.

Costica Antonovici
4 noiembrie la 15:18
Când un preşedinte încurajează protestele de stradă împotriva guvernului din propria ţară, într-un moment de extremă sensibilitate socială, acel preşedinte este un necrofag care zdrobeşte între maxilare ultima fărâmă de speranţă şi decenţă a României.

Decidenţii din ţara noastră, la fel ca şi cei din stradă, sunt prea tineri, prea lipsiţi de experienţă, de memorie, prea dependenţi de alţii pentru ca imaturitatea să nu fie uşor şi decisiv manipulată înspre ceea ce vor cei care nu au legătură cu România.

Nimic nu este mai dezgustător decât să vezi un individ care se hrăneşte cu cadavre carbonizate, inspirând impasibil mirosul dulceag al revoluţiilor imbecile în fruntea cărora se află de un an de zile. Necrofagul simte momentul prielnic al sentimentului de revoltă care nu poate fi ignorat, care poate fi exploatat politic. Necrofagul se ascunde sub haina liderului naţional, sub masca sistemului, sub litera legii sau a mesajelor seci, aidoma călăului care descăpăţânează fără să-i poţi vedea rânjetul de satisfacţie care umple golul de sub masca socială.