Victor Grigor
285 aprobate

grigor.victor@yahoo.com
188.27.145.185 

Stau si ma intreb: ce interese o fi avut mama sau matusile mele sa minta cu atata nerusinare atunci cand imi povesteau despre comportamentul soldatilor ( ba chiar si a ofiterilor) glorioasei Armatei Rosii care ne-a eliberat de sub” jugul fascist” in ’44? O fi avut ele cumva vreo opinie gata formata despre rusi , din cauza propagandei de razboi? Carciumarul si negustorul evreu din localitate sa le fi sadit aceste prejudecati, chiar inainte de deportarea lor in ghetto de catre guvernul Szalosi (armean) pentru a fi expediati spre Auschwitz? Dar de ce oare s-o fi facut? ca doar stim ca evreii au fost sustinatorii infocati ai Rusiei bolsevice… sau , poate, mintea cea necoapta, de copile de 15-16 ani, sa nu fi putut procesa faptele in asa mod incat sa nu fi vazut adevarul? Pai, chiar ele recunosteau ca informatii despre bunele maniere rusesti aveau, desi nu din surse oficiale sau jurnalistice: pentru ca nimeni nu citea jurnale in sat in afara de invatator; ca nu exista decat presa ungureasca in zona, in situatia in care putina lume stia sa citesca , nemaivorbind de faptul ca ungureste nu stia nimeni . Aveau informatii, dar nimeni nu le credea, pentru ca stirile veneau de la militarii unguri sau de la cei germani aflati in retragere, care insa nu erau priviti cu multa simpatie, romanii vazand in ei, pe buna dreptate, niste ocupanti. Astfel ca la sosirea eliberatorilor, lumea s-a bucurat grozav, chiar daca toti au constatat cu surprindere ca nu erau romanii pe care ii asteptau, ci …rusii.

In scurt timp dupa frumoasa primire facuta de catre toti localnicii, naravul „eliberatorilor” a tins sa se descatuseze in cele mai pitoresti forme imaginabile. Ochii cei inocenti si, adesea, putin oblici ai baietilor din stepele ruse au dibuit rapid portile caselor unde locuiau naivele bastinase care iesisera la drumul mare sa admire trupele aducatoare de libertate. Noroc ca un unchi de-al mamei mele , care fusese prizonier de razboi in Rusia in Primul Razboi Mondial, intelegand limba si intentiile oaspetilor, i-a avertizat pe sateni, incat fetele si femeile tinere au fost expediate de urgenta, chiar in seara „eliberarii”, peste campuri si ogoare, spre sate mai ferite . Supararea in tabara rusesca a fost foarte mare ! Ofiterii gazduiti chiar in casa bunicilor mei n-au facut nici un gest pentru a impiedeca represaliile ce au urmat : jefuirea spontana si nepartinitoare a bunurilor materiale ale localnicilor de catre subordonatii dumnealor. Bunicului meu i s-a pus teava kalasnikovului in piept ( ca doar fusese primar in sat) pentru a le face rost urgent soldatilor de mai multa bautura.

Necazul era ca oamenii inca nu apucasera sa-si transforme borhotul de fructe fermentate, din cazi si butoaie, in „horinca” cea de toate zilele. Dar cum poti sa-i convingi pe rusi ca nu exista VOTKA, dupa ce i-ai privat in prealabil si de femei tinere si fete? Greu lucru! Noroc ca mirosul aromat al perelor si prunelor pe jumatate alcoolizate i-au ispitit pe preaeducatele trupe de la Rasarit sa se avante cu capul inainte in incapatoarele cazi autohtone ( precum muntenii si moldovenii la 1859 in Milcov) de le-au secat dintr-o sorbire. In zilele urmatoare au taiat toti porcii satenilor si i-au mancat … desi azi imi vine sa cred ca pagubitii aveau un interes clar sa ascunda adevarul fiind influentati chiar de pe atunci de perfida propaganda khazaro-ucraineana. In noiembrie, incepand luptele pentru fortarea trecerii Somesului, toti satenii si-au parasit locuintele pentru a se refugia prin satele invecinate mai putin expuse. La intoarcere, imi povesteau matusile mele, n-au mai gasit nimic, nici mobila prin case, nici blide , nici oale, nici macar linguri …ca la ce le-ar mai fi trebuit daca tot n-aveau ce sa manance cu ele? Sa nu mint! Totusi, in cotetul porcilor, spre surprinderea generala, au aflat un purcelus, gras si rotofei , pe care bucatarul domnilor ofiteri il indragise atat de mult incat nu se indurase sa-l sacrifice. Sau , poate, ca se gandise sa lase ceva pentru Craciun si nefericitilor de proprietari? Nu vom sti niciodata!

Atunci, vazand primejdia trecuta, facandu-si MEA CULPA, strabunica , mama bunicului meu matern, le-a comunicat celorlalti membri ai familiei ca intr-o zi un ofiter german ( in casa lor locuisera inainte de venirea rusilor si cativa ofiteri germani) i-a cerut cateva oua de gaina iar ea, fiind suparata dintr-un motiv oarecare , n-a vrut sa-i vanda nici unul! Retineti: sa-i vanda! Asa procedau odiosii hitleristi de care rusii ne-au eliberat apoi. Incurajata de marturisire bunicei, o matusa de-a mea a recunoscut , la randul ei, o intamplare despre un tanar soldat german care, invitat fiind de fetele din sat la o sezatoare intr-o seara, stanjenit fiind de avansurile lipsite de sfiala ale unei june bastinase mai putin educate, si-a scos din buzunarul de la piept, intr-un gest de casta aparare, fotografia logodnicei sale din Germania. Desigur, existau si tineri soldati germani nelogoditi care incercau sa stabileasca o relatie macar sentimentala cu cate o fetiscana , ce-i drept mai des prin mediul urban. O doamna de aceeasi varsta cu mama mea imi povestea ca ei si surorii sale, in acelasi an ’44, i se intampla aproape in fiecare dimineata sa gaseasca, pe stighia orizontala a partii interioare a portii casei lor din oraselul in care locuiau, doua bucati de ciocolata frumos impachetate . Stand la panda, au descoperit faptasii: doi soldati germani in varsta de 18-19 ani.

Nu exista nici o indoiala ca , atat mama si matusile mele rurale cat si cele doua surori mai urbanizate, cu mintea lor cea imatura , ca sa nu mai vorbesc de strabunica mea cu mintea ei obosita, au fost , toate, victimele demonicei si perfidei propagande anti-rusesti ! Sau , poate, din cauza unei educatii retrograde si conservatoare n-au fost capabile sa aprecieze avantajele civilizatiei Maicii Rusii, precum comunistii nostrii interbelici care se rugau dupa modelul formulat de Miron Radu Paraschivescu: ” Ada , doamne, odata trupele cele needucate ale lui Stalin!”