Informaţiile din cartea Dicţionarul Khazar, a sârbului Milorad Pavici sunt ficţiuni
0 aprobate
dddd34@yahoo.ro
95.76.1.165
În plus, acest material nu este întreg (vedeţi linkurile de jos pentru materialul complet).

Istoricul Adrian Majuru a publicat în premieră acest articol în 18 ianuarie 2016 în Jurnalul Bucureştiului, condus de Thomas Csinta, sub titlul „Cine sunt, de unde sunt şi ce vor khazarii?“. Acum nu se mai află pe siteul J.B.
Unde se mai află sunt preluări via Justiţiarul, care l-a publicat în 23 octombrie 2019, înainte de a fi şters. Dar şi site-ul Justiţiarul a fost închis după ce a fost cumpărat de fiul mai mic al lui Corvin Lupu, după decesul directorului fondator Marius Albin Marinescu.

Articole despre khazari, Adrian Majuru a publicat în acelaşi timp şi după 2016 şi în Cotidianul. Majuru însuşi e însă cel care a cerut apoi retragerea sau scoaterea articolelor sale despre khazari, iar Cornel Nistorescu, directorul Cotidianul, a anunţat acesta public, înainte de a şterge articolele, dar de la Justiţiarul nu au fost şterse.
Se vorbea atunci despre Majuru că ar fi avut nişte discuţii mai aprinse cu evreii, declanşate după ce aceştia au vrut să ia de la statul român Palatul Dacia pentru a face în el Muzeul Holocaustului, în plin centrul Bucureştiului, în timp ce imobilul trebuia să revină Muzeului de Istorie al Bucureştiului, al cărui director era Majuru, pentru a face în palat Pinacoteca Municipiului București, care să fie cea mai mare colecție de artă aflată în patrimoniul bucureștenilor, cu peste 5500 de picturi de patrimoniu.

Prima dată în România au apărut informaţii despre evreii khazari, ca informaţii pentru publicul larg românesc, inclusiv pe Internet, în 2003, preluate din cartea sionistului Arthur Koestler, „Al treisprezecelea trib. Khazarii“.

Fără a fi însă larg mediatizat, a fost publicat în revista Altera şi studiul lui Adrian Majuru, „Evreii khazari. Istorie şi etnografie românească“, care a fost reprodus parţial în câteva reviste, majoritatea acestor reproduceri dispărând de pe Internet în timp, din păcate. Studiul a mai apărut şi pe e-antropolog în 2011-2012, şi este încă accesibil (link jos). Adrian Majuru a citat însă în acest studiu al său şi date din romanul sârbului Milorad Pavici, „Dicţionarul khazar“, apărut în 1984, care este însă o proză (un „roman-lexicon“) bogată în adaos de fantezii personale, nu este istorie decât în mai mică măsură.
https://altera.adatbank.ro/pdf/20_21/012.pdf

https://ro.wikipedia.org/wiki/Dic%C8%9Bionar_khazar