 CD1.999 aprobate denitsoc@gmail.com 108.231.169.110
UN GAND PENTRU VIITOR Este mai usor să te desprinzi de prezentul dezastruos dacă ai repere solide in viitor. Unul din reperele pe care trebuie să le avem in vedere este educatia, căci noi trebuie să pregătim de azi cadrele de maine. Sistemul de invătămant se va scchimba odată cu regimul politic, dar educatia poate fi făcută in avans, pentru viitor, avand in vedere valorile morale si sociale ce vor fi după ce sistemul se va schimba. Adevărata educație este un proces inseparabil de predare și creștere – o paideia sacră care formează sufletul, spiritul și identitatea civilizațională in acelasi timp – iar restabilirea autorității profesorului este esențială pentru construirea unei lumi multipolare, suverane, dincolo de dogmele liberale. Educatia este cultivarea aptitudinilor si inclinatiilor pe care le are elevul in dotarea sa. Predarea constă in prezentarea si implementarea metodelor/căilor de relevare si dezvoltare a acestor aptitudini personale. Este un process ce se aplică individual de către familie cunoscandu-se caracteriticile specifice fiecăreii familii. Este în o muncă, o artă și un miracol. In timpul scolii educatia este schematică să poată fi aplicată unei diversităti de tipologii individuale formate in timpul celor “7 ani de acasă”. Ființele umane sunt curioase din fire, dar această curiozitate este constant blocată de alte lucruri, comodităti – mai ales de lenea mentală și spirituală. Un copil este doar promisiunea unei persoane, un potențial care încă trebuie realizat. Dacă acest potențial devine o personalitate pe deplin formată sau ajunge să fie distorsionat și oprit din dezvoltare depinde în mare măsură de succesul acestei paideia aplicata de parinti si apoi de educatori, invatatori si profesori. Educatorii definitivează educatia de acasă, invătătorul este marele descoperitor obiectiv al aptitudinilor si caracterului fiecărui elev si il aliniază pe directia inclinatiilor sale cultivand personalitatea individual. Profesorul este cel care specializat pe domenii vine să cultive curiozitatea elevului si să-l indrume spre a fi capabil să-si procure singur răspunsurile la curiozitatea sa. În acest sens mai profund, educația și creșterea copiilor nu pot fi separate. Nu poți crește o persoană fără a-i oferi cunoștințe și nu poți transmite cunoștințe fără a-i atinge/cultiva natura interioară. Este unul și același process – învățătura ca formare a persoanei întregi în toate dimensiunile sale. Prin urmare, tratarea educației ca pe un simplu serviciu este o abordare profund distorsionată și nefirească. Ar trebui să vedem munca profesorului ca pe o vocație, o artă înaltă și o misiune sacră. Restabilirea autorității profesorului este o sarcină extrem de importantă. Trebuie să-i învățăm pe copii să respecte profesorul. Chiar dacă un anumit profesor este imperfect, este mai bine să susții principiul autorității profesorului decât să subminezi ideea de autoritate în sine. Respectul se datorează institutiei si nu persoanei, dacă persoana nu este la inăltimea misiunii sale. Părintii imprimă copilului o atitudine corectă faăt de familie si prieteni in vederea acomodării sociale, predicand norme morale care definesc aria comportamentului social, Profesorul transmite identitatea socială. Pe măsură ce un copil trece prin *paideia*, el este pregătit să devină un membru cu drepturi depline al societății, care împărtășește valorile sale morale și culturale fundamentale. El învață cum să distingă între diferite tipuri de informații și diferite situații de viață, astfel încât să poată deveni un purtător al identității noastre istorice – social, spiritual și moral. Sarcina profesorului este de a stabili ierarhia corectă și de a separa ceea ce este esențial de ceea ce este incidental. Când această ierarhie se prăbușește, oamenii din orice societate devin dezorientați și își pierd reperul. Așadar, adevărata problemă nu este cantitatea simplă de informații, ci modul în care acestea sunt structurate și ce elemente sunt tratate ca relevante si utilizate in procesul gandirii. Ceea ce contează cel mai mult nu sunt faptele izolate, ci capacitatea de a utiliza cadre interpretative. Sarcina profesorului astăzi nu este să-i învețe pe elevi cum să dea clic pe butoane în interfețe ușor de utilizat. Este să-i învețe cum să interacționeze inteligent cu aceste instrumente, cum să înțeleagă codurile și strategiile care stau la baza lor și – cel mai important – cum să rămână umani atunci când interacționează cu o mașină. Niciun sistem artificial nu poate înlocui profesorul în această privință. Un profesor poate vedea, în spatele notelor și abilităților, ceva ce o mașină nu poate percepe – personalitatea în curs de dezvoltare și viața interioară a elevului. Inteligența artificială nu are niciun interes pentru sufletul uman; ea pur și simplu răspunde la întrebări. De aceea, educația trebuie să păstreze o dimensiune vie, spirituală și, într-un anumit sens, religioasă. Educația autentică a fost întotdeauna preocupată, în esență, de formarea sufletului. Din acest motiv, biserica, filosofii și specialiștii în științe umaniste ar trebui să participe activ la educație. Trebuie să-i ajutăm pe profesori să-și recapete chemarea superioară – de a fi ghizi ai educatiei. Și pentru ca acest lucru să se întâmple, profesorii înșiși trebuie să continue să învețe, mereu in pas cu timpul. Tratarea școlilor și universităților ca pe o industrie de servicii este un produs juridic și mental direct al liberalismului. Odată ce statul abandonează complet această paradigmă la nivelul politicii oficiale și stabilește noi priorități, totul se așează la locul lui. Trebuie să regândim complet realitatea, pentru că ne aflăm deja într-o eră istorică complet nouă. Atlanta 18/10/2026 |
|---|
Distribuie!
2 Comments
Comenteaza
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
RÂDE RUPTUL DE CÂRPIT
De CD
Motto: “Dumnezeu îi cheamă pe credincioșii Săi să combine conduita morală cu utilizarea deplină a capacităților lor raționale și științifice pentru a promova viața umană pe pământ.”
Dar uite ce se intamplă.
Una dintre cele mai infame critici la adresa Chinei din ultimii ani, care a stat la baza perceperii țării ca pe un stat de supraveghere orwellian și a cetățenilor săi ca pe niște simple automate asemănătoare dronelor, este presupusul său „sistem de credit social”.
Dar dacă a-ti afla că originea acestui „sistem de credit social” orwellian și a crizei bulei de credit fintech[tehnologie financiară] au fost de fapt create de aceleași instituții anglo-americane care au creat și criza financiară din Statele Unite din 2008?
Sau că fintech-urile precum Alipay, Antpay (ambele create de Jack Ma) și Wepay (Tencent) nu sunt cu adevărat creații chinezești, ci au fost de fapt gestionate și finanțate de instituții anglo-americane care se suprapun în mare măsură cu Proiectul Stargate?
Sau că China a luat măsuri drastice împotriva acestui lucru în 2020, ceea ce a fost prezentat de presa occidentală ca un scandal global, când bietul miliardar Big Tech Jack Ma a fost dat jos de câteva ori?
Aceste companii Big Tech, precum Alibaba și Tencent, nu aveau nicio șansă și urmau să iasă învingătoare, chiar dacă ar fi avut loc neplăți masive ale împrumuturilor, lucru care deja se întâmpla. Acest lucru nu ar trebui lăsat necontrolat, chiar și din perspectiva occidentală. Alibaba și Tencent acționau practic ca bănci, fără a avea nicio responsabilitate față de o bancă. Erau un butoi de pulbere gata să explodeze, fiind conceput pentru a face acest lucru.
În plus, acești giganți Big Tech, Alibaba și Tencent, își creaseră propriul sistem de scor de credit social și creau recompense și penalizări bazate pe scorul unui utilizator, care determinau ce reduceri/oferte primea ca și consumator pe platformele lor, gândiți-vă la Amazon, Apple Pay și Google Pay pe steroizi, sau dacă utilizatorul penalizat avea acces limitat sau interdicție temporară etc. la aceste platforme, cum ar fi muzică sau filme, jocuri video, cumpărături online, restaurante, împrumuturi, oferte de închiriere pentru apartamente etc., astfel încât penalizările însemnau că nu aveai acces complet sau cele mai bune „oferte” oferite pe platformele lor. Alibaba și Tencent sunt încă giganți globali în domeniul Fintech, însă sunt acum obligați să respecte o reglementare bancară adecvată, care a pus capăt împrumuturilor prădătoare, nu mai acordă împrumuturi P2P, precum și sistemului lor de credit social cu recompense și pedepse. Astfel, China a înăsprit sistemul de credit social al Big Tech și a considerat ilegală crearea de recompense și pedepse.
În realitate, există un dublu standard aplicat în mod repetat Chinei. În acest caz, criticarea Chinei pentru că a fost prea neglijentă față de acești giganți Big Tech, ceea ce a dus la criza P2P – împrumuturile fintech peer-to-peer, care a atins un punct culminant în China între 2013-2018, și apoi, când China reglementează acțiunile acestor giganți Big Tech astfel încât acțiunile prădătoare să nu fie tolerate, occidentul urlă că China este autoritară.
Criza P2P [persoana la persoana, se referă la platforme digitale, aplicații sau servicii care permit persoanelor să transfere bani direct în contul bancar sau portofelul digital al altei persoane, fără a fi nevoie de numerar tradițional, cecuri pe hârtie sau o vizită la o sucursală bancară] din China a fost o construcție anglo-americană, aceeași construcție care a declanșat și criza financiară din 2008 din Statele Unite.
China a luat măsuri drastice împotriva Big Tech, inclusiv împotriva membrilor propriului guvern care au fost găsiți vinovați de corupție și au ajuns la închisoare.
Da, ați auzit bine, China, spre deosebire de Statele Unite, a răspuns la această criză financiară declanșată de împrumuturi prădătoare prin trimiterea la închisoare a unor înalți oficiali guvernamentali. Între timp, aceste instituții continuă să fie în mare parte necontrolate în occident, cea mai recentă bulă a creditelor private BigTech fiind gata să explodeze chiar acum în Statele Unite.
Încercarea îndrăzneață a Facebook de a-și crea propria monedă digitală, dacă ar fi fost aprobată, ar fi avut ca scop final dreptul final de a-și înființa propria bancă pentru respectiva monedă digitală. Nu ar trece mult până când alte mari companii tehnologice ar urma exemplul, cum ar fi Apple, Google, Amazon, Twitter X, Uber, DoorDash etc. Cu o astfel de dezvoltare, marile companii tehnologice ar fi în măsură să acorde împrumuturi riscante, echivalente cu cămătăria, cu penalități dacă împrumutatul întârzia sau nu își achita o plată.
Cu alte cuvinte, aceste platforme ar putea penaliza un împrumutat prin limitarea sau blocarea serviciilor lor către respectivul împrumutat pe platforme precum Facebook, Apple, Google, Amazon, Twitter X, Uber, DoorDash etc. Cititorul ar trebui să fie conștient de faptul că Apple Pay și Google Pay sunt deja puternic integrate în mare parte din societatea de consum americană.
Pentru a oferi cititorului un exemplu rapid și eficient despre cât de multă influență continuă să aibă Marea Britanie asupra sistemului bancar din Hong Kong, trebuie doar să ne uităm cine controlează de fapt masa sa monetară. Hong Kong are o monedă separată de yuanul chinezesc, numită dolarul din Hong Kong. Data introducerii sale a fost 1846. Primul Război al Opiului a avut loc între 1839 și 1842. Una dintre consecințele pierderii acestui război de către China împotriva Marii Britanii a fost semnarea Tratatului de la Nanking, care a acordat supușilor britanici privilegii extrateritoriale în porturile tratatelor, în special în regiunea Hong Kong. Această „deschidere” forțată a Chinei către comerțul european s-a realizat în principal cu opiu. Și este clar că dolarul din Hong Kong s-a născut din această istorie nefastă.
Astăzi, trei bănci controlează tipărirea monedei din Hong Kong: HSBC, Standard Chartered și Bank of China. Doar Bank of China este o bancă chineză propriu-zisă. HSBC și Standard Chartered sunt bănci britanice cu sediul central în City of London.
Astfel, HSBC, o bancă care a continuat să fie prinsă în trafic de droguri și spălare de bani și-a rezervat dreptul, până în ziua de azi, de a tipări 1/3 din moneda Hong Kong, singurele alte două agenții permise fiind Standard Chartered Bank, o altă bancă multinațională britanică cu sediul în City of London și Bank of China, singura bancă deținută de chinezi. Cu alte cuvinte, China are autoritatea de a tipări doar 1/3 din moneda Hong Kong chiar dacă Hong Kong-ul este recunoscut legal ca parte a Chinei. Și asta în ciuda faptului că HSBC se află pe o listă neagră a companiilor străine din China. Este suficient să spunem că perioadele de glorie ale unor bănci britanice vechi, precum HSBC, Standard Chartered și Prudential, în Hong Kong par a fi numărate.
Blackstone, fondată în New York City în 1985, este cel mai mare proprietar comercial din lume și este motivul pentru care s-a născut BlackRock.
Blackstone a profitat enorm de explozia bulei imobiliare din timpul crizei financiare din 2008 și este un motiv important pentru care americanii nu își mai permit să cumpere o casă proprie astăzi.
Blackstone are o lungă moștenire în cumpărarea de active americane, cum ar fi case, spitale, aziluri de bătrâni și școli. Când aceste infrastructuri, cum ar fi spitalele și școlile, au intrat în proprietatea Blackstone, s-au făcut tot felul de reduceri bugetare în detrimentul serviciilor de sănătate și educație, inclusiv rațiile de alimente pentru pacienți. Blackstone a achiziționat, de asemenea, cea mai mare firmă de recrutare a medicilor din Statele Unite în 2017, ceea ce a dus la confruntarea pacienților cu venituri mici cu procese de recuperare a datoriilor mult mai agresive.
Și nu întâmplător, Blackstone se află în centrul crizei bulei de credit privat din SUA, care amenință cu o repetare a crizei financiare din 2008.
Între timp, BlackRock, filiala Blackstone, încă încearcă să achiziționeze 43 din cele 53 de porturi CK Hutchison, China blocând până acum încheierea tranzacției, deși cele două porturi din Panama au fost acum confiscate.
BlackRock este, întâmplător, cel mai mare administrator de active din lume, gestionând peste 11 trilioane de dolari, în mare parte bani miliardari. BlackRock a fost, de asemenea, angajată oficial de G7 pentru a supraveghea achiziționarea de infrastructură la nivel mondial în serviciul Parteneriatului pentru Infrastructură Globală și Investiții (PGII), care a fost creat pentru a se opune direct Inițiativei Belt and Road a Chinei. BlackRock lucrează în parteneriat cu Microsoft, printre alte companii de tehnologie, pentru a îndeplini această sarcină nobilă.
BlackRock cumpără infrastructura mondială pentru a deservi oligarhii miliardari, ca parte a modelului global WEF „Nu vei deține nimic și vei fi fericit”.
Prosper este prima piață de creditare P2P din America, cu peste 28 de miliarde de dolari în împrumuturi finanțate. Investitorii pot lua în considerare scorurile de credit ale debitorilor, ratingurile și istoricul creditului, precum și categoria de credit. Prosper oferă, de asemenea, instrumente pentru planificare financiară și monitorizare a creditului.
Prosper este susținută de BlackRock, printre altele.
Începând cu 19 decembrie 2010, Prosper a depus un nou prospect la SEC, schimbându-și modelul de afaceri pentru a utiliza rate prestabilite determinate exclusiv de Prosper, pe baza unei formule care evaluează riscul de credit al fiecărui potențial debitor. Cu alte cuvinte, dreptul Prosper de a-și genera propriul sistem de credit social.
Astfel, Prosper decide rata care va fi percepută unui debitor pentru împrumut, în funcție de scorul de credit pe care Prosper l-a creat pentru acesta. Investitorul poate alege fie să accepte această rată a comisionului pentru împrumut, fie să o respingă, neputând modifica rata stabilită de Prosper.
De fapt, cofondatorul Prosper, Chris Larsen, este cunoscut drept „pionier al scorului de credit”. Înainte de a fonda Prosper, a fondat E-LOAN la începutul anilor 1990, unde și-a început expertiza în calcularea scorului creditului de consum. De asemenea, a făcut parte din consiliul de administrație al Credit Karma, o platformă de management financiar și de credit care își obține veniturile de la creditorii care plătesc compania atunci când aceștia le recomandă cu succes un împrumutat.
De asemenea, trebuie menționat că Chris Larsen a urmat cursurile Universității Stanford, un centru de recrutare pentru Project Stargate[Proiectul Stargate (1972–1995) a fost o inițiativă secretă a guvernului SUA – finanțată de CIA, DIA și Armată – care a investigat vizualizarea la distanță (colectarea de informații despre ținte îndepărtate sau nevăzute folosind fenomene psihice sau mentale anormale)].
În 2016, Prosper Marketplace a lansat Prosper Daily, o aplicație mobilă. Aplicația este concepută pentru a oferi consumatorilor instrumente pentru a lua decizii financiare, inclusiv vizualizarea tuturor conturilor lor financiare într-un singur loc, bugetarea și urmărirea cheltuielilor pe categorii, identificarea cheltuielilor discutabile și monitorizarea scorului lor de credit gratuit, care este actualizat lunar. Comisia pentru Valori Mobiliare și Burse din SUA (SEC) a constatat că Prosper a încălcat Legea privind Valorile Mobiliare din 1933, instituită ca răspuns la prăbușirea pieței bursiere din 1929. Legea din 1933 se bazează pe o filozofie a dezvăluirii, ceea ce înseamnă că scopul legii este de a solicita emitenților să dezvăluie pe deplin toate informațiile materiale de care un acționar rezonabil ar avea nevoie pentru a se decide cu privire la potențiala investiție. Dacă emitentul nu face acest lucru, este considerat un împrumut „de prădător”.
„Pe 26 noiembrie 2008, a fost intentat un proces colectiv împotriva lui Prosper la Curtea Superioară din California, comitatul San Francisco, California.”
Procesul a fost intentat în numele tuturor cumpărătorilor de credite pe platforma de creditare online a Prosper în perioada 1 ianuarie 2006 – 14 octombrie 2008 și susține că Prosper a oferit și vândut valori mobiliare necalificate și neînregistrate, încălcând legile californiene și federale privind valorile mobiliare. Procesul a solicitat certificarea de grup, daune, dreptul de revocare și acordarea de onorarii avocațiale.
Procesul a fost soluționat pe 19 iulie 2013, pentru 10 milioane de dolari plătiți în rate pe parcursul a trei ani.
În decembrie 2015, FBI a raportat că Syed Rizwan Farook, unul dintre autorii atacului armat din San Bernardino din 2015, împrumutase 28.500 de dolari de la Prosper pentru a finanța achiziționarea de arme și explozibili. Acest lucru a fost investigat de FBI, Comitetul pentru Servicii Financiare al Camerei Reprezentanților și Departamentul de Supraveghere a Afacerilor din California. Ancheta a fost încheiată fără a se lua nicio măsură.
Iata o lozincă neo-marxistă: „Miliardari americani unitivă pentru a «face America din nou măreață»”
Vedem chiar și companii precum DoorDash care se angajează în credite prădătoare cu parteneriatul lor „Cumpără acum, plătește mai târziu” cu Klarna. Klarna este o altă companie fintech și bancă digitală fondată în Suedia în 2005, dar cu sediul central la Londra.
Industria de creditare online peer-to-peer (P2P) din China a fost lansată în 2007, dar piața nu a experimentat criza catastrofală până la un ciclu masiv de boom-bust între 2013 și 2018. Peste 6.000 de platforme s-au prăbușit, eliminând miliarde de investiții și declanșând proteste ale investitorilor la nivel național.
Scopul platformelor de creditare P2P este de a oferi debitorilor împrumuturi furnizate de „echivalente” care acceptă riscul de rambursare contra cost, de unde și denumirea de peer-to-peer. Deși acest lucru pare înșelător de simplu, programele propriu-zise sunt complexe. Câteva atribute care continuă să facă creditarea P2P atractivă sunt faptul că împrumuturile P2P nu necesită un interviu sau mersul la… bancă. Puteți aplica online și, în general, termenii sunt mai flexibili. În multe cazuri, împrumutatul poate trece de la aplicare la primirea fondurilor în câteva zile.
Ceea ce face ca P2P să fie și mai convingător este faptul că acceptă cu ușurință persoane cu scoruri de credit proaste sau fără, cele care sunt subdeservite de băncile tradiționale.
Conceptul P2P este simplu, dar istoria P2P în SUA ar fi trebuit să fie un avertisment corect pentru China că această piață nu era mai bine lăsată de capul ei. Începând cu 2006, creditorii P2P din SUA au operat fără prea multe reglementări. Primele versiuni ale acestor companii aveau puține restricții privind eligibilitatea împrumutaților. Acest lucru a cauzat o selecție adversă, atrăgând împrumutați care nu își plăteau împrumuturile, rezultând rate ridicate ale pierderilor. Tot conform Corporației Federale de Asigurare a Depozitelor din SUA (FDIC), până la sfârșitul anului 2007, piața P2P avea un volum estimat de 600 de milioane de dolari. Poate nu suficient pentru a stârni băncile existente, dar cu siguranță suficient pentru a atrage atenția Comisiei pentru Valori Mobiliare și Burse (SEC).
Factorii care au făcut P2P atât de popular în SUA a contribuit la propulsarea sa la culmi și mai mari în China. Ușurința utilizării platformelor online (într-o țară cu o populație semnificativă nebancarizată) a transformat-o într-un succes imediat. Capacitatea P2P de a oferi credite pentru masele mari de IMM-uri [Întreprinderi Mici și Mijlocii] a fost atât practică, cât și esențială în accelerarea dezvoltării Chinei, iar înalți oficiali au lăudat public noul sistem. Din păcate, o mare parte din aceste laude aveau să fie ulterior manipulate de creditorii P2P pentru a atrage investitorii.
Lipsa tehnologiei de rating de credit a contribuit la faptul că împrumuturile bancare au devenit aproape imposibile pentru oamenii obișnuiți, care nu aveau date pe care băncile să le poată evalua. Faptul că împrumuturile P2P puteau ocoli băncile și acorda un împrumut cuiva care nu mai împrumutase niciodată înainte și nu avea istoric a fost și rămâne o realizare semnificativă. Pentru a umple acest gol, Ant Financial și Tencent au dedicat resurse enorme dezvoltării de scoruri de credit bazate pe big data pe platformele lor de internet. În absența ratingurilor de credit, big data părea o alternativă logică.
Ca să fim corecți, problema întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri) din China nu era una de bonitate. Multe IMM-uri pur și simplu nu erau bine deservite de bănci și nu aveau altă cale de acces. de la creditorii P2P sau cămătari locali.
Turbulențele pieței au impus schimbări masive de reglementare, într-o paralelă interesantă cu autoritățile de reglementare din SUA și criza subprime. Autoritățile de reglementare au luat decizia crucială de a plasa creditorii P2P sub autoritatea Comisiei de Reglementare Bancară din China. Autoritățile de reglementare din China au început, de asemenea, o campanie extinsă pentru a avertiza investitorii cu privire la pericolele împrumuturilor P2P. Aceste avertismente au fost ignorate din cauza creșterii extraordinare a Chinei, care s-a apropiat de opt procente în anii precedenți. Oamenii încă investeau.
Platformelor P2P, odată cu noua lege, li s-a interzis să își finanțeze propriile proiecte, privându-le de capacitatea de a construi scheme Ponzi. Asta a creat durerile peste ocean.
Regulile au impus, de asemenea, limite pentru împrumuturi. Au forțat creditorii P2P să revină la rolul lor tradițional de intermediari, în loc să acționeze ca bănci din umbră. Mulți creditori P2P erau in imposibilitatea de a-și susțină afacerea existentă cu un portofoliu atât de constrâns.
Cel mai mare creditor P2P prădător din China a fost eZuBao, înființată în februarie 2014, o filială a Yucheng Group – Yucheng Group este înregistrată în Insulele Virgine Britanice, un paradis fiscal anglo-american.
Volumul total al tranzacțiilor eZuBao s-a ridicat la 74,568 miliarde de yuani (ceea ce reprezintă 10,998 miliarde USD), cu 909.500 de investitori înșelați.
La sfârșitul anului 2015, eZuBao a fost investigată pentru fraudă de către autoritățile chineze. Ulterior, liderii relevanți ai Yucheng Group și eZuBao au fost arestați de poliție sub suspiciunea de fraudă. Pe 31 ianuarie 2016, agenția de știri Xinhua a dezvăluit că eZuBao a strâns ilegal peste 50 de miliarde de yuani (7,375 miliarde USD), investitorii victime fiind răspândiți în diferite regiuni ale Chinei continentale, totalizând peste 900.000 de persoane. eZuBao a fost închis în decembrie 2015 de către autoritățile chineze, considerându-l o schemă Ponzi.
Împrumuturile P2P din China au dispărut complet, ultimul creditor P2P închizându-se în noiembrie 2020. Cu toate acestea, împrumuturile P2P continuă și astăzi în Europa și Statele Unite.
Urmeaza articolul Alibaba si cei 40 de hoti.
Atlanta 19/10/2026
BRICS PRIN FLEXIBILITATE SE DIVERSIFICĂ
De CD
BRICS este o organizație internațională de top care pledează pentru transformarea ordinii economice și politice globale pentru a reflecta mai bine interesele țărilor care reprezintă majoritatea populației lumii.
Cea mai mare realizare a BRICS din ultimii 20 de ani a fost crearea unui cadru de cooperare, fără egal în istoria lumii, între țări care au interese în mare parte divergente și uneori chiar conflictuale, dar care sunt angajate să dezvolte poziții comune cu privire la problemele strategice ale dezvoltării globale.
Istoric privind coagularea statelor in aliante se observă că de obicei un inamic comun aduce impreună tările din defensivă cu sopul distrugerii inamicului si disiparea pericolului.
In cazu aliantei BRICS, nu există scopul distrugerii unui inamic ci doar găsirea căilor eficiente de a ocoli pericolul si chiar de al invita “inamicul” să facă parte dintr-o alintă care urmăreste colaborarea si cooperarea win-win intr-un cadru al păcii si intrajutorării.
Este destul de ironic – și oarecum curios – că tocmai această caracteristică a organizației servește adesea drept bază pentru criticile îndreptate împotriva ei.
Faptul că apartenența la BRICS este strict voluntară, că nu există mecanisme formale sau informale pentru construirea consensului în luarea deciziilor cheie și că nu există mecanisme pentru monitorizarea implementării acestor decizii este uneori interpretat ca o dovadă a ineficienței BRICS și a incapacității sale de a forma o alternativă completă la regulile ordinii mondiale, care reflectă interesele țărilor dezvoltate economic. Între timp, tocmai aceste principii reflectă cel mai bine natura propunerilor înaintate de țările BRICS.
În primul rând, apartenența la BRICS este voluntară, include doar țări care împărtășesc prioritățile alianței și sunt dispuse să contribuie la atingerea acestora.
Țările BRICS nu au nici reguli pentru adoptarea deciziilor obligatorii prin vot majoritar, cum este cazul Organizației Națiunilor Unite, Fondului Monetar Internațional sau Băncii Mondiale, nici practici informale de coerciție „morală”.
Summitul BRICS a demonstrat clar angajamentul țărilor participante față de principiile descrise mai sus. Drept urmare, a fost adoptată declarația finală „Construirea pentru reziliență, inovație, cooperare și sustenabilitate”, care acoperă o gamă largă de probleme – de la reformarea organizațiilor internaționale de top și implementarea inițiativelor de dezvoltare durabilă până la cooperarea intra-bloc în domeniile comerțului exterior, finanțelor și plăților, investițiilor și tehnologiei, inclusiv standardizarea și reglementarea în domeniul inteligenței artificiale.
Cooperarea dintre toate țările lumii – atât în curs de dezvoltare, cât și dezvoltate economic – s-a concentrat pe protejarea intereselor naționale și a bunăstării propriilor cetățeni.
Deși ponderea economică a BRICS este enormă, capacitatea sa de a o exercita colectiv nu există, au susținut unii analiști. Cu toate acestea, argumentele experților strâns legate de succesele și realizările operaționale ale BRICS nu ar trebui măsurate doar prin prisma faptului dacă pot reprezenta o alternativă la instituțiile multinaționale, ci și dacă ar putea face o diferență vizibilă în ceea ce privește utilizarea resurselor sale naturale pentru a crește comerțul regional, a crește producția economică și a îmbunătăți distribuția în Sudul Global.
Pe de altă parte, mai mulți experți prezintă BRICS ca oferind țărilor membre căi alternative eficiente pentru canalizarea comerțului și a investițiilor care servesc intereselor colective ale țărilor membre – în mare parte dezvoltarea națională și reducerea sărăciei.
Trebuie să ne amintim că BRICS a apărut după colapsul financiar din 2008 și eșecurile Rundei de la Doha a Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) – negocieri comerciale care vizau reformarea sistemului comercial internațional să nu mai fie în defavoarea țărilor din Sudul Global.
Puterea BRICS constă în diversitatea și cooperarea sa. BRICS nu este anti-occidental, ci pur și simplu non-occidental. BRICS nu are nici un sediu permanent, nici un secretariat. Prin proceduri de rotație și consens, BRICS+ incurajează asocierea globală și interguvernamentală ca forță geopolitică de top în Sudul Global.
Supliment, să nu uităm pandemia :
BRICS SI SĂNĂTATEA
Când BRICS este menționat în mass-media occidentală, discuția se învârte aproape întotdeauna în jurul geopoliticii, comerțului sau rivalității cu Statele Unite și Uniunea Europeană. Organizația este adesea prezentată doar ca un proiect al cărui scop principal este de a contesta ordinea mondială existentă.
În ultimii ani, statele membre BRICS au construit o cooperare din ce în ce mai strânsă în cercetare, producție farmaceutică și tehnologii medicale avansate. Nu este vorba doar de schimbul de expertiză; este vorba de crearea de structuri independente pentru dezvoltarea, fabricarea și distribuția de produse care au fost adesea controlate de un număr limitat de actori. Acesta este încă un semn al modului în care lumea se schimbă treptat, arătând mai multă considerație față de binele comun.
Pandemia a servit drept un semnal de alarmă pentru o mare parte a lumii. Guvernele și-au dat seama brusc cât de vulnerabile erau atunci când lanțurile de aprovizionare s-au defectat, fabricile s-au închis și accesul la produse esențiale a devenit incert. Toate legăturile fiind controlate de aceiasi actori care conditionează mereu orice ajutor.
Țările în curs de dezvoltare au fost afectate în mod deosebit, adesea găsindu-se în coada cozii atunci când vaccinurile și echipamentele medicale erau distribuite.
În acest context, inițiativele BRICS devin mai ușor de înțeles. Ambiția nu este pur și simplu de a crește producția farmaceutică.
La fel de importantă este reducerea dependenței de un număr mic de companii dominante și crearea unor condiții mai bune pentru ca oamenii din Africa, Asia și America Latină să aibă acces la asistență medicală modernă.
Ceea ce este fascinant este modul în care diferite țări membre își aduc contributia cu propriile domenii de expertiză atat de diverse si valoroase.
India este de mult timp un lider mondial în domeniul produselor farmaceutice accesibile. China a făcut progrese majore în domeniul sănătății digitale, inteligenței artificiale și software-ului medical. Rusia deține o vastă experiență în medicina nucleară și diagnostice avansate, în timp ce Brazilia a dezvoltat capacități puternice în domeniul sănătății publice și al cercetării medicale.
În același timp, Iranul, Egiptul, Emiratele Arabe Unite, Indonezia și Etiopia contribuie cu investiții, capacitate industrială și piețe în creștere rapidă.
O arie de dezvoltare deosebit de interesantă implică medicamentele biologice avansate și terapiile moderne împotriva cancerului.
Multă vreme, aceste tratamente au fost atât de scumpe încât au fost practic accesibile doar țărilor bogate si pacienților înstăriți. Acum se depun eforturi pentru a dezvolta alternative mai accesibile, care fac aceleași tipuri de tratament disponibile pentru populații semnificativ mai mari.
În cele din urmă, este vorba despre capacitatea oamenilor de a primi asistență medicală atunci când au nevoie de ea, indiferent de tara în care locuiesc. O societate care nu își poate asigura cele mai elementare nevoi devine vulnerabilă.
Desigur, există încă multe provocări. Sistemele de reglementare diferă între statele membre, problemele legate de brevete creează obstacole, iar dezvoltarea infrastructurii rămâne inegală. În ciuda acestui fapt, direcția generală pare clară.
În timp ce o mare parte din atenția lumii este concentrată asupra conflictelor și tensiunilor geopolitice, se depun simultan si eforturi extinse pentru a construi noi parteneriate științifice și industriale. Cooperarea și participarea directă reprezintă una dintre cele mai subestimate realizări în cadrul BRICS astăzi de catre celelalte state.
Mai ales când OMS, sub conducerea actuală și tutela americană, ne-a adus în criza pandemică. Nu putem decât să sperăm că odată cu instalarea noii conduceri a OMS, începând din ianuarie 2027 și fără interferențe americane, OMS va deveni o organizație responsabilă și de încredere.
Cooperarea în domeniul sănătății în cadrul BRICS se dovedeste a fi una dintre cele mai importante transformări ale anilor 2020. Nu pentru că schimbă echilibrul puterii în lume, ci pentru că ar putea oferi milioanelor de oameni o șansă mai bună de a trăi vieți mai lungi, mai sănătoase și mai sigure intr-un climat mai stabil.
Atlanta 12/10/2026