Ucrainenii până nu spun prostii nu sunt ei înșiși!

> From: costacornis@libero.it
> Subject: Articol: ATAC VIOLENT ȘI MINCINOS LA ADRESA ROMÂNIEI
> To:
> Date: Thursday, October 23, 2014, 11:26 AM
>
Utilizând ca “cutie de rezonanță” o revistă a unui minister de
externe a unui aliat NATO – Lituania, agentura rusă din
> Armata Ucrainei atacă violent și mincinos
> România Miercuri, 22
> Octombrie 2014 Vilnius,
> Lituania/Romanian Global News
> Publicat
> în Lithuanian Foreign Policy Review, revistă a
> Ministerului de Externe al Lituaniei, aliat din NATO al
> României și intitulat pompos “An Analysis of Romania’s
> Foreign Policy Relations in the Context of Ukraine’s
> European Integration”, textul scris de ucrainienii Viktor
> Pavlenko (Deputy Director, Head of Defence Policy Division,
> Defence Policy and Strategic, Planning Department, Ministry
> of Defence of Ukraine), Sergey Sveshnikov, Victor
> Bocharnikov, „specialiști în științe militare”,
> ultimii doi cu doctorat, arată ca o veritabilă operațiune
> de dezinformare.Publicarea
> materialului ridică serioase semne de întrebare legate de
> cât de mult se poate baza România pe unii aliați din
> NATO, fragilizați de infiltrări rusești, dar și cât de
> duplicitară este Ucraina în răspunsurile sale la ajutorul
> politic, diplomatic și logistic pe care România îl
> acordă.
> Utilizarea de către serviciul
> de informații al Ucrainei, autorul real din spatele celor
> trei „specialiști”, serviciu infiltrat complet de
> către serviciile rusești, așa cum s-a demonstrat prin
> lipsa de reacție în recenta agresiune rusă din Ucraina
> și anexarea Peninsulei Crimeea, a unei „cutii de
> rezonanță” din Lituania, țară membră NATO și
> prezumat aliat al României, arată fragilitatea unor
> alianțe cu state care nu-și pot controla propriile
> instituții.Faptul că revista aparține
> Ministerului de Externe al Lituaniei este cu atât mai grav
> pentru că transformă o revistă care ajunge în
> cancelariile europene și NATO înt-un instrument de
> dezinformare și de atac împotriva imaginii și istoriei
> României.O scurtă analiză făcută de
> specialiști ai Centrului Român de Studii și
> Strategii, a textului care face obiectul
> operațiunii de dezinformare desfășurată de
> Ucraina/agentura rusă, pe care îl puteți lectura aici(http://www.rgnpress.ro/rgn_14/images/stories/2014/docs/2014-10-22-Sveshnikov.pdf)
> o prezentăm în continuare:1. Este plin de inadvertențe
> și de confuzii istorice: „România este o țară relativ
> tânără.” (p.103)Comentariu: „România este o
> țară relativ tânără” este prima propoziție a
> textului și are menirea de a trasa linia de lectură a
> materialului, anume lipsa de legitimitate a României în
> raport cu Ucraina. Textul plasează România în termeni
> concurențiali și ilegitimi în raport cu vecinul de la
> Est. Fraza nu numai că este ridicolă – statalitatea
> românească este milenară și neîntreruptă, dintr-o
> epocă în care slavii nici nu apăruseră, cu atât mai
> mult ramura lor de „graniță” – ucrainenii. O
> altă inexactitate flagrantă: „ortodoxia românească a
> fost adusă din Rusia Kieveană” !!!, în condițiile
> în care primul mitropolit al Kievului a fost Petru Movilă!
> Cu această credem că nu mai are sens să argumentăm,
> textul fiind inexact de la un capăt la celălalt în ceea
> ce privește istoria. Inversarea axului istoric arată
> caracterul toxic și profund manipulator al materialului, de
> la bun început.2. Termenii folosiți
> minimalizează istoria națională a României, ceea ce
> trimite la orientare negativă a textului față de
> România.3. Ca orice text manipulativ,
> conține „scheme logice” relativ elaborate, care să
> îmbrace într-un limbaj „de specialitate”
> elucubrațiile de conținut, tipice unui text manipulativ
> (vezi figura 1, p.105, schema conceptuală). Evident,
> „schemele” sunt lipsite de conținut, dar pentru
> privitorul neatent conferă „prestigiu
> științific”.4. Consideră intervenția
> posibilă a Ucrainei în Transnistria (???!) drept un atac
> împotriva Rusiei. Din câte știm noi Transnistria este
> parte a Republicii Moldova, nu a Rusiei, iar trupele
> rusești trebuiau retrase până în 2002, conform
> angajamentului luat chiar de Rusia în 1999, la reuniunea
> OSCE de la Istanbul (Rusia a fost somată în mod repetat de
> atunci de OSCE să-și îndeplinească obligațiile).
> „Ucraina trebuie să evite să utilizeze forța pentru a
> rezolva conflictul din Transnistria. Un atac împotriva
> contingentului rusesc de menținerii a păcii [din
> Transnistria] va fi considerat o agresiune contra
> Federației Ruse …” (p.124)Comentariu: paragraful de mai
> sus relevă fără dubiu originea textului. Numai Rusia
> consideră forțele sale staționate ilegal, în urma
> războiului împotriva R. Moldova din 1991 ca fiind
> „forțe de menținere a păcii”.5. Autorii „au date” pe
> care nu le oferă, cu privire la „planuri ale României de
> a împărți Ucraina”: „Din punctul de vedere al
> Ucrainei, cea mai serioasă problemă o constituie
> posibilitatea pretențiilor teritoriale ale României față
> de Ucraina” (p.123) – aceasta în condițiile în
> care Agenția oficială de știri rusă, RIA
> Novosti, punea problema partiției Ucrainei încă din
> 2010 – adevărat, ca „știre preluată din
> presa străină”: RIA Novosti, 19 feb. 2010: „Could
> parition solve Ukraine’s problems?”http://en.ria.ru/valdai_foreign_media/20100219/157939137.htmlComentariu: manipularea este
> limpede. „Din punctul de vedere al Ucrainei, cea mai
> serioasă problemă o constituie posibilitatea
> pretențiilor…”. Dacă cea mai serioasă
> amenințare la adresa securității Ucrainei o constituie o
> posibilitate, atunci analiza este pură manipulare. Cea
> mai serioasă amenințare nu o poate constitui decât o
> situație de risc iminent. Autorii împănează textul cu
> elemente de logică geopolitică dar nu stăpânesc logica
> elementară: nu poate fi o amenințare foarte serioasă ceva
> ce nu există decât ca posibilitate. Mai departe, pentru
> a-și „întări punctul de vedere”, analiștii
> militari ucraineni (sau din Ucraina), arată că „Unii
> [s.n.] politicieni români iau în calcul posibilitatea
> împărțirii Ucrainei…” fără să ofere nici o
> sursă, nici măcar de presă. Manipularea este
> limpede. Este grav că prietenii noștri din Lituania,
> militari cu responsabilitate NATO, au publicat o asemenea
> gogomănie în limba engleză. De altfel, termenii
> relației dintre Ucraina și România sunt puși cu
> precădere în termenii pretențiilor teritoriale ale
> României (vezi p112 și passim).6. Face o confuzie gravă între
> acțiunile Ungariei din România privind minoritatea
> maghiară „semnificativă” și acțiunile statului
> Român din Ucraina, privind minoritatea română din
> Ucraina. Autorii sunt fericiți să constate că
> „nerezolvarea drepturilor minorității ungare în
> România este un factor pozitiv pentru Ucraina.”
> (p.124)Comentariu: autorii pretind că
> există o echivalență între acțiunile statului român
> din Ucraina și cele ale statului ungar în România:
> „România are o mare comunitate ungurească, care la fel
> [s.n.]. aspiră la autodeterminare. Printr-un joc al
> sorții, atitudinea Ungariei față de această minoritate
> este analogă cu atitudinea României față de
> minoritățile sale din străinătate. Datorită
> dezacordurilor cu alte state membre UE [în această
> problemă], România nu e mulțumită cu statutul de membru
> UE. Aceste dezacorduri obligă România să caute suport din
> partea altor state puternice, în particular din partea
> SUA.” Aceste patru fraze sunt o hartă a mesajului
> manipulativ, care se repetă pe tot cuprinsul materialului:
> România nu e mulțumită în UE, motiv pentru care caută
> ca aliat SUA. Textul are o lacună logică esențială:
> dacă România nu e mulțumită de UE din pricina situației
> minorităților românești din afara țării, de ce
> Ungaria, care acționează la fel, nu ar trebui să aibă
> probleme datorită acestui lucru? Și care sunt acele țări
> „membre UE” cu care România are neînțelegeri în
> privința minorității românești? Textul nu le
> menționează: ar fi trebuit să spună Bulgaria (România
> are nemulțumiri, dar nu sunt deloc vocale), Serbia și
> Ucraina (care nu sunt membre UE). Cu Ungaria, România are
> probleme în interiorul României, nu în Ungaria
> (cel puțin nu exprimate vocal). Al doilea element fals:
> similitudinea situației minorităților maghiară din
> România și române din Ucraina. Ungurii din România au
> supradrepturi, conduc de facto cel puțin două județe,
> copiii români ajungând în situația să fie dați afară
> din școlile lor pentru a face loc colegilor lor maghiari
> (s-a ajuns chiar ca inspectorul școlar de Mureș să ceară
> ministrului educației să încalce legea pentru a
> putea desființa un Colegiul Național Unirea pentru a face
> loc unui liceu exclusiv în limba maghiară la o zi
> după începerea anului școlar! – „Expres
> Magazin”, 19 sept. 2014, http://www.expresmagazin.ro/seful-isj-mures-i-a-solicitat-ministrului-educatiei-sa-faca-exceptie-de-la-lege-pentru-a-infiinta-un-liceu-maghiar/
> ). Românii din Ucraina sunt considerați „moldoveni”
> și nu au nici o instituție de cultură proprie finanțată
> de statul ucrainean, în fiecare an li se închid din școli
> (din 18 școli în regiunea Odesa, azi au mai rămas 5). De
> altfel, orice echivalare între drepturile ungurilor în
> România și ale românilor în Ucraina trimite în
> derizoriu analiza.7. Repetă obsesia rusească
> privind iritarea „naturală” a Rusiei față de
> scutul antirachetă de la Deveselu. Articolul pune pervers
> scutul antirachetă românesc în opoziție cu buna
> înțelegere cu UE a României, susținând totodată
> separarea intereselor NATO și UE de cele ale SUA: „pe de
> altă parte, relațiile României cu alți membrii UE nu
> sunt totdeauna pozitive. De aceea, România caută suportul
> SUA. A fost de acord să dispună pe teritoriul său
> elemente ale sistemului e apărare american anti-rachetă
> și susține internaționalizarea Mării Negre (???).”
> (p.123)8. Materialul marșează pe
> distincția dintre „moldovean”, „român”,
> „transnistrean”, operând pe vechiul calapod
> stalinist/sovietic. Este adevărat, între timp aceste
> etichetări au produs efecte, însă textul nu face nici un
> fel de trimitere științifică la problema atât de
> serioasă, chiar și pentru argumentarea lucrării, a
> acestor „diferențe”: „Analizând problema trebuie
> să ținem cont și de următoarele: moldovenii nu recunosc
> identitatea românească (???); moldovenii și românii sunt
> ortodocși aparținând unor confesiuni aflate în
> competiție (competing confessions ???!);
> transnistrenii nu se recunosc ca fiind nici moldoveni, nici
> români” (p.114). Lipsa unor surse credibile, sau
> lipsa completă de trimiteri într-un text elaborat de
> „doctori în științe” și care conține scheme
> logice pretins sofisticate relevă caracterul mai degrabă
> manipulator al materialului.9. Consideră că România se
> apropie de SUA pentru ca să-și poată duce până la
> capăt acțiunile „antieuropene” privind minoritatea
> românească din Ucraina. „Relațiile României cu alți
> membrii UE nu sunt totdeauna pozitive. De aceea, caută
> sprijin din partea SUA.” (p.123)Comentariu: dacă România
> acționează împotriva principiilor europene în Ucraina,
> înseamnă că și Ungaria acționează împotriva
> principiilor europene în România. Or, această concluzie
> logică intră în contradicție cu „poziția
> europeană” a Ungariei în Europa, poziție implicită
> a autorilor. Totodată, autorii ignoră poziția SUA privind
> drepturile minorităților. Dacă România ar fi încălcat
> asemenea drepturi SUA ar fi reacționat. Miza ungurească a
> autorilor certifică sursa lor antiNato. Este cunoscut că
> geopolitica rusească a acționat totdeauna în Europa
> Centrală având ca pion Ungaria, nu numai împotriva
> României, dar și a celorlalte state, mai puțin Bulgaria.
> Dar principalul mesaj transmis de acest paragraf
> este ideea de disensiune în Uniunea Europeană prin
> România, datorită acțiunilor românești de susținere a
> identității românilor în Ucraina. Stranie concluzie! În
> condițiile în care Ungaria este cea care a solicitat
> autonomia Maramureșului istoric (Transcarpatic), iar nu
> România („Cotidianul”, 17 mai 2014,
> „Orban se pronunță din nou pentru autonomia
> minorității maghiare din Transcarpatia”, http://www.cotidianul.ro/orban-se-pronunta-din-nou-pentru-autonomia-minoritatii-maghiare-din-transcarpatia-237865/)
> . Scoaterea Ungariei în față, care a avut vădite
> și fățișe acțiuni antiucraniene certifica proveniența
> de tip rusesc a materialului.ConcluziePionul unguresc care este
> evident enunțat ca fiind în opoziție cu România
> „pentru echilibrarea situației din Ucraina”,
> minimalizarea istoriei și a simbolisticii românești,
> atitudinea anti americană, trei elemente cheie într-o
> revistă militară lituaniană, a unei țări membre NATO,
> având autori ucraineni cu studii militare, ne determină
> să credem că paliere din structurile de securitate
> ale Lituaniei sunt deturnate. Publicarea unui asemenea
> material, în limba engleză, într-o revistă care circulă
> în structurile de comandă NATO arată scopul materialului:
> intoxicarea corpului de comandă și slăbirea coerenței
> mentale la nivel structurilor integrate, a încrederii
> între statele membre. Nu doar Ungaria este pion anti-NATO
> din NATO, ci se încearcă folosirea Lituaniei în același
> scop. Ținta celor două țări menționate este România.
> Acest lucru certifică importanța României în flancul
> sudic al NATO și arată mijloacele prin care Putin
> înțelege să acționeze împotriva SUA și a NATO, în
> final împotriva păcii Europei.Despre cum controlează și
> utilizează agentura rusă structuri ale statului ucrainian
> nu are rost să mai insistăm.Romanian Global News
>
> pr./padre Constantin
> CORNIS
> Biserica Ortodoxa Romana/ Diocesi
> Ortosossa Rumena in Italia
> Parohia „Sf Cuv Ioan de la
> Prislop” -Strada delle Marche,36- PESARO (PU)
>
> casa: via Persiutti 9/D ; 61032 –
> Fano(PU) ITALIA
> cell. 0039. 340 2659789;
> costacornis@libero.it