Tancabesti
In noaptea de 29/30 noiembrie 1938, in padurea Tancabesti, au fost ucisi samavolnic 14 detinuti, inchisi la puscaria de la Ramnicul Sarat. Toti 14 au fost strangulati cu cate o sofara de jandarmii care ii insoteau in cele doua camioane si care aveau ordin ca dupa strangulare, sa-i transporte la inchisoarea Jilava. Cei ucisi erau Nicadorii, Decemvirii si Capitanul Corneliu Zelea Codreanu, ucisi la comanda regelui-asasin Carol al II-lea, fara judecata.
Au trecut 81 de ani de la aceasta crima regala, la care se adauga alte sute, toate la fel de odioase, asupra unor membri ai Miscarii Legionare. (Cam 300 la numar.) Si anul acesta, ca si in alti ani, au venit la Tancabesti cei care cred in doctrina Legiunii si in invataturile Capitanului. Numai ca vin pe rand, nu toti deodata, ca nu cumva sa dea nas in nas unii cu altii. Uneori, ca separatia sa fie totala, vin chiar si cu preotii lor. Unul dintre prietenii mei, care a fost martor ocular si a stat si-a inghetat de frig aproape intreaga zi, mi-a povestit ca a prins 5 parastase.
La ora 10 a fost un grup din Bucuresti, la ora 13 Fundatia “Ion Gavrila Ogoranu”, la ora 14 Miscarea Legionara a lui Serban Suru, la 15 Fundatia George Manu, la 17 grupul Grajdeanu de la Ploiesti si poate ca au mai fost si altele, pentru ca, razbit de frig si de amaraciune, prietenul meu s-a urcat in masina si a plecat spre casa
.
Intrebarea care ar trebui sa si-o puna toti acestia este: Oare de ce nu se poate face un parastas comun, la care mai multi preoti sa slujeasca deodata? De ce sa faca fiecare parastasul lui? Este nu numai contraproductiv, hilar si totodata trist, ca miscarea nationalista nu este in stare sa lase orgoliile deoparte si sa se uneasca, nu altfel, ci exact in spiritual doctrinei celui omagiat, Capitanul. Fiindca nu poti sa-l omagiezi pe Capitan cu buzele, dar sa nu-i urmezi sfaturile si recomandarile. Nu cere doctrina legionara sa-ti ajuti fratele, sa fii demn si sa ai onoare, sa-ti iubesti aproapele si sa ai inima buna? Ce fel de inima buna este aceea cand te feresti de fratii tai?, inchisi la puscaria de la Ramnicul Sarat. Toti 14 au fost strangulati cu cate o sofara de jandarmii care ii insoteau in cele doua camioane si care aveau ordin ca dupa strangulare, sa-i transporte la inchisoarea Jilava. Cei ucisi erau Nicadorii, Decemvirii si Capitanul Corneliu Zelea Codreanu, ucisi la comanda regelui-asasin Carol al II-lea, fara judecata.
Au trecut 81 de ani de la aceasta crima regala, la care se adauga alte sute, toate la fel de odioase, asupra unor membri ai Miscarii Legionare. (Cam 300 la numar.) Si anul acesta, ca si in alti ani, au venit la Tancabesti cei care cred in doctrina Legiunii si in invataturile Capitanului. Numai ca vin pe rand, nu toti deodata, ca nu cumva sa dea nas in nas unii cu altii. Uneori, ca separatia sa fie totala, vin chiar si cu preotii lor. Unul dintre prietenii mei, care a fost martor ocular si a stat si-a inghetat de frig aproape intreaga zi, mi-a povestit ca a prins 5 parastase.
La ora 10 a fost un grup din Bucuresti, la ora 13 Fundatia “Ion Gavrila Ogoranu”, la ora 14 Miscarea Legionara a lui Serban Suru, la 15 Fundatia George Manu, la 17 grupul Grajdeanu de la Ploiesti si poate ca au mai fost si altele, pentru ca, razbit de frig si de amaraciune, prietenul meu s-a urcat in masina si a plecat spre casa
.
Intrebarea care ar trebui sa si-o puna toti acestia este: Oare de ce nu se poate face un parastas comun, la care mai multi preoti sa slujeasca deodata? De ce sa faca fiecare parastasul lui? Este nu numai contraproductiv, hilar si totodata trist, ca miscarea nationalista nu este in stare sa lase orgoliile deoparte si sa se uneasca, nu altfel, ci exact in spiritual doctrinei celui omagiat, Capitanul. Fiindca nu poti sa-l omagiezi pe Capitan cu buzele, dar sa nu-i urmezi sfaturile si recomandarile. Nu cere doctrina legionara sa-ti ajuti fratele, sa fii demn si sa ai onoare, sa-ti iubesti aproapele si sa ai inima buna? Ce fel de inima buna este aceea cand te feresti de fratii tai? inchisi la puscaria de la Ramnicul Sarat. Toti 14 au fost strangulati cu cate o sofara de jandarmii care ii insoteau in cele doua camioane si care aveau ordin ca dupa strangulare, sa-i transporte la inchisoarea Jilava. Cei ucisi erau Nicadorii, Decemvirii si Capitanul Corneliu Zelea Codreanu, ucisi la comanda regelui-asasin Carol al II-lea, fara judecata.
Au trecut 81 de ani de la aceasta crima regala, la care se adauga alte sute, toate la fel de odioase, asupra unor membri ai Miscarii Legionare. (Cam 300 la numar.) Si anul acesta, ca si in alti ani, au venit la Tancabesti cei care cred in doctrina Legiunii si in invataturile Capitanului. Numai ca vin pe rand, nu toti deodata, ca nu cumva sa dea nas in nas unii cu altii. Uneori, ca separatia sa fie totala, vin chiar si cu preotii lor. Unul dintre prietenii mei, care a fost martor ocular si a stat si-a inghetat de frig aproape intreaga zi, mi-a povestit ca a prins 5 parastase.
La ora 10 a fost un grup din Bucuresti, la ora 13 Fundatia “Ion Gavrila Ogoranu”, la ora 14 Miscarea Legionara a lui Serban Suru, la 15 Fundatia George Manu, la 17 grupul Grajdeanu de la Ploiesti si poate ca au mai fost si altele, pentru ca, razbit de frig si de amaraciune, prietenul meu s-a urcat in masina si a plecat spre casa
.
Intrebarea care ar trebui sa si-o puna toti acestia este: Oare de ce nu se poate face un parastas comun, la care mai multi preoti sa slujeasca deodata? De ce sa faca fiecare parastasul lui? Este nu numai contraproductiv, hilar si totodata trist, ca miscarea nationalista nu este in stare sa lase orgoliile deoparte si sa se uneasca, nu altfel, ci exact in spiritual doctrinei celui omagiat, Capitanul. Fiindca nu poti sa-l omagiezi pe Capitan cu buzele, dar sa nu-i urmezi sfaturile si recomandarile. Nu cere doctrina legionara sa-ti ajuti fratele, sa fii demn si sa ai onoare, sa-ti iubesti aproapele si sa ai inima buna? Ce fel de inima buna este aceea cand te feresti de fratii tai?
Probabil că nimeni nu poate descrie mai bine uciderea Căpitanului decât jandarmul care l-a sugrumat pe la spate, aşa cum fusese instruit:
„…În zorii zilei am pornit spre Râmnicul Sărat. Ajunşi la închisoare, am fost băgaţi toţi jandarmii într o celulă, unde maiorii Dinulescu şi Macoveanu ne-au dat instrucţii asupra modului cum avem să executăm pe legionari. Punând în genunchi pe şoferul maşinii, i-a aruncat un ştreang după gât pe la spate, arătând cât de uşor se poate executa astfel. Totul a fost gata în câteva minute. Jandarmii au ieşit apoi unul câte unul afară, în curtea închisorii şi fiecăruia i s-a dat în seamă un legionar. Mie mi-au dat unul mai voinic, mai înalt. Am aflat mai târziu că acesta era Căpitanul, Corneliu Codreanu. I-am dus apoi în maşini. Aici, legionarul era legat cu mâinile de bancă la spate, iar picioarele pe partea de jos a băncii din faţă, în aşa fel ca sa nu se poată mişca nici într o parte, nici în alta. Aşa au fost legaţi 10 legionari într o maşină şi 4 în alta. Eu am fost în prima maşină, în cea cu 10 legionari, în spatele Căpitanului şi fiecare jandarm era aşezat în spatele legionarului ce-i fusese încredinţat. În mâini aveam ştreangurile. Am pornit. În maşina mea mai era maiorul Dinulescu, iar în cealaltă maiorul Macoveanu. Era o tăcere de mormânt caci n-aveam voie să vorbim între noi şi nici legionarii între ei. Ajunşi în dreptul pădurii Tâncăbeşti, maiorul Dinulescu, care stabilise cu noi, printr-un cod de semnale, momentul execuţiei, a aprins la un moment dat lanterna, stingând-o şi aprinzând-o de trei ori. Era momentul execuţiei, dar nu ştiu de ce nu am executat niciunul. Atunci maiorul Dinulescu a oprit maşina, s-a dat jos şi s-a dus la maşina din spate. Aici, maiorul Macoveanu fusese mai autoritar. Legionarii erau executaţi. Căpitanul şi-a întors puţin capul către mine şi mi-a şoptit:
– Camarade, dă-mi voie să le vorbesc camarazilor mei!
Dar în aceeaşi clipă, mai înainte ca el să fi terminat rugămintea, maiorul Dinulescu a pus piciorul pe scara maşinii şi păşind înăuntru cu revolverul in mână a rostit printre dinţi: „Executarea!“ La aceasta, jandarmii au aruncat ştreangurile… A fost un muget şi un horcăit, întrerupt din adâncul fiinţei lor, apoi o linişte de mormânt. Cu perdelele trase, maşinile şi-au continuat drumul până la Jilava… Când am ajuns, erau orele 7 dimineaţa. Aici ne aşteptau: colonelul Zeciu, Dan Pascu, comandantul închisorii, colonelul Gherovici, medicul legist Lt. Col. Ionescu şi alţii. Groapa era făcută. Traşi din maşină, legionarii au fost aşezaţi cu faţa în jos şi împuşcaţi în spate, pentru a se simula astfel împuşcarea pe la spate în timpul evadării de sub escortă. Apoi au fost aruncaţi în groapa comună…“
Colonelul Zeciu a fost arestat în timpul guvernului legionar, completând declaraţia lui Sârbu cu amănunte preţioase:
După 15 zile de la ucidere, medicul evreu Karmitz a venit cu ideea de a turna peste cadavre 15 damigene cu acid sulfuric, cu gândul de a şterge urmele crimei. Zeciu a confirmat că planul diabolic de ucidere a fost înfăptuit sub directa supraveghere a lui Armand Călinescu, cel care i-a dat generalului Bengliu 200.000 de lei drept premiu pentru înfăptuirea cu succes a operaţiei de ucidere de tip ritualic.
Cuiburile contemporane de camarazi sunt ca vrăjitoarele. Fiecare cuib își arogă moștenirea Căpitanului. Fiecare este „adevăratul cuib”.
Nu am inteles niciodata de ce s-a ales metoda strangularii, intrucat ea lasa urmele cele mai evidente dpv al medicinei legale?!
In afara faptului ca iti trebuie o anumita pregatire prihologica sa strangulezi un om cu un lat de sarma sau sfoara, ce a dorit sa transmita cel care a pus la punct acest odios plan?
Am citit ca odata ajunsi la jilava, medicul puscariei a ridicat ceva probleme, erau 14 cadavre carora trebuia sa le intocmeasca actele de deces si ca i-au mai si impuscat atunci, kipurile ca ar fi incercat sa fuga de sub escorta!
Ni vi se pare ca este o legatura intre metoda asasinarii lui Codreanu si a asasinarii dacului Demian ?
Ambii au fost strangulati ! De altfel si Atahualpa Regele incasilor a fost strangulat de Agentii iezuiti .