|
Totul este bine când se termină cu bine O idee obsesiv idioată despre o monedă unică și puternică este imbratisată de toti cei ce au studiat si practică economia occidentală si privesc prin lentilele ochelarilor pentru profit. Viitorul nu este o monedă unică, ci un algoritm transparent, iar fiecare țară își poate folosi propria monedă. Nu este nevoie să ai o monedă unică și puternică pentru a economisi bani. Păstrează-ți banii în propria monedă, foloseste reteaua tranzactională a BRICS-ului sau alta similară și nu vei plăti taxe și comisioane pe schimburi și tranzacții, pentru a îmbogăți bancherii paraziti, profitori. Dar economiile occidentale sunt fixate pe ideea unei monede unice și puternice. Dar China face progrese “periculoase”, tocmai făcând exact opusul acestor obsesii idioate și o face bine. China nu vrea ca banii ei să zboare în străinătate, pentru că are nevoie de acești bani pentru a-si susține/subsidia fiecare afacere din țară, iar dacă banii ar zbura în străinătate, nu ar mai exista bani suficienti pentru a ajuta afacerile interne. Statul este acela care trebuie să ajute pe toată lumea fără conditii absurde si dobanzi coplesitoare. Din acest motiv in China s-a dat recent o lege care limitează cantitatea de capital ce poate fi extrasă din tară sub diverse scopuri si motive. De ce cetatenii chinezi să investească in străinatate si de cele mai multe ori să devina o victimă a cazinourilor strambe ce au devenit acum băncile occidentale? Este dificil pentru un occidental să înțeleagă acest tip de gândire, mai ales când se repetă mereu același lucru invătat la scoală și nu se vrea să se înțeleagă ceva cu totul diferit, mai ales că se dovedește a fi mai bun. Chiar dacă provine din China. Aurul nu este o marfă sau o monedă, ar trebui folosit doar ca o garanție extremă. Emisiile monetare trebuie să rămână sub control și să exprime cu exactitate valoarea bunurilor proprii de pe piață la momentul respectiv. Dacă există ecosisteme financiare paralele este de asteptat ca scara valorilor să se schimbe si ea in viitor, in functie de potentele reale ale unei valute si nu după aprecierea sau dezaprecierea ei arbitrară de către cele trei agentii de rating. Există multe posibilități de a îmbunătăți tranzacțiile internaționale și de a evita parazitismul profitoriu, infectios de care întreaga lume fuge acum. Se dorește liberul schimb fără bănci lacome care fac profit de pe spatele țărilor mai mici. Dolarul nu va fi convenabil de folosit nici măcar de americani in relatiile externe si nici de aliatii lor financiari in conditiile de tranzactionare viitoare. Chiar dacă taxa de 11% va fi plătită doar o dată si nu de două ori asa cum o plătesc celelalte natiuni totusi este mai mare decat 2%, iar tranzactia se perfectează in 2-3 zile in loc de 2-3 secunde si in plus cei care folosesc dolarul sunt expusi ricurilor de confiscări si sanctiuni arbitrare. Un exemplu concret este următorul: un om de afaceri european este in SUA pentru afaceri si primeste un text de acasă care ii propune să achizitioneze imediat un produs la un pret extrem de redus, o promotie in termen de 24 de ore. Are la el doar euro si cand vrea să trimită suma de 9000 de euro i se comunică că din USA nu se pot trimite afară decat dollari. Deci trebuie să schimbe euro in dolari si să plătească 11% taxa de schimb pe langă comisionul de tranzit. Cand dolarii ajung in Europa trebuiesc din nou plătite taxa de schimb valutar de 11% si comisionul bancar pentru transformarea dolarilor in euro. Dacă tranzactia era facută prin CIPS sau altă retea din afara SWIFT-ului costa taxa si comisionul doar 2-3%, se realiza in 2-3 secunde si se putea folosi orice monedă la alegere. Păcat că lumea occidentală încă nu poate privi în afara lentilelor ochelarilor de profit, educatia economică primită in ultima sută de ani, de cand Rockefeller a schimbat programele de invătămant de la clasa a I-a pană la ultimul an de facultate. Să nu uitam ca Paul Getti si Andrew Carnegie l-au ajutat pa Rockefeller si au inlocuit tot ce era tipărit in toate librăriile din SUA cu noi tipărituri aprobate de kabbală., o investitie colosală in procesul de spălare la creer. Acum kabala isi incasează profiturile enorme in urma acestei criminale investitii. La întâlnirile G10 de la Roma de la sfârșitul anului 1971, când cursul de schimb valutar al dolarului, stabilit prin Bretton Woods, era desființat, dolarul fiind scos de sub aur, secretarul Trezoreriei SUA, John Connally, le-a spus omologilor săi europeni, celebra frază: „Dolarul este moneda noastră, dar problema este a voastră”. Este un exemplu tipic de aroganță cinică americană. Se recunoaste official că dolarul american este folosit ca o armă politică și geopolitică puternică, valorificându-și dominația în comerțul global, rețeaua de mesagerie SWIFT și sistemele de compensare ale Rezervei Federale pentru a aplica sancțiuni economice, a îngheța activele și a restricționa accesul străinilor la piețele financiare globale. Statele Unite au folosit în mod activ si abusiv moneda lor ca instrument de guvernare – în special de la atacurile din 11 septembrie incoace – pentru a viza adversarii și a impune obiective de politică externă fără a desfășura forță militară. Această practică, cunoscută sub numele de arma dolarizării, permite Washingtonului să pedepsească națiunile ostile prin blocarea instituțiilor și tranzacțiilor acestora din ecosistemul global al dolarului. Deși această strategie financiară oferă SUA o pârghie geopolitică imensă, ea este și o sabie cu două tăișuri. Utilizarea frecventă a acestor tactici a stimulat statele vizate, cum ar fi Rusia, China, Iranul și diverse alte economii emergente să accelereze „dedolarizarea” si să dezvolte si folosească ecosisteme financiare paralele. Prin explorarea rețelelor financiare alternative și tranzacționarea în monede locale, aceste națiuni ocolesc hegemonia financiară a SUA, care pe termen lung erodează statutul dolarului ca principală monedă de rezervă la nivel mondial. “La nivel sistemic, dezbaterile despre centralitatea SUA în sistemul global au fost reînviate, iar ideile privind găsirea unor abordări alternative pentru coordonarea activității economice, financiare și comerciale globale îi implică pe factorii de decizie din întreaga lume. Însă, întrucât perspectivele de reproiectare a întregului sistem global – un proces care ar trebui să includă SUA – sunt de neconceput în acest moment, singura opțiune rămasă este luarea în considerare a unor măsuri de politică naționale sau regionale care ar putea limita expunerea la orice se va întâmpla în continuare.” ~ Ne spune Julius Sen, ce în prezent, face parte din Unitatea de Politică Comercială Internațională din cadrul departamentului de Relații Internaționale, consilier special al organismului profesional de afaceri publice FIPRA, profesor de Administrație Publică la Academia de Administrație Publică a Kazahstanului, in cartea sa – “Opțiuni de Politică de Transformare a Dolarului pentru Țările Mici”. Dar tările din Sudul Global nu s-au lăsat descurajate sau inspirate de ideile pesimiste ale autorului. Si-au creat ecosistene financiare eficiente si performante care fac ca tările mici să nu mai graviteze umil in sfera de influentă hegemonică si să se alinieze in grupări ecnomice regionale sau internationale de tip ASEAN sau BRICS. Dolarul american și-a consolidat poziția de axă centrală a politicii și economiei internaționale. Dezbaterea privind dacă această poziție reprezintă un „privilegiu exorbitant” sau se încadrează în așa-numita dilemă Triffin este vastă și incă influentă, modelând o parte semnificativă a literaturii de economie politică internațională. Conceptul de privilegiu exorbitant se referă la capacitatea Statelor Unite de a finanța deficitele externe datorită rolului central al dolarului ca principală monedă de rezervă și de tranzacție în economia globală. Această cerere structurală pentru această monedă permite țării să susțină dezechilibre persistente în balanța sa de plăți fără a se confrunta cu presiuni de depreciere sau crize valutare, deoarece poate emite dolari sau vinde obligațiuni de trezorerie pentru a acoperi deficitul. Economistul Robert Triffin, la rândul său, a avertizat că, pe termen lung, oferta continuă de dolari pentru a satisface cererea globală ar eroda credibilitatea monedei, slăbind-o în cele din urmă – un paradox care a devenit cunoscut sub numele de dilema Triffin. Indiferent de perspectiva teoretică adoptată, este clar că actuala administrație americană a utilizat această condiție unică a dolarului într-un mod abuziv fără precedent, intensificându-i rolul de instrument geopolitic. O astfel de utilizare a declanșat perturbări în sistemul financiar internațional, cu efecte tangibile asupra economiei reale. Transformarea dolarului într-un instrument explicit de politică externă — și transformarea în consecință a pieței financiare globale într-o arenă a competiției strategice a afectat arhitectura economiei mondiale fragmentand-o in ecosisteme financiare paralele. Această fragmentare ecosistemică necesită o examinare integrată a efectelor deciziilor fiscale și financiare ale SUA, a utilizării lor pe tabla de șah geopolitică și a repercusiunilor acestora asupra fluxurilor comerciale internaționale. Eliminarea dolarului nu este o necesitate si nici o strategie care să fie necesară, elasticitatea si flexibilitatea algoritmilor din contabilitatea financiară aplicată de IA face ca mai multe ecosisteme financiare să coexiste fără toxicităti financiare sau politice. Atlanta 03/07/2026 |
Distribuie!
Un comentariu
Comenteaza
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
pe care l-a indemnat la ‘pace’ cu America!