Declaraţia ŞOCANTĂ a unui jurnalist RUS despre tezaurul României:
„Suntem nişte HOŢI”
Cunoaşte limbile rusă, engleză, franceză, germană, portugheză şi română. În 2004 a publicat o carte în două volume cu titlul “Care este numele dumnezeului vostru? Marile afaceri oneroase ale secolului XX”, în care descrie peste douăzeci de afaceri din Statele Unite ale Americii, începând cu scandalul panamez şi terminând cu cazul Enron.
Tot el a scris un articol despre tezaurul României, care a ajuns pe mâna ruşilor, scrie efemeride.ro.
„In august 1916, Romania a intrat in Primul Razboi Mondial de partea Aliaților și a ocupat Transilvania. Las in spatele scenei motivele care au determinat aceasta țara sa adopte, timp de doi ani, starea de neutralitate: politica tarilor mici este o chestiune complicata și – ceea ce este mai important! – absolut neprincipiala din punctul de vedere al demersului nostru. Aici si cum, nu ma intereseaza Romania, pe mine ma intereseaza doar Rusia. Demersul Romaniei a avut consecinte foarte deplorabile: armatele aliate ale Mittelmächte (Germania, Austro-Ungaria, Bulgaria și Imperiul Otoman) au replicat imediat printr-o contraofensiva, care, in cel mai scurt timp posibil, a infrant Armata Romana. Guvernul Romaniei a fost evacuat in graba de la București la Iași, la granița cu provincia Basarabia din Imperiul Rus. Dobrogea, Oltenia și Muntenia fusesera deja ocupate, astfel incat cotropirea totala a teritoriului național parea, pe buna dreptate, doar o chestiune de timp. In noiembrie 1916, Consiliul Național al Bancii Centrale a Romaniei a decis sa transmita, pentru pastrare temporara, intregul sau Tezaur aliatului sau – Rusia, care, de fapt, ii oferise cu amabilitate serviciile. O varianta alternativa luata in calcul era transportarea Tezaurului la Londra, dar pozitia dominanta pe care o aveau submarinele germane in spatiul maritim a fost determinanta pentru alegerea facuta in favoarea Imperiului Rus. Trebuie sa spun ca in Rusia au fost trimise nu numai rezervele de aur ale Bancii Centrale a Romaniei, dar, efectiv, toate economiile bancilor private romanești, ale companiilor și ale cetațenilor. Inventarul a cuprins: documente, manuscrise, monede vechi, tablouri, carți rare, arhivele manastirilor din Moldova și Țara Romaneasca, colectiile muzeistice aparținand institutiilor publice și celor private, precum și 93,4 tone de aur. Intrucat toate aceste comori au fost descrise in cel mai amanuntit mod cu putinta in procesul verbal de transmitere, nu este dificil sa calculam valoarea lor actuala (desigur, cu exceptia valorii pur istorice a exponatelor de muzeu) : 2 miliarde 800 milioane de dolari.
“Aurul romanesc” a fost transmis in Rusia in doua etape: la 12 și 14 decembrie 1916 – in 17 vagoane cuprinzand 1738 lazi, cu un continut in valoare de 314 580 456 lei si 84 de bani. Acestor lazi li s-au adaugat altele doua cu bijuteriile ale Reginei Maria, toate in valoare de 7 milioane de lei. In zilele de 23-27 iulie 1917 (deja dupa revoluția din februarie), a fost trimis la al doilea esalon cu parti ale Tezaurului Romaniei: 24 de vagoane, bunurile avand o valoare de inventar de 7,5 miliarde de lei. Sub paza unei unitați de cazaci trenul a ajuns cu bine la Moscova, la 3 august 1917. Apoi s-a intamplat ceea ce s-a intamplat: o banda bolsevica de teroristi a acaparat puterea sub directa conducere a Statului Major german, iar la 26 ianuarie 1918 Leiba Dovidovici Bronstein, alias Troțki, a declarat public cu cinism: „Activele romanesti plasate la Moscova, vor fi indisponibile pentru oligarhia romana. Guvernul sovietic isi asuma obligatia de pastrare a acestor active, ca si pe cea de returnare ulterioara a lor in mainile poporului roman “ Aşadar, putem spune un singur lucru: suntem nişte HOŢI”, a declarat jurnalistul rus.
ce ofera partidul care pretinde ca e continuator al m l in plus fata de ceea ce ar putea oferi orice miscare patriotica?! sa fim seriosi
Partidul de legionari face legea-n Ferentari
adevarul.roDe adevarul.ro | adevarul.ro – 5 ore în urmă
E-mail
Imprimare
Partidul de legionari face legea-n FerentariVizualizare foto
Partidul de legionari face legea-n Ferentari
Pe strada Veseliei, din Ferentari, timpul s-a oprit în loc. La sediul Partidului „Totul Pentru Ţară“, memoria Căpitanului e mai vie ca oricând. Drept dovadă, preşedintele partidului, Coriolan Baciu, i-a convocat, pentru sâmbătă, 30 noiembrie, pe „toţi cei ce au cunoscut Mişcarea Legionară şi au respect pentru jertfele date de legionari pentru neamul românesc, pentru dreptate şi libertate” pentru a comemora 75 de ani de la asasinarea lui Corneliu Zelea Codreanu“.
Timpul nu s-a scurs, de atunci, în favoarea oamenilor Căpitanului. În miezul verii, când am vorbit cu preşedintele executiv al partidului, Florin Dobrescu, sediul din strada Veseliei era pustiu.
Astăzi, spiritul legionar mai trăieşte doar prin „bătrâni“, cum le spune Dobrescu, luptători ai rezistenţei anticomuniste care, în 1993, şi-au unit forţele şi au decis reînfiinţarea partidului fondat de Codreanu, în 1935.
Avântul de odinioară, consemnat cu sfinţenie până astăzi, s-a sleit între timp şi a căpătat forme noi. Bătălia pe viaţă şi pe moarte s-a mutat în instanţă, discursul a trebuit temperat, scena politică românească a fost ocupată de structuri cu mult mai puternice, iar oamenii Căpitanului au rămas în culise. Acum, membrii TPŢ sunt mai precauţi ca oricând.
„Nicăieri în discursul nostru, în ultimii 20 de ani, niciodată nu am folosit cuvinte, sloganuri, atitudini agresive împotriva altor naţionalităţi“, susţine Florin Dobrescu şi, pentru a-şi întări spusele, adaugă:
„Uitaţi-vă că stăm aici, avem foarte mulţi ţigani vecini, dar nu avem probleme. Ne ajutăm între noi când este cazul. Bine, cu condiţia ca respectivul ţigan să fie un om de calitate, pentru că sunt şi foarte mulţi ţigani care … nu se încadrează social.“
Nu e surprinzător faptul că Dobrescu alege să vorbească despre asta: cea mai mare preocupare a partidului o constituie, la ora actuală, lupta pentru supravieţuire.
Crin, noul duşman
Împotriva cui mai luptă, astăzi, TPŢ? Chiar împotriva prezidenţiabilului USL.
Preşedintele PNL a devenit subiect de prima pagină pentru „foaia“ oficială a partidului după ce a depus, alături de ministrul Economiei, deputatul Andrei Gerea şi de George Scutaru o propunere legislativă pentru interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor „cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului unor persoane vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii sau omenirii“.
Dobrescu însuşi a semnat, în “Prigoana”, un material în care îl înfierează pe Antonescu şi îl declară vinovat de “întoarcerea României la totalitarism”. Un alt articol, cu trimitere către prima pagină, anunţă : “Călugării legionari cer să fie arestaţi de acum, aşa cum vrea Crin Antonescu”. Confruntaţi cu desfiinţarea, membrii partidului au pornit, în ultimul ceas, la luptă.
Ce vrea, de fapt, Crin Antonescu ? În expunerea de motive, liberalii îşi spun oful: mişcarea legionară nu intră, la ora actuală, „sub incidenţa unor reglementări limitative pentru extremismul de dreapta“, iar schimbările preconizate includ, printre altele, interzicerea organizaţiilor cu caracter legionar, dar şi a simbolurilor şi manifestaţiilor de acelaşi fel.
Altfel spus, dacă legea va fi adoptată, partidul dispare, deznodământ la care nimeni nu se aştepta, cel puţin nu în urmă cu trei luni, nu când s-au făcut toate eforturile pentru a revitaliza mişcarea fără a „supăra“ pe nimeni, iar strategia preferată a fost aşteptarea.
„Să fie clar: nu ne grăbim. Timpul se scurge în favoarea noastră, pentru că actuala clasă politică se compromite din ce în ce mai mult“, îmi spunea Dobrescu, în vară, sigur pe el.
Este bine daca declara asta. Daca recunoaste. Desi nu e chiar asa. Pentru ca una e sa vorbesti despre rusi, si alta despre comunistii sovietici, adusi din occidentul iudeomason, „civilizat” , si care nu fura „niciodata”-pai numai daca ne gandim la imperiile coloniale din occident : de la Venetia care obtine dela Bizantini, prin hotie si santaj monopolul comertului in Constantinopol, la imperiile coloniale, englez, francez, spaniol, olandez, portughez, german…la imperiul de astazi occidental iudeomasonic :ussa, ue, fmi, nato….la cit au jefuit si furat, fura, jefuiesc in continuare nestingheriti, gratie modului lor de viata impus de ei, civilizat, democrat, capitalist cica economie de piata, liberalizari, privatizari, investitori…, pentru a inlesni hotia lor, pe intreg Pamantul, in Africa, America Asia, de la sclavi, la aur, diamante, resurse, petrol, gaze…deci, ce ne facem cu acesti indivizi care vin sa ne invete sa ne impuna un nou mod de viata, tilharesc, in care furam caciula unul altuia, si se declara cu aroganta civilizati democrati stat de drept….si alte viclenii din acestea?
Discurs de zile mari .Ar trebui tiparit cu litere de o schioapa pe paginile tuturor ziarelor .Ma simnt iarasi ca pe timpul lui Ceausescu cind presa era timorata ,tot asa si acum .Jurnalisti de trei parale ,mai ales aia de la Romania Libera ,oficina evreiasca .
trebuie facut legatura si cu articolul cu jirinovski, care spune ca bolsevicii au preduit si tezaurul rus, adica cca 1000 to de aur. dar cel mai important, ca anterior WW II la New York au fost vazute piese din tezaurul romanesc la petrecerile potentatilor evrei…
in acest caz, chiar ca sunt de acord cu afirmatia de mai sus…
Am auzit de la un evreu polonez ,Shraga P. nume mare in evreime apropiat al lui Simon Perez,ca in casa unuia din Rockfelleri ar fi fost vazute tablouri jefuite de la evrei din Europa, care au fost ucisi de nazisti.
Sa mori tu? Cam citi evrei au ucis nazistii? 6 milioane cumva?
Paracioaso mica!!!
Au fost ucisi mai multi europeni decat evrei si nu mai tipa nimeni atat, ca tiganii.
La acest furt sa mai estimam si jaful dupa instalarea comunismului in Romania.Jaful sovieticilor instrumentat de evrei.Dupa „revolutia” din 89 istoria se repeta poate la scara mult mai mare cu aceleasi instrumente.
Bine ai zis si niciodata nici un judecator nu indrazneste sa chestioneze aceste jafuri ,ca sa vezi la se tagma apartin acesti criminali in robe .Cum de nici un judecator nu a fost judecat pentru crimele comunismului ?Un mizilic de vreo 2-300.000 de oameni care au murit din cauza lor. Cum de nici un judecator nu a fost judecat pentru jaful Romaniei post decembriste ? Pentru ca judecatorii, sint mana in mana cu hotii si dictatorii ,complici adica nu judecatori ai dreptatii , ci hoti si ei la rindul lor.
dealungul tuturor acestor ani, nu-mi amintesc un singur caz cand rusii sau purtat onest cu statul roman.ar fii o copilarie sa speram ca rusii vor remite vre-odata toate aceste comori.george
Erata: „publicarea… e binevenita”. Scuze!
Intrucat subiectul are o importanta exceptionala, cred ca publicarea si a altor fragmente din articolul lui Golubitki sunt binevenite. MS
EXCEPŢIONAL! UN JURNALIST RUS SCRIE CORECT ŞI ÎN PREMIERĂ DESPRE TEZAURUL ROMÂNIEI LA MOSCOVA! SERGHEI GOLUBIŢKI*: AURUL ROMÂNESC (ÎN LIMBA RUSĂ). РУМЫНСКОЕ ЗОЛОТО
sursa: http://i-business.ru/ (Reţeaua Naţională a Oamenilor de Afaceri din Rusia)
* Serghei Mihailovici Golubiţki este un scriitor, filolog, jurnalist şi specialist în internet-trading de la Moscova. S-a născut la 11 iulie 1962. A absolvit magna cum laude (diplomă roşie) facultatea de litere a Universtităţii de Stat din Moscova în 1984, iar în 1989 şi-a susţinut teza de doctorat cu tema “Mitologia socială şi nomenologia filosofică în lirica românescă contemporană”, la aceeaşi universitate. Posedă limbile rusă, engleză, franceză, germană, portugheză şi română. În 2004 a publicat o carte în două volume cu titlul “Care este numele dumnezeului vostru? Marile afaceri oneroase ale secolului XX”, în care descrie peste douăzeci de afaceri oneroase din Statele Unite ale Americii, începând cu scandalul panamez şi terminând cu cazul Enron. Este autor al cursului multimedia “TeachPro Internet Trading”, care, potrivit revistei de bursă “Technical Analysis Of Stocks And Commodities”, nu are analogie pe piaţa americană . În clasamentul celor “100 de creatori din spaţiul postsovietic”, stabilit de “Global Intellect Monitoring” în anul 2009, a fost plasat pe locul 30, “pentru gândirea creatoare asupra realităţilor în transformare dinamică”.
FRAGMENTE TRADUSE ÎN ROMÂNĂ DIN ARTICOLUL LUI SERGHEI GOLUBIŢKI:
“(….) Aşadar, despre ce alegere a grâului de neghină este vorba? Dragi colegi, cred că v-aţi dat seama deja că este vorba despre tema scoasă în titul postării de astăzi. (…)
Cu alte cuvinte, în ceea ce ţine de „drepturile omului” avem o alegere. Cu totul aparte stă chestiunea „aurului româmesc”, care nu permite în nici un chip, sub nici o formă, sub nici un fel interpretătări ambigue. Şi vreau să subliniez încă o dată că această chestiune are o importanţă principială anume pentru Rusia, anume pentru noi, şi într-o măsură cu mult mai mare, decât pentru România şi, cu atât mai mult, pentru Moldova , ai cărei parlamentari, apropo, au şi intervenit pentru includerea chestiunii în rezoluţia APCE.
De ce are această chestiune o importanţă principială anume pentru noi, dar nu pentru România? Pentru că în cazul României este vorba pur şi simplu despre pierderea unor bunuri materiale, în timp ce în cazul Rusiei această chestiune se pune într-un cu totul alt plan, în cel moral. Dacă noi nu recunoaştem această chestiune, noi îi spunem nu atât străinătăţii, câte ne spunem nouă înşine că, da, noi suntem nişte HOŢI! Noi recunoaştem conştient, în deplinătatea facultăţilor mintale, că suntem urmaşii şi continuatorii de drept ai unei hoţii bolşevice, că suntem pui destoinici din cuibul lui Troţki.
Doar aşa şi nicidecum altfel. Şi nici un fel de inepţii de genul comentariilor oficiale ale cinovnicilor ruşi despre faptul că, adicătelea, tema „aurului românesc” ţine de timpurile demult apuse, este o chestiune istorică, fără nici o tangenţă cu politica actuală, nu pot acoperi monstruoasa prăpastie morală care ne separă pe noi de Lumea Binelui şi a Luminii dacă refuzăm să ne recunoaştem obligaţiunile de returnare a ceea ce am furat în mod deschis, cinic şi impertinent.
Presupun că atât colegii mei, cât şi marea majoritate a cetățenilor ruși, nu au nici cea mai vagă idee despre ceea ce reprezintă chestiunea “aurului românesc”, motiv pentru care nu există nici cel mai mic temei să tragă vreo concluzie pripită și, cu atât mai mult, să se lanseze în acuzaţii de imoralitate împotriva cuiva. Întrucât mass-media oficială din Rusia nu s-a obosit să aducă faptele la cunoştinţa cititorilor săi, voi încerca, pe cât îmi stă în putinţă, să completez această lacună măcar pentru publicul cititor al Reţelei Naţionale a Oamenilor de Afaceri.
În august 1916, România a intrat în Primul Război Mondial de partea Aliaților și a ocupat Transilvania. Las în spatele scenei motivele care au determinat această țară să adopte, timp de doi ani, starea de neutralitate: politica ţărilor mici este o chestiune complicată și – ceea ce este mai important! – absolut neprincipială din punctul de vedere al demersului nostru. Aici şi acum, nu mă interesează România, pe mine mă interesează doar Rusia.
Demersul României a avut consecinţe foarte deplorabile: armatele aliate ale Mittelmächte (Germania, Austro-Ungaria , Bulgaria și Imperiul Otoman) au replicat imediat printr-o contraofensivă, care, în cel mai scurt timp posibil, a înfrânt Armata Română.
Guvernul României a fost evacuat în grabă de la București la Iași, la granița cu provincia Basarabia din Imperiul Rus. Dobrogea, Oltenia și Muntenia fuseseră deja ocupate, astfel încât cotropirea totală a teritoriului național părea, pe bună dreptate, doar o chestiune de timp.
În noiembrie 1916, Consiliul Național al Băncii Centrale a României a decis să transmită, pentru păstrare temporată, întregul său Tezaur aliatului său – Rusia, care, de fapt, îi oferise cu amabilitate serviciile. O variantă alternativă luată în calcul era transportarea Tezaurului la Londra, dar poziţia dominantă pe care o aveau submarinele germane în spaţiul maritim a fost determinantă pentru alegerea făcută în favoarea Imperiului Rus.
La 2 decembrie Banca Centrală a decis, iar la 12 decembrie Consiliul de Miniștri al României a aprobat această decizie. Ca precedent internațional s-a apelat la experiența Franței, care transmisese deja Tezaurul său spre păstrare Statelor Unite ale Americii.
Pentru Rusia procesul verbal cu privire la transmiterea Tezaurului a fost semnat de general-locotenent Aleksandr Aleksandrovici Mosolov, șeful cancelariei ministeriale a Curții Imperiale, iar din toamna anului 1916 – ministru-delegat în România. Guvernul rus s-a angajat nu doar să pregătească transferarea, dar a şi garantat integritatea necondiționată a Tezaurului României atât în timpul transportării, cât şi pe întreaga durată a ulterioarei lui păstrări.
Trebuie să spun că în Rusia au fost trimise nu numai rezervele de aur ale Băncii Centrale a României, dar, efectiv, toate economiile băncilor private românești, ale companiilor și ale cetățenilor. Inventarul a cuprins: documente, manuscrise, monede vechi, tablouri, cărți rare, arhivele mănăstirilor din Moldova și Țara Românească, colecţiile muzeistice aparținând instituţiilor publice și celor private, precum și 93,4 tone de aur.
Întrucât toate aceste comori au fost descrise în cel mai amănunţit mod cu putinţă în procesul verbal de transmitere, nu este dificil să calculăm valoarea lor actuală (desigur, cu excepţia valoarii pur istorice a exponatelor de muzeu) : 2 miliarde şi 800 de milioane de dolari.
“Aurul românesc” a fost transmis în Rusia în două etape: la 12 și 14 decembrie 1916 – în 17 vagoane cuprinzând 1738 lăzi, cu un conţinut în valoare de 314 580 456 lei şi 84 de bani. Acestor lăzi li s-au adăugat altele două cu bijuteriile ale Reginei Maria, toate în valoare de 7 milioane de lei. În zilele de 23-27 iulie 1917 (deja după revoluția din februarie), a fost trimis la al doilea eşalon cu părţi ale Tezaurului României: 24 de vagoane, bunurile având o valoare de inventar de 7,5 miliarde de lei. Sub paza unei unități de cazaci trenul a ajuns cu bine la Moscova, la 3 august 1917.
Apoi s-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat: o bandă bolşevică de terorişti a acaparat puterea sub directa conducre a Statului Major german, iar la 26 ianuarie 1918 Leiba Dovidovici Bronstein, alias Troțki, a declarat public cu cinism: „Activele româneşti plasate la Moscova, vor fi indisponibile pentru oligarhia română. Guvernul sovietic îşi asumă obligaţia de păstrare a acestor active, ca şi pe cea de returnare ulterioară a lor în mâinile poporului român”. Cuvântul lui Leiba este lege, astfel încât poporul român, care de mult şi-a răsturnat regii, așteaptă şi în prezent să-i fie restituit propriul Tezaur. Pentru a aprecia întreg cinismul situației trebuie să amintim în mod neapărat despre cele trei restituiri oficiale, făcute în 1935, în 1956 și 2008. Aceste restituiri au fost însoţite de o retorică triumfalistă de genul celei din următorul comunicat publicat la 12 iunie 1956 în presa sovietică: “În toți acești ani poporul sovietic a păstrat cu meticuloasă grijă operele de artă de o mare valoare istorică și artistică. Guvernul URSS și poporul sovietic au tratat întotdeauna aceste valori ca fiind proprietatea inalienabilă a poporului român”.
E frumos, nu-i așa? E nobil. E onest. Cum i se şi cuvine oricărei ţări cu demnitate, nemaivorbind despre o superputere. Am înapoiat picturi, desene, manuscrise, hrisoave, arhive, monede de aur, medalioane, icoane, odoare bisericeşti, am înapoiat până și rămășițele pământești ale eminentului gânditor Dimitrie Cantemir. Am uitat însă un mizilic colea: să restituim 93,4 tone de aur. Acest mizilic nu a făcut obiectul sentimentelor bolşevicilor de solidaritate de clasă cu poporul român. După cum nu a făcut nici obiectul obligaţiunilor de restituire a ceea ce nu-ţi aparţine.
România nu a încetat niciodată să revendice restituirea de către Rusia a ceea ce fusese transmis, pe cuvânt de onoare, spre păstrare în anii Primului Război Mondial. Din toate declaraţiile publicate în presa sovietică reiese clar şi univoc faptul că Uniunea Sovietică a recunoscut întotdeauna dreptul de proprietate al României asupra Tezaurului său.
Şi atunci, care-i problema?! De unde apar astăzi aceste cinice şi monstruoase fraze ale oficialilor ruși privind chestiuni de interes pur istoric?! AU FURAT CEEA CE NU NE APARŢINE! Şi ne-au făcut pe toţi ostatici ai acestei meschinării! Pe toți cetățenii Rusiei! De ce eu, de ce anume eu, trebuie să trăiesc cu sentimentul că sunt cetăţean al unei ţări care săvârşeşte pe faţă şi cinic cea mai oribilă crimă damnată de codul moralei creştine: înşelarea celor care ţi-au dat încredere…?
La Dante Alighieri, cei care au înșelat încrederea sunt supuşi la cele mai îngrozitoare cazne în cea de-a noua – ultima – treaptă a Iadului: pe lacul îngheţat Cozit dracii le sfârtecă capetele.
Pentru orice creștin nu există o crimă mai oribilă decât înşelarea celor care ţi-au dat încredere. Și aici nu mai este vorba despre cântecelele şi ţopăiturile celor de la Pussy Riot în biserică, aici este vorba despre un lucru cu mult mai îngrozitor.
Din păcate însă, nimărui nu-i pasă de “aurul românesc”. De Riot Pussy – da, aceasta este o crimă strigătoare la cer împotriva puterii. Pe când tezaurul furat altui neam, propriului nostru aliat, care ne-a încredinţat toată averea sa, e aşa, un fleac , „o chestiune istorică”…”
Serghei Mihailovici Golubiţki
Eu n-am inteles ce a fost in capul la conducatorii Romaniei de atunci ? Oare jidanul Ferdinand (deja se stie acum ca era evreu ,familia Vamesii de sus -Hochenzollern) a actionat sub ordine primite de mai sus(de la oculta) ,ori se pregatea sa fuga la vara-su Kolea in cazul in care pierdea tronul ….(ca pe poporul roman ,nu dadea doi bani) Tare mie ca povestea e mult mai complicata si noi nu stim detalii …..Putea sa-l imparta la romani ,la fiecare un galben ,iar timbrele si tablourile le punea intr-un muzeu si in cazul in care nemtii le luau ,era considerat jaf de razboi,lucru grav in legislatia internationala ,dar mai rezolvabil ,dar asa cu rusii(evreii rusi) e mai greu ca le-au dat de buna voie …..