Pentru prima oară, în scurta dar fulminanta sa carieră politică,
Donald Trump evocă posibilitatea de a pierde alegerile.
Donald Trump nu a zăcut în spital. A lucrat. Au fost probabil cele mai
rodnice trei zile din mandatul său.
A ordonat să fie declasificate toate documentele legate de la „Russia
Gate” și „E-mail-urile lui Hillary Clinton”. Absolut toate și „fără
editări”. Adică fără porțiuni, nume sau cifre, acoperite cu tuș negru.
Este vorba de 1.000 de pagini de documente care ar trebui să facă
lumină în ceea ce Trump a numit „cea mai mare crimă politică din
istoria țării noastre”.
În baza acestor documente declasificate, care ar conține „dovezi din
abundență” despre Statul Paralel („Deep State”), președintele i-a
cerut Procurorului General să îi pună sub acuzare pe vinovați,
„inclusiv pe Obama, inclusiv pe Biden”.
Cutremurul politic este colosal. Prin comparație, scandalul
„Watergate” pare o gâlceavă de puști în curtea școlii. Când s-a mai
auzit ca un președinte în exercițiu al Statelor Unite (sau al oricărei
țări ne bananiere) să ceară fățiș, frontal, direct, punerea sub
acuzare a contracandidatului său în alegeri și a fostului președinte
al țării? Mai ales că până la alegeri nu mai este timpul fizic pentru
așa ceva.
Prima întrebare pe care orice om normal la cap și-o pune este: de ce a
ales Trump să declasifice aceste documente abia acum?
Iar primul răspuns care îi vine în minte aceluiași om rațional este că
Trump încearcă să provoace un uriaș tămbălău pe ultima sută de metri
înaintea alegerilor, fiind disperat să recupereze terenul pierdut în
fața lui Biden.
Ar trebui să trecem repede peste faptul că, după experiența din 2016,
când Donald Trump a câștigat detașat în fața lui Hillary Clinton, deși
era cotat cu 8-10-12% mai puțin, sondajele americane nu mai au nici o
relevanță. Cu atât mai mult acum, când valul de violențe Black Lives
Matter și Antifa, încurajate de Democrați, i-a făcut pe oameni să se
teamă să spună că votează cu Trump.
Pentru că în presa românească, la fel ca în presa americană și în cea
europeană, puteți să citiți sau să auziți rareori ce spune Trump și
foarte des ce spun alții despre ce spune el, iată cum și-a explicat
președintele SUA gestul declasificării și tardivitatea sa:
„Dacă (Procurorul General) Bill Barr nu îi acționează în judecată pe
acești oameni pentru infracțiuni penale, cea mai mare crimă politică
din istoria țării noastre, atunci nu se va mai face niciodată
dreptate, afară de cazul când câștig (alegerile) și atunci va trebui
să acționăm, deoarece eu nu o să uit.
„Aceștia sunt oameni care au spionat echipa mea de campanie electorală
și avem toate dovezile. Acum, ei spun că au mult mai multe (dovezi).
OK? Iar eu spun, Bill, avem destule, nu ai nevoie de mai multe. Avem
atât de multe – uitați-vă la raportul despre (fostul director FBI
James) Comey, 78 de pagini nimicitoare, întocmit de (Inspectorul
General Michael) Horowitz, pentru care am foarte mult respect, și care
a zis să fie începută o acțiune în justiție.
„El a recomandat acțiunea în justiție, dar ei nu au făcut-o. Nu-mi
venea să cred, dar ei nu au făcut-o, deoarece au spus că mai sunt
pești mult mai mari de prăjit…”
Trump spune că „Sistemul” l-a dus cu vorba și că vinovații ar putea
scăpa dacă el nu va fi reales.
(Atenție: Este pentru prima dată când Trump evocă posibilitatea de a
pierde alegerile!)
Declasificarea celor 1000 de pagini de documente pare așadar să fie
mai degrabă gestul unui om exasperat, decât al unuia disperat. O
nuanță extrem de importantă.
Dar ce ar putea conține atât de devastator aceste hârtii, încât Trump
să vorbească de „cea mai mare crimă politică din istoria Americii”?
Câteva rezumate și note ale unor oficiali din serviciile secrete,
desecretizate sporadic până acum, ne dau câteva indicii.
Acuzațiile de complicitate cu Rusia și de imixtiune a Kremlinului în
alegeri în favoarea lui Trump l-au hărțuit pe acesta de-a lungul
întregului mandat. Nici măcar după ce raportul Procurorului Special
Robert Mueller l-a exonerat pe Trump, acuzațiile nu au încetat.
Or, o notă CIA, declasificată recent, arată că, iulie 2016, Hillary
Clinton a aprobat „o propunere a unuia dintre consilierii ei pentru
politică externă pentru a-l defăima pe candidatul prezidențial Donald
Trump prin provocarea unui scandal care să pretindă un amestec în
alegeri al serviciilor de informații ruse”.
Obiectivul lucrăturii, ne spune nota CIA era „de a distrage atenția
opiniei publice de la scandalul privind folosirea de către ea
(Clinton) a unui server privat de e-mail”, pe vremea când era secretar
de stat, fapt care a pus în pericol securitatea națională.
Altă notă CIA afirmă că Obama însuși a fost informat de către
directorul Agenției, John Brennan, despre diversiunea pusă la cale de
Clinton. Și că despre planul acesteia de a-l compromite pe Trump
aflaseră și serviciile secrete ruse.
Nu-i așa că întreaga perspectivă care a fost servită în ultimii patru
ani opiniei publice de către presă se răstoarnă total?
Or, acestea sunt doar câteva crâmpeie de informații. Vârful vârfului
aisbergului.
Pentru a încerca să completăm – deocamdată doar imaginar – tabloul, să
ne mai amintim că, pe 5 ianuarie 2017, cu numai două săptămâni înainte
de instalarea oficială ca președinte a lui Donald Trump, a avut loc în
Biroul Oval o ședință de taină convocată de Barack Obama. La ea au
participat toți oficialii responsabili cu securitatea națională:
directorul FBI – James Comey, Procurorul General Adjunct – Sally
Yates, directorul CIA – John Brennan, directorul National Intelligence
– James Clapper, consiliera pentru securitate națională a lui Obama –
Susan Rice, alți câțiva membri ai consiliului de securitate și… Joe
Biden.
Potrivit unui e-mail al lui Susan Rice, declasificat anterior, se știe
că Obama a aprobat ca lui Michael Flynn, viitorul consilier pentru
securitate al lui Trump, să i se ascundă o serie de informații, legate
în special de implicarea Rusiei în alegeri. Lucru de o gravitate
extremă.
Or, Michael Flynn va fi calul de bătaie al întregului scandal fabricat
împotriva lui Trump, conform planului aprobat de Clinton și supervizat
de Obama și Biden.
La doar cinci zile după reuniunea de taină din Biroul Oval, pe 10
ianuarie 2017, exploda în presă Dosarul Steele, în care se afirma că
serviciile secrete ruse au înregistrări video de la o orgie cu
prostituate a lui Trump, organizată la un hotel din Moscova, cu care
l-ar avea la mână pe cel care urma să fie înscăunat peste 10 zile
președinte al Statelor Unite.
S-a dovedit ulterior că autorul dosarului, Christopher Steele, un fost
spion britanic, plătit de Hillary Clinton pentru a însăila mizerii
despre Trump, nu avea nici o dovadă pentru cele afirmate.
Singura „sursă” a sa fusese Igor Dancenko, agent al serviciilor ruse,
om de încredere al miliardarului Oleg Deripaska, la rândul său omul
lui Vladimir Putin. Cel care l-a ajutat pe președintele rus în câteva
rânduri să-și spele averea.
Faptul că Steele nu avea nici o dovadă pentru afirmațiile sale – lucru
recunoscut de acesta în cadrul audierilor oficiale ale FBI – nu a
împiedicat Biroul Federal să ceară mandat de supraveghere, pe motive
de siguranță națională, pentru Carter Page, unul dintre membrii
importanți ai echipei de campanie a lui Trump. Și să-l obțină.
Așa au ajuns serviciile secrete să îl spioneze „legal” pe Trump
înaintea alegerilor.
Potrivit unor informații recente, persoana care se opune cu cea mai
mare ferocitate declasificărilor cerute de Trump este Gina Haspel,
actuala directoare a CIA.
Lucru perfect explicabil, de vreme ce Haspel, fostă subordonată a lui
Brennan, a fost până în 2016 șefa antenei de spionaj a CIA la… Londra.
Adică locul de baștină al lui Steele. Și unde își făcea Deripraska
veacul. Și Dancenko.
Iată în câteva (foarte puține) cuvinte, o schiță a întregii
conspirații împotriva lui Trump.
În ea sunt implicați oameni din vechea și actuala administrație. O
dovedește faptul că indicația lui Barack Obama de a-l pune la zid pe
Michael Flynn a fost aplicată cu sfințenie de oamenii săi rămași în
funcții cheie în administrația următoare.
Statul Paralel transgresează politica.
Cele 1000 de pagini declasificate ar putea să demonstreze că acea
ședință din Biroul Oval, de pe 5 ianuarie 2017, a avut ca scop
organizarea gherilei împotriva lui Trump. Repartizarea misiunilor
pentru „cârtițele” deja implantate peste tot în administrație de către
Obama și care urmau să rămână în sistem și după instalarea lui Trump.
Este posibil ca acesta să fi fost nucleul „Societății secrete” de care
îi vorbea Peter Strzok, fost șef al Contrainformațiilor din FBI,
amantei sale, Lisa Page, din cadrul serviciului juridic al Biroului
Federal, când discutau despre blocarea lui Trump.
În ciuda tuturor acestor atacuri furibunde și extrem de bine
organizate, am fost întotdeauna optimist că, până la urmă, Donald
Trump va învinge.
Acum nu mai sunt. Este singur. Mult prea singur. Are în spatele său o
parte importantă din populație, dar aceasta este timorată și năucită
de ce se petrece cu cea mai puternică țară din lume și cu cel mai
liber popor. Și are împotriva lui serviciile secrete și armata, clasa
politică (inclusiv cea mai mare parte dintre Republicani), presa,
lumea întreagă (cu China în frunte și cu Europa Occidentală urmându-i
supusă).
Un colosal aparat de propagandă și control, capabil să pună la cale un
jaf electoral fără precedent, facilitat de votul prin corespondență.
(S-au descoperit deja sute de mii de morți pe listele de alegători și
aproape un milion de voturi deja completate pentru Biden.)
Și o monstruoasă mașinărie căreia i-am văzut câteva luni în această
vară puțin din fața hâdă, în timpul haosului social provocat de Black
Lives Matter și Antifa. Această mașinărie s-a oprit la comandă, când
s-a observat că valul de crime și violențe îi oripilează pe americani,
riscând să pericliteze voturile pentru Biden.
Însă, dacă printr-un miracol, Trump va câștiga, nimic nu va mai
împiedica reactivarea monstruoasei mașinării. Sub pretextul unor
nereguli la vot, aceasta va declanșa Războiul Civil pentru a-l
răsturna pe Trump, după cum o dovedesc declarațiile liderilor mai
multor organizații „civice”, finanțate de Soros și dirijate de Obama.
După cele două lovituri năucitoare primite în 2016 (Brexitul și
victoria lui Trump), Sistemul pur și simplu nu își mai poate permite o
nouă înfrângere.
Pentru că aceasta nu ar însemna doar alți patru ani pierduți, în care
globalizarea ar bate pasul pe loc, ci și o serie de măsuri prin care
Trump ar putea bloca ori chiar distruge acest tăvălug mondial.
De exemplu, numirea judecătoarei Amy Coney Barrett ar schimba, nu doar
pentru următorii patru ani, ci pentru decenii de acum încolo
echilibrul din Curtea Supremă a SUA în favoarea Dreptei conservatoare,
pro-viață, pro-familie și pro-Dumnezeu.
Alți patru ani cu Donald Trump ar mai însemna, între altele,
zădărnicirea „Green Deal” la nivel planetar, noi bețe în roatele
globalizării industriale – adică exodul masiv al investițiilor și
corporațiilor către China, împiedicarea implementării Pactului Global
pentru Migrație al ONU, întârzierea adoptării unor măsuri agresive de
control al populației. Adică pierderi de trilioane și trilioane de
dolari pentru Sistem.
În fine, dar nu în cele din urmă, o nouă victorie a lui Trump ar duce
la ratarea actualului „moment revoluționar, în care putem realiza ceea
ce părea de neconceput”, după cum afirma George Soros pe 11 mai.
Donald Trump este conștient de miza enormă care este în joc, de prețul
uriaș care s-a pus pe capul lui și de forțele colosale care se
mobilizează împotriva sa. De aceea, pentru prima oară de când este
politician, el evocă posibilitatea unei înfrângeri electorale. De
aceea, recurge la această lovitură politică de grație care este
declasificarea celor 1000 de pagini de documente.
Nu ca pe o ultimă și disperată manevră de a câștiga alegerile, ci ca
pe un gest de a alege să moară în picioare, în luptă, cu fața la
dușman.
Pentru ca, în „cea mai mare crimă politică din istoria Americii să se
facă dreptate”. Pentru ca Adevărul să fie scos la lumină.
Este Testamentul lui Trump. Asemenea Cidului Campeador, el vrea ca și
după moartea sa (politică) să continue lupta împotriva dușmanilor.
Cardinalul Carlo Maria Vigano numea alegerile prezidențiale din
Statele Unite o „bătălie între Copiii Luminii și Copiii
Întunericului”, decisivă nu doar pentru viitorul Americii ci și
„pentru întreaga umanitate”.
Pentru că, oricât ar suna de patetic, Trump este ultimul obstacol în
calea tăvălugului globalizării. Singurul om care mai poate împiedica
moartea civilizației creștine.
În faimoasa sa scrisoare deschisă de la începutul lunii iunie,
monseniorul Vigano, fost nunțiu papal la Washington și exilat de Papa
Francisc la Kosovo, pentru vederile sale conservatoare, sesiza că, în
această bătălie apocaliptică, Donald Trump nu prea are pe cine se
bizui dintre puterile lumești:
„Este nevoie ca cei buni, Copiii Luminii, să se unească și să-și facă
auzite vocile. Ce alt mijloc mai eficient este de a realiza asta,
Domnule Președinte, decât prin rugăciune, cerând Domnului să vă apere
pe dumneavoastră, Statele Unite și întreaga umanitate de acest colosal
atac al Vrăjmașului?
„În fața puterii rugăciunii, înșelăciunile Copiilor Întunericului se
vor nărui, comploturile lor vor fi dezvăluite, trădarea lor va fi
vădită, înfricoșătoarea lor putere se va spulbera, adusă în lumină și
expusă drept ceea ce este: o înșelăciune infernală.”
Rămas singur în tranșee, într-un ultim gest politic de anvergură,
Trump exact asta face: dezvăluie complotul, scoate la lumină
înșelăciunea diabolică.
De acum, soarta alegerilor din Statele Unite nu mai depinde de el.
Soarta țării sale și a lumii sunt la Mâna lui Dumnezeu.
Voi traiti in lumea visurilor aberante! Cobarati cu picioarele pe pamant! El a fost votat afara!!!
Propun:
https://www.activenews.ro/externe/Zarurile-n-au-fost-aruncate.-Analistul-Dick-Morris-9-MOTIVE-pentru-care-Trump-mai-poate-castiga-alegerile.-Proclamarea-lui-Biden-castigator-de-catre-mass-media-ca-si-felicitarile-ante-factum-un-act-IRESPONSABIL-163533