CD
135 aprobate

dnitsoc@gmail.com
75.57.36.95

 

VA TESTA CHINA AMERICA ATACAND TAIWANUL?
– Ce va face Joe Biden?
De Brent Sadler

Activitatea militară chineză în jurul Taiwanului a crescut la niveluri fără precedent în ultimele luni ale lui 2021. Avioanele de război chineze au încălcat zona de apărare aeriană a Taiwanului de peste 150 de ori săptămâna trecută.[1]
Având în vedere mizele și asigurările destul de ambigue din partea SUA cu privire la securitatea Taiwanului, ce se întâmplă atunci când Beijingul încearcă să testeze hotărârea SUA?
Actuala Lege privind Relațiile cu Taiwanul nu oferă nicio garanție sau asigurare a unui răspuns militar american în cazul atacului Chinei. Dar Legea din 1979 stipulează că SUA pot oferi Taiwanului arme pentru a se apăra și că Washingtonul va menține capacitatea militară de a impune o rezoluție pașnică între China și Taiwan.[2]

Descurajarea Chinei de la începerea unui război asupra Taiwanului este ceea ce contează cel mai mult, iar acest lucru funcționează doar atâta timp cât echilibrul militar rămâne nefavorabil Chinei, lucru care insa nu se mai verifica din 2019 incoace.
Începând din 2019, administrația Trump a declasificat trei memorii interne din epoca Reagan. Aceste memorii au devenit cunoscute în interiorul guvernului ca oferind „cele șase asigurări”. Ei au precizat atunci, la fel ca și vânzările continue de arme către Taiwan și prezența militară americană proximă astăzi, că SUA vor acționa pentru a se asigura că situația este rezolvată în mod pașnic.

Cu toate acestea, amenințarea de pe continent în ultimii ani a crescut semnificativ. Și, în ciuda faptului că administrațiile succesive continuă să furnizeze arme defensive Taiwanului, echilibrul puterii militare a alunecat, mai întâi împotriva Taiwanului, iar acum chiar împotriva SUA.
În 2005, Beijingul a adoptat o lege anti-secesiune care impunea ca forța militară să fie folosită în cazul în care Taiwanul își declară independența. Cu toate acestea, declarațiile ulterioare ale Beijingului arată că răbdarea pentru unificare nu este nelimitată, iar lipsa unor progrese tangibile în acest sens din partea Taiwanului ar putea duce la fel de ușor la atacul Armatei Populare de Eliberare (APE).

La acea vreme, SUA aveau superioritatea calitativă și cantitativă față de APE. Până în 2020, o acumulare de zeci de ani a APE, de neegalat fie de SUA, fie de Taiwan, a destabilizat dramatic echilibrul de putere încrucișat in favoarea Chinei continentale.
Având în vedere acest dezechilibru, fiecare act al APE și fiecare discurs pe care președintele Xi Jinping îl ține cu privire la viitorul Taiwanului aduce un plus de ingrijorare. De aceea, discursul lui Xi, rostit cu ocazia celei de-a 100-a aniversări a Partidului Comunist Chinez, a primit atât de multă atenție – mai ales atunci când a discutat despre „problema Taiwanului și realizarea unificării complete….”

Deci, va ataca China?
Răspuns scurt: Numai Xi știe. În absența acestor informații, iată câteva gânduri.
O serie de presiuni, inclusiv o populație îmbătrânită, dispute teritoriale nerezolvate și o încetinire a economiei, conspiră pentru a contesta legitimitatea Partidului Comunist Chinez (PCC), care se bazează pe o promisiune post-Tiananmen de prosperitate. Aceste presiuni l-ar putea determina pe Xi să ia măsuri asupra Taiwanului înainte ca avantajele economice și militare ale Beijingului să scadă – așa-numita „fereastră Davidson”.
Apoi, există școala „Pax Olympics” care vede îngrijorarea cu privire la imaginea global, care ar impedica agresiunea chineză până după Jocurile Olimpice de iarnă din 2022. Există indicatori ca acest lucru este în joc.

Comuniștii de la Beijing au încercat să discrediteze presa străină critică în încercarea de a valida guvernarea sa autoritară în lume prin etapa Jocurilor Olimpice de iarnă. O cronologie similară se învârte în jurul congresului partidului comunist din toamna anului viitor. Este ușor să ne imaginăm că Xi va fi reticent în a face ceva erupții externe înainte de termenul mentionat.

Există, de asemenea, perspectiva, susținută de scrierile strategice chineze, ca Beijingul se așteapta mai degrabă ca Taiwanul să cadă în poala sa, decât să riște acțiuni militare pe termen scurt. Beijingul vede SUA ca pe o putere în declin, iar ea însăși ca pe o ascensiune, făcându-l încrezător că balanța de putere se răstoarna in favoarea sa. Contrabalansarea acestei evaluări reconfortante pentru Beijing este preocuparea comuniștilor si ca oamenii din Taiwan sa vada din ce în ce mai mult aceasta contrabalansare si sa se vada nevoiti sa vina singuri spre continent.

Oricum ar fi, perioada anilor 2023 și 2027 se conturează a fi o perioada cand se prevede reintoarcerea pasnica si definitiva a Taipeiului la China continentala.
Pe lângă echilibrul militar nefavorabil Taipeiului, de altfel China nu a plătit niciun preț perceptibil pentru “încălcările” recente, China se va simți mai puțin constrânsă sa nu forteze decizia Taipeiului.
A se avea in în consideratie: Abrogarea unilaterală de către China a Declarației comune chino-britanice din 1984 data in 2021, care reglementează întoarcerea Hong Kong-ului, nu a dus la nici o sancțiune.

Deci, este SUA gatasa intervina, daca China testeaza hotărârea americana asupra Taiwanului?
Până la evacuarea prost executată a Afganistanului, în august, răspunsul ar fi fost un „da”. Dar conducerea dilatantă și perfuncțională a președintelui Biden în această arenă a ridicat acum semne mari de întrebare.
Sunt necesare acțiuni urgente pentru a spori încrederea în conducerea națiunii americane și capacitatea ei de a direcționa acțiunea într-un război în mișcare rapidă. Pe de alta parte, este o dezbatere cu privire la modul de poziționare mai bună și să se asigure ca armata americana este autorizat să răspundă prompt în cazul unui atac de escaladare rapidă asupra Taiwanului, in ce priveste autorizarea, legitimarea interventiei amricane problema este mai mult decat discutabila si nu s-a avansat inca nici o propunere.

Pe scurt, indiferent de politica declarativă explicită privind apărarea Taiwanului, echilibrul militar este cel care contează cel mai mult pentru Xi și PLA.
De ajutor în această privință, macar declarative, este păstrarea aliațiilor noștri cat mai aproape, ca Japonia și Australia, între timp se incearca, cu sanse minime, construirea parteneriatului SUA cu India – dar este doar o parte din ecuație. Descurajarea Beijingului necesită prezența SUA în zona cu o capacitate armata modernă si superioară, daca aceasta va mai fi posibil in viitorul apropiat; care, mai mult decât orice altceva, va putea determina dacă anii 2020 pot rămâne pașnici.

Brent D. Sadler este conferentiar în cadrul Centrului de Apărare Națională al Fundației Heritage. Îl puteți urmări pe Twitter: @BrentDSadler.

Sursa: https://www.19fortyfive.com/2021/10/china-will-test-america-on-taiwan-what-will-joe-biden-do

Note:
1. Zona de aparare aeriana a Taiwanului ADIZ – Air Defence Identification Zone – este fictiva si provocatoare, intru-cat ea se intinde si peste suprafata Chinei continentale, asa cum se poate vedea si din harta de pe linkul de mai jos:
2. https://antiempire.b-cdn.net/wp-content/uploads/2021/10/https___d6c748xw2pzm8.cloudfront.net_prod_d22d58a0-6523-11eb-9155-85d8b209edfc-standard.jpg
3. Actul Relatiilor cu Taiwanul, aprobat de Congrsul SUA in aprilie 1979, este clar ca nu recunoaste Taiwanul ca pe o tara suverana si ca permite doar relatii economice nu si diplomatice, ambasadoriale. Asa cum reiese din Legea/Actul Relatiilor cu Taiwanul:
https://www.ait.org.tw/our-relationship/policy-history/key-u-s-foreign-policy-documents-region/taiwan-relations-act
Asa ca toata propaganda cu ajutorul ce trebuie dat Taiwanului sa-si mentina suveranitatea este doar o lozinca propagandistica tipica politicii externe a SUA. Suveranitatea nu exista si Taiwanul ramane doar o provincie rebela a Republicii Populare China.

Nota traducatorului:
Conditia Pacii din fraza finala a articolului este doar o cocarda politica, caci chiar daca SUA nu-si va mai putea ridica nivelul militar peste cel al Chinei, Pacea va putea domina in zona. Tocmai pentru ca impotenta militara a SUA ar face ca Taiwanul sa revina la continent fara mofturi si confruntari militare, Iar aliatii SUA din zona ar fi si ei relaxati, scutiti de presiuni politico-militare fata de pretentiile hegemonic ale SUA.

Traducerea si note: CD