Internat la Spitalul de Urgenţă Floreasca, din Capitală, poetul Adrian Păunescu a redactat o scrisoare dedicată tuturor celor interesaţi de starea sa.
„Dragii mei compatrioţi,
Vă scriu dintr-o situaţie mai puţin obişnuită. Nu, nu vă scriu din lagăr. Nu, nu din vreun azil politic pe care l-aş fi cerut în alte părţi. Nu vă scriu nici măcar din pogonul meu de libertate personală, ocrotit şi pregătit pentru a-l semnaliza în teritoriul liber de ură, de prejudecăţi, de ranchiună. â
Vă scriu, pur şi simplu, din serviciul de reanimare al Secţiei de Chirurgie Cardio-Vasculară a Spitalului de Urgenţă – Floreasca, din Bucureşti. Ani şi ani am evitat să calc treptele unui spital. Carmen, Ana-Maria, Andrei, prof. dr Ionescu-Târgovişte, dr Mihai Viorel, dr Cristian Serafinceanu au tot insistat să mă internez pentru a rezolva în fond durerile care m-au tot încercat.
A venit însă într-o seară, într-o strictă complicitate cu Ana-Maria, prof. dr Mircea Beuran şi m-a convins, cu argumente serioase şi imbatabile, că, dacă vreau să trăiesc în continuare, trebuie să mă las pe mâna medicinei performante a momentului. M-am limpezit şi am decis că aşa voi face. A doua zi, la 13:30, conform făgăduinţelor, a venit Ambulanţa, cu medici siguri pe ei înşişi, cu brancardieri hotărâţi, şi m-a luat. Jumătatea de oră trăită în Ambulanţă m-a costat, din punct de vedere nervos, jumătate de viaţă. Nu-ncăpeam pe targă. Îmi erau ameninţaţi genunchii de pragurile pe lângă care aveam să trecem, am fost internat în cea mai mare grabă la secţia condusă de marele medic Mircea Beuran. Căutările n-au încetat însă.
Mi s-au făcut primele 15-20 de investigaţii. Între timp, a avut loc un dialog între cei doi profesori, care-şi împart acelaşi spital de urgenţă, dr Beuran şi dr Brădişteanu. Ei au ajuns la concluzia că problema mea principală e inima. Au decis să mă mute în zona dotată electronic pentru cele mai profunde determinări ale existenţei inimii în pieptul meu şi concluzia a fost că, de la etajul 1, trebuie să urc, neapărat, la 6.
Din reanimarea urgentă a inimii, parcă din centrul ei magnetic, mă descriu şi îi descriu pe toţi cei din jurul meu, sub această perspectivă, a bătăliei pentru salvarea inimii. N-am crezut niciodată, în mod serios, că mă ameninţă moartea. Dar văd, în prea multe ziare şi la prea multe televiziuni, aşezarea numelui meu între viaţă şi moarte. Şi nu pot să nu mă emoţionez. Chiar aşa?! Da, chiar aşa. Şi eu sunt unul dintre muritorii care nu-şi înţeleg condiţia, câtă vreme se mai răsfaţă cu aerul existenţei în care pluteşte, fără merite şi fără permis.
Aflu din cuvinte risipite prin dialogurile despre mine că situaţia mea e gravă, că inima, că rinichii şi că ficatul… Nu era o simplă hachiţă a mea cantonarea în casă şi refuzul de a participa la petrecerile lumii. Sunt suferind. Agresiunile din timpul vieţii n-au plecat din trupul de care s-au atins, ci continuă să-l chinuiască şi să-l subjuge. Am propriile mele dureri personale şi mă doare durerea cea mare a nefericitei mele ţări.
Ziarul Adevărul a făcut gestul nobil de a aminti că tăierea pensiilor m-a afectat cumplit. Am decis că nu iau pensia tăiată. O restitui, aşa cum îmi vine, statului, iar eu îmi desăvârşesc drumurile prin iadul realităţii, ca să nu-mi moară copiii de foame. Muncesc de la 18 ani, dacă nu mai de mult. Băieţii de bani gata ai anilor noştri şi-au băgat cuţitele în cuantumul pensiei mele totale şi mi-au dărâmat ultimul echilibru. Cum aş face să nu resimt dureros această ofensă?
Indivizi putred de bogaţi iau măsura de-a ne ciopârţi nouă pensiile. Inima mea le resimte toate astea şi le dedică nefericiţilor care ne conduc şi ne ghilotinează drepturile. Datoriile mele faţă de casa în care trăiesc şi de familia mea sunt mult mai mari decât aş obţine, în mod natural, pe toate muncile mele. Probabil voi muri mai devreme şi organizaţiile de şacali vor putea profita, în deplină libertate, de banii care rămân după Adrian Păunescu.
O problemă au devenit medicamentele, atât pentru numărul lor în înmulţire, cât şi pentru preţurile lor infernale. Eu suferinţele acestui organism al meu nu le-am făcut ascunzându-mă după soba bunicilor, acasă, ci în bătăliile de zi cu zi pe care le-am dat în ţară. Bolile le-am făcut atunci, medicamentele trebuie să le cumpăr acum. Dar nu mai am puterea bănească de a le obţine, la preţuri acceptabile la starea mea financiară de astăzi.
Monitoarele Secţiei de Reanimare de la cardiologia de urgenţă condusă de prof. dr Şerban Brădişteanu mă îngână din când în când, văzându-şi de lectura stranie a organismelor care li se dau de citit. E mare lucru totuşi să mai existe oameni care te înţeleg şi te apără. Este nota cea mai înaltă a vieţii ca nişte mari specialişti în sănătate să se aplece asupra ta, să te analizeze şi să-ţi spună ce ai de făcut. Oricât aş fi de trist, oricât aş fi de disperat, oricât m-aş simţi de captiv în maşinăriile electronice care-mi urmăresc tensiunea, respiraţia, funcţiile organismului, glicemia, pH-ul şi, în genere, toate funcţiile vitale, am dobândit convingerea că pot avea încredere în toate acestea, pentru că la pupitrele de comandă stau mari profesionişti, dedicaţi vieţii.
Mâncarea e fadă în spital. Telefoanele mobile mai degrabă nu merg, pentru că li se dă o undă sărăcăcioasă şi poate asta n-ar trebui să se petreacă în acest fel. A venit azi la mine o femeie operată de dr Şerban Brădişteanu. Punea toată puterea ei de convingere în fiecare cuvânt. Avea nevoie să restituie o parte din recunoştinţă celui ce-o salvase. În secţia unde sunt eu nu se poate intra. Ceea ce se întâmplă aici e prea grav ca să lase loc circului sau băşcăliei.
Noi vorbim dintre viaţă şi moarte. Şi n-avem totdeauna argumente să credem în viaţă şi să refuzăm orice complicitate cu moartea. Personal, n-am crezut că, de pe o stradă pe alta, dintr-o curte în alta, se poate ajunge la un duplex atât de încărcat de semnificaţii contrare: viaţa şi moartea. Şi, mai ales, nu mi-am închipuit că toată această absurditate se va referi la mine. Parcă nu eram eu la numărătoare. Dar mi-a intrat fiscul morţii în casă şi trebuie să-i plătesc tot ce i se cuvine.
Dacă voi reuşi – cu ajutorul marilor medici care mă înconjoară – să salvez această pâlpâitoare viaţă a mea, va trebui să rearanjez priorităţile. Suferinţa retrogradează orgoliile. Probabil că-n noi rămân, la acest examen, numai structura omenească neschimbată, ideea pură, sentimentele curate, disponibilitatea către omenie.
De-aici, dintr-un pat de spital din Secţia de Reanimare a inimii, de la Spitalul de Urgenţă, mi se limpezeşte privirea către crâncenele noastre bătălii de fiecare zi, către fronturile noastre fără învingători, către uitarea de sine, care domină cu trufie lumea dată, o face imposibil de cuplat cu alte lumi, ne fugăreşte de dimineaţa până seara pe noi toţi, să nu cumva să ne găsim unii cu alţii şi să conlucrăm la salvarea omului.
Din centrul inimii mele aduc salutul meu tuturor acestor electronici ascultătoare, menite să ne avertizeze şi să ne ajute. Şi sper să nu fie nevoie şi de o operaţie pe inimă. Oricum, cărţile mele devin – prin suferinţa mea – tot mai valoroase şi mai căutate. Editorii au suficiente motive extraestetice să potenţeze textele. Iar eu sunt liniştit că mi-am văzut poporul sărind de partea mea şi iubindu-mă mai mult ca niciodată.”
Adrian Păunescu
trebuie sa-i spunem semenului nostru, paunescu;” Odihneasca-se in pace !”
Insa, totusi, trebuie sa reamintim ca in plan politic a fost un comunist sprijinitor al dezastrului ceausist !
Trebuie sa avem o atitudine retinuta,si chiar daca critica,lipsita de ura si crestineasca totodata !
Cei ce il critica pe Paunescu intra in categoria scuipatorilor pe cadavre,evrei sau agentura lor.In frunte cu andrei cornea,care in timp ce era inmormantat el scuipa la TVR
In frunte cu Titmineschi,care face TORTIONAR pe Paunescu,si ,,victima,, a regimului comunist pe jidanca sadea Ana pauker,care si-a otravit sotul.
Mai e unu care a scris,,in loc de necrolog,, lui Raul Sorban,un legionar evreu.Numele autorului e micael shafir,nume codat de la europa libera masona,la fel de masona precum Ceausescu.
Daca evreii ne vor raul,am ajuns pana acolo incat punem prin presedintele Basescu, lupul paznic la oi,pe Titmineschi presedintele IICCR.PAi daca era Octavian Bzoja,sau un legionar, era vai de evreii tortionari ramasi in viata!
Fugeati de frica in Israel pe jos,nu in mare,nu cu avionul!
Fac parte din poporul pentru care poetii sunt mai buni morti decat vii si pentru care poetii traiesc mai mult dupa moarte decat atunci cand respira… Ii lasam sa moara, ne facem ca nu-i vedem si nu-i auzim apoi – ipocriti, prefacuti – ii plangem…
Eu nu pot plange acum pentru titanul Adrian Paunescu – Nu acum cand apartine vesniciei si cand nimic nu-l mai doare! – dar l-am plans si i-am iubit versul, vorba vie si clara, vocea inconfundabila cat a fost viu. Acum nu-l pot plange, ci doar il respir: face parte din vazduhul tarii mele. Cum sa-l plang cand nu il mai doare nimic si e la masa sfanta din cer cu toti titanii neamului meu: cu Eminescu, cu Enescu, cu Brancusi… Sa-ti fie eternitatea usoara, poete drag si culege in palma ta de vis si lumina toate lacrimile pe care poporul tau le-a varsat la despartirea de tine.
Poate că ni l-a luat Dumnezeu pentru că nu am ştiut să-l apreciem şi să-l iubim precum ar fi meritat.În timp ce el ne-a iubit pe noi toţi,iar inima lui s-a îmbolnăvit de durere de ţară :”mă doare durerea cea mare a nefericitei mele ţări”
De ar fi să ne trezim măcar acum să nu ne mai sfârtecăm,să nu lăsăm ca liftele străine să-şi mai bată joc de noi,am ajuns chiriaşi în ţara noastră,ne-au luat tot,ne-a rămas doar sufletul!
Impresionnata scrisoare prin omenescul ei la un om atit de mare…sau care a puut fi mare pina si pe patul de moarte pentru ca credea in noi si in valorile vesnice..asa ca nu se lasa coplesit in fata marelui necunoscut , prima forta mai mare decit Adrian Paunescu si care a putut sa-l ingenunche..
Dar memoria lui trebuie aparata..si mesajul sau trebuie onorat..caci dincolo de sublimul haruluir sau poetic si de simtirea si iubirea pura si puternica pe care a revarsat-o asupra noastra sa nu uitam cit de mult a suferit si a fost chiar jertfit..
caci, din pacate, loviturile cu care el a fost slabit inainte de vreme au fost/sunt realitati crunte/abuzive si nu doar impresii..
Si tocmai am vazut art.Dlui Cartianu..care habar nu are ca pe lumea asta exista cauze ale bolilor si/sau agravari adaugate cauzelor. Si pare sa uite sau cu ipocrizie sa ignore ca exista psihologie si psihologi erijindu-se dansul in ceva peste ei si peste toata lumea..si, deci si peste Adrian Paunescu, dar chiar si peste noi ..ceilalti..multi..Ce trufie si ce aroganta..ce tupeu..
Pina va ajunge si dansul la confruntarea de apoi..dar pina atunci cit rau va mai face romanilor, la fel cu colegii sai si cite inima va mai slabi…ca si cum nu le ajunge ca au slabit o tara…si ne slabesc pe cei care, da, mentinem falacara valorilor romanesti inca vie, desi abia pilpiind..
Acum, flacara lui Adrian Paunescu, prin sacrificiul sau arde mai puternica – si o jeluim mai mult..caci asa e natura oamenilor sau mai exact a romanilor – ca nu degeaba avem Miorita si Mesterul Manole – dar vreau sa stiu de cine si cum va fi dusa mai departe si peste tot in tara..caci nu cred ca nu va dati seama dvs si multi altii care tineti la el si la ce a insemnat si inseamana mai ales pt noi, filologii si oamenii de cultura patrioti, ca, daca este sa respectatm spiritul sau si
his legacy” trebuie sa facem mult mai mult…si la un mod activ…cel putin punind atita feort cit a pus dansul chiars in anii ingreunati de boala..
..nu este deajuns doar sa-l iubim si citim si spunem si altora sa-l citeasca…
(mai ales inainte de a face tot felul de afirmatii care mai de care mai inguste/desprinse de contextul social/politic si chiar crude/voit rautacioase, desigur explicabile prin mediocritatea care ii impinge pe conatinali sa atace capra vecinului si sa se jeleasca si chiar urle/reclame ca strugurii sunt acri)
Inca nu am vazut lansata ideea unei fundatii si nici nu am vazut mentionate directiile spre care dansul a tintit cel mai tare in ceea ce a scris si mai ales cintat salilor pline, TARII, in anii 80 in asa fel incit sa „priceapa iapa”
(si nu cu scopul sa-i faca ei curte cum deplorabil de ingust inteleg unii si afirma cu aplomb de judecatori ai culturii romane..pe care, de fapt o urasc…((A propos, degeaba se ascund, caci se resimte asta din tot ce spun, indiferent cit de bine isi mesteugesc cuvintele si incearca sa fie ceva mai obiectivi cum a incercat si Dl.Tismaneanu in oribila revista „Acum”, cea mai antiromaneasca si mai antidemocrata existenta, lansata in afara tarii dar in limba romana, caci in tara sau, pe de alta oarte in engleza cas a fie citita si de altii, nu ar fi avut curajul, caci paznicul ei – si al dansului – este un monstru, Petru Clej pe care trebuia sa-l dam in judecata ..dar timpul nu e pierdut. Dl.Tismaneanu , in tara si adresindu-se publicului larg romanesc, stie sa se ascunda mai bine.. si nu a avut curajul sa spuna si tarii, acum ceea ce a spus la NY in urma cu aproape un an, referindu-se si la Adrian Paunescu ca fiind o javra; asta pe banii tarii si ai culturii romane pe care ii foloseste abuziv, inclusiv pt conferinte si grupari cu scopuri politice sau de infiltrare asupra conducerii tarii/a puterii si de constructii sofisticate antiromanesti sub acoperisul impresariatului artistic al clicii sale care este semi-ilegalul Institut Cultural Roman , institut care a devenit o caractatita totalitara/respingind transparenta si punind (sau obtinind )monopol pe fondurile de promovare culturala ale Romaniei, cu tentacule tot mai multe si mai intinse cu scopul strategic si bine structurat sa ne ingroape cultura romana si, daca e nevoie, pe care ii stam in cale si ridicam vocile, sa ne ucida de vii….
Asta incearca sa faca de citiva ani (si in mare parte au reusit) Muzeului Roman – cea mai reprezentativa si militanta forta cultural romaneasca din SUA si, credem noi, din diaspora acum si cu cele mai mari reusite din istoria Americii in promovarea culturii romane catre publicul larg inclusiv in mass-media americana
.chiar aceia care l-au chuinuiit si pe Adrian Paunescu…ICR-istii protejati sau/si impinsi de mai sus si de prin alte orizonturi de unde sufletul nostru este pindit si planuit la prada…. au reusit sa-l puna si pe el pe patul de spital. Poate de aceea tac chitic…caci stiu ca sunt vinovati – adverati ciocli- si, ignorind complet legile tarii, nu raspund scrisorilor noastre argumentate de acuzare asupra boicotului institutit noua si tarii pe care o priveaza intentionat de oportunitati inclusiv de ofertele noastre de programe gratuite de sprijin cultural si economic, nici la articolul critic de o pagina din NYMagazin din aprilie 10, a.c.
caci , realitatea e ca, asa teribilosi cum se arata si se cred, nu sunt in stare…
NU au ajuns la acel nivel chiar si de jonglerie diplomatica si, ingimfati si vanitosi cum sunt nici nu-si dau seama ca nu stiu destul pt. afirmarea lor publica…dar sigur, ei se bazeaza pe tenataculele lor subterane..asa ca ce arata lumii nu conteaza decit daca pot sa o irite si face sa sufera cum ne fac noua, romanilor get beget, cum i-au facut si lui Adrian Paunescu.
Grav dar nestiut de tara, inclusiv de mass-media din tara, si-au faurit la NY (si partial la si linga Washington DC) cuibul actiunii antromanesti si profitind de slabiciunea emigratiei (la care au contribuit si ei adauginbdu-se eforturilor mai vechi ale securitatii) si de lipsa jurnalistilor romani profesionisti din diaspora (ultimii doi fiind rapusi de acum vreo 8 ani tot de probleme cardiace…accentuate de aceasta clica..)
abuzeaza de drepturile universale ale omului – ale noastre, ale romanilor din SUA si ale americanilor care au dreptul sa cunoasca adevaratele valori ale culturii universale aduse in tar lor, inclusiv pe cele anume ROMANESTI ..si la un mod cinic cum nu cred ca este egal in istoria Romaniei si nici a Americii au instaurat un perfid regim totalitarian/dictatorial mai oribil si mai periculos – cel putin pt noi romanii- decit insusi cel comunist pe care pretind ca-l condamna.
Sunt ca un calcii cizma invelit in panoplie artistica sau in conferinte aparent umaniste care, de fapt, exclud orice voce alta decit a lor..
Asta , paradoxal si desigur de necrezut pt cei ce nu stiu – ori majoritatea de 99,99% nu stie – chiar in America, tara democratiei dar , dupa cum spun unii, si a prea multei libertati care a ajuns sa fie abuzate , a prea multului liberalism (la care s-au declarat ca apartin si Dl Tismaneanu si prietenii sai); tara, pina nu demult, a exilului celor fugiti/prigoniti de cizma totalitara a tarilor din centrul si estul Europei , cizma din care direct si indirect se trage chiar si Dl.Tismaneanu prelungind siret puterea si efectele ei pina la a se inapoia cu ele intarite in Romania, calul troian care din fenbruarie incoace trage si pe altii inabusind voicile romanilor patrioti trecuti si prezenti din tara..dupa ce dansul si prietenii sai ICR_isti, au distrus sansele la EXPRESIE libera in diaspora din NY – unde era vocea cea mai puternica a exilului romanesc si de atitudine antocomunista reala nu perversa cum a folosit Mircea Mihaies ..
Cum au reusit? In mai multe feluri , inclusiv cu sprijinul presedintelui si al MAE-ului subsumat acestuia – punind STAPINIRE pe singurul spatiu romanesc oficial al statului roman destinat culturii romane si implantindu-se in doua institutii educative americane de unde siret , sistematic la conferintele organziate de dansul..au exclus democratia…inclusiv participarea romanilor din America si a altora decit a amicilor lor ..lasind doar de forma libertatea sa vina in audienta..doar cadrele didactice sau stiudentii americani care nu stiu ce se intimpla..
Au subminat direct pina si organizarea unor mese rotunde de catre noi..si chiar anunturi pt organziarea lor ca PUNTI ROMANESTI PESTE OCEAN si chiar a unei mese rotunde American Bridges with Eastern Europe – After 20 years” – pt ca am vrut sa aratam contributia americanilor – ceva peste acre lor le convine sa treaca cu vederea…in total nerespect fata de aceasta tar si fata de poporul american si mai ales fata de grupurile entice care au facut efortuir sustinute de-a lungul deceniilor in seranta ca se va ajunge la demcoratie si in tarile lor de acasa..
Cel putin in zona noastra de pe coasta de est..la o ora de NY si la 3 ore de Washington nici nu mai putem vorbi de dreptul natural , universal, american si romanesc – ca cetateni romani la a ne intilni si cunoaste mai bine, la a purta DIALOG si a avea expoztii si programe regulate in spatiile statului roman, ..sa ne intarim valorile culturale romanesti si sa le facem cunoscute pe cele romano-americane autentice , ale noastre in SUA, prezentindu-le la ambasada, la consulate, la sediul ICR, etc.asa incit sa fie cunoscute de romanii-americani si de unii americani
(caci americanii vor sa vada ceva releavnt despre civilizatia romaneasca..si dac se duc acolo..foarte putini de altfel, se duc….,desigur crezind, de buna credinta sau in naivitatea lor inca neintinata de sarlataniile venite din anumite tari..ca vad si cunosc ROMANIA..nu doar ceva arta experimentala cum deja piata americana a fost saturata inca din anii 70 si 80.. sau doar niste filme artistice triste/unele chiar lugubre ….
Asa cum l-au obstructionat pe Adrian Paunescu..ne fac si noua si si mai rau…
Ne-au blocat sistematic orice prezentare de imagini ale reprezentarii/promovarii culturii romane in, SUA cum o facem noi major de aporape 30 de ani..si pina si ale Istoriei vizuale a emigratiei romanesti realizata de noi cu mari sacrificii si munca mea voluntara de 3 ani..
Cred ca pe Adrian Paunecs l-=ar fi durit si mai mult sa afle ca celeasi persoane abuzive si cu caracter mizer ne blocheaza accesul la multe din programele culturale sponsorate din banii publici si ca inca se mentine sediul de semiinchisoare cu 15-17 etaje secretoase ale Consulatului Roman/Misiunii ONU/MAE-ului din NY
si ca chiar si acum un an..s-a facut aluzie si la numele sau cind Dl. V.Tismaneanu a strigat ca el nu dialogheaa cu javrele..ca raspuns la observatia mea ca ma dezamagaeste, ca m-as astepta/as dori sa-l vad capabil de superioritate, de dialog chiar cu cei pe care ii percepe ca dusmanii sai..)
dar sunt multe de spus…si nu de aceea am scris azi ci ca sa-pmi exprim dorinta ca noi, romanii care tinem la Adrian Paunescu si la valolrile romanesti si acre rvem ca flacara iubirii si mesajului lui sa se intareasca, sa ne apropie sis a ne stimuleze la actiune cel putin cultural-civica sa ne organizam..sa facem inj as afel incit flacara sa devina torta unei OLIMPIADE a romanismului, a dialogului valorilor culturale dar si atutentic democratice..
Iar stafeta sa se raspindeasca in tara si si la noi in diaspora…une, cel putin in SUA, ne oferim sa o gazduim…alaturi de promotorii ei..(in numar de minim 3 persoane – promotori dar si COLINDATORI – chiar incepind cu Decembrie…caci prelungim programul nostru pt Romania cu inca 3 luni gratuite ca sa inchegam acele PUNTI ROMANESTI PESTE OCEAN pt care militam 20+ ani…, mai ales in ultimii 10 ani – vedeti si acum la web site=ul nostru..programul „Mileniul III Impreuna”si ce am oferit tarii ca sprijin concret..
Mai suntem in tara pina la 20 noiembrie, la Brasov si va invitam la sediul nostru in acest weekend si la o intilnire la Bucuresti saptamina viitoare pe cei care vreti o mai buna organizare si o alianta culturala in memoria dragului nostru poet dar si mai important acum, in crizele morale sid e alte feluri prin care trecem.. mare roman care, sunt sigura, ne va ramine de model si inspiratie inca multa vreme..doar sa vrem noi sa-l onoram si urmam cum trebuie
Rodica Perciali
Romanian Museum, Romanian-American League
Philadelphia, Princeton NJ, Brasov
http://www.romanianculture.us
Realitatea este ca a fost si un mare poet dar si un om de nimic in multe privinte!
A murit bogat material un „socialist/comunist” care plange dupa pensia lui nerusinata!
Sa apreciem ce a facut bun dar sa nu-i iertam ratacirile mult prea pamantesti, adica capitaliste, uitand de cei multi!
Pe Paunescu nu durerea fata de cei multi l-a ucis! ci durerea fata de el si familia lui! saraca cu duhul! nu elaborez dar pretentia familiei ca trebuie sa fie expus la Ateneu-am trecut si eu pe acolo pentru un ultim omagiu – spune destul desprea orgoliu celor avuti.
Apoi tunuri, garda militara si multe altele.
Imi pare tare rau ca trebuie sa scriu aceste cuvinte dar ele exprima un adevar dureros pe care nu trebuie sa-l ingropam odata cu maestrul.
Virgil Ciuca
Bucuresti
maestre,ferice de tine ca te-ai dus inainte ca poporul tau sa intre in gheena pregatita de propriul destin…..desi daca ai fi fost alaturi de noi poate am fi avut o mangaiere.
[…] Ultima scrisoare Marele Poet şi publicist Adrian Păunescu […]
[…] Ultima scrisoare Marele poet,scriitor şi publicist Adrian Păunescu […]
Impresionant e putin spus. Faptul ca are dreptate din nou e putin spus. A ramas om si poet pana in ultima clipa a vietii sale. Efectiv, ramai fara replica… Odihneste-te in pace, maestre!
Putini au stiut cat de mult si cat de indelungat a suferit marele nostru poet.
Pierderea sa ireparabila trebuie sa ne indemne sa fim cat mai uniti in fata pericolelor majore carora trebuie sa le faca fatza natiunea romana.
Sunt convins ca o initiativa a Vetrei Romanesti de a aduna semnaturi (utilizand de exemplu acest atat de apreciat site) pentru a actiona uniti contra primejdiilor
mutiple ce ne ameninta, ar insemna mult pentru revigorarea Natiunii Romane.
Desteapta-te Romane!