denitsoc@gmail.com 75.57.36.95
ŞTIRI MILITARE B-21 RAIDER Dezvăluirea bombardierului strategic cu rază intercontinentală Northrop Grumman B-21 Raider pe 2 noiembrie marchează o piatră de hotar în istoria Statelor Unite. 1B și B-52H și ruseștile Tu-160 și Tu-95 care au fost, de asemenea, proiectate pentru lovituri nucleare cu rază foarte lungă. Dintre toate, totuși, B-21 este cel mai comparabil în design și capabilități cu B-2 Spirit, care a fost dezvoltat tot de Northrop Grumman și prezentat cu 34 de ani înainte în 1988. B-21 a fost dezvoltat într-un moment în care China a fost singura din lume care a lansat avioane de luptă din aceeași generație cu Statele Unite și concurând la un nivel similar de întreținut și mai ieftin de construit, dar poate fi legat și de capacitățile sale de ascuns/stealth. Noul bombardier este, de asemenea, considerabil mai versatil și a fost conceput pentru a putea colecta informații, a trage cu arme de apărare aer-aer și, eventual, a servi într-o funcție limitată ca avion de comandă și control. Probabil că cel mai semnificativ avantaj al lui B-21 va fi mentenabilitatea și rata de ieșire, vechiul B-2 fiind renumit pentru nevoia de 60 de ore/om de întreținere la sol pentru fiecare oră de zbor și costul său extrem de peste 150.000 USD per oră în aer. Prin contrast, se crede că B-21 a fi mai ușor de întreținut, dar și mai puțin fragil decât B-2. În timp ce B-2 era un activ cu totul unic la vremea sa, avioanele stealth cu aripi zburătoare sunt astăzi puse pe teren de China, Statele Unite și Iran și au fost testate cu succes de luptă de ultimele două, cu un rival chinez al B-21, Se preconizează că H-20 va intra în funcțiune aproximativ în același timp în 2026-28. Poate cel mai mare avantaj pe care l-a avut B-2 în epoca sa este că a fost dezvoltat într-un moment în care avioanele stealth erau practic inexistente, în timp ce B-21 va intra în serviciu la aproximativ 40 de ani după primul avion de luptă stealth într-un moment în care contracararea stealth. tehnologii, de la radare cuantice chinezești la rețele rusești de radar integrate cu mai multe benzi, au fost investite foarte mult timp de decenii pentru a face față unei game largi de amenințări. Deși B-21 va fi o aeronavă mult mai capabilă de supraviețuire, cu capacități de stealth semnificativ superioare, va zbura într-o epocă în care stealth-ul a devenit norma pentru noile avioane de luptă chineze și americane, iar rețelele de apărare aeriană sunt insa si ele mult mai bine pregătite să o contracareze. În timp ce B-21 a înregistrat întârzieri de doi ani la primul său zbor, acum programat pentru 2023, și ar putea bine să-și vadă intrarea în serviciu împinsă înapoi în anii 2030 dacă tendințele din alte programe americane de stealth servesc drept precedent. Cel mai capabil activ al Rusiei capabil de contracararea acestor aeronave a înregistrat întârzieri semnificativ mai mari și au intrat în funcțiune abia în 2021 cu peste jumătate de deceniu întârziere. S-500 este totuși un activ fără egal în lume, care a fost proiectat în primul rând pentru apărarea aeriană la nivel strategic, cu o suită de senzori extrem de puternică, care îi permite să detecteze avioane ascunse/stealth la distanțe foarte mari, în special atunci când este conectat cu aeronave și alte sisteme de apărare aeriană, cum ar fi precum sistemele radar S-400 și Rezonans. S-500 a fost proiectat pentru a fi capabil să intercepteze ținte hipersonice, inclusiv avioane spațiale, precum și atacuri strategice atât de la bombardiere, cât și de la rachete balistice intercontinentale la distanțe extreme. Deși aproape sigur nu va putea să-și folosească întreaga rază de angajare de 600 km împotriva B-21 din cauza capacităților de ascundere ale bombardierului, puterea senzorilor S-500, în special atunci când funcționează ca parte a unei rețele cu radare cu rază lungă de acțiune larg dispersată în mai multe benzi îi vor permite să amenințe serios bombardierele. În ciuda întârzierilor îndelungate ale programului, se așteaptă ca S-500-urile să fie desfășurate pe scară largă până la intrarea în funcțiune a B-21 și, din cauza întârzierilor în dezvoltarea unui nou interceptor care să-i succedă actualului MiG-31, ele vor fi probabil principala amenințarea cu care se confruntă bombardierele cu rază lungă de acțiune dacă ar încerca să pătrundă în spațiul aerian rusesc. Se așteaptă, de asemenea, că S-500 va avea desfășurare dincolo de teritoriul Rusiei, Algeria, China, India și Belarus fiind posibili clienți. Desfășurările în bazele rusești din Belarus și, eventual, în Siria, rămân probabile, la fel ca și integrarea sistemului în generațiile viitoare de distrugătoare în cazul în care acestea vor mai fi vreodată finanțate. Deși Armata Populară Chineză de Eliberare desfășoară una dintre cele mai capabile rețele de apărare aeriană la sol din lume, fiind singura țară, în afară de Statele Unite, care a lansat un avion de luptă din a cincea generație dezvoltat la nivel local, se așteaptă ca capabilitățile avioanelor sale de luptă să reprezinte cea mai mare amenințare la adresa bombardierele inamice. În prezent, se crede că peste 200 de avioane de vânătoare stealth J-20 sunt în serviciu, flota fiind probabil de peste două ori mai mare până la momentul în care B-21 devine operațional și, potențial, de patru ori mai mare până când o flotă importantă de B-21 poate fi pusă pe teren. Până în acel moment, se așteaptă ca atât China, cât și Statele Unite să-și fi continuat conducerea asupra restului lumii în aviația de luptă și să înceapă să lanseze avioane de luptă fără egal din a șasea generație, care sunt în prezent în curs de dezvoltare. Faptul că China a fost prima țară care a desfășurat pe scară largă rachete aer-aer cu radare AESA, cu un avans în senzorii de pe rachetele sale care se preconizează a fi menținut, ridică provocări suplimentare pentru capacitățile ascunse/stealth ale B-21, nevăzute în altă parte a lumii. NOUL VEHICUL HIPERSONIC GLIDE AL CHINEI Nu se așteaptă ca Armata SUA și aliații săi să lanseze o armă comparabilă în viitorul apropiat, vehiculul a zburat 40.000 de kilometri timp de peste 100 de minute – de câteva ori distanța dintre China și Statele Unite – făcându-l suficient pentru a facilita loviturile nucleare. pe continentul SUA din orice direcție și cu foarte puține avertismente. Vicepreședintele șefilor de stat major al SUA, generalul John Hyten, a avertizat în noiembrie 2021 cu privire la vehicul că nu numai că a fost foarte precis în timpul testării și un exemplu al noilor capacități „uimitoare” pe care China le-a pus în aplicare, ci și că ar putea oferi Chinei o capacitate fără precedent de a lansa atacuri nucleare surpriză. Preocupări pe termen lung cu privire la capacitățile de apărare antirachetă ale Statelor Unite”, având în vedere capacitatea vehiculului de planare de a lovi ținte foarte departe de calea de zbor orbitală, lăsând apărarea antiaeriană în mare parte pierdută. În timp ce capacitatea apărării Statelor Unite de a intercepta chiar și atacurile cu rachete balistice intercontinentale cu rază intercontinentală relativ elementară din Coreea de Nord rămâne foarte limitată, arsenalul mult mai mare de vehicule de livrare al Chinei, care se află cu decenii înainte în sofisticare, este de așteptat să continue să prezinte o provocare la un nivel complet diferit. Al treilea braț al triadei nucleare al țării, flota de bombardiere urmează să fie, de asemenea, revoluționată prin introducerea noului bombardier stealth H-20 în jurul anului 2025, deși bombardierele sale existente H-6 sunt deja capabile să desfășoare rachete hipersonice și să servească drept transportatoare pentru drone de supraveghere hipersonică. Vehiculele hipersonice cu capacități de bombardament orbital fracționar rămân unul dintre cele mai îngrijorătoare mijloace de livrare nucleară strategică pentru adversarii occidentali ai Chinei, dar nu sunt departe de singurul pericol, deoarece țara pare din ce în ce mai bine poziționată pentru a lansa cea mai modernă și mai capabilă descurajare nucleară strategică din lume până în 2030. Sursa: https://militarywatchmagazine.com SUBMARINUL BOREI-A: O SURPRIZĂ NEPLĂCUTĂ PENTRU WASHINGTON Crucișătorului submarin este o creație a Biroului de Proiectare Rubin. Vasul a fost construit timp de șapte ani. Acesta este un submarin fără egal, la fel ca cei patru frați ai săi care sunt deja în serviciu de luptă. Submarinul poartă opt tuburi de torpilă de 533 mm la prova și șase lansatoare de unică folosință nereîncărcabile pentru contramăsuri hidroacustice. Coca crucișătorului este construită folosind tehnologia stealth, ceea ce face dificilă detectarea chiar și pentru radarele moderne. Spre deosebire de rachetele lichide în trei etape, de exemplu, rachetele R29RM care sunt încă în funcțiune, centrala R-30 este activată doar la suprafață, în timp ce o încărcătură de pulbere împinge racheta din siloz. Pentru rachetele cu combustibil lichid a fost posibilă doar o lansare lichidă. Aceste rachete au un adaptor special care le conectează la rampa de lansare. Când rezervoarele sunt presurizate, silozul va fi umplut cu apă. Motorul ar porni după ce presiunea revine la stabilă, iar racheta ar părăsi silozul. Această tehnologie producea zgomot tipic care putea fi detectat de detectoarele de submarine ale inamicului. Este imposibil să prezici un moment de lansare uscată, deoarece totul se întâmplă instantaneu. Este important de menționat că Rusia a lansat deja submarinul nuclear al acestui proiect în producție de serie. Nava amiral a seriei, submarinul Prince Vladimir, a intrat în funcțiune în urmă cu 18 luni, în iunie 2020. Deocamdată, Rusia a construit cinci submarine Borei-A, în timp ce alte cinci, inclusiv Generalissimo Suvorov, care tocmai a fost lansat, sunt în construcție. Dmitri Donskoy și Prințul Potemkin sunt deja in acțiune; urmează împăratul Alexandru al III-lea și submarinele prințului Pozharsky. Borei-A este principalul tip de crucișător nuclear rusesc, cel puțin până la mijlocul secolului XXI. Aceste submarine vor efectua serviciul militar literalmente peste tot – în oceanele Atlantic, Arctic și Pacific. Dar SUA? În total, Marina SUA urmează să primească 12 submarine strategice din clasa Columbia cu 12 noi rachete D5 Trident 2 la bordul fiecărui submarin. Washingtonul este conștient de acest decalaj. SUA au crescut ritmul de producție a modelelor existente, cum ar fi submarinele din clasa Virginia. Din 2011, șantierele navale din SUA funcționează non-stop. |
MORALA FABULEI „SCHENGEN“
De prof. dr. Adrian Severin
După ce disputa dintre Curtea de Justiție a UE și Curtea Constituțională a României, terminată prin abandonul rușinos al celei din urmă, i-a lăsat rece pe cei mai mulți dintre români, și după ce Mecanismul de verificare a justiției române, caduc de doisprezece ani, a fost înlocuit, în aplauzele presei miluite, cu „Instrumentul statului de drept”, mult mai eficient în sancționarea României pentru cele mai închipuite acuze, a venit și „Ziua Schengenului”.
România nu rămâne chiar la porțile UE, cum se întâmplă cu Serbia și ceilalți candidați din Balcanii de Vest, cărora li s-a spus că a opta pentru Bruxelles înseamnă să dai cu tifla, în prealabil, Moscovei și Beijingului, întrucât, potrivit Ursulei von der Leyen, „mama pfizerului”, „cine nu este numai cu noi este împotriva noastră” sau „cine vrea să fie cu noi trebuie să fie împotriva tuturor celorlalți”, dar nu trece de vestibulul uniunii, iar când vin musafiri masa i se servește în bucătărie.
Noul refuz primit în față de România s-a consumat simbolic de „Ziua Constituției” pe care toți cei care au acceptat să îi „vândă supremația” au omagiat-o. În comunicatul festiv al Președintelui CCR, dl Marian Enache, este reafirmată, fără efecte juridice, misiunea de onoare a judecătorilor constituționali de a apăra supremația Constituției, tocmai aruncate le coș prin recentele lor decizii, producătoare de efecte juridice. Probabil că prin „misiune de onoare” se înțelege „misiune onorifică”.
Anterior ni se spusese că dacă vom renunța la supremația legii noastre fundamentale vom intra în Schengen en grande fanfare. Demisia celor care au spus-o, jurând pe barba Profetului că așa se va întâmpla, ar fi un gest de minimă decență.
„Optimiștii” (adică pesimiștii rău informați) anunță acum că UE se va scinda din cauza ireconciliabilei opoziții între cei care s-au opus României și cei care au susținut-o. Fals! Nimeni nu a susținut-o în realitate. Pretinsa susținere germană nu a fost decât praf în ochii fraierilor.
Unii cred că diavolul se ascunde la Moscova. Posibil, numai că diavolul nu joacă pe mize atât de mici. Ideea că refuzul de la Bruxelles va naște criză politică la București spre profitul Moscovei este o glumă de proporții. Guvernul Ciucă-Aurescu-Predoiu este legat de scaunele puterii cu lanțuri americane. Slava Ukraini!
Alții dau vina pe unchiul Sam. SUA nu are, însă, nici o influență la Viena. Austria nu este nici măcar membru al NATO.
Apoi, ce câștig ar avea SUA dacă România rămâne în afara spațiului Schengen?! S-ar face oare apă sângele germanic al Marelui Iohannis, „frumosul din România adormită”?!
Mai degrabă, ar fi posibil ca afrontul austro-german să vrea a trimite Casei Albe mesajul că guvernul Washingtonului de la București (unde tocmai s-au întrunit, pentru a se afla în treabă, miniștrii de externe ai statelor membre NATO, în frunte cu Anthony Blinken) nu are a se aștepta decât la a fi pus în genunchi pe coji de nucă la Viena.
Nici măcar „compromisurile” promise public de ministrul de interne român (probabil noi privilegii în favoarea firmelor austriece) nu i-au putut îndupleca pe comanditarii omologului său austriac.
Acestea fiind spuse, ar fi poate mai bine să ne aducem aminte de faptul că România a intrat „prin efracție” în UE (adică a forțat intrarea, nedorită de hegemonii Europei germane, inclusiv recurgând la „mită”) și de la aderare până azi s-a făcut totul (inclusiv cu cooperarea vinovată a guvernului român) pentru ca foloasele calității de membru să fie reduse la maxim.
Am fost și rămânem (alături de Bulgaria) un membru de rangul doi sau, poate, chiar trei al UE. Așa am știut să negociem accesul (plătind cât nu făcea, doar pentru a obține gloria de a pune semnătura pe tratatul de aderare pe perete ca pe un trofeu de vânătoare) și așa am știut să ne purtăm după ce am intrat. Am fost mai plecați ca membri decât am fost în calitate de candidați.
România este prea mare pentru o Europă atât de mică. Cel puțin asta ne-au transmis profitorii UE; dintre care Austria și Olanda, foste imperii continental și colonial care vor să păstreze renta imperială necesară păstrării nivelului de viață imperial, chiar după pierderea imperiilor respective, sunt pe primele locuri. Iar Germaniei, principalul profitor, îi plac statele mici.
Ajunsă, din 1945, sub ocupație americană, ea și-a întărit convingerea că în Mittel Europa „Small is beautiful”.
În martie 1990, la Târgu Mureș s-a trecut la punerea în aplicare a planului de dezmembrare a României. Întrucât pe atunci România nu avea premieri de talia lui Ciucă sau Câțu, nici miniștri de externe ca Aurescu și, desigur, nici președinte ca Iohannis sau Băsescu, încercarea a eșuat. Planul nu a fost, însă, abandonat. Poate ar trebui să căutăm și în aceasta explicația menținerii României în afara frontierelor externe ale UE.
Dacă „Rareș cel Viteaz” ar fi cerut primirea în Schengen a Transilvaniei (Republica de la Cluj) este foarte probabil să fi putut intra în istorie cu un succes. Al cui succes? Aceasta este o altă întrebare.
Eșecul din 8 decembrie 2022 confirmă toate prognozele și avertismentele mele. Originea lui principală stă în politica mioapă și servilă, precum și în tranzacționismul moral al guvernelor române din ultimii 15-20 de ani.
Acest eșec ne oferă, însă, avantajul unei lecții de excepțională valoare. Măștile au căzut. Cel puțin pentru naivii de bună credință care nu refuză, de principiu, să vadă adevărul.
Ce ne învață această lecție? Că trebuie să știm ce vrem, în funcție de interesele noastre naționale, și să facem ce trebuie pentru a le apăra în cadrul UE. Nu împotriva intereselor comune, ci împotriva egoismelor hegemonice și a abuzului de poziție dominantă ale hegemonilor Europei germane.
În plan imediat, trebuie să procedăm nu la declanșarea unui mic război de gherilă cu caracter privat împotriva firmelor occidentale care căpușează România (în primul rând cele olandeze și austriece, dar nu numai), ci la recalcularea datoriilor acestora față de statul român și obligarea lor, dacă este cazul, manu militari, la plată integrală și promptă.
Totodată se impune renaționalizarea activelor critice (cu valoare strategică) ale țării, concesionate sau vândute firmelor străine care au transformat concesiunea sau dreptul lor de proprietate în instrument de presiune politică asupra statului român și de jefuire a națiunii române.
Nimeni nu ne poate contesta dreptul de a o face. Acestea nu sunt măsuri de retaliere, ci acțiuni legitime și firești pentru recuperarea / afirmarea suveranității naționale. Suveranitatea pe care nu am cedat-o prin nici un tratat și pe care nici nu am fi avut dreptul să o cedăm. Aceasta înseamnă să ne comportăm la fel cu partenerii și aliații noștri, excluzând, totodată, abuzurile lor.
Ceea ce ne trebuie este să avem un guvern dispus să o facă și un popor gata să îl forțeze a o face. Le avem?
Extraordinar de interesant !
Multumiri prodigioase !!!
Toate imprumutirile externe imbogatesc bancile austriece pentru ca vin de la bancile …. austriece. Toti banii imprumutati care se varsa in domeniul bancar merg catre bancile austriece si la fel ca in timpul guvernelor Boc ajungem la o situatie absurda: ne imprumtam de la surse ,,externe” austriece pentru sustinerea sistemului bancar austriac care detine toata Romania: banci, paduri , petrol, gaze , pamanturi arabile , totul.
Toate guvernele din pandemia de opereta care se imprumutau in bascalie imbogateau bancile austriece. Am avut guverne de asasini economici care se ,,chinuiau” sa aduca tara in colaps ca sa se imprumute de la bancile austriece ca sa-i imbogateasca pe ei si ca sa ne aduca in proprietatea lor.
E la fel ca in timpul ocupatiei din primul razboi mondial in care totul era confiscat de austrieci si noi eram sclavi in propria tara.
Daca rusii folosesc arme nucleare tactice in Ucraina o sa ne trezim cu un val de refugiat apocaliptic de cel putin cinci milioane de refugiati si deja Odesa e in bezna…. Daca eram in Schengen ii urcam in autobuze si in avioane si scapam de ei. Asa , o sa se lase cu haos . Austria joaca pe ruleta ruseasca si sti bine ce urmeaza in jocuri la doua capete cu Federatia Rusa….
Un val de refugiati de zece milioane de ucrainieni poate urma o directie catre Polonia si Slovacia si a doua directie catre Romania. Nu stiu austriecii ce au in cap rusii? Hai sa fim seriosi…. Toti au spioni si toti stiu de dinainte miscarile celorlalti la fel ca in anii 50 cand toate deciziile presedintelui Dej erau luate pe rapoartele tatalui meu ca sef in Securitate. Pai, avea si o vorba ,,ce discuta dimineata Tito ajungea seara la Dej ” . In timp real! Spionaj in timp real!
Urmeaza colapsul! Urmeaza un val apocaliptic de nu o sa stim ce sa facem cu ei!