Tandemul ruso-chinez

SOS CHINO-RUS – pentru Macaroane Taiate
Agregat de CD

Miscarile apparent ezitante si nehotarate pe care le face Putin in politica externa a Rusiei sunt manevre de a cumpara timp pentru finalizarea unor proiecte economice cum ar fi Nord Stream 2 și pentru a consolida unele mecanisme importante de război antinuclear pentru a reduce tensiunea războiului suficient pentru a naviga prin apele furtunoase iscate de politica belicoasa occidentala.
Actiunile Rusiei sunt legate si de reactia factorilor de decizie din tarile occidentale care treptat incep sa priceapa ca lozincile hiperimperialismului kosher nu se verifica in realitate si patriotismul occidental a inceput sa se manifeste din ce in ce mai intens,

Iar Rusia isi permite sa astepte cicumstante mai favorabile de manevra si negociere si ramane o proponenta a Marelui Parteneriat Eurasiatic, ce se poate realiza cand in aceste tari apar reforme politice care pun statele naționale mai presus de puterea finanțelor private, a vieții umane deasupra modelelor informatice și a cooperării internationale mai presus de interesele oligarhilor sociopați.

Dar analiștii geopolitici din vest sunt suficient de deliranti încât să mai creadă că relatiile dintre Rusia și China pot fi inca subminate.
Din declarațiile directe făcute de președintele Biden și Jan Psaki în ultima perioadă, reiese că decizia Washingtonului de a se retrage din prăpastia uitării nucleare de pe frontul din Ucraina s-a bazat pe o nouă ecuație strategică cu două ipoteze extrem de stupide:
• Convingerea că bazele alianței ruso-chineze conțin fisuri fatale care pot fi exploatate prin manevre diplomatice subtil avizate și
• Convingerea că Rusia într-un fel într-adevăr dorește să fie populara și să se alăture „copiilor cool/smekeri” din G7 care conduc Ordinea Liberală Internațională.
Pentru ca aceste două ipoteze să modeleze calculul logicienilor occidentali care joacă „marele joc” ale cărui reguli nu le înțeleg nici ei încă, dar doresc să domine, se presupune că Rusia, care împarte o graniță de 4500km cu China, trebuie să se simtă cu siguranță „stoarsă/infricosata” de presupusele planuri criminale ale marelui dragon pentru dominația globală.

Demonstrând calculul delirant acum în joc, Biden a declarat pe 16 iunie:
„Rusia se află într-un loc foarte dificil în acest moment. Ea este infricosata de China si vrea să rămână cu disperare o putere majoră. Vrea cu disperare să fie relevanta.”
Se pare că schimbarea regimului Eltin din 2001, intrarea în Siria în 2015 și anihilarea ISIS, în timp ce extinderea sistemelor de apărare S400 în întreaga lume și fuziunea UEE cu BRI-ul Chinei nu sunt suficiente pentru a califica Rusia ca o „putere majoră” în mintea lui Biden, cu atât mai puțin să fie „relevantă” în epoca hegemoniei americane.
Dar Biden referindu-se la orgoliul lui Putin a dus-o și mai departe declarând:
„Rusia nu vrea să fie cunoscută sub numele de Volta Superioară cu arme nucleare”. Contează. Și mi s-a părut că contează pentru aproape fiecare lider mondial, indiferent de unde provine, cum sunt percepuți, poziția lor în lume. Contează pentru ei”.”

Pentru a înțelege gândirea din spatele acestei a doua afirmații, trebuie să se înțeleagă că o credință fundamentală în rândul tuturor behavioriștilor, din randul carora Biden face parte este că unul dintre impulsurile fundamentale ale tuturor celor fără suflet si avizi este dorința de a fi popular.
Purtatoarea de cuvant al Casei Albe, Jan Psaki, a amplificat acest punct de vedere spunand:
„Cred că punctul de vedere al președintelui este că Rusia se află în afara comunității globale din multe puncte de vedere… ceea ce oferă președintele este o punte de legătură înapoi. Și astfel, cu siguranță, el crede ca interesul lor este să primeasca oferta.”

Deci se presupune astfel că Rusia ar putea fi încă influențata în aderarea la un bloc de putere reală capabile să contracareze China si imperialul ei Belt and Road Inițiative – Initiativa Drumul si Centura sau Drumul Matasii.
Astea sunt un fel de sperante desarte, emanate din disperare si imposibilitatea de a realiza ca realitatea este total diferita de aspiratiile lor maladive.
Acest lucru este greu si chiar imposibil de crezut, având în vedere angajamentele continue ale Rusiei și Chinei de a lucra împreună în apărarea alianței multipolare și înțelegerea lor comună a amenințărilor unipolare comune care din ce in ce nu mai constitue un pericol atat de acut si de aici se vede incetineala si grija cu care rusii cat si chinezii se misca pe scena politicii internationale intro coreografie gandita confucianist si executata cu eleganta de balet rusesc – pace, colaborare, cooperare win-win(reciproc avantajoasa) si neamestec in treburile interne.

Așadar, în timp ce rezultatul întâlnirii Putin-Biden a dus la niște pași inarguabil pozitivi în direcția creării unor mecanisme pentru a evita aruncarea în aer a lumii, re-activarea START, angajarea unor reguli solide de angajare în Arctica și în alte regiuni de frontieră rusești în spațiul post-sovietic (cel puțin acestea sunt speranțele transmise de cei prezenți la reuniune), China insa a devenit noua țintă principală a furiei occidentale.
Acolo unde Rusia este definită ca unul dintre numeroasele regimuri autoritare capabile de tulburări abrazive, dar în cele din urmă controlabile pe termen lung, chinezii au fost etichetați ca o amenințare mult mai mare la adresa hegemoniei unipolare occidentale ca o forță care joacă un joc cu bataie lunga cu capacitate economică, putere și voința de a aduce o securitate cu totul nouă, cu arhitectură financiară online fondată pe principii de multipolaritate, creștere economică reală pe termen lung și cooperare pentru toți participanții.

Adevărul este că Rusia și China se bucură de o rată a comerțului în creștere, care acum se ridică la 100 de miliarde de dolari anual (în comparație cu cele doar 20 de miliarde de dolari ale comerțului SUA-Rusia), ambele se dezvolta cu viteze accelerate, în timp ce lucrează la un concept filosofic strategic comun de interes propriu și valoare economică nevăzută oriunde printre bulele tehnocrate hobbesiene din vest sunt fapte care unesc ambele mari națiuni într-un parteneriat solid care ține oligarhii treji toata noaptea.
Pentru oricine încă ignorant de fel de strategii pe termen lung care unesc Rusia și China (și o gamă tot mai mare de națiuni sărind la bordul acestei plute de viață multi-polara), câteva exemple pot fi găsite în extensiile BRI arctice, în Polar Silk Road, programe spațiale acum desfășurate vectorizat pe o bază lunară construită în comun, mineritul spațial și descoperirile în domeniul energiei nucleare (inclusiv energia de fuziune), cu accent pe exportul acestei tehnologii neprețuite către toate națiunile înfometate de o dezvoltare reală – toate astea sunt o viziune ruso-chineza.

Prin „dezvoltare reală”, nu se intelege un “rahat verde” subliniat în „Clean Green Initiative” sau „Build Back Better for the World (B3W)” programe prezentate cu mândrie delirantă la G7, care profesează pentru a pune China la coltul său prin extinderea de credit privat la moara de vânt și fermele de panouri solare din întreaga lume.

Este un fapt demonstrabil că aceste forme de energie de calitate scăzută nu numai că schilodesc capacitatea oricărei națiuni de a susține industria grea și infrastructura intensivă a capitalului, ci îi atrag și pe cei suficient de proști pentru a se alătura unei astfel de “inițiative verzi” întro sclavie a datoriilor, mandate de decarbonizare aplicabile prin mecanisme transnaționale și, desigur, depopulare.
Totusi, pana la urma, unii observatori si analisti geopolitici au sezizat ca aberatiile emanate de Casa Alba, de NATO si aliatii lor sunt ireale, irealizabile si periculoase si au inceput déjà sa dea semnale de ingrijorare pentru rectificarea traseului initial impus de Globalizarea fortata si sa se orienteze pe flexibilitate si ratiune(?).

Poate că reorientarea se datoreste si faptului că anumiți brokeri de putere din rândul marii mulțimi resetante din vest și-au dat seama că un pământ mocnit de dezintegrare radioactivă nu este unul pe care ei doresc să-l stăpânească și că Rusia nu are intenția de a se speria de jocul amenintarilor nucleare.

Poate că jocul incepe sa-si schimbe vizibil coordonatele si datorita faptului că sistemele avansate de livrare a rachetelor nucleare hipersonice ale Rusiei nu făceau parte initial din modelele computerizate a teoriei jocurilor, pe care planificatorii scenariilor de joc de război le-au conceput pentru a justifica încercuirea Rusiei în ultimii 20 de ani. Tehnologiile militare de ultimă generație dezvăluite de Rusia au demonstrat cu prisosinta ca NATO si aliatii nu au nici cea mai mica sansa si că această cale a lor nu va da roadele pe care le-au sperat cândva.

La atatea macaroane taiate Globalizatii Mondiale fortate, un sos bine asezonat de conceptie culinara chino-rusa este o necessitate apreciata de gurmanzii suveranisti iubitori de Multi-polaritate.