CD
381 aprobate
denitsoc@gmail.com
75.57.36.95

 

TEST DE REZISTENȚĂ PENTRU O SUPERPUTERE EPUIZATA
de Patrick J. Buchanan

Pentru că America a intrat în ambele războaie mondiale ale secolului 20 iesind victorioasa, în timp ce toate celelalte mari puteri inca mai sângerau si pentru ca am depășit Imperiul Sovietic în Războiul Rece, America a apărut, în mandatul președintelui George HW Bush, ca „ultima superputere.”

Le-am avut pe toate.
Noi am fost „națiunea indispensabilă”. Am văzut mai departe în viitor. Am impus „hegemonia noastră globală binevoitoare” asupra întregii omeniri. Așa s-a întâmplat că ne-am propus să creăm o „Nouă Ordine Mondială”, cufundându-ne în războaie succesive în Irak, Balcani, Afganistan, Irak din nou, Siria, Libia, Yemen.
Procedând astfel, ne-am sângerat, ne-am distras, ne-am epuizat și ne-am certat, până când jumătate din țară a repetat sloganul de campanie al lui George McGovern din 1972: „Vino acasă, America”.

Și pe măsură ce ne-am îndreptat spre o Nouă Ordine Mondială, Rusia lui Vladimir Putin și-a revenit treptat după înfrângerea zdrobitoare din Timpul Războiului Rece, iar China a început să iasă din umbra Americii pentru a deveni cel mai puternic rival cu care s-a confruntat vreodată America modernă.
Acum, hegemonia SUA este contestată peste tot – în Europa de Est, Orientul Apropiat, Asia de Sud-Est, Asia de Est. Iar provocările apar din partea autocraților uniți în hotărârea lor de a reduce puterea și prezența Statelor Unite în partea lor de lume.

Toți adversarii Americii au ceva în comun: vor să ieșim din curtile lor.
După retragerea umilitoare a președintelui Joe Biden din Afganistan, Ucraina este locul celei mai recente provocări, declanșată de desfășurarea de către Rusia a aproximativ 100.000 de militari la frontierele Ucrainei.
Având în vedere că a provocat această criză, este puțin probabil ca Putin să-și retragă toate forțele fără asigurări vizibile că Ucraina nu va deveni niciodată membră a NATO. Și, având în vedere că niciun aliat NATO sau vecin al Ucrainei nu și-a arătat disponibilitatea de a lupta împotriva Rusiei pentru Ucraina, Putin este probabil să prevaleze în cele din urmă.

Nici Georgia, nici Ucraina nu vor fi invitate în curând să adere la NATO, indifferent de politica „ușii deschise” a alianței.
Și cum Putin se angajează să creeze o sferă de influență în care niciun vecin de alături să nu fie un aliat NATO, probabil că suntem doar la începutul unei serii de crize legate de excluderea națiunilor din alianță.

Un al doilea membru al frontului global anti-american este Iranul.
Se spune că SUA și Iranul sunt aproape de a reînnoi acordul nuclear din care a plecat fostul președinte Donald Trump. Cu toate acestea, amenințarea persistentă din partea Iranului și a aliaților săi radicali, cum ar fi rebelii Houthi din Yemen, milițiile șiite din Siria și Irak și Hezbollah din Liban, este de natură să complice orice efort al SUA de a ieși dintr-un Orient Mijlociu care ne-a consumat atât de mult din atenția și resursele noastre de la 9/11.

În Asia de Est, China a început să trimită din nou avioane militare în zona de identificare a apărării aeriene din Taiwan și nu a renunțat niciodată la revendicarea sa pe acea insulă de 24 de milioane și fost aliat american. După ce criza din Ucraina va fi rezolvată, Taiwanul va reveni probabil în curând pe stiri.

Dacă nu am lupta împotriva Rusiei în numele Ucrainei, de ce am merge la război cu China pentru a apăra independența Taiwanului, când, în urmă cu 50 de ani, în această lună, președintele Richard Nixon și Henry Kissinger au declarat Taiwanul ca fiind „o parte a Chinei”?

Coreea de Nord și-a reluat testarea rachetelor balistice și de croazieră. Iar Phenianul nu va opri testarea la nesfârșit a armelor nucleare și a rachetelor balistice intercontinentale.
Întrebarea aici este cât de departe este următoarea confruntare. Și, cum nu există o dispoziție națională americană de a lupta pentru Ucraina, este greu de crezut că, la 70 de ani de la trimiterea a 350.000 de soldați în Coreea de Sud, vom trimite o armată de această dimensiune pentru a lupta din nou împotriva Nordului.

Echilibrul de putere este în continuă schimbare. Și în acest nou secol, s-a schimbat în favoarea adversarilor Americii, toți dorind să ne vadă diminuați.
Acolo unde fostul președinte George W. Bush a avertizat asupra unei „axe a răului” care includea Irakul, Iranul și Coreea de Nord, succesorul său include astăzi Rusia, China, Iran și Coreea de Nord, o axă mult mai formidabilă.
Mai mult decât atât, puterea relativă a Americii și dorința de a o folosi sunt mult diminuate față de ceea ce era pe vremea lui George Bush.

Noua corelație a forțelor:
Coreea de Nord a devenit o putere nucleară cu drepturi depline, cu rachete balistice intercontinentale care pot lovi SUA. Forțele armate ale Rusiei sunt mai impunătoare decât erau acum două decenii. China trece ca o putere rivală a Statelor Unite, în timp ce aliații Americii sunt mai puțin puternici și mai puțin uniți în spatele ei.
Între timp, America a acumulat o datorie națională mai mare decât întreaga economie americană. Deficitele sale comerciale sunt la niveluri record.
Frontierele sale sunt depășite de migranți din întreaga lume. Iar dispoziția sa de a interveni, de a se angaja și de a lupta pentru “democrație” a fost rareori mai mică.

Testul de stres global al ultimei superputeri este pornit și nu este probabil să-l trecem cu o notă la fel de mare ca cea pe care am câștigat-o până la sfârșitul Războiului Rece.

Bio:
Patrick Buchanan a fost consilier superior a trei președinți, de două ori candidat pentru nominalizarea republicană la prezidențiale și candidat al Partidului Reformei în 2000.
Născut în Washington, D.C., domnul Buchanan a participat la Georgetown pe o bursă academică completă, și a absolvit cu onoruri în Limba engleză și filosofie în 1961. A obținut o diplomă de masterat de la Graduate School of Journalism din Columbia în 1962. La 23 de ani, a devenit cel mai tânăr editorialist al unui important ziar din America: The St. Louis Globe-Democrat.

Sursă:https://buchanan.org/blog/stress-test-for-a-fading-superpower-159077#more-159077

Traducerea: CD

ULTIMA ORA
La recenta intalnire cu Lavrov la Moscova, ministra britanica de externe Truss a continuat să totrepete că Rusia trebuie să-și îndepărteze forțele de granița cu Ucraina. Exasperat, Lavrov a răspuns în cele din urmă întrebând dacă Regatul Unit recunoaște suveranitatea Rusiei asupra regiunilor Rostov și Voronej, la care Truss a răspuns ferm că Londra nu va recunoaște niciodată suveranitatea Rusiei asupra acestor regiuni!
Ambasadorul Marii Britanii a intervenit apoi și și a corectat șeful, explicând că Marea Britanie este totuși de acord că regiunile Rostov și Voronej sunt ale Rusiei.
Mare noroc pe Rusia că ambasadorul britanic a fost acolo pentru a clarifica lucrurile pentru inculta Truss, zisa madam tanc. Vezi poza in linkul de mai jos:
https://antiempire.b-cdn.net/wp-content/uploads/2022/02/5932.jpg

Acesta din urmă este un comandant de tanc desăvârșit, așa că lucrurile ar fi putut merge foarte prost pentru ruși dacă ar fi decis că Rostov și Voronej suferă sub o ocupație rusă ilegală.

Tabloidele britanice au subliniat, de asemenea, „momentul penibil” în care Lavrov părea să plece la finalul conferinței de presă comune a celor doi, fără a oferi o strângere de mână, lăsându-o pe Truss pe podium de una singura.
Truss a fost criticata anterior atât la Moscova, cât și în Marea Britanie pentru că aparent a confundat Marea „Baltică” și Marea Neagră la începutul lunii februarie, când a discutat despre exercițiile militare rusești și mișcările de trupe.
In contrast ministrul de externe al Rusiei arata o formă buna atunci când vine vorba de subminarea diplomaților occidentali în călătoriile lor la Moscova.
O vizită plină de gafe la Moscova, anul trecut, a fost si a șefului afacerilor externe al UE, Josep Borell – când s-a spus că a fost „depășit și umilit” – provocand consternare în multe capitale europene.