, promovat în zoo-ul politic de Nicolas Sarkozy ; foarte cunoscutul (la noi) Mirel Bran, corespondent Le Monde şi media locală din Franţa şi Elveţia, cu o producţie tipărită în cîteva rînduri pe banii ICR, plus producţiile culturale ale soţiei de la dînsul ; Laura Balomiri, Austria Presse Agentur, Televiziunea ZDF şi cotidianul austriac Der Standard ; Vlad Odobescu, de la Dilema Veche, în USA Today ; ICRistul Keno Versek în Der Spiegel ; Carmen Păun, clienta ICR, reporter în EUObserver ; Liliana Ciobanu, fostă Realitatea TV, în The Economist ; Raul Sanchez Costa, în cotidianul El Pais, bursier ICR, o impresionantă pletoră de corespondenţi la publicaţii de primă mărime din Belgia (Bruxelles), Germania, Spania, Austria, Marea Britanie, SUA etc. O foarte importantă reţea de sprijin, construită cu mari eforturi, şi nu doar financiare, de serviciile noastre abilitate şi de ICR, el însuşi un serviciu, iată, deşi nu în sens cultural. Numai că aceşti oameni trebuiau folosiţi în interesul României, iar nu în cel personal al lui Băsescu Traian. Cine răspunde pentru asta ? Vor urma demisii sau demiteri după ce referendumul va fi validat, dacă va fi validat ? Cît despre reţeaua internă de sprijin a lui Băsescu Traian (dirijată de istericul postsovietic Tismăneanu Vladimir de la Washington, împreună cu cîţiva locotenenţi şi caporali locali şi alţi contributors rătăciţi sau Ioana-Ene-pe-la-gene, pseudonim neidentificat), rămîne de văzut dacă nu cumva e şi aceasta o reţea externă, plătită de fraierul contribuabil mioritic.
Ar mai trebui să atragem atenţia asupra sindromului « vorbitul în oglindă », asupra dedublării şi schizoidiei. De mai mult de opt ani, Băsescu Traian vorbeşte în oglindă despre Adrian Năstase, despre corupţie, despre trădare de ţară. Şi psihiatrii români ar trebui să se pronunţe în această privinţă. Băsescu Traian e de mult o « chestiune » care nu ţine de politică sau de istorie, ci doar de patologie. În cele din urmă, lovitura de stat e una uşor de decriptat prin sindromul « vorbitul în oglindă »… « Cine zice ăla e » sau « hoţul strigă hoţii » e o strategie pe care o poate înţelege toată lumea.