Strategie versus tactică şi propagandă
Autor: Petru Romoșan
În războiul din Ucraina, Rusia înfruntă SUA (şi pe aliaţii săi din NATO şi din UE etc.) folosind marea strategie (Clausewitz, Luttwak…), în vreme ce SUA se folosesc de tactică (mica strategie, strategia pe termen scurt, cu scopuri imediate – bani, furnizare masivă şi în salturi de armament Ucrainei, instructori militari, asistenţă de intelligence, sateliţi etc.) şi de foarte multă propagandă (toată media mainstream occidentală dar şi din ţările Europei de Est, cenzura de pe reţelele sociale). Nu întâmplător, reprezentantul Occidentului în Ucraina e un actor capabil să interpreteze orice rol. De exemplu, poate face un sistem oligarhic să pară cea mai frumoasă democraţie din lume (inexistentă). Marea strategie folosită de Rusia în Ucraina ar avea la bază „doctrina Gherasimov”, care descrie mai degrabă un război de apărare decât unul de cucerire. Cu alte cuvinte, nimic nu e ce pare a fi, de cele mai multe ori e chiar contrariul.
Cele două războaie în curs, cel aproape clasic din Ucraina – o „operaţiune militară specială”, spun ruşii – şi marele război economic mondial dintre Nord-Vest şi Est-Sud, au aceleaşi cauze (financiarizarea Occidentului, judiciarizarea extrateritorială americană, hegemonia) dar au desfăşurări şi participanţi în parte diferiţi. Războiul din Ucraina contribuie doar secundar la declanşarea marii crize. Războiul sancţiunilor economice – şase sau şapte rânduri de sancţiuni ale SUA şi UE împotriva Rusiei, după sancţiunile aplicate de Trump Chinei – aruncă (involuntar ?) lumea, mai întâi Europa de Vest, în recesiune sau chiar mai rău, într-o criză devastatoare (depression).
Ca urmare a sancţiunilor economice nemaivăzute, lumea B, condusă de Rusia, China şi India, răspunde cu o strategie pe termen lung care urmăreşte să lipsească lumea A (SUA, Marea Britanie, UE, Japonia etc.) de principalele ei atuuri, care sunt capitalul, dolarul, euro, yenul etc., susţinute de o imensă armată (NATO). Inflaţia va fi până la urmă un aliat al lumii B. Monedele lumii B nu fac decât să se întărească (vezi cazul rublei). Intuind schimbarea lumii, foşti vasali ai SUA sau ai Marii Britanii, ca Arabia Saudită sau Turcia, se reorientează spre marile puteri din lumea B, spre Asia, spre BRICS. Li se adaugă Iranul, Indonezia, Argentina, Senegalul, alte ţări din Africa, America de Sud, Oceania etc.
Marea strategie folosită de Rusia poate fi uşor observată în lentoarea cu care recuperează teritoriile din Donbas. Ruşii nu se mai grăbesc deloc, par să vrea să prelungească războiul până anul viitor sau chiar mai mult. Între timp, criza gazului şi a petrolului din Rusia, „sancţionate” sinucigaş de UE, va arunca, foarte probabil, Germania în faliment economic. Germaniei îi va urma întreaga UE, care, la rândul ei, va trage în jos SUA etc. În acelaşi timp, ruşii folosesc doar o mică parte din trupele şi armamentul de care dispun. Folosesc însă arme de mare precizie la distanţă pentru a distruge arsenalul militar ucrainean, inclusiv furniturile occidentale, trupe, fabrici, ateliere şi depozite de arme.
China pare să fi găsit un mijloc simplu, greu de acuzat (gândire confuceană, Sun Tzu ?), de a ajuta Rusia şi a dinamita Occidentul. Este vorba de strania sa doctrină „covid zero”. Se închid astfel, total sau parţial, oraşe şi porturi, Shanghai, Wuhan, Hong Kong sau, recent, Macao, dar şi alte porturi sau oraşe-uzină, măsuri ce creează dificultăţi firmelor occidentale, blochează sau încetinesc lanţurile de aprovizionare şi pun pe jar Bursele şi companiile din Vest. Pentru că economiile occidentale sunt foarte dependente de fabricile şi uzinele din China.
La rândul său, India şi-a mărit semnificativ în ultimele patru luni schimburile comerciale cu Rusia, ele folosind şi monedele naţionale. Mai mult, relaţiile, uneori dificile, dintre India şi China au intrat într-un proces de normalizare accelerată. India iese treptat din orbita SUA şi a Japoniei şi se apropie de Rusia şi de China. Recent a început să funcţioneze şi o magistrală comercială, numită Coridorul Internaţional Nord-Sud (Rusia, cu Moscova-Azerbaidjan, cu Baku-Iran, cu Teheran-India, cu Mumbay), independentă de teritorii care pot aplica sancţiuni.
Spre deosebire de ţările mai mici din Europa de Est, România, de exemplu, total aliniate şi „disciplinate”, în câteva mari ţări occidentale, în primul rând în SUA, îşi fac loc natural în spaţiul public (conferinţe, media) toate punctele de vedere, toate analizele. John Mearsheimer, profesor de ştiinţe politice la Universitatea din Chicago, una dintre cele mai respectate voci în politica internaţională, a ţinut o conferinţă la Florenţa, la 16 iunie 2022, în care a susţinut că principalii responsabili pentru tragedia din Ucraina sunt SUA şi NATO :
„Politica americană are două consecinţe importante. În primul rând, ea creşte considerabil ameninţarea existenţială cu care se confruntă Moscova în acest război şi face victoria sa în Ucraina mai importantă ca niciodată. În acelaşi timp, această politică americană arată că Statele Unite sunt profund angajate în înfrângerea Rusiei. Administraţia Biden a investit de-acum atât de mult în războiul său prin proxy în Ucraina – deopotrivă material şi retoric –, încât o victorie rusă ar însemna o înfrângere zdrobitoare pentru Washington. În mod evident, cele două părţi nu pot câştiga în acelaşi timp. În plus, există o mare probabilitate ca una dintre părţi să înceapă curând să piardă din greu […].
În termeni simpli, conflictul în curs din Ucraina e o catastrofă colosală care, aşa cum spuneam la începutul expunerii mele, îi va obliga pe oamenii din lumea întreagă să-i caute cauzele. Cei care cred în fapte şi în logică vor descoperi repede că Statele Unite şi aliaţii lor sunt principalii responsabili pentru această deraiere a trenului nostru comun. Decizia luată în aprilie 2008 privind aderarea Ucrainei şi a Georgiei la NATO era menită să conducă la un conflict cu Rusia. Administraţia Bush a fost principalul arhitect al acestei opţiuni fatale, dar administraţiile Obama, Trump şi Biden au intensificat şi agravat această politică cu fiecare etapă, iar aliaţii Americii au urmat docil Washingtonul. În ciuda faptului că responsabilii ruşi au arătat limpede că aderarea Ucrainei la NATO ar reprezenta încălcarea „celor mai contrastate linii roşii” ale Rusiei, Statele Unite au refuzat să răspundă la îngrijorările profunde ale Rusiei în materie de securitate şi mai degrabă au acţionat neabătut pentru a transforma Ucraina într-un bastion occidental la graniţa cu Rusia” (John J. Mearsheimer – „History will judge the United States and its allies”, southfront.org, 2.07.2022).
Rusia pare interesată de prelungirea conflictului şi pentru a evita un răspuns american nuclear la victoria sa foarte probabilă din Ucraina. O Americă în mare criză economică va fi mai puţin agresivă, mai puţin periculoasă, acesta pare să fie raţionamentul strategilor ruşi. Dar lucrurile pot fi şi pe dos. O Americă în mare criză economică şi politică poate accesa mai uşor opţiunea nucleară. Ce vom trăi în lunile următoare va fi şi o înfruntare între strategia lumii B şi tactica lumii A. Propaganda occidentală şi cea din Europa de Est şi-au arătat adevărata dimensiune mistificatoare, jalnică. Propaganda a devenit ineficace, inutilă.
Un articol plin de erori… O fi avut ceva în cap d-ul Petrică Romoșan însă când le-a pus pe hârtie ….a ieșit un talmeș-balmeș.
Să o luăm cu începutul strategie și tactică sunt termeni militari, tactica fiind elementul prin care realizezi strategia. Deci, unei strategii îi opui o altă strategie cu elementele ei tactice. Nu poți să spui că Rusia se folosește de marea strategie iar SUA de tactică decât dacă ești un individ fără o minimă cunoaștere a termenilor militari și fără cultură generală vizavi de acești termeni. Nu există marea și mica strategie în război așa cum nu există marea și mica tactică. Bineînțeles că Rusia are o strategie a intervenției militare în Ucraina, a războiului proxy cu SUA și NATO și o strategie a războiului economic declanșat de SUA. În cazul Ucrainei strategia și tacticile sunt adaptate la realitățile conflictului, unul dinamic într-o continuă mișcare, în timp ce războiul economic necesită o abordare economică, nu militară.
Mergând mai departe cu textul vedem că Nea Petrică nu a înțeles că Trump și SUA nu au aplicat sancțiuni Chinei, sancțiuni aplică SUA inamicului militar tradițional, singurei puteri militare ce îi poate pune la îndoială supremația în acest moment, Rusia. Între SUA lui Trump și China nu a fost un război economic, al sancțiunilor, a fost unul comercial bazat pe taxe vamale, bariere netarifare în scopul reducerii deficitului american, protejării anumitor sectoare economice americane, concurenței neloiale chineze ca urmare a încălcării proprietății intelectuale americane. Cu alte cuvinte SUA nu a mai dorit un schimb liber cu China și a adoptat o serie de măsuri protecționiste având la bază și legislația americană. Legea federală permite SUA , în special președintelui american să adopte o serie de măsuri de politică comercială și vamală împotriva unor țări ce încalcă interesele comerciale ale SUA.
Războaie comerciale a avut SUA și cu U.E și chiar cu Mexicul care împreună cu SUA și Canada formează principala zonă de comerț din America de Nord.
Apoi Războiul economic al SUA și aliaților ei din UE, Commonwealth este împotriva Rusiei, nu a Chinei, Indiei și restul membrilor BRICS. Faptul că aceste țări nu s-au raliat sancțiunilor aplicate Rusiei nu înseamnă că sunt aliatele Rusiei. Atât China cât și India au propriile interese pe care și le apără și faptul că împărtășesc opinia și nemulțumirea Rusiei cu privire la America Imperium Mundi nu înseamnă că sunt aliatele de suferință ale Rusiei.
Să te numești Romoșan Petru și să cochetezi cu reportajul în stilul lui Bogza, cu literatura și să spui ”gândire confuceană” în loc de confucianistă e impardonabil. Nu știu dacă, vorbind de Confucius, Nea Petrică l-a avut în vedere pe Lao Zi, întemeietorul daoismului, ori pe Sun Zi și a sa Artă a Războiului, în realitate o Cartă a Păcii, și l-a încurcat pe Lao cu Sun dar o face neinspirat.
Pe lângă lipsa de coerență dpdv militar, a confucianismului, daoismului și taoismului ce influențează modul de viață și politic al Chinei, vedem o neînțelegere geopolitică a relațiilor din spațiul ex sovietic, respectiv a relațiilor dintre Rusia și Azerbaidjan. Acesta din urmă fiind mai apropiată de Turcia, în conflict cu Armenia, aliata Rusiei, și în relații nu tocmai bune cu Iranul, deși are o importantă comunitate azeră în Iran. Azerii sunt mai apropiați de georgieni și bineînțeles de republicile turcice și musulmane ex sovietice.
D-ul Petru Romoșan nu vede cum Kazahstanul și președintele acestuia, salvați de Rusia, de la o revoluție programată,după modelul celor arabe, din interese, a lovit prin declarații politica Rusiei în Ucraina, s-a delimitat clar de Rusia și ”războiul ” ei, arătând o nesperată alianță între ”cazacii” europeni și ”cazacii turcici” din Asia Centrală.
De la ”aroganța” kazahă s-a ajuns la un adevărat conflict economic între cele două țări, paradoxal aliate dpdv militar și economic.
A include Azerbaidjanul turcic în axa Moscova-Teheran e o gravă eroare pentru că Azerbaidjanul, ca și Kazahstantul cochetează cu America și dovedesc că d-ul Petrică e paralel cu relațiile complicate din spațiul ex sovietic.
Graham Allison readucând în discuție ”Capcana Tucidide”, e drept că în relația dintre SUA și China, are meritul, plecând de la analiza istoricului grec Tucidide privind Războiul peloponesiac, cauzele ce declanșează intervenția în conflicte militare ale marilor puteri. Pentru că vorbim de Rusia și de Putin cauza intervenției militare este mai degrabă tolstoiană, Cuponul fals. Astfel, actul necugetat al SUA de a sprijini Revoluția portocalie și de a schimba fragilul echilibru al unui stat ”creat artificial” atrage după sine o serie de evenimente înlănțuite și tragice, conform legăturii dintre efecte și cauza ce le generează.
Aveam așteptări mai mari la prezentarea României, eterna captivă a alianțelor cu cei puternici și ingrați, și a politicii alienate, nu aliniate, dacă subordonarea și măcăneala la comanda stăpânului poate fi numită politică.
Ce nu înțelege d-ul Romoșan este faptul că în intervenția din Ucraina nu există învingători, indiferent de cât teritoriu ocupă Rusia, vorbim de un război fratricid între două popoare ce împart o istorie, tradiție, cultură și în perioada 1922-1991 o statalitate comună. Aici este victoria tactică a Americii că a împins Rusia într-un război nedorit, neurmărit și cu efecte nebănuite pentru viitor. Într-un război contează victoria strategică, poți pierde tactic, dar câștiga strategic iar Rusia este conștientă de acest lucru. ”. Prioritatea Rusiei , după înfrângerea Forțelor Armate ale Ucrainei în Donbass este eliberarea regiunii Mării Negre, fără de care restul Ucrainei este izolat și își pierde valoarea pentru Statele Unite și NATO, ca instrument de slăbire a Rusiei” (CVV). Asta înseamnă victoria strategică….
RUSIA ȘI CHINA NU AU ÎNCEPUT ȘI MĂCAR SĂ CRESCĂ INDICATORUL DE DURERI
de Pepe Escobar
Spectacolul de vară “Suicide Spectacular” – “Sinucidere Spectaculoasa”, aflat în prezent pe ecrane în întreaga Europă, se desfășoară în plin regal, spre uimirea practic a întregului Sud Global/Tarile din Lumea a Treia: un remake de la Gotterdammerung, trezit/woke, neplăcut, cu grandoarea wagneriană înlocuită de un dans din buric.
Împărații romani decadenți au manifestat cel puțin un anumit grad de patos. Aici ne confruntăm doar cu un amestec toxic de orgoliu, mediocritate detestabilă, amăgire, gândire ideologică crudă a oilor și iraționalitate de-a dreptul tăvălită în povara rasist/supremacist a omului alb – toate simptomele unei boli profunde a sufletului.
A numi-o era Biden-Leyen-Blinken West sau cam așa ceva ar fi prea reducționist: la urma urmei, aceștia sunt doar politicieni/funcționari meschini care pur și simplu dau ordine. Acesta este insa un proces istoric: degenerare cognitivă fizică, psihică și morală încorporată în disperarea manifestă a NATOstanului de a încerca să limiteze Eurasia, permițând ocazional schițe tragicomice, cum ar fi un summit NATO care proclamă Războiul Trezit-Woke împotriva practic întregului non-Occident.
Deci, atunci când președintele Putin se adresează Occidentului colectiv în fața liderilor Dumei și a șefilor partidelor politice, se simte ca o cometă lovind o planetă inertă. Nu este nici măcar un caz de „pierdut în traducere”. Ei pur și simplu nu sunt echipați să-l ințeleaga.
Partea „You Ain’t Seen Nothin’ Yet”- Nu ai vazut incă nimic” a fost cel puțin formulată pentru a fi înțeleasă chiar și de simpletons/bufoni:
„Astăzi auzim că vor să ne învingă pe câmpul de luptă, ei bine, ce să spun, să încerce. Am auzit de multe ori că Occidentul vrea să lupte cu noi până la ultimul ucrainean – aceasta este o tragedie pentru poporul ucrainean. Dar se pare că totul ajunge la asta. Dar toată lumea ar trebui să știe că, în general, încă nu am început nimic.”
Fapt. La Operațiunea Z, Rusia folosește o fracțiune din potențialul său militar, resursele și armele de ultimă generație.
Apoi ajungem la calea cea mai probabilă în teatrul de război:
„Nu refuzăm negocierile de pace, dar cei care le refuză ar trebui să știe că, cu cât durează mai mult, cu atât le va fi mai dificil să negocieze cu noi.”
Ca și în cazul durerii, indicatorul va fi ridicat, încet, dar sigur, pe toate fronturile.
Cu toate acestea, chestiunea problemei fusese susținută mai devreme în discurs: „creșterea cu clichet a indicatorului durerii” se aplică de fapt la demontarea întregului edificiu „ORDINE INTERNAȚIONALĂ BAZATĂ PE REGULI”.
Lumea geopolitică s-a schimbat. Pentru totdeauna.
Iată, probabil, pasajul cheie:
„Ar fi trebuit să înțeleagă că au pierdut deja chiar de la începutul operațiunii noastre militare speciale, pentru că începutul ei înseamnă începutul unei prăbușiri radicale a Ordinii Mondiale în mod american. Acesta este începutul tranziției de la egocentrismul liberal-globalist american la o lume cu adevărat multipolară – o lume bazată nu pe reguli egoiste inventate de cineva pentru ei înșiși, în spatele căreia nu există altceva decât dorința de hegemonie, nu pe standarde duble ipocrite, ci pe dreptul internațional, pe adevărata suveranitate a popoarelor și civilizațiilor, pe voința lor de a-și trăi destinul istoric, de valorile și tradițiile lor și de a construi cooperarea pe baza democrației, justiției și egalității. Și trebuie să înțelegem că acest proces nu mai poate fi oprit.”
Faceți cunoștință cu trifecta
Se poate spune că Putin și Consiliul de Securitate al Rusiei pun în aplicare o trifectă(trei perfecte) tactică care a redus Occidentul colectiv la o grămadă amorfă de găini bio fără cap.
Trifecta amestecă promisiunea negocierilor – dar numai când se ia în considerare progresele constante ale Rusiei pe teren în Novorossiya; faptul că „izolarea” globală a Rusiei s-a dovedit în practică a fi un nonsens; și modificarea celui mai vizibil indicator de durere dintre toate: dependența Europei de energia rusă.
Motivul principal pentru eșecul grafic, fulgerător al summitului miniștrilor de externe G20 de la Bali este că G7 – sau NATOstan plus colonia americană Japonia – nu a putut forța BRICS și principalii jucători din Sudul Global să izoleze, să sancționeze și/sau să demonizeze Rusia.
Dimpotrivă: interpolările multiple în afara G20 explică și mai multă integrare la nivelul întregii Eurasia. Iată câteva exemple.
Primul tranzit al produselor rusești către India prin Coridorul Internațional de Transport Nord-Sud (INSTC) este acum în vigoare, traversând Eurasia de la Mumbai la Marea Baltică prin porturile iraniene (Chabahar sau Bandar Abbas), Marea Caspică și Rusia de Sud și Centrală. În mod esențial, traseul este mai scurt și mai ieftin decât trecerea prin Canalul Suez.
În paralel, șeful Băncii Centrale Iraniene, Ali Salehabadi, a confirmat că a fost semnat un memorandum de cooperare interbancară între Teheran și Moscova.
Aceasta înseamnă o alternativă viabilă la SWIFT și o consecință directă a cererii Iranului de a deveni membru cu drepturi depline al BRICS, anunțată la recentul summit de la Beijing.
BRICS, din 2014, când a fost înființată Noua Bancă de Dezvoltare (NDB), s-au ocupat de construirea propriei infrastructuri financiare, inclusiv de crearea în viitorul apropiat a unei monede de rezervă unice. Ca parte a procesului, armonizarea sistemelor bancare rusești și iraniene este inevitabilă.
Iranul este, de asemenea, pe cale să devină membru cu drepturi depline al Organizației de Cooperare de la Shanghai (SCO) la următorul summit de la Samarkand din septembrie.
În paralel, Rusia și Kazahstan își consolidează parteneriatul strategic: Kazahstanul este un membru cheie al BRI, EAEU și SCO.
India se apropie și mai mult de Rusia în întregul spectru al comerțului, inclusiv al energiei.
Și marțea viitoare, Teheranul va fi scena unei întâlniri față în față cruciale dintre Putin și Erdogan.
Izolare? Într-adevăr?
În ceea ce privește energia, este doar vară, dar paranoia dementă face deja furori la mai multe latitudini ale UE, în special în Germania. Ușurarea comică este oferită de faptul că Gazprom poate întotdeauna să sublinieze Berlinului că eventualele probleme de alimentare pe Nord Stream 1 – după întoarcerea din Canada a acelei notorii turbine reparate – pot fi întotdeauna rezolvate prin implementarea Nord Stream 2.
Întrucât întregul Soul European de Sinucidere Spectaculoasa – European Suicide Spectacular Summer Show nu este altceva decât o tortură autoprovocată, ordonată de Vocea Stăpânului Său, singura întrebare serioasă este ce nivel de apelare dureroasă va forța Berlinul să se așeze și să negocieze în numele intereselor industriale și sociale legitime ale Germaniei.
Ministrul de Externe Lavrov a rezumat totul când a comentat despre colectivul declin al miniștrii din Vest care au făcut tot felul de fite pentru a evita să fie văzuți cu el: asta depindea de „înțelegerea lor asupra protocoalelor și a politeței”.
Asta e diplo-disk pentru „gâmfa de nesăbuiți”. Sau mai rău: barbari de cultură, deoarece nici măcar nu au putut să respecte gazdele indoneziene hiperpoliticoase, care detestă confruntarea si ele.
Lavrov a preferat să laude munca „comună strategică și constructivă” ruso-chineză atunci când se confruntă cu un Occident foarte agresiv. Și asta ne aduce la prima capodopera a jocului de umbre din Bali – complet cu mai multe straturi de ceață geopolitică.
Mass-media chineză, flirtând mereu cu opac, a încercat să-și pună cea mai curajoasă față descriind întâlnirea de peste 5 ore dintre ministrul de externe Wang Yi și secretarul Blinken drept „constructivă”.
Ceea ce este fascinant aici este că chinezii au sfârșit prin a lăsa ceva esențial din sac pentru a se strecura în versiunea finală a raportului lor – evident aprobat de puterile respective.
Lu Xiang de la Academia Chineză de Științe Sociale a trecut prin citiri anterioare – în special despre „Yoda” Yang Jiechi, care îl transformă în mod obișnuit pe Jake Sullivan în rață prăjită – și a subliniat că de data aceasta „avertismentele” lui Wang către americani au fost „cele mai sever în formulare”.
Acesta este codul diplo pentru „You Better Watch Out”” Mai bine baga de seama”: Wang i-a spus lui Little Blinkie: „Uită-te doar la ce au făcut rușii când și-au pierdut răbdarea cu nebuniile tale”.
Expresia „fundătură” a fost recurentă în timpul întâlnirii Wang-Blinken. Așa că, în cele din urmă, Global Times a trebuit să spună așa cum este cu adevărat: „Cele două părți sunt aproape de o confruntare”.
„Confruntarea” este ceea ce fanaticul Sfârșitului de Zile și aspirantul Tony Soprano, Mike Pompeo, predică cu ardoare de la amvonul său de ură, în timp ce combo-ul din spatele „liderului lumii libere” senil care citește literalmente teleprompters lucrează activ pentru prăbușirea UE – în mai multe moduri decât unul.
Combo de la puterea din la Washington „sprijină” de fapt unificarea Marii Britanii, Poloniei, Ucrainei și a celor Trei Mitici Baltici ca o alianță separată de NATO/UE – care urmărește „întărirea potențialului de apărare”. Aceasta este poziția oficială a ambasadorului SUA la NATO, Julian Smith.
Așadar, adevăratul scop imperial este de a împărți UE, care se distruge deja, în bucăți de mini-uniuni, toate destul de fragile și evident mai „gestionabile”, deoarece eurocrații de la Bruxelles, orbiți de o mediocritate fără margini, evident nu pot să-l vadă venind.
Putin spune întotdeauna foarte clar că decizia de a lansa Operațiunea Z – ca un fel de „operațiune combinată de arme și poliție” preventivă, așa cum a definit Andrei Martyanov – a fost atent calculată, luând în considerare o serie de vectori materiale și socio-psihologici.
Strategia anglo-americană, la rândul ei, pune laser pe o singură obsesie: la naiba orice posibilă reîncadrare a actualei „ORDINE INTERNAȚIONALE BAZATE PE REGULI”.
Nicio reținere nu este interzisă pentru a asigura perpetuitatea acestui ordin. Acesta este de fapt Totalen Krieg – cu mai multe straturi hibride și destul de îngrijorător, cu doar câteva secunde până la miezul nopții.
Și acolo este frecarea. Dezolarea devine rapid Desperare, deoarece întreaga matrice rusofobă se dovedește a fi goală, lipsită de orice putere de foc suplimentar ideologic – și chiar financiar – pentru a „câștiga”, în afară de trimiterea unei colecții de HIMARS într-o gaură neagră.
Din punct de vedere geopolitic și geoeconomic, Rusia și China sunt în proces de a mânca NATOstanul de viu – în mai multe moduri.
Iată, de exemplu, o foaie de parcurs sintetică a modului în care Beijingul va aborda următoarea etapă de dezvoltare de înaltă calitate prin modernizarea industrială bazată pe capital, axată pe optimizarea lanțurilor de aprovizionare, înlocuirea importurilor de tehnologii dure și „campionii invizibili” ai industriei.
Dacă Occidentul colectiv este orbit de rusofobie, succesul la guvernare al Partidului Comunist Chinez – care în câteva decenii a îmbunătățit viața mai multor oameni(800 de miloane) decât oricine, oricând în istorie – îl înnebunește complet.
De-a lungul turnului de veghe Rusia-China, nu a trecut atât de mult timp. Initiativa Drumul si Centura – BRI, a fost lansată de Xi Jinping în 2013. După Maidan în 2014, Putin a lansat Uniunea Economică Eurasia (EAEU) în 2015. Esențial, în mai 2015, o declarație comună Rusia-China a pecetluit cooperarea dintre BRI și EAEU, cu un rol semnificativ atribuit lui SCO.
O integrare mai strânsă a progresat prin forumul de la Sankt Petersburg în 2016 și forumul BRI în 2017. Obiectivul general: crearea unei noi ordini în Asia și în Eurasia, în conformitate cu dreptul internațional, menținând în același timp strategiile individuale de dezvoltare ale fiecărei țări în cauză și respectând suveranitatea lor nationala.
Asta, în esență, este ceea ce cumpără/crede majoritatea Sudului Global/Lumea a Treia. E ca și cum ar exista o înțelegere instinctuală transfrontalieră că Rusia-China, împotriva unor șanse serioase și confruntându-se cu provocări serioase, procedând prin încercare și eroare, se află în avangarda Socului Noului, în timp ce Occidentul colectiv, gol, amețit și confuz , masele lor complet zombizate, este absorbit în vâltoarea dezintegrarii psihologice, morale și materiale.
Fără îndoială că afacerea cu durere va fi accelerată, în mai multe moduri
Sursa: https://www.strategic-culture.org/news/2022/07/13/russia-china-havent-even-started-ratchet-up-pain-dial
Traducerea: CD