SUA și diplomația

CD

SUA SI DIPLOMATIA
de CD

SUA nu mai fac diplomație, America este hegemonul care doar dicteaza in conformitate cu “regulile bineintelese si acceptate” sub Pax Americana si nu negociaza. Fiecare țară are si ea propriile interese, dar SUA cu tupeistii sai Kosher din Departamentul de Stat insistă că interesele SUA trebuie să aibă prioritate față de toate celelalte interese sau chiar necesitati. Orice țară care nu este de acord cu acest mod lucru va fi chemată la ordine pe această temă sau chiar sancționată.

SUA niciodata nu va pleda pentru respectarea dreptului internațional și a normelor universal recunoscute care reglementează relațiile internaționale. SUA nu aplica Carta ONU ca sa promoveaze viziunea unei securități comune, cuprinzătoare, cooperante și durabile. Acestea in definitiv sunt principiile majore care stau la baza abordării relatiilor internationale intre tari demne, suverane si nu aservite hegemonului.

SUA aplica cu generozitate sanctiuni si nu de putine ori sanctiunile se dovedesc a fi nu numai cotraproductive ba chiar opuse interesului national al SUA, dar setea talmudica de razbunare este mai puternica decat logica si dreptul international.
Tipic, cand o tara nu raspunde prompt la cererile hegemonului este imediat acuzata, evident in mod fals, ca a incalcat Drepturile Omului si Human Rights Watch (HRW) va da un raport asupra faptelor criminale comise in acea tara.
Human Rights Watch – Monitorizarea Drepturilor Omului -(HRW) este o organizație non-guvernamentală internațională, cu sediul în New York City, care desfășoară activități de cercetare și advocacy privind drepturile omului. Grupul exercită presiuni prin parghiile guvernului SUA, asupra guvernelor, factorilor de decizie politică, întreprinderilor și persoanelor care “încalcă drepturile omului” pentru a denunța abuzurile și a respecta drepturile omului, iar grupul lucrează adesea în numele refugiaților, copiilor, migranților și deținuților politici.
Human Rights Watch a fost co-fondată de Robert L. Bernstein și Aryeh Neier ca ONG american privat în 1978, sub numele de Helsinki Watch, pentru a monitoriza respectarea de către Uniunea Sovietică a Acordurilor de la Helsinki.

Amnesty International (denumită și Amnesty sau AI) este o organizație neguvernamentală internațională axată pe drepturile omului, cu sediul în Regatul Unit al Marii Britanii. Organizația spune că are peste zece milioane de membri și susținători în întreaga lume. Misiunea declarată a organizației este de a milita pentru „o lume în care fiecare persoană se bucură de toate drepturile omului consacrate în Declarația Universală a Drepturilor Omului și în alte instrumente internaționale privind drepturile omului”. Misiunea nedeclarata este aceiasi cu misiunea nedeclrata a HRW sa atace tarile ce nu se supun hegemoniei SUA, sau care se opun intereselor occidentale.

Cea mai persistentă mantră de politică externă din Washington, exprimată deopotrivă de republicani și democrați, este importanța „conducerii” americane. Fără „conducerea” SUA, restul lumii este pierdut. Factorii politici americani cred că conducerea necesită dominație, ordonând restului lumii să se comporte corect. Când vorbesc despre conducere eșuată, înseamnă că alții nu urmează instrucțiunile Americii. Ei cred că oricine nu face acest lucru ar trebui forțat să se conformeze – cu presiuni diplomatice, sancțiuni economice și, dacă este necesar, cu acțiuni militare.

Cel mai recent exemplu este departe de evenimentele care domină în prezent titlurile internaționale. Insulele Solomon au semnat recent un tratat cu Republica Populară Chineză. Acordul nu a fost publicat, dar se pare că permite Chinei să desfășoare forțe de poliție și militare pentru a proteja atât guvernul, cât și cetățenii chinezi, precum și navele de andocare. Solomons sunt cei mai cunoscuți pentru insula Guadalcanal, care a servit drept unul dintre cele mai importante câmpuri de luptă din Pacific în al Doilea Război Mondial. Dar a contat atât de puțin pentru SUA, încât acestea din urmă și-au închis ambasada cu trei decenii în urmă.

Acum, însă, isteria a cuprins Washingtonul, precum și aliatul Americii, Australia, care se află la aproximativ 1.200 de mile de insulele stat Solomon. Ambii cer ca Honiara să renunțe la tratat și chiar au mormăit întunecat despre posibilitatea unei acțiuni militare. Din păcate, ipocrizia SUA este în flagrant, Washingtonul a umplut Asia-Pacific cu tratate, aliați, parteneri, baze, garnizoane, trupe și nave.

În același timp, puterea militară a Chinei, deși este în creștere, rămâne mult mai restrânsă în rază de acțiune; marina chineză nu este pregătită să lanseze, cu sau fără Solomon, o invazie a Australiei.
Deloc surprinzător, Insulele Solomon au reacționat cu furie la amenințările Americii, iar Beijingul a câștigat puncte de propagandă remarcând încercarea Washingtonului de a impune în esență Doctrina Monroe țărilor independente aflate la mii de kilometri distanță, toate acestea, după ce a ignorat în mare parte arhipelagul și problemele sale timp de ani de zile.

Incapacitatea si incompetenta a subminat, de asemenea, campania Washingtonului de a sancționa și izola Moscova. Dintre cele mai mari zece economii ale lumii, șapte sunt unite împotriva Rusiei. Cu toate acestea, dintre cele mai populate zece state, doar unul, Statele Unite, a penalizat Moscova. Foarte multe s-au opus, s-au abținut sau au evitat să voteze cel puțin una dintre cele trei rezoluții ale Națiunilor Unite de până acum care critică guvernul Putin.

Mai important, majoritatea au refuzat să se alăture sancțiunilor occidentale. Washingtonul a criticat cu voce tare astfel de întârziați, amenințăndu-i că îi va pedepsi dacă sfidează America. Cu toate acestea, lista națiunilor rebele include China, India, Indonezia, Pakistan, Brazilia, Africa de Sud, Arabia Saudită, Malaezia, Irak, Nigeria, Emiratele Arabe Unite, Egipt și Kenya. Într-adevăr, Asia, Africa, America de Sud și Orientul Mijlociu se opun în general „conducerii” SUA în acest domeniu.

În ciuda eforturilor sale, Washingtonul nu poate dicta politica lumii. Și cu cât America fulminează mai mult, cu atât celelalte națiuni rezistă mai mult. Chiar și dependenții apărării din SUA, în special regatele din Golf, și vecinii vulnerabili, mulți în America Latină, merg pe drumul lor. La fel și India, pe care Washingtonul speră să o transforme într-un cvasialiat împotriva Beijingului.

Cel mai notabil act de sfidare a fost refuzul Riadului și Abu Dhabi de a conveni să crească producția de petrol, pentru a atenua impactul prețului al forțarii exporturilor rusești de petrol de pe piață. Într-adevăr, regele saudit a refuzat să preia apelul telefonic al președintelui Joe Biden, în timp ce prințul moștenitor, responsabil pentru uciderea și dezmembrarea criticului jurnalistic și rezident al SUA Jamal Khashoggi, a făcut o promisiune vaga cu un spor al productiei de la 10 milioane pe zi in present la cca 13 milioane pe zi in 2027.

Deși amenințarea cu represalii economice obligă de obicei respectarea formală a sancțiunilor, utilizarea excesivă de către America a acestei tactici a accelerat căutarea mulltor națiuni pentru strategii și dispozitive financiare pentru a limita dependența de sistemul financiar dominat de SUA. De exemplu, India și Rusia discută despre dezvoltarea comerțului rupie-ruble, evitând nevoia de dolari americani. Delhi are o relație istorică cu Moscova și continuă să se bazeze pe aceasta din urmă pentru cea mai mare parte a armelor sale.

Republica Populară Chineză și Arabia Saudită continuă să discute despre prețul petrolului în yuani chinezești. Mai mult, a raportat Financial Times: „Autoritățile de reglementare chineze au organizat o întâlnire de urgență cu băncile interne și străine pentru a discuta cum ar putea proteja activele țării de peste mări de sancțiunile conduse de SUA similare cu cele impuse Rusiei pentru invadarea Ucrainei, potrivit oamenilor. familiarizat cu discuția.”

De fiecare dată când Washingtonul abuzează de poziția sa financiară unică, rolul dolarului ca monedă de rezervă a lumii alunecă puțin mai mult.

Rezistența larg răspândită de a se alătura Occidentului în campania sa împotriva Moscovei reflectă mai mult decât interese financiare. Chiar și oficialii din tarile in curs de dezvoltare/Global South nu sunt confortabili să ofere ajutor și mângâiere unui guvern atât de dispus să-și încalce principiul de bază al neintervenției în afacerile altor națiuni. Și multe din aceste țări au fost victimele războaielor care au provocat distrugeri enorme și moarte.

Cu toate acestea, există, de asemenea, resentimente substanțiale față de ipocrizia și sfințenia SUA și a aliaților. Niciun stat în curs de dezvoltare nu ar putea rata faptul că, în timp ce Washingtonul vorbește în mod constant despre o „ordine bazată pe reguli”, încalcă sistemul oricând vrea. Cel mai spectaculos, războiul din Irak a fost o agresiune ilegală, brutală, nejustificată împotriva unui alt stat. Chiar și aliații de multă vreme Franța și Germania au fost printre criticii Americii.

Mai mult decât atât, consecințele au fost catastrofale, o națiune distrusă și societatea devastată. Sute de mii de irakieni au fost uciși, milioane au fost strămutate și minorități religioase au fost ucise și dispersate. Ascensiunea și răspândirea Statului Islamic și multe altele. Cu toate acestea, niciun american nu a fost niciodată tras la răspundere.

Așa este și cu Afganistan, Libia, Serbia și Yemen, cu mai multe campanii mortale cu drone care tratează regiuni și țări întregi ca pe câmpuri de luptă, mai degrabă decât ca locuri în care locuiesc oamenii. Într-adevăr, în mod colectiv, Războiul Global împotriva Terorismului a dus la victime în masă și refugiați, aproape toți în Sudul Global.

Mai mult decât atât, fiind tratați în mod constant ca niște copii rătăciți și condusi de același guvern și de unii dintre aceiași oficiali, a înfuriat și alte națiuni și popoare. Și continuă să facă acest lucru, deoarece statele occidentale patronează, insultă și amenință țări precum Insulele Solomon, care insistă să ia propriile decizii. Străinii tind să le placă americanii, insa mulți simt foarte diferit despre guvernul SUA.

Poporul american are inima bună și bine intenționat. Chiar și atunci când se comportă cel mai rău, de obicei au intenții bune. Cu toate acestea, liderii Americii nu prea. Instituția de politică externă a Washingtonului încarnează celebrul aforism al lui Lord Acton: „Puterea tinde să corupă, iar puterea absolută corupe absolut”. Confluența unei mari puteri, dar și a ignoranței și mai mari a generat un amestec toxic de haos și sfințenie, cu rezultate dezastruoase.

SUA ar putea scăpa chiar și cu pași greșiți majori în timpul Războiului Rece, când lumea părea atât de des să se împartă între noi și ei. Scurtul „moment unipolar” al Americii după încheierea Războiului Rece părea să solidifice credința Washingtonului în propria sa infailibilitate și puritate. Cu toate acestea, aceste lumi au dispărut.

Într-un viitor evidențiat de competiția marilor puteri, SUA va trebui să urmeze un model mai bun, să reînvețe arta diplomației și să se concentreze pe a-i convinge pe alții să susțină America. Acest proces ar trebui să înceapă astăzi, pe fondul unei lumi divizate și amenințate de încă un conflict violent în Europa. Washingtonul poate face mai bine. Trebuie să faca eforturi cu diplomatie ca sa se descurce mai bine.