Industria de divertisment asaltează ființele umane cu influențe malefice prin toate mijloacele de care dispune

de Ileana Damian

Fie că deschidem televizorul sau mergem la cinema, că citim o revistă sau ascultăm muzică, suntem asaltaţi din toate părţile de vulgaritate, de mediocritate, de malefic. Cu toţii vedem acest lucru. Chiar şi cei care nu cred într-o ofensivă programată, dirijată din umbră, observă tendinţa imorală şi lipsită de etică înspre care este direcţionată omenirea, dar o numesc simplu „artă” fără să se întrebe, în mod îndreptăţit de altfel: De ce tocmai în acea direcţie? De ce nu este promovat un sens mai moral, mai spiritual chiar, mai frumos? De ce bârfe, sex, imbecilitate, superficialitate, hidoșenii? De ce nu dragoste, demnitate, altruism?

Mesajele şi simbolurile malefice care apar în mod obsesiv în toate domeniile de atâţia ani încoace ne demonstrează două lucruri. În primul rând, că ele funcţionează! Dacă nu ar funcţiona, cu siguranţă nimeni nu ar mai insista cu aceste aspecte. În al doilea rând, că toate eforturile care sunt făcute în această direcţie au ca scop orientarea ființelor umane într-o zonă cenuşie, cumplită, de pasiuni josnice, de ignoranţă şi suferinţă, pentru a împiedica dezvoltarea și evoluția lor. Pentru că transformarea este cursul firesc al oricărei existenţe, și cu cât binele prinde tot mai multe rădăcini, cu atât mai acerb se încearcă inocularea răului, a maleficului în vieţile oamenilor.

Filmele și serialele de televiziune abordează subiecte tot mai demoniace

V-ați întrebat vreodată de ce în aproape toate filmele are loc cel puțin o crimă? Deşi există atât de multe subiecte deosebite care ar putea și ar trebui să fie explorate, cea mai prezentată intrigă este aceea a morții. Sigur o intrigă puternică e esențială într-un scenariu. Dar cum și de ce am ajuns să acceptăm cu atât de multă ușurință ca pesonajele să se omoare între ele? E important să înţelegem că nu este necesar să fie omorâte cât mai multe personaje pentru ca un film să fie bun. Oamenii au ajuns să accepte în cel mai natural mod ideea de crimă prin repetarea constantă de-a lungul anilor a scenariilor specifice. Acest lucru se observă și în numărul foarte mare de omucideri care au loc în viața reală. Cum ar fi fost dacă principalul subiect al filmelor nu ar fi fost dorința de răzbunare ci iertarea, umorul, înţelepciunea?

„Televiziunea este principalul mijloc prin care se infiltrează noua religie satanică.” – The Devil”s Notebook de Anton LaVey – fondatorul Bisericii lui Satana

„Televiziunea, sau altarul lui Satana, a crescut și s-a dezvoltat mult față de începutul anilor ’50, de la un mic și blurat ecran la uriașe centre de divertisment care ocupă pereți întregi cu câteva monitoare TV. Ceea ce la început era un inocent mod de relaxare şi informare în viața de zi cu zi, a devenit acum un înlocuitor al vieții reale pentru milioane de oameni. Aceasta (modalitatea de influenţare şi control a oamenilor prin programele TV, n. n.) este o religie majoră a maselor.” – The Devil”s Notebook de Anton LaVey – fondatorul Bisericii lui Satana

Satana a devenit personaj principal al unui serial TV

Compania de televiziune americană Fox urmează să lanseze în anul 2016 un serial care îl glorifică pe Satana. Serialul, intitulat Lucifer, îl are ca personaj principal pe „prințul Iadului” care decide să trăiască printre oameni, stabilindu-se în Los Angeles.

Lucifer este prezentat ca fiind un tânăr arătos, charismatic și inteligent. Toate femeile doresc să fie cu el și toți bărbații doresc să fie în locul lui. Numele complet al personajului este Lucifer Morningstar, adică Lucifer „steaua dimineții” sau, mai bine spus, „steaua care răsare” – fiind evidentă aici intenția producătorilor de a-i atribui ideii de rău, de malefic o nouă direcție ascendentă, interesantă și general acceptată.

El deține un club de noapte numit în mod semnificativ Lux (lumină), se scaldă în bani, băutură și distracții în timp ce se „joacă” cu cei din jur. Fără să se transforme într-un personaj bun, Lucifer se face plăcut publicului datorită caracterului său rebel, arogant, charismatic şi prin puterile supranaturale pe care le deţine. Astfel, natura sa demoniacă va fi uşor trecută cu vederea, iar acest fapt îi va influența negativ pe cei care vor viziona serialul.

Un alt serial de televiziune de mare succes, în care asemenea lui Lucifer valorile morale sunt total răsturnate, iar personajele negative şi demoniace au roluri principale în poveste, este Dexter. Dexter este un criminal în serie, obsedat de sânge. Rolul acestui personaj devine ușor de acceptat și iubit prin faptul că el omoară numai „oameni răi”, criminali la rândul lor. Publicul ajunge astfel să aprecieze acel foarte mic lucru bun, acceptabil prin contrast cu marele rău, reprezentat de faptul că Dexter este un criminal în serie. El este prezentat ca un „înger” care rezolvă treburile murdare.

Există multe alte seriale în care fiinţe demoniace sau din lumi infernale sunt în prim plan: The Walking Dead: Invazia zombie, Supernatural, Urzeala Tronurilor, Carnivale, Sanctuary, American Horror Story etc.

Vampirii, spiritele demoniace şi monștrii de toate felurile sunt nelipsiţi și în filmele din ultimii ani, nu doar în seriale. Horns, Maleficient, Dr. Hannibal Lecter, American Psycho sunt doar câteva exemple de filme care au personaje demoniace în rolul principal.

Numărul tot mai mare de astfel de producții ne arată foarte clar spre ce direcție este îndreptată omenirea. Că nu este o banală întâmplare ci este vorba de ceva programat, de o „educare” a oamenilor, ne indică și evoluția filmelor pentru copii.

Programele pentru copii promovează violenţa, prostia şi homosexualitatea

Încetul cu încetul, caracterele din desenele animate au devenit tot mai violente, dizarmonioase şi urâte, inoculând în mințile inocente și lipsite de discernământ ale copiilor comportamente specifice.

Copiii sunt bombardați cu scene de violență, de agresivitate, de mânie şi răzbunare, sunt programați din primii ani de viață să accepte ideea de homosexualitate, în imagini sunt strecurate detalii cu semnificaţii malefice etc.

Observaţi detaliul piramidei cu ochi dintr-o captură a desenelor animate Family Guy. Acest semn trece neobservat pentru telespectatori şi totuşi a fost pus acolo cu un scop precis; subconştientul observă fiecare detaliu. Atunci când telespectatorul va vedea undeva acest simbol se va simţi atras, chiar fascinat de el. Va fi astfel deschis să primească mesajul pe care îl prezintă adepţii simbolului respectiv. (În finalul articolului vom reveni asupra acestor aspecte.)
În The Simpsons, serial în care personajele dau dovadă de o idioţenie crasă, există simboluri oculte atent inserate în fiecare episod.
Personajele din Ugly Americans sunt de-a dreptul hidoase şi malefice. Printre subiectele principale abordate în acest desen animat se află magia neagră, sexul, abuzurile sexuale şi homosexualitatea.

Compania Disney susține homosexualitatea de peste 20 de ani

Disney a fost una dintre primele companii care a acceptat și recunoscut relațiile gay. În anul 1995, compania a început să ofere asigurări de sănătate partenerilor de viață ai angajaților homosexuali. Purtătorul de cuvânt al Disney de la acea vreme, John Dreyer, declara cu încântare că această decizie este în conformitate cu politica de nediscriminare a companiei și că speră ca și celelalte firme să le urmeze exemplul. Că această declarație este doar praf în ochi o arată faptul binecunoscut că femeile angajate la Disney aveau un cod strict în ceea ce privește vestimentația. Până în anul 2010, femeile erau obligate să se îmbrace sobru, cu pantaloni pe sub fuste, haine în culori închise și mâneci lungi!

Scurtă incursiune în agenda promovării homosexualității în desenele animate pentru copii

Nivelul grav de poluare la care s-a ajuns în ceea ce privește prezența homosexualității în desenele animate pentru copii este datorat procesului constant de implementare a unor idei, situații și personaje specifice.

Un exemplu sugestiv care promovează homosexualitatea este SpongeBob Squarepants, un serial de animație apărut în 1999, care se bucură încă de un mare succes. Personajul SpongeBob Squarepants a ajuns în centrul atenției în anul 2005, când a apărut într-un videoclip pentru copii din cadrul unei campanii ce promova homosexualitatea a organiației We are Family Fundation. Creatorul desenului SpongeBob Squarepants, Stephen Hillenburg, a declarat atunci că în viziunea lui personajul este asexual, dar că înțelege faptul că unele aspecte ale animației apar sugestive pentru comunitățile gay.

SpongeBob SquarePants
Un alt exemplu este serialul de desene animate Digimon, în care personajele principale, doi băieți pe nume Matt și Tai au o legătură foarte „specială”. Un părinte povestește: „Am observat multe aluzii de natură ocultă în programele pentru copii. (…) Când fiul meu de 13 ani a început să urmărească Digimon, am căutat imediat informații pe internet și am aflat că cele două personaje principale, doi băieți în vârstă de 10 ani pe nume Matt și Tai sunt iubiți. Ceea ce este și mai grav este că desenul este urmărit și de adulți. Am găsit multe site-uri conduse de fanii adulți care erau atât de încântați de relația dintre cei doi copii. Dezgustător.”

În filmul How to train your dragon 2 (2014) este prezentat un personaj gay pe nume Gobber care atunci când vede un soț și o soție devine melancolic, pentru că lui îi lipsește partenerul „special.”

Serialul animat Clarence, nominalizat în 2014 la Primetime Emmy pentru Cel mai bun program de animație, format scurt, și difuzat pe postul TV Cartoon Network a atras atenția din cauza unor scene în care doi bărbați homosexuali își dau întâlnire la un restaurant, iar când se întâlnesc se sărută pe obraji (deși la început scenariștii au intenționat ca cele două personaje să se sărute pe buze) și se îmbrățișează în modul specific persoanelor gay.
Lista filmelor de animație pentru copii care prezintă personaje gay este foarte lungă. Iată, în continuare, alte câteva exemple:
– The Legend of Korra (2012-2014), difuzat de Nickelodeon – personajele Korra și Asami Sato sunt prezentate ca iubite la finalul ultimului episod, fapt confirmat de scenariști;
– Chozen (2014) – Chozen, un băiat homosexual care aspiră să devină un cântăreț de muzică rap este într-o relație cu un alt băiat pe nume Hunter;
– Adventure Time (2010- ) – animația a fost concepută având la bază relația romantică dintre Prințesa Bubblegum și Marceline, Regina Vampir. Datorită faptului că relațiile gay sunt interzise în unele țări, animația a fost în mare parte cenzurată;
– Archer (2009- ) – Ray este un agent secret homosexual, fost olimpic medaliat la ski. Pam, director la resurse umane, este bisexuală, iar valetul personajului central, Woodhouse, suferă după fostul său iubit care a murit în război.

Exemple asemănătoare se întâlnesc și în The Cleveland Show (Fox), Rick and Steve: The Happiest Gay Couple in the World (Logo), King of the Hill (Fox), South Park(Comedy Central), The Simpsons (Fox), Sailor Moon (a fost intens cenzurat; Kunzite și Zoisite formau un cuplu de homosexuali, dar Zoisite a fost transformat în femeie în versiunea engleză; Sailor Uranus și Sailor Neptune sunt iubite, dar în traducerea în engleză ele se apelează cu „verișoară”), YuYu Hakusho (Fuji Television), Gargoyles (Syndicated), Sakura Trick (Television Saitama), Steven Universe (Cartoon Network) etc.

De-a lungul anilor, au existat numeroase revolte din partea părinților și a adulților în general împotriva îndoctrinării copiilor cu sugestii de natură homosexuală prin programele de animație. Cu toate acestea, astfel de seriale de animație continuă să fie difuzate, și în multe state guvernanții sunt preocupați în primul rând să le acorde cât mai multe drepturi minorităților sexuale deviante decât să promoveze o educație sănătoasă.

În Ucraina, cele mai populare seriale de animație sunt considerate periculoase pentru copii

Comisia Națională pentru Protecția Moralității din Ucraina a analizat cele mai populare seriale de animație de la televiziunea ucrainiană. Comisia a emis o listă de programe „periculoase pentru copii”, care ar trebui interzise.

Potrivit studiilor efectuate, personajul de animație SpongeBob SquarePants este considerat ca fiind homosexual. Alte seriale de animație precum The Simpsons, Family Guy, The Teletubbies, Shrek și Futurama au fost apreciate de comisie ca „proiecte menite să distrugă conceptul de familie și promovează consumul de droguri și alte vicii.”

Raportul comisiei mai precizează că animațiile sunt „în mod deliberat create” astfel încât copiii să devină „oameni anormali, care să petreacă toată ziua în fața televizorului cu gurile deschise, înghițind toate informațiile prezentate”, comportament care se pliază „psihologiei de ratați”. Conform studiului, în urma vizionării unoar astfel de seriale, copiii ajung să aibă manifestări violente, să vorbească urât şi să fie depresivi. Și animațiile japoneze sunt considerate „exemple clare de propagandă sexuală.”

Moda este o altă cale prin care se promovează intens maleficul

Chiar și atunci când e vorba de haine purtabile, nu de costumațiile stranii, hidoase care apar în sinistrele show-uri de modă, prezentarea acestora și a accesoriilor se face în cel mai ciudat mod. Case celebre de modă plătesc bani grei pentru promovarea produselor de lux într-o manieră cel puțin bizară. Urâtul, agresivitatea, slăbiciunea, morbidul, maleficul sunt prezente în locul frumuseții și transfigurării.

Pe principiul că o imagine face cât o mie de cuvinte vă prezentăm în continuare câteva dintre pozele care au apărut în ultimii ani în reviste faimoase de modă, precum Vogue, V Magazine, Interview, Elle, care sunt citite de milioane de oameni din întreaga lume.

Într-un pictorial al revistei Vogue Italia, intitulat Cinematic, hainele de firmă sunt combinate cu elemente precum abuzul, dezumanizarea şi moartea.

 

 

Ne întrebăm retoric: oare editorii revistei Vogue Italia cred că cei care privesc aceste poze sunt impresionaţi de rochiile de firmă?!

În anul 2014, fotograful Raj Shetye a realizat un pictorial inspirat dintr-un caz real de viol care a avut loc într-un autobuz în New Delhi, în anul 2012. Tânăra care a fost abuzată de un grup de bărbaţi a decedat.

În Vogue Brasil pentru copii apar imagini ale unor fetițe fotografiate în ipostaze cu totul nepotrivite pentru vârsta lor. Ele sunt surprinse când se dezbracă sau din unghiuri indecente, cu intenția evidentă de a le prezenta în ipostaze cât mai sexy, promovând asfel sexualitatea de la o vârstă fragedă. Acest pictorial ar fi trebuit să fie interzis.

 

 

Fotograful Steven Meisel a realizat în anul 2006 o şedinţă foto cu tema Stare de Urgenţă, un alt „scenariu” în care femeile sunt brutalizate şi umilite.

Elle Italia ne arată ceea ce industria modei ştie să facă cel mai bine: să umilească şi să controleze femeile slabe, supuse.

Un pictorial prezentat în revista Interview aduce în prim plan aceleaşi subiecte: abuz, violenţă, umilire.

Într-un alt pictorial, cunoscutul top model Naomi Campbell torturează un bărbat, având pe chip o expresie indiferentă.

În campania Marc Jacob’s Primăvară 2014, cântăreaţa Miley Cyrus este aşezată lângă o altă fată… moartă!
E important să ne dăm seama că obsesia cu care sunt promovate aspectele negative nu este o întâmplare. Suntem bombardați pe toate căile cu simboluri şi ipostaze malefice pentru a ajunge să le acceptăm şi chiar să le îmbrăţişăm, urmând exemplul atâtor vedete.

În industria muzicală, Satana cântă pe mai multe voci

În lumea muzicii, asaltul demonilor și al perversităților de tot felul a început cu mult timp în urmă. Metodele prin care sunt induse în mințile oamenilor cele mai stranii idei și tendințe cunosc o mare varietate: de la ritmuri năucitoare, dezechilibrante, asezonate adesea cu strigăte sau răgete infernale (cum este cazul așa-ziselor muzici hard rock, heavy-metal etc.); mesaje subliminale criminale incluse în unele melodii; versuri și videoclipuri ce promovează violența, sexualitatea deșănțată, prostia, tembelismul, consumul de droguri; costumația diavolească a unor vedete; la ritualuri satanice desfășurate pe scenă în fața a zeci de mii de spectatori și difuzate în direct în întreaga lume.

Mulți cântăreți faimoși au recunoscut că și-au vândut sufletul pentru a avea succes, cu alte cuvinte au făcut pacturi satanice în urma cărora au devenit canale prin care anumiți demoni sau spirite satanice se manifestă liber. Ființe dezaxate cum sunt Lady Gaga, Ozzy Osburne și mulți alții asemenea lor sunt intens promovate ca mari artiști.

Recent, Rihanna, o cântăreață foarte în vogă, cu milioane de fani, și-a lansat ultimul videoclip. Deși are un conținut șocant, videoclipul a fost însoțit de o intensă reclamă. Scene de violență extremă, tortură, droguri, limbaj trivial, răzbunare, toate într-o mini poveste de 7 minute, care va fi vizionată de miliarde de ori, de admiratori ai cântăreței. În final, nud și plină de sânge, Rihanna privește provocator direct către cameră.


Este suficient să ne uităm cine câștigă premiile și concursurile muzicale pentru a ne da seama că nici aici nu este vorba de o întâmplare, ci de o promovare fățișă a maleficului și a perversiunii. Ca să dăm un singur exemplu, ediția Eurovision din anul 2014 a fost câștigată de un transsexual, Conchita Wurst, tocmai datorită imaginii sale și nu a calităților vocale deosebite.

Piramida cu ochiul atotvăzător este cel mai întâlnit simbol satanic

Cei mai cunoscuţi actori şi cântăreţi, indiferent de religie, vârstă ori stil de viaţă au ceva în comun: ei au pozat cel puţin o dată făcând semnul ochiului atotvăzător.
Acest semn ocult, care la origini reprezenta Ochiul divin, a fost revendicat de secta satanică a francmasoneriei.

În imaginea de mai jos se observă o monedă de argint creată în ediţie limitată pentru participanţii la Conferinţa Mondială a Marilor Loje Francmasonice care a avut loc în Washington D. C., în 28 martie 2008. Pe cele două feţe ale monedei apar faimoasele simboluri masonice compasul şi piramida cu ochiul atotvăzător în vârf.

Aşadar, care este legătura dintre francmasonerie şi vedetele internaţionale? Prin semnul ochiului atotvăzător își dezvăluie ele apartenența la această organizație ocultă? Nu neapărat. De fapt, aceste „vipuri” atât de admirate de milioane de oameni sunt nişte simple marionete ale francmasoneriei satanice care se foloseşte de ele pentru a influenţa oamenii de rând.

Printe aceste victime inconștiente, furate de mirajul celebrității, se numără Miley Cyrus, Robert Pattison, Keith Urban, Kanze West, Beyonce, Rihanna, Katty Perry, Ed Sherran, Colin Firth, Angelina Jolie, Anna Kendrick, Anne Hathaway, Ana Bulijevic, Alexander Skarsgard, Aishwarya Rai Bachan, Britney Spears, Daisy Lowe, Bono, Madonna, Lang Lang, Lady Gaga, Willow Smith, Zoe Salnada, Rita Ora, Kristen Steward, Al Pacino, Jay-Z, Emma Stone, Daniel Radcliffe, Kylie şi Kendall Jenner, Taylor Swift, Iggy Azalea și mulți alții.

Chiar și copiii vedete apar făcând semnul ochiului atotvăzător, o dovadă în plus că secta satanică a francmasoneriei urmărește să inducă anumite idei în mintea oamenilor încă de la cele mai mici vârste.

Știind toate acestea, este important să nu ne lăsăm păcăliți și să nu facem jocurile perverse ale celor care urmăresc din umbră să împingă oamenii într-o stare degradantă, de confuzie, de răsturnare a valorilor. Îmbrățișând de fiecare dată binele, frumosul, adevărul, iubirea, sentimentele nobile, virtuțile, trezind în noi inteligența, bunul simț, discernământul și deschizându-ne ființa către aspectele superioare, divine, vom fi la adăpost de influențele insidioase sau fățișe ale răului.

Citiţi şi:
Dezvăluri cutremurătoare despre interesele criminale şi tehnicile de programare mentală din spatele companiei şi producţiilor Disney
Noi tendinţe perverse, dezgustătoare şi satanice în industria modei
Promovarea făţişă a satanismului de către unele vedete

yogaesoteric
17 iulie 2015