surena
103 aprobate
surena_surena@outlook.com
92.85.42.202

 

Un articol plin de erori… O fi avut ceva în cap d-ul Petrică Romoșan însă când le-a pus pe hârtie ….a ieșit un talmeș-balmeș.
Să o luăm cu începutul strategie și tactică sunt termeni militari, tactica fiind elementul prin care realizezi strategia. Deci, unei strategii îi opui o altă strategie cu elementele ei tactice. Nu poți să spui că Rusia se folosește de marea strategie iar SUA de tactică decât dacă ești un individ fără o minimă cunoaștere a termenilor militari și fără cultură generală vizavi de acești termeni. Nu există marea și mica strategie în război așa cum nu există marea și mica tactică. Bineînțeles că Rusia are o strategie a intervenției militare în Ucraina, a războiului proxy cu SUA și NATO și o strategie a războiului economic declanșat de SUA. În cazul Ucrainei strategia și tacticile sunt adaptate la realitățile conflictului, unul dinamic într-o continuă mișcare, în timp ce războiul economic necesită o abordare economică, nu militară.
Mergând mai departe cu textul vedem că Nea Petrică nu a înțeles că Trump și SUA nu au aplicat sancțiuni Chinei, sancțiuni aplică SUA inamicului militar tradițional, singurei puteri militare ce îi poate pune la îndoială supremația în acest moment, Rusia. Între SUA lui Trump și China nu a fost un război economic, al sancțiunilor, a fost unul comercial bazat pe taxe vamale, bariere netarifare în scopul reducerii deficitului american, protejării anumitor sectoare economice americane, concurenței neloiale chineze ca urmare a încălcării proprietății intelectuale americane. Cu alte cuvinte SUA nu a mai dorit un schimb liber cu China și a adoptat o serie de măsuri protecționiste având la bază și legislația americană. Legea federală permite SUA , în special președintelui american să adopte o serie de măsuri de politică comercială și vamală împotriva unor țări ce încalcă interesele comerciale ale SUA.
Războaie comerciale a avut SUA și cu U.E și chiar cu Mexicul care împreună cu SUA și Canada formează principala zonă de comerț din America de Nord.
Apoi Războiul economic al SUA și aliaților ei din UE, Commonwealth este împotriva Rusiei, nu a Chinei, Indiei și restul membrilor BRICS. Faptul că aceste țări nu s-au raliat sancțiunilor aplicate Rusiei nu înseamnă că sunt aliatele Rusiei. Atât China cât și India au propriile interese pe care și le apără și faptul că împărtășesc opinia și nemulțumirea Rusiei cu privire la America Imperium Mundi nu înseamnă că sunt aliatele de suferință ale Rusiei.
Să te numești Romoșan Petru și să cochetezi cu reportajul în stilul lui Bogza, cu literatura și să spui ”gândire confuceană” în loc de confucianistă e impardonabil. Nu știu dacă, vorbind de Confucius, Nea Petrică l-a avut în vedere pe Lao Zi, întemeietorul daoismului, ori pe Sun Zi și a sa Artă a Războiului, în realitate o Cartă a Păcii, și l-a încurcat pe Lao cu Sun dar o face neinspirat.
Pe lângă lipsa de coerență dpdv militar, a confucianismului, daoismului și taoismului ce influențează modul de viață și politic al Chinei, vedem o neînțelegere geopolitică a relațiilor din spațiul ex sovietic, respectiv a relațiilor dintre Rusia și Azerbaidjan. Acesta din urmă fiind mai apropiată de Turcia, în conflict cu Armenia, aliata Rusiei, și în relații nu tocmai bune cu Iranul, deși are o importantă comunitate azeră în Iran. Azerii sunt mai apropiați de georgieni și bineînțeles de republicile turcice și musulmane ex sovietice.
D-ul Petru Romoșan nu vede cum Kazahstanul și președintele acestuia, salvați de Rusia, de la o revoluție programată,după modelul celor arabe, din interese, a lovit prin declarații politica Rusiei în Ucraina, s-a delimitat clar de Rusia și ”războiul ” ei, arătând o nesperată alianță între ”cazacii” europeni și ”cazacii turcici” din Asia Centrală.
De la ”aroganța” kazahă s-a ajuns la un adevărat conflict economic între cele două țări, paradoxal aliate dpdv militar și economic.
A include Azerbaidjanul turcic în axa Moscova-Teheran e o gravă eroare pentru că Azerbaidjanul, ca și Kazahstantul cochetează cu America și dovedesc că d-ul Petrică e paralel cu relațiile complicate din spațiul ex sovietic.
Graham Allison readucând în discuție ”Capcana Tucidide”, e drept că în relația dintre SUA și China, are meritul, plecând de la analiza istoricului grec Tucidide privind Războiul peloponesiac, cauzele ce declanșează intervenția în conflicte militare ale marilor puteri. Pentru că vorbim de Rusia și de Putin cauza intervenției militare este mai degrabă tolstoiană, Cuponul fals. Astfel, actul necugetat al SUA de a sprijini Revoluția portocalie și de a schimba fragilul echilibru al unui stat ”creat artificial” atrage după sine o serie de evenimente înlănțuite și tragice, conform legăturii dintre efecte și cauza ce le generează.
Aveam așteptări mai mari la prezentarea României, eterna captivă a alianțelor cu cei puternici și ingrați, și a politicii alienate, nu aliniate, dacă subordonarea și măcăneala la comanda stăpânului poate fi numită politică.
Ce nu înțelege d-ul Romoșan este faptul că în intervenția din Ucraina nu există învingători, indiferent de cât teritoriu ocupă Rusia, vorbim de un război fratricid între două popoare ce împart o istorie, tradiție, cultură și în perioada 1922-1991 o statalitate comună. Aici este victoria tactică a Americii că a împins Rusia într-un război nedorit, neurmărit și cu efecte nebănuite pentru viitor. Într-un război contează victoria strategică, poți pierde tactic, dar câștiga strategic iar Rusia este conștientă de acest lucru. ”. Prioritatea Rusiei , după înfrângerea Forțelor Armate ale Ucrainei în Donbass este eliberarea regiunii Mării Negre, fără de care restul Ucrainei este izolat și își pierde valoarea pentru Statele Unite și NATO, ca instrument de slăbire a Rusiei” (CVV). Asta înseamnă victoria strategică….