Cuvantare ca din EMINESCU – discursul prof. Paul Gottfried sustinut la UNIV.AL.I.CUZA din Iasi
(merita citita pana la capat!!!)
Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi a găzduit marţi, 1 iunie 2010, conferinţa “Worrying about Europe’s historic nations” susţinuta de Paul Gottfried. Gottfried este profesor universitar doctor la Departamentul de Ştiinţe Politice, Elisabethtown College, Statele Unite şi cel mai cunoscut critic american al neoconservatorismului, multiculturalismului şi elitelor manageriale ale statului. Este autor a numeroase cărţi, articole şi studii despre istoria intelectualităţii, paleoconservatorism, istoriografie veche şi teorie politică, publicate în mai multe limbi.
Descendent al unei familii evreieşti de cultură germană din Budapesta, educat la Yale şi la Yeshiva University, Paul Gottfried e un reputat istoric al mişcării conservatoare, bucurându-se de-a lungul vieţii de prietenia lui Richard Nixon, Pat Buchanan, John Lukacs, Christopher Lasch şi Murray Rothbard. Beneficiar al unei burse Guggenheim, profesorul Gottfried a publicat zece cărţi şi sute de articole, în reviste de specialitate şi în presă americană şi din Europa. Prof. Paul Gottfried este autorul lucrării “Mişcarea conservatoare”, apărută în toamna anului trecut la Editura Logos, în traducerea lui Dragoş Moldoveanu şi sub îngrijirea lui Mircea Platon.
Pe lângă multe alte observaţii şi întrebări esenţiale şi urgente, Paul Gottfried ne aminteşte că nu trebuie să-i permitem perspectivei economice să devină dominantă. Spre deosebire însă de alţi pretinşi conservatori, care ne spun, aşa cum o face Roger Scruton de pildă, că “bunurile spirituale sunt corupte sau distruse de încercarea de a le cumpăra, iar dacă ele au un preţ, acesta este măsurat de jertfă şi abnegaţie, pe Gottfried îl putem lua în serios. Nu pentru că ar spune mai bine aceleaşi lucruri, ci pentru că, spre deosebire de un Scruton, Gottfried nu a participat la parcelarea şi brandificarea nici unei culturi (Scruton, după cum se ştie, este membru al Consiliului Academic al Institutului de Studii Populare, sprijinind, din această poziţie, proiectul neoconservator/neoliberal de purificare identitară a românilor”, arată Gheorghe Fedorovici pe blog-ul personal.
Prezentăm mai jos textul integral al conferinţei susţinute de Paul Gottfried, în traducerea lui Mircea Platon.
*
*
*
“E o onoare deosebită pentru mine să mă adresez astăzi dumneavoastră cu ocazia sărbătoririi a 150 de ani de la întemeierea universităţii dumneavoastră. Universitate care, am aflat, e cel mai vechi centru de învăţământ superior din România. Mărimea si facilităţile impresionante ale Universităţii “Al. I. Cuza” precum si distinşii profesori si membri ai administraţiei universitare pe care i-am întâlnit mi-au dat o idee despre rolul pe care îl jucaţi in propăşirea educaţională si culturală a României. Ca atâtea alte centre europene de educaţie care au devenit proeminente in secolul al nouăsprezecelea, Iaşul a reflectat si a promovat in acelaşi timp renaşterea naţionala care avea loc in acea epoca. Nu era, si nici nu e încă, nicio incompatibilitate intre a fi unul din punctele focale ale gândirii si cercetării si redescoperirea tradiţiei naţionale. Aceste procese au mers mana in mana in Europa Centrala si de Est, si din acest punct de vedere Iaşul si România nu sunt excepţii.
Un fenomen mai nou e insa încercarea deliberata de a slabi conexiunea care exista intre naţiuni si trecutul lor istoric, diminuarea relaţiei dintre învăţământ sau alte activităţi culturale si contextul specific naţional. Aceasta moda a implicat tratarea politicii, a educaţiei si a “valorilor” ca exerciţii de antrenare a conştiinţei globale. Desigur ca nimeni nu neaga standardele de decenta umana sau impulsurile conştiinţei care ne fac sa tratam alte fiinţe omeneşti cu respectul cuvenit. Nu voi nega nici faptul ca încleştările si conflictele etnice si naţionale si ura la care au dat naştere au avut, in special in aceasta parte a Europei, consecinţe nefericite. S-a vărsat mult sânge nevinovat din cauza ca naţiunile europene nu au putut sa îşi rezolve in mod paşnic disputele etnice si teritoriale. Ca descendent al unor oameni care au suferit mult in ambele războaie mondiale, declanşate din cauza unor răni naţionale lăsate sa se infecteze, pot sa înţeleg refuzul unor europeni de a se întoarce in acel punct. De ce sa trezeşti monstrul care doarme si care ar putea sa ne rănească dacă-l sculam din somn?
Dar astăzi nu aceasta e principala noastră problema. Problema noastră e diferită şi cel puţin la fel de gravă. Ameninţările la adresa libertăţilor individuale si colective vin din Occident, dintr-o civilizaţie cu care România are legături lingvistice, culturale si religioase. Ameninţările la care mă refer vin de la cei care, in numele luptei împotriva inamicului “fascist”, vor să niveleze si să omogenizeze omenirea, începând cu cei care ţin prea mult la trecutul lor. Statul universal omogenizant care nivelează până la anihilare naţiuni, sexe si comunitati e acum pericolul care i-a luat locul lui Hitler, Stalin, Ceauşescu si altor tirani recenţi. Daca vechii tirani mărşăluiau împotriva duşmanilor naţionali sau mobilizau masele împotriva aşa-ziselor “clase duşmănoase”, noul inamic îmbrăţişează întreaga omenire pentru a o reeduca. Nu ştiu ce e mai periculos, tiranul care ne lipseşte de viaţă sau cel care ne lipseşte de identitate, de tradiţie. As prefera, in orice caz, sa nu am de-a face cu niciunul.
Părţile centrale si de vest ale continentului european s-au depărtat atât de tare de idealul lui Charles de Gaulle, al unei “Europe a naţiunilor”, ca ne vine greu sa credem ca nu mai târziu de anii ’50 cei din Europa Centrala si de Vest se considerau o confederaţie de comunităţi naţionale. Uniunea Europeana reglementează acum pana si cele mai mici aspecte ale comportamentului social in numele tolerantei. E intr-adevăr imposibil pentru orice naţiune membra a UE sa încerce sa se conducă după propriile standarde naţionale sau religioase fara sa fie învinuita ca incalca vreunul din “drepturile omului” confecţionate birocratic. Aceleaşi autoritati internaţionale ne dictează si ce putem sau ce nu putem sa spunem despre propria noastră istorie, si ce trebuie sa credem si sa predam in scoli pentru a nu fi consideraţi “intoleranţi”.
Lucrând la cartea mea despre stânga europeana post-marxista, adică multiculturala, am fost şocat sa descopăr dezrădăcinarea planificata a europenilor, un proces controlat si încurajat de administratorii guvernamentali, si care se petrece deja de multa vreme in tari receptive la asemenea tratament precum Spania, Germania, Suedia si Anglia. Printre vecinii dumneavoastră occidentali, corectitudinea politica se afla la loc de cinste si orice abatere de la criteriile ei e considerata, din ce in ce mai des, o crima.
“Hate speech” e pedepsit ca ofensa împotriva oricărui grup, cu excepţia creştinilor europeni albi, iar populaţiile majoritare au fost reeducate conform modelului cultural-politic propus de marxistul cultural Jürgen Habermas, printre alţii. Europenii ar trebui sa se vadă pe sine nu ca membri ai unor naţiuni etnice sau istorice, ci ca cetăţeni ai unei democraţii generice. Aceasta democraţie rezista sau cade odată cu ceea ce s-au declarat a fi nişte drepturi ale omului universal aplicabile, deşi in acest sistem grupurile imigrante sunt uneori considerate “mai egale” decât populaţia indigena. Din acest punct de vedere, asocierea cu o tara e relevanta doar din raţiuni de convenienta lingvistica. Totuşi, Habermas insista ca germanii au o raţiune speciala de a ramane germani, de a se perpetua ca si entitate colectiva, si anume pentru a ispasi la infinit trecutul lor de o răutate ieşita din comun.
Recent, un politician creştin-democrat german s-a plâns ca imigranţii turci din tara lui nu devin cu adevărat germani. Identitatea germana la care se gândea creştin-democratul respectiv implica si obligatoria acceptare a vinovatiei pentru Holocaust si pentru tot felul de nenumărate alte atrocitati puse astăzi in cârca unor germani morţi demult. In forma ei teutonica, aceasta pervertire a identitatii naţionale presupune acte de autoînjosire – sau ceea ce germanii numesc “Sündenstolz”, adică sa fii mândru ca iti mărturiseşti vina de a fi membru al unei naţiuni mandre de a-si mărturisi vina.
Dar eurocratul Jacques Attali, romancierul Umberto Eco, si teoreticianul social Antonio Negri au plăsmuit o imagine mult mai senina a viitoarei ordini globaliste. Aceasta ordine va fi caracterizata prin nomadism, mai specific, prin năvala popoarelor din Lumea a Treia în Occident. Problema pe care si-o pun asemenea veseli profeţi ai unei Europe reeducate, falsificate din temelii, nu e dacă europenii ar trebui sa fie lăsaţi să-şi decidă singuri viitorul. Europenii pur si simplu nu au nimic de spus in această privinţă. Problema lor e, mai degrabă, după cum se întreba in 1991 un fost ministru italian al imigraţiei, Margherita Boniver, cum vom construi mai repede acest tip ideal de societate. Se va petrece prin socializarea indivizilor, sau prin “integrare”, adică prin incorporarea comunitatilor etnice străine in ceea ce erau cândva naţiuni europene recognoscibile ca atare?
Deşi sociologul francez, si consilier al fostului preşedinte Mitterand, Edgar Morin a celebrat in paginile ziarului Le Monde “haosul care devine Europa”, obiectul celebrării sale nu e rezultatul unei evoluţii organice si nici un simplu răspuns la nevoia de forţa de munca ieftina. “Haosul care devine Europa” e rezultatul unui plan pentru reconstrucţia radicala susţinut de factori de decizie cândva naţionali si acum supranaţionali. In urma cu doua luni, un consilier al lui Tony Blair a dezvăluit ca Blair, ca prim-ministru, a încurajat ideologia multiculturala, protejata de legi împotriva lui “hate speech” si de preferinţa acordata minoritatilor, nu din raţiuni economice, ci pentru a distruge Anglia conservatoare si electoratul Partidului Conservator. Blair a inventat sau a exagerat nevoile economiei pentru asemenea forţa de munca ieftina pentru a-si justifica planurile de transformare culturala a Marii Britanii. Blair nu si-a cerut scuze pentru nobila sa minciuna. Abaterea sa de la adevăr a servit avansării unei cauze nobile, adică transformării ţării sale in ceva mai puţin englez dar mai la modă.
Să reţinem că acest plan pentru o ordine democratica globala de un fel sau altul nu e deloc străin culturii politice americane. Faptul ca sunt cunoscut ca un critic al acestei idei specific americane a transformării democratice globale a dus la încercarea de a mă izola si de a mă distruge profesional. A dus la strania situaţie ca mai degrabă mă citesc polonezii, romanii si ruşii decât universitarii si jurnaliştii americani. Pe scurt, am devenit un fel de non-persoana la mine in tara, deoarece am exprimat sentimente ne-americane. Ideile mele deviaţioniste au avut in vedere de obicei misiunea noastră de a impune, fie si prin forţa armelor, drepturile omului in alte tari, aparent mai puţin dezvoltate. Mai recent am atras atenţia asupra indiferentei falşilor “conservatori” americani in privinţa asaltului asupra libertăţilor civile si a identitatilor naţionale care se petrece in Canada si in Europa. Cenzurarea limbajului incorect politic e in general privita de mass-media noastră, inclusiv de presa Republicana, drept un lucru necesar pentru ajutorarea fostelor societati autoritare in drumul lor spre democraţie. Central-europenii care protestează împotriva acestui aranjament sunt trataţi in presa americana ca “extremişti de dreapta”.
Dar dezavantajele acestui tip de control multicultural sunt prea evidente pentru a putea fi ignorate. Ele merg de la întemniţarea celor care neaga versiunea istorica impusa de stat in privinţa anumitor evenimente istorice, cum ar fi Holocaustul sau masacrul armenilor din Turcia (deşi cei care neaga crimele comise de tirania sovietica nu patesc nimic), pana la persecuţia creştinilor care susţin deschis morala biblica. In Anglia, luna trecuta, un pastor baptist de 42 de ani a fost arestat pentru ofensa adusa ordinii publice si drepturilor omului pentru ca a spus intr-o predica cum ca “homosexualitatea e un păcat in ochii lui Dumnezeu”. Dat fiind sensul cat se poate de clar al textului pe care acest pastor si pana de curând întreaga lume occidentala îl considera ca fiind de inspiraţie divina, e greu de văzut cum anume ar fi putut pastorul cu pricina sa spună altceva. In Canada si in Suedia, li s-au intentat procese penale preoţilor creştini care au îndrăznit sa citească cu voce tare in biserica parti ale textului biblic care condamna stilurile de viata alternative.
Dar lasă-i pe germani sa le impună tuturor cu forţa o educaţie politic corecta. Creştinii germani care vor sa-si educe copiii acasă sunt acum aruncaţi in închisoare fără prea multe discuţii. Câtă vreme inamicii libertăţii fac uz de limbajul drepturilor omului sau de antifascismul bun la toate, nu lipsesc oportunităţile de suprimare a celor care sunt consideraţi necorespunzători.
Există desigur posibilităţi sporite de control atunci când acesta se face in numele democraţiei. Exista anumite criterii, general acceptate, conform cărora o tara e considerata “democratica”. De exemplu, o tara e “democratica” atunci când partidele privilegiate pot organiza alegeri pe baza de subvenţii de la stat, când sistemul de educaţie publica obligatorie se ocupa cu reeducarea si resocializarea cetăţenilor, când opinia publica e modelata cu ajutorul mass-media favorabile acestui proiect transformaţional, si când totul e supus presiunilor unei economii din ce in ce mai globalizate. Paradoxal, rezultatele acestei aparente democratizări s-au dovedit a fi opuse libertăţii, sistemelor de credinţă tradiţionale si identităţii naţionale.
Dar cei care avansează noua ordine dau din bagheta magica a drepturilor universale si nimic nu li se poate opune. Deja acest termen a ajuns sa ilustreze “pericolul doctrinei înarmate”, termen pe care Edmund Burke l-a inventat pentru a descrie pretenţiile universaliste si violenta expansionista ale Revoluţiei Franceze. Ceea ce un anumit grup aflat la putere decide ca e convenabil pentru el trebuie sa fie aplicat tuturor, si daca asta nu se poate face prin mijloace paşnice, atunci se vor face presiuni pentru ca toata lumea sa se conformeze unui anumit principiu, unei anumite valori sau unui anumit drept.
Dar imediat ce acest plan e pus in aplicare apar anumite tensiuni. Acest plan a provocat, nu întâmplător, din toate părţile lumii, o revărsare de populaţii diverse cultural si uneori duşmănindu-se reciproc. Suntem îndemnaţi sa primim cu braţele deschise aceasta revărsare de umanitate care îşi exercita dreptul la libera circulaţie, deşi membrii acestor comunităţi nu sunt de obicei dispuşi sa accepte îndoctrinarea postmoderna care li se aplica occidentalilor dezmoşteniţi cultural. Exact cum sa creezi din aceste sisteme de credinţa diferite un tot unitar, exemplificat in unele tari prin coexistenta paşnică a occidentalilor creştini corecţi politic si a patriarhilor musulmani practicând Sharia, e o problema pe care nu mă ofer sa o dezleg. Le voi lăsa doctorilor bisericii universale a drepturilor omului misiunea de a-si armoniza părţile comunităţii lor globale.
Si soluţii sau finaluri fericite au venit de la susţinătorii acestui experiment. Acestea merg de la cele evocate de Michael Hardt si de Antonio Negri in best-sellerul lor Empire, in care propun o “lume a nomadismului si miscegenarii” care va pune capăt hegemoniei economice si politice a Occidentului, până la speranţa pe care si-o pun neoconservatorii americani intr-o lume clădita pe dogmele drepturilor omului si pe pieţele de consum. Asemenea vizionari considera migraţiile de populaţii spre Vest ca binefăcătoare, din cauza ca duc fie la un socialism triumfător, fie la o religie post-creştina universala a democraţiei teleghidate. Clasele politice si mediatice ale Occidentului nu sunt doar resemnate cu aceasta noua ordine. Sunt îndrăgostite pana la extaz de ea, si oricine citeşte New York Times, Wall Street Journal, Le Monde, Süddeutsche Zeitung, sau orice alt mare ziar occidental nu poate sa nu observe acest lucru.
O ultima observaţie pe această temă: pe măsură ce construirea societăţii globale pe bazele ideologiei drepturilor omului avansează, posibilitatea unei opoziţii devine din ce in ce mai redusa. Devine din ce in ce mai greu sa lupţi împotriva acestui proces făcând apel la ceea ce comunităţile sau naţiunile obişnuiau sa creadă. Experimentul îngustează si in cele din urma exclude orice posibilitate de apel la trecut, mai ales la ideile unei naţiuni majoritare care a existat înainte de iniţierea marşului forţat in viitor. In cele din urma devine necesar, pentru a rezista unui stagiu mai avansat al crizei culturale declanşate de experţii in drepturile omului, sa recrutezi radicali mai puţin radicali. Tot ce mai poţi susţine odată ajuns in acest punct e ca acest nobil experiment a început bine dar ca a fost exagerat puţin.
Acest lucru explică de ce toţi cei care se opun concentrării de musulmani fundamentalişti in Olanda s-au raliat in jurul unui susţinător al drepturilor homosexualilor, Pym Fortun, si mai târziu s-au îngrămădit in jurul unei feministe de Lumea a Treia, Hirsi Ali. Aceasta doamna e acum in SUA, unde e subvenţionata cu bani frumoşi, ca fellow si autor, de neoconservatorii de la American Enterprise Institute. Combinaţia ei de feminism si secularism a făcut-o draga pretinşilor noştri conservatori. Au găsit in aceasta figura o foarte oportuna (si poate in acest moment si singura posibila) critica a Islamului reacţionar. Ce tovarăş de drum mai bun pot găsi aceşti proslăvitori moderni târzii ai diversităţii si ai drepturilor omului decât o somaleza feminista si secularistă, cineva care nu ar putea fi niciodată confundata cu un tradiţionalist WASP (alb, anglo-saxon, protestant)? Nici măcar un pretins critic de dreapta al Islamului ca olandezul Geert Wilders nu invoca niciodată calvinismul tradiţional olandez; nici nu invoca trecutul naţional olandez atunci când previne împotriva imigranţilor musulmani. Mai degrabă alege sa evidenţieze incompatibilitatea dintre Coran si drepturile femeilor sau autoinventarea individuala.
Aceasta tendinţa de a traduce identitatea in limbajul drepturilor omului e caracteristica americanilor. In SUA, creştinii albi sunt foarte dispuşi sa lase minorităţile etnice si religioase sa vorbească in numele lor împotriva Stângii culturale. Membrii culturii cândva dominante se simt ruşinaţi sa-si apere tradiţiile, din cauza ca sunt convinşi ca tradiţiile sunt compromise de asocierea cu un trecut plin de prejudecăţi. Câteodată apărarea tradiţiilor poate fi făcuta de o maniera mai sensibila sau mai convingătoare daca non-WASP, non-albi si non-creştini pot fi făcuţi sa spună lucrurile pe care le-ar spune albii daca nu si-ar fi pierdut onoarea in proprii lor ochi.
La fel de neliniştitor, dispariţia străvechilor tradiţii si identităţi naţionale a făcut uneori ca elitele locale, in compensaţie – lucru valabil mai ales in cazul administraţiei Bush –, sa întreţină relaţii conflictuale cu restul lumii. Aici se poate observa cu dureroasa claritate zelul misionar al guvernului american care încearcă sa aducă alte societăţi in turma democratica si pluralistă. Un prieten mi-a spus recent ca in SUA există două partide naţionale: unul ar primi pe toata lumea înăuntru, in vreme ce celalalt ar face acelaşi lucru daca nu ar fi interesat sa controleze sau sa ocupe toate tarile altora. Desigur ca cele doua partide invoca aceleaşi concepte ale drepturilor omului.
Dumneavoastră, cei din audienţă, vă întrebaţi poate ce legătura au observaţiile mele cu celebrarea aniversarii unei renumite universităţi naţionale. De ce ar trebui sa le pese profesorilor si studenţilor de la Universitatea “Al. I. Cuza” de problemele pe care le ridic aici? Mai precis, ce are a face avertismentul meu in privinţa imperialismului drepturilor omului cu acest avanpost al civilizaţiei dacice, fondat odată cu renaşterea naţiunii dumneavoastră istorice? Si de ce ar trebui eu, a cărui familie a luptat pentru Imperiul Austro-Ungar in Primul Război Mondial, sa fiu interesat de viitorul naţiunii a cărei moştenire e întrupată si transmisă de instituţia dumneavoastră?
Răspunsul stă in reacţia mea la auzul unei afirmaţii atribuite preşedintelui american Woodrow Wilson, care in 1919 a ajutat la redesenarea graniţelor Europei. Conform sarcasticului său critic si tovarăş de Congres de Pace la Versailles, Harold Nicolson, liderul american a devenit lăcrimos de sentimental “când a vorbit de micile naţiuni ale Europei”. Lui Nicolson i s-a părut ca acest lucru e nedemn de un adevărat om de stat, si ca om ai cărui bunici se aflau de partea celor care au pierdut ceva din acest conflict, nu pot sa spun ca am fost foarte mişcat de descrierea romanţioasei duioşii a lui Wilson pentru ţările mici, si mai ales pentru cele care au căpătat teritorii luate de la noi, cei învinşi.
Dar recent ceea ce Nicolson intenţiona ca o ironie a căpătat valenţe noi si pozitive pentru mine. Mă trezesc ca spun si eu cu Wilson: “Dumnezeu sa binecuvânteze micile natiuni ale Europei!” sau in acest caz pe cele care ies la lumina din coşmarul opresiunii comuniste cu ceva simt al identităţii naţionale. Pronia divina v-a dat şansa sa terminaţi revoluţiile naţionale pe care le-aţi început in secolul al nouăsprezecelea, fără gafele care au însoţit prima încercare. Pentru reuşita acestei a doua încercări, va trebui sa evitaţi Scylla si Charybda trecute si prezente, adică si naţionalismul divizator, care face imposibile relaţiile cu vecinii, si pericolul de a sucomba ideologiei drepturilor omului si presiunilor globaliste care va ataca dinspre Occident. De acum vechile pericole si tentaţii pot sa nu mai fie atât de periculoase, aşa că m-am concentrat pe noile provocări cărora trebuie sa le faceţi faţă ca naţiune cultural-politică.
Va rog sa reţineţi că nu va indemn sa începeţi sa va certaţi cu ungurii sau cu rusii sau chiar să vă reprimaţi expresia sincera a simpatiei pentru americani. Trebuie sa încercam să convieţuim cât de bine putem cu vecinii noştri, mai ales daca sunt mari puteri; si dacă interesul naţional o cere, trebuie sa facem uneori si alianţe de convenienta, jucând marile puteri una împotriva alteia. Dar in relaţiile cu SUA trebuie sa-i imitaţi pe polonezi si pe baltici, nu pe germani. Trebuie sa fiţi motivaţi in aceste relaţii de ceea ce e bun pentru tara dumneavoastră, nu de sentimentul ruşinii sau al inferiorităţii morale. Nici nu trebuie să lăsaţi să deveniţi complet dependenţi de marile puteri, aşa cum aţi fost forţaţi sa faceţi sub sovietici si, înainte de asta, sub domnia nazista.
In final, ţara dumneavoastră poate avea doar doua tipuri de viitor: să fie o America de mana a doua, proslăvind “deschiderea”, “diversitatea”, si “drepturile omului”, sau sa fiţi urmaşii strămoşilor dumneavoastră. A fi român nu trebuie să vă oprească de la a asculta politicos predicile americane despre democraţia globală, dar ar trebui sa va împiedice de la a le lua prea in serios. Si dacă sunteţi îndreptăţiţi sa reconstruiţi infrastructura materiala după deceniile devastatoare ale dictaturii comuniste, aceste preocupări economice nu ar trebui sa fie exclusive. Nu ar trebui să vă facă să uitaţi cine sunteţi. Moralitatea publica si cultura naţională va definesc ca naţiune istorică, si aveţi o datorie colectiva de a controla aceste forte in interiorul graniţelor dumneavoastră.
Poate că toate acestea vă sună straniu venind de la un oaspete american vorbind in engleza, dar tocmai datorita modului meu american de a gândi îndrăznesc sa va dau aceste sfaturi. Veţi face mai multe pentru dumneavoastră rămânând naţiunea lui Eminescu si a lui Vasile Alecsandri decât daca urmaţi ca nişte sclavi directivele multiculturale ale UE sau devenind ceea ce decid ca trebuie sa fiţi experţii in politica externa de la Washington. Ca distinsă universitate românească reprezentând continuitatea poporului roman, dumneavoastră, aici, la Iaşi, puteţi sa va aduceţi cea mai importanta contribuţie la istoria umanităţii si a ţării dumneavoastră fiind mai deplin romani”.
http://www.ziuaonline.ro/eveniment/romania-profunda/paul-gottfried-ce-se-intampla-cu-natiunile-istorice-ale-europei.html
Text semnalat de DACICUS
NOTA REDACȚIEI: Rămâne fără răspuns – deocamdată!, întrebarea întrebărilor: CINE? Cine, domnilor, face această planificare și se ocupă de ea?
Sunt convins că cine a gândit la dezrădăcinarea europenilor a provocat după 1990 și „dezrădăcinarea românilor”!
Bună ziua, eu sunt domnul Daniel aparat de fotografiat, o agenție privată de împrumut creditor, care oferă o împrumuturi oportunitate de viață pentru a achita facturile personale, datoriile și de a stabili afacerea ta. finanțarea prin împrumuturi și alocarea de companii private și persoane fizice, la o rată de 3,5%. Deci, contactati-ne azi prin e-mail, danielchambers717@outlook.com
Solicitanții DATE:
Numele solicitantului: ……..
Suma de împrumut Necesare ……….
Durata de împrumut: …………..
Numărul de telefon …………….
Tara: ______
Sex: _____
Ocupația: ________
Venitul lunar: _______
Data nasterii: ________
Cu stimă,
Daniel camere
Hai sa va zic una ,tare de tot . Ieri m-a vizitat Mossad’u . Fara jena .L-a adus un prieten de al meu . Eu habar n-aveam cine este (desi mirosea a mossad ) dar m-am facut ca ploua . Boker tov ,boker tov ,eu sint Ya’kov ….incintat de cunostiinta ! Ia zi-i si lui despre ala care mi-ai zis mie ,zice amicul meu … eu zic , … de care ala ? Pai ala care ziceai ca a omorit ucrainienii . Ah ,zic eu , da , Kaganovici ! Lazar Moiseyevici Kaganovici ,numit Macelarul Ucrainei .Pai zic ,dupa informatiile istorice evreii Kaganovici si Hrusciov cu evreul Stalin Djugashvili din umbra au organizat foametea din Ucraina din 33 ,in urma careia au murit vreo 7 milioane de oameni . Le-am aratat un mic documentar pe iu-tub .Cit era de negricios mossadu Yakov odata s-a albit . Pai de unde sti dumneata ca e adevarat ? Poate vrea cineva sa ne denigreze ? Domnule ,sint prea multe informatii ca sa poate fi negat acest holocaust . …..Odata s-a incrincenat si cu un tupeu ce n-am vazut in viata mea i-mi zice ….nu e adevarat ,asa ti-ai pus dumneata in cap sa crezi ca asa este !Practic m-a facut bolnav mintal ,ca sufar de halucinatii . …. Noroc ca anii de puscarie m-au intarit sa rezist la astfel de atacuri psihotronice …A ricosat din mine ca din perete . Asculta mister ,cu cine crezi ca ai de a face ? Eu sint roman ,nu american spalat la creier ! Este absolut adevarat ! …S-a descumpanit ,dar si-a continuat filipica ….zice ,vezi dumneata , noi evreii sintem o familie ,daca dumneata zici ca acel evreu e criminal sau celalalt evreu e criminal inseamna ca si noi sintem criminali prin asociere si arata catre el si amicul meu …..eu ce sa zic ,raspund ,pai… da .. dar este decizia voastra ,eu nu sint …..In sfirsit ,mai vorbim noi si de alte lucruri si pleaca in drumul lui ………Azi vine amicul pe la mine …ce faci domle ‘ ce mi-ai facut ? Pai zic eu ,ce am facut ? Pai ai zis ,evreii au facut asta ,evrei au facut aia …! Pai , ce am zis vre-un neadevar ? Nu domle’ dar asa ceva nu se zice ! De ce , zic eu ? Pai domle ‘ sa nu afle lumea ! Multam fain ,zic sa-l linistesc ,stai linistit ca nu zic (ti-ai dracu , in sinea mea ).Totusi interesant e faptul ca au acceptat ca sint probleme . Cum vizualizeaza ei rezolvarea nu mi-au spus ,probabil ca nici ei nu stiu ,dar asta e viata ,cind esti un simplu om de pe strada nu prea ai mare putere sa influentezi lucrurile in bine .
Dumnezeu sa te apere si sa te pazeasca de cel rau si viclean, Frate „Moromete”!
sa nu mai bage pumnul in gura
Vasile Zărnescu
13.08.2014 la 3:07 pm
Cum cine? Oculta jidănească, promotoare a Noii Ordini Mondiale, care dirijează din umbră S.U.A. de circa un secol.
Ion Coja
13.08.2014 la 6:34 pm
Numai de un secol?!
Preşedinţii masoni ai SUA
de Mihaela Gheorghiu
Un afiş utilizat în campania electorală din 1901 de Theodore Roosevelt proclama pe faţă: „Hai să încheiem odată cu toate nemulţumirile, alege un preşedinte mason!”. Theodore Roosevelt a câştigat alegerile şi s-a alăturat lungului şir de preşedinţi masoni ai Statelor Unite. Spre deosebire de Europa, unde francmasonii declară plini de ipocrizie că nu se amestecă în politică, în SUA apartenenţa la masonerie a preşedinţilor sau a altor oameni politici este un fapt cu care lojile se laudă.
Primul preşedinte american, Washington şi-a depus jurământul de investitură folosind o Biblie masonică şi a inaugurat construcţia clădirii Capitoliului purtând un şorţ masonic. Mai aproape de vremurile noastre, la moartea unui alt preşedinte american, Truman, ceremonia funerară, care era una masonică, a fost transmisă de televiziunile din întreaga lume.
Istoria Statelor Unite, încă de la fondarea lor, poartă pe faţă amprenta francmasoneriei. Celebrul protest împotriva taxelor impuse de colonialiştii britanici, Boston Tea Party, războiul de independenţă şi Declaraţia prin care au luat fiinţă Statele Unite ale Americii au fost orchestrate de masoni. Părinţii fondatori, ca şi preşedinţii care au urmat au făcut în marea lor majoritate parte din francmasonerie. Cei care au ajuns să ocupe scaunul de la Casa Albă fără a avea susţinerea acesteia sau care au refuzat la un moment dat să îi facă jocurile oculte au avut parte de morţi tragice. Cele mai cunoscute cazuri sunt cele ale lui Abraham Lincoln şi J.F.Kennedy.
Francmasoneria americană, sub semnul Illuminati-lor din Bavaria încă de la începuturi
Primele loji masonice apar pe teritoriul Americii de Nord în 1730 şi se răspândesc rapid, astfel încât până în 1776 ajung la 150. În 1785 se înfiinţează la New York primă lojă a Illuminati-lor din Bavaria, conduşi de Adam Weishaupt: „New York Columbian Lodge of the Order of the Illuminati”. Ea va coopta personaje importante din viaţa politică şi economică cum ar fi DeWitt Clinton, primarul oraşului şi ulterior guvernator al statului New York. Mai târziu din ea va face parte şi politicianul Clinton Roosevelt (strămoş al viitorilor preşedinţi Theodor Roosevelt şi Franklin Delano Roosevelt).
Într-o scrisoare adresată reverendului G. W. Snyder, George Washington îşi exprima satisfacţia faţă de răspândirea ideilor Illuminaţilor pe teritoriul Americii: „Domnule, nu am nici cea mai mică intenţie să mă îndoiesc că doctrina Illuminati-lor, care stă la baza iacobinismului, s-a răspândit şi în Statele Unite. Din contră, nimeni nu este mai satisfăcut decât mine de răspândirea ei.”
Existau însă, chiar printre masoni, mulţi alţii care nu erau la fel de încântaţi de influenţa nefastă a Illuminati-lor. În 1800, John Quincy Adams, cel care pusese bazele lojilor masonice din New England, îi scria colonelului William L. Stone, alt mason celebru la acea vreme, că Thomas Jefferson este un agent al Illuminati-lor, care are misiunea de a se infiltra în lojile masonice americane. De altfel, în 1883, Quincy Adams va publica o lucrare intitulată „Scrisori despre instituţia masonică” (Letters on the masonic institution) în care face dezvăluiri despre omorârea ritualică a căpitanului William Morgan.
În 1789, John Robinson avertiza şi el că mai mulţi agenţi ai Illuminati-lor lui Weishaupt pătrunseseră în lojile masonice americane. Acelaşi avertisment venea pe 19 iulie 1789, imediat după evenimentele din Franţa, şi din partea lui David Papen, preşedintele Universităţii Harvard. Acesta le vorbea studenţilor săi despre influenţa dezastruoasă a Illuminati-lor asupra politicii şi religiei americane.
Declaraţia masonică de independenţă
Războiul de independenţă, prin care cele 13 colonii nord americane urmăreau să se desprindă de Marea Britanie, a început în aprilie 1775 şi a durat până în 1783, când a fost încheiat Tratatul de la Paris. Generalul francez Lafayette, cel care în acest război a ajutat America împotriva englezilor, era mason. Majoritatea comandanţilor şi generalilor armatei americane continentale erau masoni, membri în aşa-numitele loji militare. „Boston Tea Party” – incendierea în 1773 a unui vas comercial britanic, în semn de protest faţă de impozitele prea mari impuse de Marea Britanie – a fost plănuită la taverna Dragonul Verde, unul din locurile predilecte de întâlnire al masonilor.
Francmasonii au ocupat poziţii cheie nu doar în teatrul de război, ci şi în momentul semnării Declaraţiei de independenţă, prin care s-au pus practic bazele noului stat american. Textul acesteia fusese scris în principal de Thomas Jefferson, mason şi agent al Illuminati-lor din Bavaria. Din Comitetul numit de Congresul continental pentru redactarea acestui document mai făceau parte Benjamin Franklin şi Robert Livingston, masoni recunoscuţi. John Hancock, preşedintele Congresului care a aprobat declaraţia pe 4 iulie 1776, era şi el mason.
Benjamin Franklin devine mason în 1731 în loja St. John din Philadelphia, una din primele constituite pe teritoriul Americii. Va publica apoi în ziarul său, Gazeta de Pensilvania, articole de propagandă masonică. Ajunge Mare Maestru al lojii St. John şi în 1749 este numit Mare Maestru al provinciei Pensilvania. În acelaşi an publică prima carte masonică din SUA, o ediţie a Constituţiilor lui Anderson, document considerat un fel de biblie a masoneriei engleze.
În 1757, este trimis în Anglia ca reprezentant al statului Pensilvania pentru a protesta împotriva familiei Penn, proprietarii coloniei. Va rămâne cinci ani la Londra, perioadă în care intră în legătură cu Sir Francis Dashwood. Acesta pusese bazele unei societăţi secrete para-masonice, numită iniţial „Frăţia Sfântului Francisc din Wycombe” sau „Ordinul Cavalerilor din Wycombe”, dar care va fi mai cunoscută sub al doilea nume al său : „Clubul focul iadului” (Hell Fire Club). Franklin va petrece mult timp la castelul lui Dashwood din West Wycombe, unde erau organizate ritualurile satanice ale Hell Fire Club.
În 1770 pleacă în Franţa ca ambasador al coloniilor americane, dar şi pentru a stabili relaţii cu masonii francezi şi a aduna de la aceştia fonduri cu care cumpără arme pentru rebelii americani. În timpul unei alte vizite făcute în Franţa, în 1778, devine membru în loja Nouă Surori din Paris, din care mai făceau parte şi Voltaire, Danton, Camille Desmoulins, Lafayette.
Benjamin Franklin este cunoscut şi drept autor al unui desen publicat în 1754 în Gazeta de Pennsilvania şi având ca titlu „Alătură-te sau mori”. Atât sloganul cât şi simbolismul şarpelui tăiat în bucăţi, fiecare din ele reprezentând câte una din cele 13 colonii, indică inspiraţia malefică, chiar dacă la acea vreme ele au fost privite doar ca un îndemn la uniune.
George Washington, primul preşedinte mason al SUA
George Washington a devenit preşedinte al SUA în aprilie 1789. Intrase în masonerie în noiembrie 1752 în loja Fredericksburg din Virginia (azi nr. 4 în nomenclatorul masonic american). În decembrie 1788, devenise Mare Maestru al lojii Alexandria (n. 22) din acelaşi stat. El va reuşi performanţa de a fi concomitent Mare Maestru, conducător de lojă şi preşedinte al Statelor Unite.
Ceremonia de investitură a primului preşedinte american este condusă de Robert Livingston, Mare Maestru al Marii Loji a statului New York şi de generalul mason Jacob Morton. Washington este însoţit pe estradă de un alt mason, generalul Morgan Lewis. Preşedintele depune jurământul utilizând o biblie masonică, din colecţia primei loji constituite în SUA, St. Johns din New York (azi nr. 1). Va deveni apoi o tradiţie ca preşedinţii americani să-şi depună jurământul de investitură pe Biblia lui Washington.
În 1791 el alege oraşul care îi va purta numele, drept capitală a SUA şi îl însărcinează pe inginerul francez Pierre Charles L’Enfant, şi el mason, cu desenarea planului. Complexul care va găzdui până în zilele noastre preşedinţia şi Congresul american va fi construit, conform unei geometrii masonice, în jurul Capitolului. Imensul Obelisc ridicat în onoarea sa este un monument masonic şi are la bază simbolul compasului şi echerului, emblema masoneriei. În 1793 Washington pune piatra de temelie a clădiri Capitolului în cadrul unei ceremonii în care el însuşi şi toţi participanţii poartă şorţuri şi însemne masonice.
La moartea lui, în 1799, are parte de funeralii masonice. Pe pereţii monumentului ridicat pentru el la Alexandria, Virginia, numit Memorialul Masonic Naţional George Washington, este inscripţionat un fragment dintr-un discurs al său :
„Fiind convins că numai aplicarea principiilor pe care este fondată fraternitatea masonică poate duce la prosperitatea publică şi la virtutea privată, voi fi mereu fericit să promovez interesele acestei societăţi şi să fiu recunoscut de ea drept un Frate.”
O lungă listă de preşedinţi masoni
Al treilea preşedinte, Thomas Jefferson a fost mason şi membru al Illuminati-lor din Bavaria. El fusese iniţiat în masonerie în loja Charlottesville (nr. 90). Numele său apare în minutele mai multor întruniri ale acestei loje. Thomas Jefferson mai făcea parte şi din loja Nouă Surori din Paris şi din „Ordinul Albinelor”, organizaţie secretă satelit a Illuminati-lor din Bavaria. Doi dintre vicepreşedinţii din timpul mandatului său au fost masoni : Aaron Burr (vicepreşedinte între 1801 şi 1805) era mason şi membru al Clubului Focul Iadului, iar George Clinton (vicepreşedinte între 1805 şi 1809) era mason şi membru al Illuminati-lor.
Al patrulea preşedinte, James Madison, intrase în masonerie în loja Hiram (nr. 59) din Westmoreland County, Virginia. Masonul George Clinton a fost vicepreşdinte şi în timpul mandatului său, între 1809 şi 1812.
Al cincilea preşedinte, James Monroe, intrase în masonerie încă de la vârsta de 18 ani şi făcea parte din loja Williamsburg (nr. 6) din Virginia. James Monroe este unul din strămoşii preşedintelui Richard Nixon.
Al şaptelea preşedinte, Andrew Jackson, intrase în masonerie în loja Harmony din Tennessee. Între 1822 şi 1823 a fost ales Mare Maestru al statului Tennessee.
Al 11-lea preşedinte, James Knox Polk, intrase în masonerie în loja Columbia (nr. 31) din Tennessee.
Al 15-lea preşedinte, James Buchanan, era membru în loja nr. 43 din Lancaster, Pensilvania şi a fost Mare Maestru adjunct al Marii Loji din Pensilvania.
Al 16-lea preşedinte, Abraham Lincoln, nu a fost francmason. La scurtă vreme după ce a ajuns preşedinte el a depus însă o cerere de intrare în masonerie pentru loja Tyrian din Springfield. Ulterior şi-a retras cererea, motivând acest lucru prin faptul că vedea o incompatibilitate între apartenenţa sa la masonerie şi funcţia pe care o deţinea în stat. A anunţat loja că după ce nu va mai fi preşedinte va reveni cu cererea. După cum se ştie, Lincoln a fost asasinat.
Al 17-lea preşedinte, Andrew Johnson, era membru în loja Greeneville (nr. 119) din Tennessee şi ajunsese până la gradul de cavaler templier în ritul scoţian. Ceremonia prin care a primit iniţierea în acest grad în 1867 a fost organizată chiar la Casa Albă.
Al 20-lea preşedinte, James Abram Garfield, intrase în masonerie în loja Columbus (nr. 30) din Ohio.
Al 25-lea preşedinte, William McKinley, era membru în loja Hiram (nr. 21) din Winchester, Virginia. La moartea sa, sicriul a fost escortat de 2000 de cavaleri templieri îmbrăcaţi în ţinută de gală.
Al 26-lea preşedinte, Theodore Roosevelt, a devenit mason în loja Matinecock (nr. 806) din Oyster Bay, New York. În 1901 el a ajuns Mare Maestru al Marii Loji a statului New York. Theodore Roosevelt nu a fost doar preşedinte al SUA, ci şi guvernator al statului New York şi vicepreşedinte în al doilea mandat al lui McKinley.
Al 27-lea preşedinte, William Howard Taft, a fost preşedinte al Curţii Supreme de justiţie din 1921-1930 şi era mason într-o lojă din Ohio.
Al 29-lea preşedinte, Warren Gamaliel Harding, intrase în masonerie în loja Marion, (nr.70) din Ohio. Până să ajungă preşedinte nu a primit niciun alt grad Masonic, apoi a ajuns rapid la gradul 7, Royal Arch şi a devenit membru Shrine.
Al 32-lea preşedinte, Franklin Delano Roosevelt, făcea parte din loja Holland (nr. 8) din New York. Ajuns până la gradul 32 din Ritul scoţian şi membru Shrine din 1930, Roosevelt ştia foarte bine că masoneria trage firele evenimentelor politice, atunci când afirma: „În politică, nimic nu este accidental. Dacă ceva se petrece, puteţi pune pariu că a fost plănuit dinainte.”
Al 33-lea preşedinte, Harry S. Truman, intrase în masonerie în loja Belton (nr. 450) din Missouri. În 1911 mai mulţi fraţi au părăsit loja Belton şi au fondat o alta, loja Grandview (nr. 618), pe care Truman a fost ales să o conducă. În 1940, a fost ales Mare Maestru al Marii Loji a statului Missouri. În 1945 a primit gradul 33 în ritul scoţian. A fost numit Mare Maestru onorific al Consiliului Internaţional Suprem al ritului scoţian, Ordinul de Molay. În 1972, înmormântarea sa a fost primul serviciu funerar masonic difuzat de televiziunile din toată lumea.
Al 36-lea preşedinte, Lyndon Baines Johnson, a intrat în masonerie în loja Johnson City (nr. 561) din Texas. În 1973, când a devenit membru al Congresului, el a declarat că nu mai doreşte să primească şi următoarele grade în masonerie.
Al 38-lea preşedinte, Gerald R. Ford, intrase în masonerie în loja Malta (nr. 405) din Michigan şi apoi fusese avansat maestru într-o lojă mai mare din Washington D.C., Columbia (nr. 3).
Al 40-lea preşedinte, Ronald Reagan, a fost membru Shrine, iar în februarie 1988, Marea Lojă din Washignton D.C. l-a numit membru de onoare al Ritului Scoţian.
Se observă că la începuturi, apartenenţa cuiva la conspiraţia masonică era evidentă întrucât exista doar o singură grupare de acest gen. Pe măsură ce ne apropiem de perioada contemporană, au apărut tot mai multe organizaţii para-masonice, think-tankuri, organizaţii secrete sau grupuri care urmăresc instaurarea Noii Ordini Mondiale. Preşedinţii moderni fac parte din majoritatea dintre ele, la fel ca şi persoanele din cabinetele lor cum ar fi consilierii prezidenţiali, miniştrii sau secretarii de stat.
Despre al 42-lea preşedinte, Bill Clinton, se ştie că face parte din gruparea masonică De Molay, că din 1989 este membru al Consiliului pentru Relaţii Externe (CRE), membru la al Comisiei Trilaterale şi al Grupului Bilderberg.
Despre al 43-lea preşedinte, George W. Bush se ştie că este membru al grupării masonice satanice Skull&Bones. Despre proaspăt alesul preşedinte american, cel de-al 44-lea, Barack Obama se vehiculează deja ideea că are gradul 32 în Ritul Scoţian şi că a fost iniţiat în francmasoneria Prince Hall.
http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=5715
…cind au venit in Romania dupa asasinarea ceusestilor, de fapt au venit sa-si mai adauge o colonie!
…oare de ce nu am stiut noi romanii toate acste lucruri din timpul lui ceasaca?
Este pentru ca si ceasca a fost sluga lor?; Lacustelor Mondiale?
…tare m-ar mai interesa raspunsul!
Eu am inceput sa pun „botul” pe istoria adevarata dupa virsta de 50 DE ANI! Si ca mine, alte milioane de romani habar NU au ce se intimpla in zilele noastre!
Ceaușescu nu a fost sluga nimănui, dar era conștient că poziția sa este fragilă, că poate fi oricând înlăturat prin trădare! A căutat în permanență oameni de încredere cu care să se înconjoare… Din păcate, mulți care puteau să-i fie alături s-au dat deoparte, neștiind cât era Ceaușescu de sincer!
Ceausescu a fost mason!
Loja din care a fãcut parte chiar si Ceausescu este celebra lojã italianã Propaganda Due. El a fost sustinut atâta timp cât a fãcut jocurile francmasoneriei în România. În 1988, Ceausescu a avut senzaþia cã este suficient de puternic si cã poate sã se opunã lojilor francmasonice din care fãcea parte. si a angrenat un proces destul de dur pentru poporul român, prin care el urmãrea sã înapoieze întrega datorie pe care românii o aveau de la bãncile mondiale francmasonice. Fondul Monetar Internaþional este o asemenea bancã. si chiar a reusit într-adevãr sã înapoieze, dar prin aceasta a deranjat foarte tare pe sefii francmasoni mondiali. Pentru cã el dãdea un exemplu pe care francmasonii îl considerau a fi rãu. În felul acesta si alte popoare puteau deveni independente, nu mai depindeau de Fondul Monetar Internaþional. Si atunci el a fost condamnat la moarte, iar printre cei care au realizat aceastã asasinare a lui s-au aflat mai mulþi francmasoni. De altfel, în jurãmântul pe care îl fac francmasonii în momentul când intrã în Francmasonerie, se specificã faptul cã atunci când vei trãda, ti se va smulge limba, ti se vor scoate ochii, aspect care e inclus în fiecare legãmânt francmasonic pe care cineva îl face în orice tarã a planetei,,.
Omul Treaz
Ceaușescu mason?! Înseamnă că nu cunoașteți nici unul dintre cei doi termeni ai ecuației!
@ DACICUS :
Așa e, faptul ca Ceaușescu a fost genul de lider independent și nu s-a lăsat dominat nici măcar de suzeranul (oficial) direct URSS, i-au adus pieirea, rambursarea datoriilor și exemplul arătat lumii (de care pomeniți), fiind motivul adiacent.
„Ceaușescu a fost mason”
…Cel puțin privind apartenența la „Propaganda Due” am îndoieli, această lojă fiind legată de Bilderberg și de brațul său armat (NATO – Rețeaua Gladio), responsabile (alături de CIA și Mossad) de atentatul de la gara Bologna din 1980 – 85 de morți, 200 de răniți…
Potrivit cărții lui Valentin Tirca – Evanghelia după regele agatîrș http://tinyurl.com/lmnck26 ,
« Stoparea pentru moment a intereselor francmasoneriei și Vaticanului în Agartha-România s-a produs după declanșarea celor două „războaie mondiale”, și ajungerea la putere în România a lui Nicolae Ceaușescu, sprijinit de către Cavalerii Templieri în asociere cu Cavalerii Ordinului Dragonului. »
http://www.crestinortodox.ro/secte-culte/ordinul-dragonului-123028.html
Autorul mai pretinde că Ceaușescu s-ar trage din linia Basarabilor… Speculație ? Adevăr ?
NU s-au dat deoparte! Au fost dati deoparte, adica n-au fost lasati sa se apropie de Ceausescu!
Ion Coja
Ceausescu mason, membru al lojei P2. De ce va mira, domnule Coja? Vi se pare o imposibilitate? Nicolae Ceausescu, pe masura ce a capapat o tot mai mare incredere in puterea ce o detinea,ceva mai tarziu s’a desprins de P2.
Dumnezeu sa’l ierte!
Diogene
Iar URSS-ul de cine era dirijat?
Cum considerati! Putem gasi o diversitate de cauze. Totusi, plata datoriilor externe este o cauza a cauzelor pentru negustorii de popoare, mai presus decat interesele oricarui stat ori a unui conducator de stat. Asta’i doare foarte tare. Este una din parghiile principale de dominare a unui stat. Chiar parghia principala.
Cavalerii de Malta… Bine, bine, dar acest ordin este si el masonic!
I-a uitati aici si in Franta se lucreaza la regionalizare .Campanie UE . Sint tare curios daca si francezilor le vor introduce modelul ,nord vest ,sud est ,in loc de Provence ,Aquitaine ,Alsace …!? http://www.francetvinfo.fr/politique/reforme-territoriale/l-assemblee-nationale-adopte-la-nouvelle-carte-de-france-a-13-regions_654001.html
Multumim!
Paradoxul UE: desfiintarea statelor nationale, faramitarea lor, slabirea puterilor nationale, facilitand drumul ratacirii spre cosmarul guvernului mondial si al regelui lumii.
Daca scoateti Sionismul din Masonerie numai ramine nimic !
Un alt evreu demn de respectul intregii umanitati, Eliyahu Rips.
Codul Bibliei
„Iar tu Daniele, ţine ascunse cuvintele şi pecetluieşte cartea până la sfârşitul lumii.”
Daniel, 12:4.
Cercetările unor oameni de ştiinţă au confirmat, în ultimii ani, o ipoteză (de altfel mai veche, dar nedemonstrată) care susţinea că în Biblie există inclus, alături de informaţiile spirituale evidente şi un anumit cod secret care poate dezvălui evenimente care au avut loc cu mii de ani după ce a fost scrisă Biblia.
Codul biblic a fost descoperit în versiunea originală a Bibliei, în limba ebraică, în Vechiul Testament.
Cel care a descoperit codul biblic este Dr. Eliyahu Rips, care este la ora actuală unul din cei mai mari experţi din lume în teoria grupurilor, un domeniu al matematicii care stă labaza fizicii cuantice.
Eliyahu Rips este un om modest. El are, mai mereu, tendinţa de a acorda altora meritul pentru propriile sale realizări,astfel încât la prima vedere nimeni nu ar bănui că de fapt el este un matematician de renume mondial. Majoritatea ziariştilor care l-au văzut au fost tentaţi să susţină că descoperirile sale nu au nimic de luat în seamă. Descoperirea lui Rips a fost însă confirmată de matematicieni de renume de la Harvard, Yale şi Universitatea Ebraică.
Acest cod a fost verificat, de asemenea, şi de un specialist în cifruri şi coduri de la Ministerul Apărării al SUA şi a mai trecut cu succes trei expertize efectuate de specialişti la care a făcut apel o importantă revistă de matematică din SUA.
Teoria legată de codul biblic a devenit mai cunoscută în mass-media şi a fost luată mai în serios, abia după un tragic eveniment prezis cu ajutorul codului şi care, datorită faptului că nu a fost luat în seamă de persoana direct vizată, s-a adeverit mai apoi, din păcate.
Iată derularea evenimentelor: la 1 septembrie 1994,ziaristul american Michael Drosnin a plecat la Ierusalim pentru a-i înmâna lui Ytzhak Rabin următoarea scrisoare:
„Un matematician israelian a descoperit în Biblie un cod secret care pare să dezvăluie amănunte ale unor evenimente care au avut şi au loc la sute şi mii de ani după ce a fost scrisă Biblia.
Motivul pentru care vă aduc la cunoştinţă acest fapt este acela că singura dată când numele dumneavoastră complet, Ytzhak Rabin, apare în Biblie, el este intersectat de expresia „criminal va asasina”. Faptul n-ar trebui tratat cu indiferenţă, deoarece atât asasinarea lui Anwar el-Sadat, cât şi atentatele cărora le-au căzut victime John şi Robert Kennedy sunt, de asemenea, codificate în Biblie.
Cred că sunteţi într-un real pericol, dar acest pericol poate fi evitat.”
La 4 noiembrie 1995, a venit cumplita adeverire: un glonţ în spate, tras lui Yitzak Rabin, de către un om care se credea investit cu o misiune divină. Aceasta era o crimă codificată în Biblie acum peste 2000 de ani.
Acelaşi ziarist – Michael Drosnin – a mai urmărit să-l avertizeze pe şeful Cartierului General al Serviciului de Contrainformaţii al Israelului despre războiul din Golf şi de
intenţia Irak-ului de a lansa rachete asupra Tel-Aviv-ului. Rips îi arătase ziaristului o secvenţă din codul biblic unde cuvintele „Hussein”, „Scud” şi „rachetă rusească” apăreau codificate împreună.
De asemenea „Hussein a ales o zi” era o expresie ce apărea în acea secvenţă. Aprofundând căutările în acest sens, Rips a găsit în cod „foc în 3 Şevat” – dată din calendarul ebraic ce corespundea zilei de
18 ianuarie 1991. Aceasta a şi fost ziua în care Irak-ul a lansat prima rachetă Scud împotriva Israelului confirmând datele oferite de cod. La întrebarea lui Drosnin „Cine poate şti cu 3000 de ani înainte că va fi un război în Golf, ca să nu mai vorbim de lansarea unei rachete împotriva Israelului pe 18 ianuarie?”, Rips a răspuns foarte tranşant: „Dumnezeu!”.
După aceste evenimente prezise de cod şi mai apoi adeverite, Michael Drosnin declara următoarele: „În mod cât se poate de limpede, codul nu este la fel ca profeţiile lui Nostradamus, nu este ceva de genul „o stea se va arăta pe cer de la Răsărit şi un mare rege va cădea” cuvinte ce pot fi interpretate ulterior, astfel încât să corespundă oricărui eveniment care se petrece în realitate. Nu, aici este vorba de detalii la fel de precise ca acelea din ştirile transmise de CNN, toate acestea fiind descoperite înainte ca evenimentul să se producă.”
Teoria lui Rips despre codul biblic consideră Biblia ca o gigantică grilă de cuvinte încrucişate. Pentru a găsi codul, Rips a eliminat toate spaţiile dintre cuvinte şi a transformat întrega Biblie originală într-un şir continuu de litere, cuprinzând 304.805 caractere. Informaţiile sunt obţinute prin selectarea a fiecărei a N-a literă, unde N are o valoare precisă şi corespunzător aleasă – de exemplu: 4,5,12,18,etc. Un exemplu foarte simplu ar fi următorul: avem propoziţia „Cum să obţii date.”, pe care o compactăm şi ea devine „cum să obţii date” din care vom selecta, începând cu prima, fiecare a cincea literă: „cum să obţiidate” şi rezultă astfel cuvântul „cod”.
Cu ajutorul unui calculator, sunt căutate în această matrice formată de textul biblic adus în forma descrisă mai sus, cuvinte şi fraze ascunse de codurile de intervale. Se începe de la prima literă a Bibliei şi se caută pentru fiecare secvenţă de intervale posibilă cuvintele pe care noi le solicităm, care sunt descifrate cu intervale de una, două, trei litere, ş.a.m.d. până la câteva mii. Apoi se repetă aceeaşi operaţie de căutare începând de la cea de-a doua literă şi continuând astfel până la ultima literă a Bibliei. După ce găseşte cuvântul-cheie, calculatorul începe să caute informaţii asociate aflate cât mai aproape de acesta. Astfel, de exemplu, unde a fost găsit numele Rabin, se aflau alături şi alte date: Amir (care s-a dovedit ulterior a fi chiar numele asasinului), Tel Aviv, anul ebraic 5756 care începea în septembrie 1995, toate aceste informaţii reale fiind codificate în acelaşi pasaj.
Primul indiciu modern al codificării Bibliei a fost găsit, cu peste cincizeci de ani în urmă, de către H. M. D. Weissmandel, un rabin din Praga. Acesta observase că, dacă sărea cincizeci de litere, şi apoi alte cincizeci şi apoi alte cincizeci, găsea cuvântul „Tora”, înscris la începutul „Genezei”. De asemenea , observase că aceeaşi secvenţă de intervale ortografia din nou cuvântul „Tora” în „Ieşirea”, „Numerii” şi „Deuteronom”. Weissmandel nu a dat niciodată această descoperire publicităţii. Discipolii săi au publicat însă, ulterior, o carte cu tiraj limitat „Torat Hemed”, în 1958, în care se făcea pe scurt referire la cercetările rabinului Weissmandel în legătură cucodul, pe care acesta le efectuase în perioada premergătoare celui de-al doilea război mondial. Unul dintre aceşti discipoli, rabinul Azriel Tauber, a relatat că în acei ani, dinaintea apariţiei calculatoarelor, Weissmandel transcrisese întregul text al Torei pe fişe cuprinzând câte 100 de litere, dispuse pe 10 rânduri de câte 10 litere, şi apoi căutase cuvinte ortografiate cu litere aflate la intervale echidistante.
Primul savant modern, omul care a înţeles mecanica sistemului nostru solar şi a descoperit forţa gravitaţiei, Sir Isaac Newton, era şi el încredinţat de faptul că în Biblie există un cod secret care dezvăluie viitorul. Newton a învăţat ebraica şi a urmărit aproape jumătate din viaţă să descopere acest cod. Isaac Newton considera acest cod mult mai important decât legea atracţieiuniversale.
J. M. Keynes, biograful lui Newton, susţine că acest cod biblic a fost o obsesie pentru marele savant. Când Keynes a văzut documentele lui Newton a avut un şoc: cea mai mare parte a lucrărilor lui Newton nu se refereau aşa cum se aştepta el, la matematică sau la astronomie ci la teologie esoterică. Acele scrieri dezvăluiau faptul că marele fizician era încredinţat că în Biblie era ascunsă o profeţie
a istoriei omenirii. Newton avea certitudinea că Biblia, de fapt chiar întregul univers, era o criptogramă alcătuită de Dumnezeu, pe care el voia să o descifreze.
Newton nu a reuşit însă să descopere acest cod. Munca sa nu a dat nici un rezultat, oricare au fost formulele matematice aplicate. Descoperirea care i-a scăpat lui Newton a fost făcută de Eliyahu Rips, pentru că matematicianul israelian dispunea de un instrument esenţial pe care Newton nu-l avea: un calculator. Se pare că textul ascuns al Bibliei a fost codificat cu un fel de „zăvor” temporizat, care nu a putut fi deschis până la descoperirea calculatorului.
Cu tot scepticismul unor matematicieni, nimeni nu a putut găsi vreo eroare în demonstraţia matematică. Nimeni nu a putut să infirme cu argumente solide faptul uluitor că Biblia era codificată şi că dezvăluia evenimente care ulterior s-au petrecut după descrierea ei.
Unii oameni de ştiinţă, mai convenţionalişti, nu au acceptat codul. Un astfel de exemplu a fost cel al lui Avraham Hasofer, care a atacat codul biblic înainte ca Rips să fi publicat demonstraţia matematică. Hasofer a argumentat că este posibil ca anumite tipuri de configuraţii să existe în orice ansambluri mari de date.
La atacul lui Hasofer, Rips a replicat că este posibil ca, de exemplu, să găseşti într-un ansamblu de date suficient de mare numele lui Saddam Hussein. Dar este aproape imposibil să găseşti termenii „Scud”, „rachetă rusească” precum şi data declanşării războiului, în acelaşi loc, dezvăluite într-un mod anticipat.
Nimeni nu poate înţelege încă, modul în care a fost creat codul. Toţi oamenii de ştiinţă care au constatat realitatea codului biblic, sunt de acord cu faptul că nici cele mai rapide calculatoare de care dispunem în ziua de astăzi şi nici toate computerele de pe pământ lucrând împreună n-ar fi putut să codifice Biblia, aşa cum a fost ea codificată acum trei mii de ani în urmă. Rips declara că:”Este vorba de o minte care depăşeşte cu mult orice imaginaţie a noastră. Informaţia inclusă în cod este probabil infinită.”
Nimeni nu ştie dacă, nu cumva, fiecare dintre noi, cu tot trecutul şi viitorul său, figurează în vreun cod de nivel superior şi încă necunoscut al Bibliei şi dacă aceasta nu este într-adevăr o „Carte a Vieţii”. Toţi marii conducători ai lumii din timpul celui de-al doilea război mondial – Roosvelt, Churchill, Stalin, Hitler – sunt menţionaţi în cod. America, „revoluţie” şi anul 1776 apar la un loc. Napoleon este codificat alături de Franţa dar şi de Waterloo şi Elba.
„Când am folosit un calculator, am dat lovitura”, relatează Rips. El a povestit că a găsit mult mai multe cuvinte codificate decât prevedea domeniul statisticii în virtutea „legiilor hazardului”, iar atunci a fost cel mai fericit moment din viaţa sa.
Rips a elaborat un model matematic complex care, atunci când a fost implementat pe un program de calculator, a confirmat faptul că Vechiul Testament este, într-adevăr, codificat. Rips s-a împotmolit însă în drumul spre „victoria finală”, care trebuia să fie o metodă simplă şi elegantă de a dovedi realitatea codificării Bibliei. Pentru a reuşi, a fost ajutat de fizicianul israelian Doron Witzum, care a completat modelul matematic.
În rezumatul de pe pagina de deschidere a referatului asupra experimentului lor iniţial, intitulat „Secvenţe de litere echidistante în Geneză” se menţiona: „Analiza indică faptul că în textul „Genezei” sunt intercalate informaţii ascunse sub forma unor secvenţe de litere echidistante. Rezultatul este semnificativ în proporţie de 99,998%”. Rips şi colegii lui căutaseră numele a 32 de mari învăţaţi, înţelepţi, din epoca biblică până în vremurile moderne, pentru a determina dacă numele şi datele calendaristice ale naşterii şi morţii lor erau codificate în prima carte a Bibliei. Pe de altă parte, căutaseră aceleaşi nume şi date şi în traducerea ebraică a romanului „Război şi pace”, al lui Tolstoi, precum şi în alte două texte originale ebraice. În Biblie, numele şi datele erau codate laolaltă, pe când în „Război şi pace” şi în celelalte două cărţi, nu.
Probabilitatea ca informaţiile codificate să apară datorită unor coincidenţe accidentale s-a dovedit, în cele din urmă, a fi de 1 la 10 milioane. În cadrul experimentului său final, Rips a luat cele 32 de nume şi 64 de date şi le-a amestecat în 10 milioane de combinaţii diferite, astfel încât 9 999 999 dintre ele să nu corespundă şi doar osingură combinaţie să fie corectă. Apoi a efectuat o verificare pe calculator, pentru a vedea care dintre cele 10 milioane de combinaţii dădea cel mai bun rezultat şi a constatat că numai în Biblie numele şi datele corecte apăreau împreună. „Nici una dintre combinaţiile aleatorii nu era corectă. Rezultatele erau 0 contra 9 999 999 sau, altfel spus, 1 la 10 milioane.”
Astfel de experimente, cum este cel descris anterior au mai fost realizate folosind şi alte opere literare cum ar fi „Crimă şi pedeapsă”, de Dostoievski, un text ce cuprinde 304.805 litere, fiind deci comparabil cu şirul de litere din Biblie. Aici numele Yitzac Rabin nu apărea deloc, în nici o secvenţă de intervale. Alte nume codificate în Biblie, cum ar fi Shakespeare sau Kennedy apăreau şi aici. Cu toate acestea, în timp ce în Biblie cuvintele ce apăreau după numele lui Kennedy erau „va muri”, iar oraşul Dallas era codificat în acelaşi pasaj, în „Crimă şi pedeapsă” nu apărea nici un fel de asociaţie logică. La fel, „Shakespeare” apărea o singură dată în romanul lui Dostoievski, dar nicidecum asociat cu numele unor opere ale sale cum apare acesta în Biblie.
„Distincţia dintre prezent, trecut şi viitor este doar o iluzie, oricât ar fi de persistentă.” Albert Einstein, 1955 codificări şi în alte scrieri l-au ajutat pe Rips să-şi susţină teoria, şi să concluzioneze: „Fireşte că dacă s-ar căuta suficiente exemple într-o altă carte, s-ar găsi până la urmă unele cuvinte asociate logic sau apărând la un loc. Dar numai în Biblie apar informaţii asociate în mod constant şi coerent. Nimeni nu a descoperit nimic asemănător în nici o altă carte, în nici o traducere şi în nici un alt text ebraic original, cu excepţia Bibliei.”
Un criptograf veteran de la strict secreta National Security Agency din SUA, Harold Gans era sigur că putea dovedi falsitatea demonstraţiei realizată de Rips pentru codul biblic. Gans a realizat propriul său program de calculator şi a refăcut căutările făcute de Rips în codul biblic, în legătură cu datele despre cele 32 de personalităţi care apăreau codificate în Biblie. Spre marea uimire a lui Gans, informaţiile existau: datele la care se născuseră şi muriseră acele personalităţi, erau codificate în Biblie împreună cu numele lor. Lui Gans nu i-a venit să creadă, dar tot mai era convins că nu există nici un cod în Biblie. Astfel, el a hotărât să caute şi alte informaţii în legătură cu cele 32 de personalităţi care apăreau codificate în Biblie, în speranţa că va găsi ceva cu care să dea la iveală falsul din experimentul lui Rips, eventual chiar şarlatania matematicianului israelian. Gans a pornit de la ipoteza că, dacă există un cod adevărat, atunci el ar trebui să conţină şi informaţii exacte despre localităţile unde s-au născut cele 32 de persoane codificate. După aproximativ 400 de ore de căutări, Gans a verificat concordanţa celor 32 de nume cu localităţile lor natale. În plus, Gans a mai realizat o căutare asemănătoare pentru alte 34 de personalităţi cunoscute, pentru care a verificat concordanţa nume-loc de naştere,
iar rezultatul a fost exact. Concluzia lui Gans a fost că în Biblie sunt codificate informaţii despre trecut şi viitor într-un mod care exclude din punct de vedere matematic, orice coincidenţă, iar acest gen de informaţii nu se găsesc în nici un alt text. După spusele lui Gans, experimentele pe care le-a realizat în legătură cu codul Bibliei l-au transformat dintr-un ateu convins într-o peroană profund religioasă.
Rips şi Wiztum au prezentat articolul lor uneia dintre cele mai importante reviste americane de matematică, „Statistical Science”. Mai mulţi matematicieni care lucrau pentru acea revistă au verificat demonstraţia matematică ce susţine existenţa codului. Teoria codului Bibliei a trecut cu succes şi toate aceste teste, fiind astfel acceptată de „Statistical Science”.
În continuare vă prezentăm unele exemple de personalităţi marcante ce apar codificate în Biblie, precum şi menţiunile despre acestea pe care le oferă codul. Homer apare codificat ca fiind „poet grec”; Shakespeare apare codificat ca „reprezentant pe scenă”, alături fiind codificate şi unele opere a lui: „Hamlet” şi „Macbeth”. Şi Beethoven şi Bach apar codificaţi în Biblie, pentru fiecare apărând menţiunea „compozitor german”. Mozart apare şi el în cod alături de cuvintele „compozitor” şi „muzică”, iar Rembrant este codificat „pictor olandez”.
Fiecare progres al tehnologiei moderne a fost înregistrat în codul biblic. Fraţii Wright apar codificaţi alături de cuvântul „avion”, Edison este codificat cu „electricitate” şi „bec electric”, iar Marconi este codificat cu „radio”. Newton apare codificat cu „gravitaţie”. După cum am menţionat anterior, Newton intuia existenţa unui cod ascuns în Biblie, pe care însă nu l-a aflat; codul însă, „ştia” de Newton, deoarece, în codul biblic, alături de expresia „codul Bibliei” apare şi numele lui Newton.
Einstein apare codificat în Biblie doar o singură dată.
Enunţul „s-a prezis o persoană cu mintea ageră” apare în acelaşi loc. Cuvântul „ştiinţă”, peste care se suprapune expresia „o nouă şi excelentă înţelegere” intersectează numele savantului. Şi chiar deasupra lui „Einstein”, textul ascuns menţionează „el a răsturnat realitatea prezentă”. Teoria relativităţii, principala descoperire a lui Einstein, este de asemenea codificată. Este posibil ca şi teoria „câmpului unificat” să fie codificată în Biblie. Împreună cu numele lui Einstein, în matricea în care figurează unica lui menţiune, împreună cu teoria relativităţii, codul oferă şi indiciul „adăugaţi o a cincea parte”, lucru pe care l-a urmărit şi Einstein în studiile sale despre „a cincea forţă”.
În iulie 1994, lumea a asistat la cea mai mare explozie observată în sistemul nostru solar. O cometă a supus planeta Jupiter unui bombardament echivalent cu forţa a peste un miliard de megatone generând globuri incandescente de mărimea Pământului. Coliziunea cometei cu Jupiter este codificată de două ori în Biblie, o dată în Geneza şi o dată în Isaia. Cometa „Shoemaker – Levy”, apare de ambele dăţi cu numele complet – numele astronomilor care au descoperit-o în 1993, iar impactul cu Jupiter este codificat aproape ca o reprezentare grafică. În codul Bibliei, numele cometei şi numele planetei Jupiter se intersectează de două ori, iar data impactului era menţionată anticipat: 16 iulie. Astfel, evenimentul pe care astronomii fuseseră în măsură să-l prevadă doar cu câteva luni înainte de a se produce, a fost prezis în codul Bibliei cu 3000 de ani înainte de a avea loc.
Despre ocuparea Tibetului de către chinezi, în codul biblic apare „Şi i-a pus sub pază în temniţă”, expresie care intersecteză cuvântul „Tibet”.
Marea criză economică prin care a trecut SUA, în 1929, este codificată împreună cu prăbuşirea pieţei bursiere. „Colaps economic” şi „criză” apar laolaltă în Biblie, alături de cuvântul „acţiuni”. Anul în care s-a declanşat criza, 1929 – adică 5690 în calendarul ebraic – este codat în acelaşi pasaj. Un alt eveniment bulversant petrecut pe scena politică a Statelor Unite, căderea lui Richard Nixon în urma afacerii Watergate, este de asemenea codificat în Biblie. „Watergate” apare împreună cu „Nixon” şi cu anul în care acesta a fost silit să demisioneze – 1974. În pasajul în care a fost codat „Watergate”, textul codat al Bibliei formează o întrebare: „Cine este el? Preşedinte, dar a fost alungat.”
De asemenea, cu şase luni înaintea alegerilor pentru preşedinţia SUA din 1992, codul a dezvăluit alegerea lui Clinton. Alături de „Clinton” apărea viitorul său titlu: preşedinte”.
Aselenizarea primei nave pământene pe Lună este codificată şi ea în Biblie. „Om pe lună” apare în cod împreună cu „navă spaţială” şi „Apollo 11”. Până şi data la care Neil Amstrong a făcut primul pas pe Lună – 20 iulie 1969 – se regăseşte în Biblie. Cuvintele lui Amstrong: „Un pas mic pentru om, un salt uriaş pentru omenire” îşi găsesc şi ele ecoul în codul biblic: în pasajul unde apare data aselenizării, „Luna” este intersectată de expresia „Realizat de omenire, realizat de om”.
Cu acest gen de exemple am mai putea continua, însă cele oferite până acum sunt suficiente pentru a demonstra realitatea codului. Ar mai fi totuşi interesant să aflaţi rezultatele unor căutări în codul Bibliei ce au avut drept scop aflarea mai multor informaţii despre România. Astfel au fost găsite informaţii impresionante despre ţara noastră, chiar dacă nu s-a folosit un program foarte performant de căutare în codul biblic. Textele biblice pe care noi le-am avut la dispoziţie pentru căutare au fost următoarele:
– textul original în ebraică al Genezei, aşa cum apare el în cea mai cunoscută ediţie a Bibliei – „Biblia de la Ierusalim”;
– o traducere în greceşte a Noului Testament, recunoscută ca fiind foarte valoroasă;
– cea mai veche şi mai importantă traducere în engleză a textului Noului Testament, ce aparţine versiunii cunoscute sub numele „King James Version”, publicată în 1611.
Chiar dacă cele mai numeroase şi autentice informaţii pot fi găsite apelând în special la textul original al Bibliei, cel în ebraică, datorită încărcăturii spirituale excepţionale pe care o are textul biblic, anumite date se pot afla chiar în cazul în care apelăm la unele traduceri inspirate ale Bibliei. Cu toate că în cele trei surse conţinute în programul de căutare în codul biblic (menţionate mai sus) nu am avut la dispoziţie traducerea integrală a Bibliei, chiar şi o bază de date limitată a fost de natură să ofere unele informaţii profunde. Pentru traducerea în română a pasajelor din Biblie a fost folosit textul Bibliei în limba română.
În textul ebraic original al Genezei, numele României apare codificat de 17 ori. Cele mai relevante informaţii le-am considerat a fi prezente în următoarele trei exemple:
– în secvenţa de mai jos, alături de „România” (ortografierea ebraică a numelui ţării noastre este încadrată în text) apar următoarele citate: „Iată Eu (Dumnezeu) sunt cu tine şi te voi păzi pe orice cale vei merge…” şi „nu te voi lăsa până nu voi împlini toate câte ţi-am spus”. (Geneză, cap. 28, versetul 15).
– într-o altă secvenţă din originalul Genezei în care apare codificat numele „România”, textul care intersecteză numele ţării este următorul: „Şi cutremurându-se Iacov a zis: „Cât de misterios este locul acesta! Aceasta nu e alta fără numai casa lui Dumnezeu, aceasta e poarta cerului!” (Geneza, cap. 28, versetul 17).
– în cea de-a treia situaţie, numele codificat al „România” este intersectat de citatul următor: „Şi a luat Domnul Dumnezeu pe omul pe care-l făcuse, şi l-a pus în grădina cea din Eden, ca s-o lucreze şi s-o păzească.” (Geneza, cap 2, versetul 15).
În textul Noului Testament tradus în greceşte, numele „România” apare de 2 ori. Informaţii mai importante au fost găsite în secvenţa pe care o prezentăm mai jos: numele „României” este codificat mai sus cu următorul pasaj: „Zis-a lui Stăpânul: „Bine slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria Domnului tău.” (Matei, cap 25, versetul 21).
În cazul Noului Testament tradus în engleză, numele „România” apare de două ori. Vă prezentăm o secvenţă concludentă şi pentru această căutare în codul Bibliei: în secvenţa de text care va urma se observă cu uşurinţă cum expresia „His own house Jesus”, care se traduce prin „însăşi casa lui Iisus”, intersectează numele României. Toate aceste informaţii din codul biblic vin să confirme profeţiile despre ţara noastră, şi anume că România a fost aleasă de Dumnezeu, să fie centrul spiritual al planetei în epoca ce va urma.
Majoritatea oamenilor consideră că Biblia este o simplă carte şi doar pentru o mică parte dintre aceştia, Biblia este o lucrare divin inspirată. Având în vedere informaţiile despre codul biblic, putem spune că a început un nou mod de explorare a Bibliei. Toţi cei care au avut posibilitatea să se convingă de existenţa codului Bibliei condideră acum că, ceea ce numim noi Biblie – cartea propriu-zisă – este doar primul său stadiu (nivel). Biblia s-a dovedit a fi şi un program de calculator, nu doar o carte pe care Rips a introdus-o într-un computer, ci un program pe care autorul său l-a conceput ca interactiv şi mereu adaptabil. Codul Bibliei se prezintă ca o serie de revelaţii temporizate, fiecare dintre ele fiind programată pentru a corespunde nivelului epocii sale. Eliyahu Rips spunea referitor la cod: „Cantitatea de informaţii din codul biblic este incalculabilă şi probabil infinită. Iar acesta nu este decât începutul, primul nivel şi cel mai simplu al codului biblic. Codul este mai puţin asemenea unui joc de cuvinte încrucişate, cât mai degrabă, asemeni unei holograme. Noi observăm doar matrice, adică tablouri bidimensionale, când probabil ar trebui să privim în cel puţin trei dimensiuni, dar nu ştim cum.”
Felicitari pentru articolul postat.
A-l aseza pe Ceausescu alaturi de Stalin si Hitler,este un act de incultura sau de rea vointa.In cazul de fata incultura cade,dar ramane reaua vointa a autorului,autor,care dela primele cuvinte ale Conferintei tinute la Iasi,il elimina pe Ceausescu din totalul realizarilor poporului roman din 1964 pana in dec 1989.Acest mare intelept,nu face altceva decat sa rstalmaceasca exact ideile lui Nicolae Ceausescu ancorate in realitatile Romaniei.Ceausescu nu a avut probleme cu rusii ci cu sovieticii,care au cam disparut din Rusia odata cu aparitia lui Vladimir Putin,deci dupa moartea sa.
In Rusia a disparut Stalin si a aparut Hitler.
Gerules,
Mie nu-mi vine sa cred ca pina acum tu si multi altii nu ati realizat ca Ceausescu nu a avut nici o treaba cu sovieticii…OARE TU TOT NU TE-AI LAMURIT cum acorda imprumuturi FMI-ul? ..cu agende politice MASIVE atasate de aceste imprumuturi. Chiar crezi ca Ceausescu a fost o exceptie de la regula.
Hai as fi inteles daca nu-l aveai pe Base care latra CA LA COMANDA in ORICE DIRECTIE I SE COMANDA, iar ctre rusi o face dimineata la prinz si seara ca un trepadus fidel al FMI-ului ce este.
EXACT LA FEL erau ASTEPTARILE de catel latrator si din partea lui NEA NICU. TU nu te-ai intrebat niciodata de ce era mut in chestiunile IMPORTANTE SI DE VASALITATE FIOSCALA FATA DE OCCIDENT si nu putea explica NIMIC poporului?
Hai sa zicem ca pe perioada platilor era oarecum de inteles ca wse comporta ca un constipat, dar in Aprilie 89 cind a ACHITAT datoria de ce nu a facut-o? De bou ce era, si de aceea a si cazut in capcana lor si a fost lichidat.
El in mintea lui hoata( ca se credea oltean smecher) zicea ca o sa-i fenteze el pe occidentali nestiind ca angloizii sunt unsi cu o varietate mult mai mare de alifii ca oricine…ei avind experienta COLONIALA(subliniez, nu de sclavi/vasali/asupriti) de cel putin 600 de ani, ei fiind cei care trag sforiel NU INVERS.
Lenin cu gasca lui in 1917 a fost singurul care dupa ce le-a platit angloizilor datoria(zeci de tone de aur) pentru intretinerea lui si finantarea asa zisei revolutii din Octombrie(care n-a fost) ci doar o lovitura angloida de stat care a fost scapata de sub control…si ca sa mai repeti asa ceva este cam dificil chiar si pentru un oltean smecher, mai ales in conditiile in care angloizii s-au „vaccinat” deja pentru manifestari de genul asta, de ex.,industrializarea unei tari din imprumuturile lor si nu mai pot fi pacaliti.
scuzati, nu stiu de ce s-a sters..am scris ca Lenin a fost singurul care le-a tras-o in final, avind in schimb suport popular MASIV, nu dispret.
Nu le-a scapat controlul in Rusia.Dimpotriva iudeo-khazarii au preluat puterea asupra imperiului tarist ortodox,urmarind apoi preluarea puterii in Europa.Daca le reusea”revolutia”bolsevica-spartakista(Karl Liebknicht,Roza Luxemburg)in Germania inceputa cu RSSBavaria a evreilor Eisner si Levine,intreaga Europa cadea in mainile evreilor.Kaiserul Wilhelm al II-lea a abdicat si a fugit in Olanda de frica sa nu fie casapit de evrei ca varu-sau Nicolae al II-lea.Varu-sau George al V-lea al Angliei i-a refuzat azilul celuilalt var-tarul NicolaeII-abandonandu-l de frica sa nu-i urmeze soarta.Toata Europa in 1918 era terorizata de complotul evreiesc, de”revolutia”,conspiratia evreiasca-trotskista/internationalista.Pe fondul acestei conspiratii iudaice,reactie fireasca a popoarelor,a acces fascismul si nazismul la putere.Dar asta nu se invata la orele de istorie,nici in universitati unde se practica draconica cenzura a „antisemitismului”.Mare noroc a avut lumea cu Stalin care l-a haituit pe rivalul politic Trotski si a renuntat astfel la”revolutia mondiala”care ar fi instaurat dictatura mondiala evreiasca=NWO mult mai devreme.Oricum monarhia europeana,cu jalnicele,penibilele ei figuri nu mai conteaza in istorie incepand din sec.XIX cand federatia evreiasca mondiala a inceput razboiul impotriva imperiilor si statelor crestine,razboi castigat in 1918/1919.Acum au castigat razboiul impotriva natiunilor/neamurilor si refac imperiile neo-sclavagiste,conduse de ei,spre binele lor exclusiv,pe care le vor uni in dictatura lor mondiala.
Anglia a fost implicată activ în reușita revoluției bolșevice și căderea țarului. Nota bene: Anglia nu a aderat la Sfânta Alianță!
Corect ! Trebuie sa scrii o carte domnule !
As mai avea o intrebare …..cum explicati ascensiunea politica a evreilor de-a lungul istoriei ? Acesti cunoscatori si manipulatori ai firii umane ! De ce numai evrei au fost bancheri ,de ce nu si romanii sau italienii sau americanii ? Care este secretul lor ? Sa aiba oare gene satanice in ei ? Conform To’rah ar avea ,ei fiind urmasii lui Ish’Rah’El fiul Ab’Rah’Am fiul lui Te’Rah . Observati repetarea constanta a particulei Rah care inseamna Rau . Nu vi se pare suspect ? Eu zic ca evreii sint adoratori ai Satanei .
Nu cred că englezii – mai corect spus ANGLOIZII, căci nu prea erau englezi!, au scăpat controlul în Rusia lui Lenin!
Foarte interesanta carte ….Explica istoria mai putin cunoscuta a planurilor evreilor americani in ceea ce priveste Rusia .O sa gasiti si ceva despre mentiuni despre Romania . https://www.google.ca/webhp?tab=nw&ei=vonuU5CvO4bIoAT-uIDIBg&ved=0CAYQqS4oAw#q=The+wall+street+helps+The+bolshevik+Trotsky&tbm=bks
Acceasi carte ,http://www.voltairenet.org/IMG/pdf/Sutton_Wall_Street_and_the_bolshevik_revolution-5.pdf
Cel netrebnic nu poate face numai rău, pentru că nu-i în stare să facă bine. așa a fost, așa ieste, iar dacă nu ne trezim, așa va fi…ce-i drept s-a ajuns ca la unii cei mai mulți să fie netrebnici.
„Să mai amintim și aci că boierii cereau țăranilor muncă „fără soroc” pe câmp și la curte, după cum am văzut mai sus. Cât despre fisc, să ne aducem aminte de înmulțirea celor patru sferturi ale birului, care din patru ajunseră până la cifra 20 pe an. Să nu uităm nici procedeul Domnilor veniți din Fanar, cari scădeau valoarea banilor în ajunul strângerii dărilor și o ridicau în urmă. Cum de-au putut țăranii îndura și plăti aceste dări? Cum le-au plătit? Foarte amarnic. Sunt și acum oameni bătrâni, cari ne mai pot povesti ce-au văzut ei în copilăria lor cea fragedă. Le-au plătit, căci pârcălabii, agenții și argații timpului născociseră, pe vremuri, torturi și cazne, cari at fi putut servi de pildă chiar inchizitorilor din Spania. Așa se spune că agenții domnești luau pe nevoiașii cari nu puteau plăti birurile, și le puneau trunchi groși de arbori pe stomac ca să-i înăbușe, sau îi spânzuau în fum pe lemnul coșului deasupra vetrii cu foc, sau îi pârlea și-i mutila cu lanțuri de fier arse în foc, etc.[…]În așa condiții, țăranii, moșnenii și mazili deveniră servi și-și vândură ocinele lor celor care se îndurau să-i scape de biruri, de caznele și de torturele dărilor.”
(Drăghicescu Dumitru, Din psihologia poporului român, Ed Vicovia, 2013, pg 508-509
Cam așa, vezi mai sus, s-au făcut marile moșii/averi. Aștia ne sînt boierii.
„În ce constau daniile? Când un Domn dăruia un sat unui boier sau unei mânăstiri, nu-i ceda prin acesta plina proprietate a moșiei, ci dreptul de a încasa diferitele impozite, dijme și venituri domnești, adică cea ce Domnul însuși avea drept să ia dela locuitorii satului dăruit sau închinat. Proprietatea boierilor asupra satelor și moșiilor, ce li se dăruiseră de Domni, se reducea numai la acea că venturile în formă de dări, dijme ori slujbe, pe care le lua de drept Domnul, și erau cedate boierilor drept răsplată pentru servicii aduse. Această proprietate din această obârșie, nu era decât un fel de beneficium, un uzufruct. „Boierul reprezenta în sat pe Domn și se folosia de toate veniturile și foloasele ce nu-și oprise Domnul anume”, căci în multe documente Domnul spunea „că dă tot afară de cutare și cutare dare, de cutare și cutare venit” (1).
(1) Nădejde, pag.108
(Drăghicescu Dumitru, Din psihologia poporului român, Ed Vicovia, 2013, pg 413-414)
Oare de ce puțini, foarte puțini, pot deschide urechea la adevărata „proprietate” a boierilor, avuțiilor?
Oare de ce se bagă pe gît copiiilor la școlă, banui că și la universitate, că epoca feudală a fost o etapă „superioară și necesară”?
De ce statul socialist, ce pe hîrtie iera împotriva „exploatării”, nu ne-a arătat cum prin amenințări, minciuni, furt, înșelăciune, omor și alte fărădelegi s-au făcut marile moșii?
Oare, dacă oamenii-ar ști cum a fost, ar mai avea ineva curajul măcar să amintească de restituiri de moșii și conace?
Gîndiți-vă!
Moșia satului, după legile naturale străbune, numite Obiceiul Pămîntului, Lex Vahicum, etc,:
– iera a oamenilor ce locuiau în sat.
– nu se putea înstrăina!
– numai prin căsătorie puteai șă te așezi în alt sat cu drepturi, comune desigur, asupra moșiei. ( de ce cineva, ce de cele mai multe ori spală bani, să aibe pămînt în nu știu ce sat cînd iel stă la oraș sau, mai nou, în altă țară?)
– proprietatea cuiva din sat, familie de obicei, iera locul din vatra satului pe care iera ridicată casa cu gredina de pe lîngă
– pămîntul se lucra în devălmășie prin rotație sau în comun
– pășunile, pădurile și iazurile comunale sînt amintiri, uneori vi, a ceea ce-a fost.
– oamenii se judecau în sat. Mergeau să li se dea lege la oamenii bătrîni.
Mă tot minunez cum de pă nime nu preocupă cum stă cu adevărat treaba cu „proprietatea„, cum aceasta lămurește și „retrocedările”.
Da mai bine tăiem firu-n patru cu nu știu ce judecători corupți, cu primari hoți, cu parlamentari pus pe a se căpătui, ca, pînă la urmă, să nu ajungem nicăiri și s-o luăm di la-nceput cu mosadu, ceaușescu,…fără nici un rost.
Bun text Dacicus, mulțumesc !
La întrebarea CINE, din nota redacției îmi permit să sugerez opina unei personalități cunoscute a elitei intelectuale franțuzești, Simone Veil http://fr.wikipedia.org/wiki/Simone_Veil .
Iată ce afirmă în cartea sa « La pesanteur et la grâce » :
„Les Juifs, cette poignée de déracinés, a causé le déracinement de tout le globe terrestre. Leur part dans le christianisme a fait de la chrétienté une chose déracinée par rapport à son propre passé. La tentative de réenracinement de la Renaissance a échoué, parce qu’elle était d’orientation anti-chrétienne. La tendance des « Lumières », XVIIIe siècle, I789, laïcité, etc., a accru encore infiniment le déracinement par le mensonge du progrès. Et l’Europe déracinée a déraciné le reste du monde par la conquête coloniale. Le capitalisme, le totalitarisme font partie de cette progression dans le déracinement ; les antisémites, naturellement, propagent l’influence juive. Les Juifs sont le poison du déracinement. Mais avant qu’ils ne déracinent par le poison, l’Assyrie en Orient, Rome dans l’Occident avaient déraciné par le glaive”
„Jidanii, această mână de dezrădăcinați, au cauzat dezrădăcinarea întregului glob terestru. […]
Jidanii sunt otrava dezrădăcinării. Însă înainte ca ei să dezrădăcineze prin otrăvire, Asiria în orient, Roma în occident au dezrădăcinat prin sabie.”
Multumesc nu mai putin, Diogene! Recunoscator!
Si inca o data multumiri pentru „@ DACICUS : aveți dreptate să fiți de-acord cu AKRITAS căci d-lui propunea monarhia de drept divin și nu se înșela… Asta a fost forma de conducere acceptată de-a lungul mileniilor, indiferent de denumirea luată în funcție de regiune… Regii, sângele albastru, cu puteri certe, răspundeau totuși în fața lui Dumnezeu, și erau cum spuneți, călăuziți de Creator în deciziile luate.
Populația, beneficia la modul firesc de protecție și libertate, fără dezbateri politice, precum astăzi…
Lucrurile s-au schimbat intre timp și însăși noțiunea de sânge albastru a dispărut…
Acum omul este obligat să-și poarte singur de grija ba chiar să se protejeze față de abuzurile sistemului…
E mai bine, e mai rău, cine știe ? – e paradigma căreia ii facem față… Însă implicația la cât mai mulți este imperativul rațional al momentului.
…În toate filozofiile uniunea reprezintă forța .
În ce privește „Ceea ce este jos este precum ceea ce este sus…”, sensul adevărat este ăsta : http://www.weesk.com/wallpaper/art-digital/fractales-kaleidoscopes/fractale-637-fractales-kaleidoscopes-art-digital.jpg
sau ăsta : http://arcus.a.r.pic.centerblog.net/o/7ddc95f1.jpg
sau ăsta : http://images3.alphacoders.com/103/103457.jpg … fractalul este forma de organizare a Universului : Atomul, molecula, țesutul = planeta, sistemul solar, galaxia…
Dumnezeu călăuzește calea oricărui om care cere…
Mulți n-o fac, s-au îndepărtat, au GPS-uri(sic)… „orgoliul, mândria” cum spuneți… De unde haosul actual…”
(http://ioncoja.ro/legionarii-in-eternitate/democratie-si-legionarism/#comments)
Foarte bucuros ca vorbim aceeasi limba, ca ne intelegem!!! Nu e putin la vremurile de’acum!
Da, precum exemplificati cu atata elocventa, Universul este o sui generis holograma. Minunata postarea dumneavoastra. Nadajduiesc sa nu treaca neobservata. Oricum, merita dinplin a fi reluata si raspandita astfel incat sa fie cunoscuta si inteleasa de catre cat mai multi oameni. Universul ca o imensa holograma, o cheie care poate dezlega nenumarate mistere ale Creatiei si care poate ajuta Umanitatea sa’si redefineasca coordonatele existentiale pe octave superioare. O imensa sansa pentru reinstaurarea Binelui, Frumosului si Adevarului la nivelul intregii umanitati.
Dumnezeu sa va binecuvanteze!
Este evident ca in Vestul”democrat”se practica in realitate terorismul intelectual,inchizitia gandirii libere.Dogma,mitul holocaustului s-a substituit dogmelor crestine”manu militari”,cei care indraznesc sa arate ca imparatul e gol sfarsind in puscarie.Asasinarea sutelor de milioane de locuitori din tarile ocupate de evreii bolsevici nu conteaza,nu se preda in scoli.Lagarele,gulagul,”opera „evreilor bolsevici nu conteaza.Conteaza doar cele naziste.Teroarea iudeo-bolsevica in versiune soft, deocamdata,s-a mutat la Bruxelles dupa experimentul”hard”din URSS si satelitii sai.Asasinarea efectiva de iudeo-bolsevici a elitelor intelectuale ale natiunilor cotropite s-a inlocuit cu haituirea,incarcerarea(Roger Garaudy s.a.)ori cumpararea lor.”Democratia”vestica este in fapt o dictatura veritabila doar un orb nu o vede.E dictatura disimulata sub paravanul instrumentelor perverse:”drepturile minoritatilor(opuse majoritatii,evidenta contradictie in termeni),”multiculturalismului”,a”political corectness”,a cenzurii gandirii si exprimarii libere.Elita intelectuala umanista europeana a fost exterminata programatic din 1945 incoace.Intelectualii sunt lasi,coruptibili,fripturisti,conformisti si”ei”stiu asta.Criza culturala a Europei e urmarea fireasca a terorismului intelectual instaurat de oculta.
Foarte buna expunere ! Chapeau !!!
Este evident ca in Vestul”democrat”se practica in realitate terorismul intelectual,inchizitia gandirii libere.Dogma,mitul holocaustului s-a substituit dogmelor crestine”manu militari”,cei care indraznesc sa arate ca imparatul e gol sfarsind in puscarie.Asasinarea sutelor de milioane de locuitori din tarile ocupate de evreii bolsevici nu conteaza,nu se preda in scoli.Lagarele,gulagul,”opera „evreilor bolsevici nu conteaza.Conteaza doar cele naziste.Teroarea iudeo-bolsevica in versiune soft, deocamdata,s-a mutat la Bruxelles dupa experimentul”hard”din URSS si satelitii sai.Asasinarea efectiva de iudeo-bolsevici a elitelor intelectuale ale natiunilor cotropite s-a inlocuit cu haituirea,incarcerarea(Roger Garaudy s.a.)ori cumpararea lor.”Democratia”vestica este in fapt o dictatura veritabila doar un orb nu o vede.E dictatura disimulata sub paravanul instrumentelor perverse:”drepturile minoritatilor(opuse majoritatii,evidenta contradictie in termeni),”multiculturalismului”,a”political corectness”,a cenzurii gandirii si exprimarii libere.Elita intelectuala umanista europeana a fost exterminata programatic din 1945 incoace.Intelectualii sunt lasi,coruptibili,fripturisti,conformisti si”ei”stiu asta.Criza culturala a Europei e urmarea fireasca a terorismului intelectual instaurat de oculta.
Domnule necunoscut sinteti genial http://www.voltairenet.org/IMG/pdf/Sutton_Wall_Street_and_the_bolshevik_revolution-5.pdf …..sinteti genial !
Cum cine? Oculta jidănească, promotoare a Noii Ordini Mondiale, care dirijează din umbră S.U.A. de circa un secol. Esential este că, în S.U.A.jidanii, prin presa controlată de ei – şi aproape toată presa şi industria cinematografică sunt controlate de ei, impun legi de lărgie a modalităţilor de imigrafe în S.U.A tocmai pentru a se dilua dimensiunea WASP, caracteristică S.U.A. şi Canadei şi pentru a le fi mai bine jidanilor, fiindcă nu ami sunt vizibii în acest mare creuzet etnic, dar în Israel realizează un stat rasial etnic jidănesc mai riguros decît naziştii!
Oricum, noi trebuie, aşa cum ne sfătuieşte şi Paul Gottfried, trebuie să ne apărăm omogenitatea etnică, atîta cîtă ne-a mai rămas şi să forţăm guvernul – eventual prin răsturnarea sa revoluţionară – să restrictioneze cît mai mult şi mai repede imigraţia. Altfel, vom fi năpădiţi de africani şi asiatici.
Numai de un secol?!
Domnule, sunteti naiv! Nu se poate restrictiona nimic, cata vreme 4.000.000 de romani sunt la lucru in strainatate. daca se pune aceeasi restrictie pentru ei, cine le asigura locuri de munca in tara? Oricum, in ce ne priveste, nu e inca nici un pericol din partea asiaticilor- desi, deja, sunt multi arabi, cu sotii romance, trecute la islam- sau a africanilor. Problema e ca Romania nu mai are mijloace economice de aparare. Vina e si a strainilor, dar si a romanilor. Sa va dau un exemplu! Cand a iesit la pensie, inainte de termen, colonelul Mircea Dogaru si ceilalti militari, nu s-au gandit ca, la un moment dat, s-ar putea sa nu mai aiba cine sa le plateasca pensiile. Atunci, si chiar mai inainte, cand se desfintau pe banda rulanta locuri de munca, ar fi trebuit sa se revolte, nu cand li s-au taiat din pensii, oricum, mari. Un alt exemplu: banii din privatizari care s-au dus, de regula, la consum sau au fost furati de clientela politica. Nimeni nu s-a revoltat! Ba, mai mult, au fost votati aceeasi gainari din clasa politica. Toti il plang pe Nastase sau pe Voiculescu! Daca se vor cerceta privatizarile „intelectualul” Nastase nu mai iese din puscarie decat cu picioarele inainte. Dar, vorba lui Mircea Vulcanescu, publicata intr-un samizdat, inainte de `89, a lui Dan Ciachir, care relua o relatare a lui Andrei Scrima, inchis si el in puscariile comuniste, in anii `50- acesta spunea ca Vulcanescu credea ca romani vor fi intotdeauna, adica un neam situat in bataia celor patru vanturi, care se lupta sa supravietuiasca. Din pacate, identitatea nu se poate pastra prin vorbe sau printr-o vointa incapatanata, ci numai prin producerea si reproducerea vietii comunitare, adica economic, politic, cultural. Iata o strofa din Eminescu: Si privesc…Codrii de secoli, oceane de popoare/Se intorc cu repejune ca gandirile ce zboara/ Si icoanele-s in lupta- eu privesc si tot privesc/ La vo piatra ce inseamna a istoriei hotara,/Unde lumea in cai noua, dupa nou cantar masoara/Acolo imi place roata cate-o clipa s-o opresc! Cati „intelectuali” nu au fost in aceste „oceane de popoare”!?
Ar mai fi ceva, autorul cuvantarii publicate nu ne spune mijloacele de care ar trebui sa ne folosim intru pastrarea identitatii. Atunci cand ne-au fost spuse, de catre Ceausescu, nu le-am luat in seama, mai mult, toti l-au urat. Se pare ca, placerea identitatii se pastreaza cu neplacerea efortului, pe care cu greu ni-l asumam. Vezi si scrierile lui Codreanu(dar si erorile lui!)!
Dle.Zarnescu
Defineste-mi te rog frumos „Oculta jidănească, promotoare a Noii Ordini Mondiale, care dirijează din umbră S.U.A. de circa un secol”.
Incerc sa inteleg despre ce este vorba in aceasta fraza.
ion antonescu
…iti trebuie vreo 60 de centimetre liniari de carti alese pe aceasta tema si vei intelege exact despre ce este vorba!
Iti sugerez sa incepi cu:
HOLOCAUSTUL: GOGORITA DIABOLICA
http://www.altermedia.info/romania/2014/04/09/holocaustul-gogorita-diabolica/
Si, daca vei citi macar jumatate din bibliografia indicata sub text (EXTRAORDINAR DE ALTFEL) te vei lamuri! Poate e bine sa le mai trimiti si altor nelamuriti acest text. Merci!
Aveti dreptate domnule Zarnescu! Cu o experienta de peste un secol in SUA si nu numai, le-a fost mult prea usor sa implementeze „democratia” in Romania…cei 20 de ani dati de Brucan, nu spune altceva decit ca „oracolul de la Damaroia” stia bine de tot ceea ce avea sa urmeze:
– intii a disparut flota ca a „alunecat” mai usor
– apoi un alt jidan ne-a „vindut” industria fiind un morman de fiare vechi! (FALS DE TOT!)
– apoi – tot acelasi jidan – a dat o ordonanta de urgenta pentru a-I ajuta pe tigani sa-si faca turnatorii de aluminiu; asa au disparut (plecate in Turcia) tevile de irigatii din tara
– apoi am „privatizat” bancile; prin tradatorii nostri spagari tot catre ei
– in tot acest timp toate televiziunile, ziarele (sau majoritatea) au devenit controlate tot de ei
– parlamentul s-a umplut de mediocritati santajabile iar sefii de guvern sint alesi pe baza de santaj! cine e mai „papusabil” si mai hahalera, ala va fi premier! Priviti ce CATASTROFA „umana” a ajuns sa administreze o tara de 20 de milioane de locuitori!
Domnul profesor Paul Gottfried este fara indoiala un analist politic de talie mondiala! Oare „analistii” nostri NU ar trebui sa se ascunda – de tot – dupa ce citesc un asemenea material? Sau ei isi spun „analisti” din motive de deviere sexuala?
Nu cred ca exista un „cine”!Cred mai curand ca traim o perioada in care, ca si in Imperiul Roman, sunt epuizate ideologiile si s-a cazut intr-o criza antropo-teologica. De ce spun asta? Pentru ca nu poate fi exonerat de vina/pacat, de situatia in care e omenirea, nici bietul om onest! Daca s-ar face o analiza cinstita, fara parti-pris-uri, a perioadei comuniste s-ar intelege poate mai bine vina colectiva a oamenilor care, vorbind, nu se mai pot intelege. Sigur, sunt unii care s-au folosit de situatiile istorice aparute epoca crestina dar vina este a nu a anti-crestinilor, ci a celor care s-au declarat crestini si au facut din Dumnezeu un servitor al dorintelor lor. Acest asa-zis Dumnezeu, servitor al dorintelor, a murit, dupa cum constata Nietzsche. Numai ca noua ne e greu sa-l urmam pe Hristos, si atunci, El, ca Logos Intrupat, lucreaza, dupa cum spunea, nu numai cu pacea, ci si cu sabia. Problema nu e pastrarea identitatii, ci ce faci cu ea! Asa cum, problema nu e sa ne afirmam individualitatea, ci ce facem ca indivizi- unde duce, adica, facutul nostru, ceea ce aducem in prezenta, in care se vede, de fapt, ceea ce credem, cui ne inchinam!