In ziarul „Transilvania” nr. 4 din aprilie 1922, am dat peste un anunt funebru, pe care trupele slovace si cehe, atunci cand au intrat in Pojon (Bratislava) in februarie 1919, luptand contra bolsevicilor lui Bela Kuhn, l-au scris pe foi volante, pe care le-au afisat la portile caselor:
Cu inima cuprinsă de jale, dar totodată din toată inima, Vă
aducem la cunoştinţă că mult iubita noastră mamă şi cea mai bună
mamă-soacră, Ungaria, întruparea de o miie de ani a libertăţii, patria
noastră, după o boală de patru ani şi jumătate şi după o agonie
de o lună şi jumătate, a încetat să mai trăiască, cuprinsă fiind de
boala eliberării popoarelor şi a dreptului lor de a decide asupra sorţii
lor, pe urma ofensivei generalului Foch şi a răspândirii baccililor lui
Wilson, după 1023 ani de.trai şi după 50 de ani de căsnicie cu bărbatul
ei, Austria. Rămăşiţele pământeşti ale Ungariei se vor depune
spre vecinică odihnă în palatul congresului de pace al lumii întregi,
între Dunăre şi Tisa.
Austria, Consiliul naţional unguresc,
bărbatul poporului unguresc. ca medic sosit prea târziu.
Slovacii, Românii, Sârbii, Croaţii şi Slovenii,
Mie mi se pare ca opincile atarnate pe frontispiciul parlamentului din Budapesta a fost o exteriorizare a aceluaisi sentiment ca si cel care i-a determinat pe slovaci si cehi ca sa scrie acest anunt funebru. Diferenta este ca gestul romanesc este cu mult superior ca inteligenta, expresivitate, simbolistica, finete. Acest fel de a fi al spiritului romanesc, nu poate fi comparat cu nimic si cu nimeni.
D-le Calin sunt doua modalitati diferite de exprimare a aceluiasi sentiment fata de un asupritor comun. Cehii si slovacii au ales varianta scrisa si, nu oricum, au realizat un pamflet reusit, poate si pentru ca erau mai cititi. Romanii au ales varianta simbolica in exteriorizarea aceluiasi sentiment, poate si datorita faptului ca militarii nostri nu erau asa de scoliti. Simbolismul este specific oamenilor care nu prea stiu sa se exprima prin scris si paradoxul este ca, cu cat oamenii sunt mai scoliti, cu atat sunt mai necunoscatori in interpretarea simbolurilor.
Nu este vorba de inteligenta, fiecare a ales propria modalitate de a se exterioriza si inainte de a face aprecieri de inteligenta, finete, expresivitate haideti sa vedem ce au in comun cele doua gesturi, ce le uneste pe ele, dincolo de exprimarea unei trairi si a unui sentiment indreptatit. Nu cumva faptul ca prin recurgerea la pamflet si simbolistica se arata si o anumita toleranta invinsilor? Un alt aspect poate fi si acela ca in timp ce Ungaria a primit Slovacia si Transilvania conform unei conceptii de ordin barbar, specifica Evului Mediu, in care imparatul sau regele distribuia provincii ca din propria mosie, acestea revin la matca lor datorita „bolii eliberării popoarelor şi a dreptului lor de a decide asupra sorţii” care-si gaseste simbolica in atarnarea nevionvata a unor opinci in simbolul si autoritatea asupritorului-parlamentul ungar ori in pamfletul cu casatoria si decesul. Cu alte cuvinte, indiferent de forma de exteriorizare, mesajul transmis maghiarilor este acelasi : lipsa de legitimitate in dauna purei intamplari a istoriei. Un sot prezentabil cu frac, dar gaunos si batran isi gaseste alinarea in casatoria cu o taranca cei drept focoasa, dar proasta si opincara in ciuda parfumului si aerelor de regina. Simbolistica cu opincile este mult mai larga, ca de altfel si pamfletul. Parerea mea este ca sunt doua modalitati inteligente de a transmite acelasi lucru.