Femeia din centrul scenei blasfemiatoare de la ceremonia satanistă de deschidere a Jocurilor Olimpice a recunoscut că scopul a fost batjocorirea Cinei celei de Taină. “Sunt grasă, evreică, queer, lesbiană și sunt cu adevărat mândră de asta!” – FOTO
DE IUSTINA FILIMON / EXTERNE / Publicat: Marţi, 30 iulie 2024, 21:42 / 2 comentarii
ARTICOLE RELAȚIONATE
Este chiar Cina cea de Taină a lui Leonardo da Vinci, parodiată cu Bacchus în față și Apollo în loc de Iisus de pictorul ”confrate” Jan van Bijlert și de sataniștii de la Paris, papagalilor progresiști!
Petiție către Comitetul Olimpic Internațional, după imaginile dezgustătoare de la ceremonia de deschidere
Femeia care apare în centrul scenei sinistre unde este batjocorită Cina cea de Taină, la ceremonia blasfematoare și satanistă de deschidere a Jocurilor Olimpice de la Paris, a recunoscut, într-o postare pe rețelele de socializare, că scena a avut exact acest scop intenționat.
După cum a remarcat un utilizator pe platforma X care i-a surprins postarea inițială cu imaginea scenei blasfemiatoare, pe care aceasta o titrase „Noul Testament Gay”.
Barbara Butch, femeia din centru, a postat această fotografie [FOTO mai sus] pe pagina ei de Instagram, recunoscând că această imagine are de-a face clar cu batjocorirea Scripturilor.
Însă câteva ore mai târziu a șters postarea și a descris [scena] ca reprezentând „sărbătoarea zeilor”. (Conform falsei narațiuni despre care a scris și ActiveNews – n.n.)
Nu e adevărat. A fost prinsă.
Într-un interviu, DJ Barbara Butch se descria astfel: „sunt grasă, evreică, queer, lesbiană și sunt cu adevărat mândra de asta!”
Apoteoza prostului gust, culmea blasfemiei si abdicarea de la spiritul olimpic.
Ca aceasta Barbara e „”grasă, evreică, queer, lesbiană și este cu adevărat mândră de asta!” pot sa inteleg ca doar e jidoavca. Dar noi condensam toate aceste atribute intr-un singur cuvint : scroafa.
Desi e jignitor pentru nobilul si utilul animal.
Si inteleg foarte bine de ce e lesbiana : ce barbat normal s-ar putea uita la o asemenea aratare?
Ce nu inteleg este : ce cauta ea acolo in centrul unei ceremonii de importanta mondiala.?
Cine a pus-o acolo, cine a ales-o, cine i-a dat voie, cine a asistat la repetitii, cine a regizat, cine a scris scenariul si mai ales cine a aprobat ?
Eu cred ca e vorba de complicitatea guvernului Frantei, a primariei Parisului, a Comitetului Olimpic Francez si a Comitetului Olimpic International. Nu poate fi o scapare, exclus.
Toti sint complici la blasfemie, toti au avut cunostiinta si au aprobat.
Oare nu a fost pe acolo in toate acele comitii si comitete niciun crestin: catolic, protestant sau altceva ?
Am convingerea intima ca nu. Numai jidani, evident.
Si nici musulmanii nu pot fi banuiti de mizeria asta. N-ar fi indraznit.
In alta ordine de idei: am urmarit si eu festivitatea de deschidere a JO de la Paris.
A fost apoteoza prostului gust, o blasfemie si abdicarea de la spiritul olimpic.
De ce prost gust si blasfemie?
Nu comentez tinuta artistilor si coregrafia indoielnica. Chestie de (prost) gust. Parisul nu mai este de mult arbitrul elegantei mondiale.
Inteleg si dorinta organizatorilor de a reduce cheltuielile la minimum apelind la cit mai multa butaforie. Deh au saracit, nu pot atinge stralucirea asiatica in niciun domeniu.
Dar nu pot intelege scenariul si regia.
Francezii au o muzica minunata care cuprinde toate genurile de la muzica simfonica, opera si opereta pina la chansoneta
In mod particular apreciez piesa „Danse macabre” a lui Camille Saint Saens. Dar se potrivea ca nuca-n perete la defilarea vaporaselor pe Sena (vapoare care puteau fi amenajate ieftin ca niste care alegorice plutitoare) Chiar titlul compozitiei spune totul. Ce este vesel in aceasta compozitie scrisa intr-o gama minora?
Scena, absolut dezgustatoate prim macabrul ei a fost exibata de la ferestrele vechiului castel regal si fosta inchisoare : La Consciergerie.
Niste actori mimind imaginea Mariei Antoaneta in momentul decapitarii, cu singele siroind din git, se jucau in miini cu capul acesteia impodabit cu peruca.
Organizatorii au justificat, pueril, scena ca fiind un simbol al libertatii lor. Este prima data cind aud o asemenea ineptie
A urmat apoi deja cunoscuta blasfemie cu „Cina cea de taina” care va ramine in istorie minjind imaginea JO pentru totdeauna.
Imediat mi-am dat seama ca e o facatura, ca nu poate fi etichetata cu atribute simbolice. Cunoscuta fresca a lui Da Vinci nu apartine Frantei precum Gioconda, nu a parasit niciodata zidul minastirii din Milano unde a fost pictata, nu avea de ce sa fie evocata in context.
Singurul scop a fost blasfemia gratuita; o injuratura grosiera adusa celebrului geniu renascentist si Crestinismului.
De ce este o abdicare de la spiritul olimpic?
Orice copil invata in clasele primare, la istorie, ce au fost Jocurile Olimpice in Grecia antica, care era semnificatia si mai ales scopul lor.
Polisurile grecesti aflate in conflict armat incetau orice beligeranta pe perioada intrecerilor sportive, soldatii care se infruntau pe cimpul de lupta aveau acum ocazia sa se infrunte in arena sportiva si istoria mentioneaza multe situatii in care acestia incetau confruntarea armata si incheiau pacea.
Asta era realul scop al JO antice.
Pierre de Coubertain a vrut sa reinoade aceasta traditie, sa reinvie spiritul olimpic antic grecesc. Si in buna masura a reusit.
Dar actualul Comitet Olimpic International a hotarit sa puna capat aceste frumoase si foarte importante traditii.
Ne reamintim ce zguduit a fost acest Comitet de scandaluri majore de coruptie. Am crezut ca s-au rezolvat. M-am inselat.
Cedind santajului si tentatie mitei consistente, acest IOC a hotarit sa interzica Rusiei, aflata intr-un conflict major cu Ukraina, participarea la JO de la Paris permitind sportivilor rusi numai participarea in nume personal si interzicindu-le sa-si reprezinte tara.
Evident, sportivii rusi au considerat asta ca un afront major si, in marea lor majoritate, au refuzat sa participe la competitii lipsind intrecerile sportive de stralucirea universalitatii.
Sigur e greu de crezut ca sportivii ar fi avut un cuvint important in incetarea acestui conflict dar, cel putin doua saptamini, cele doua tari nu ar fi luptat si nu ar fi curs singe.
Era o mare realizare pe care IOC a vrut cu orice pret, la comanda, sa o evite.
Au reusit sa distruga si aceasta importanta dimensiune a spiritului olimpic
Pacat.
Observati ca m-am ferit sa fac speculatii asupra compozitiei etnice a acestui Comitet Olimpic International – IOC