SPRIJINIREA NEONAZISMULUI ȘI PROMOVAREA RUSOFOBIEI – ipocrizia transatlantică

CD
1.672 aprobate
denitsoc@gmail.com
75.57.36.95
SPRIJINIREA NEONAZISMULUI ȘI PROMOVAREA RUSOFOBIEI
– ipocrizia transatlantică
De: Salah Uddin Shoaib Choudhury –

Un raport recent al Ministerului Afacerilor Externe al Rusiei, intitulat „Anul Păcii și Unității în lupta împotriva nazismului în țările CSI[fostele republici sovieyice]”, a atras atenția internațională asupra unei tendințe profund îngrijorătoare: renașterea neonazismului, a revizionismului istoric și a creșterii rusofobiei în Europa și în anumite părți ale Americii de Nord.

Deși raportul se concentrează în mare măsură pe Comunitatea Statelor Independente (CSI), implicațiile sale se extind mult dincolo de granițele fostei Uniuni Sovietice, punând în lumină un fenomen periculos și în creștere – unul care este tolerat în liniște și, în unele cazuri, chiar încurajat, de guvernele și instituțiile din Occident.

Raportul documentează meticulos modul în care mai multe țări, în special cele care au făcut cândva parte din Blocul Estic, șterg sistematic adevărata istorie a celui de-al Doilea Război Mondial. Sub pretextul „mândriei naționale”, „decomunizării” sau protejării „libertății de exprimare”, guvernele glorifică indivizi și mișcări care au colaborat cu Germania nazistă.

Simultan, aceștia subminează sau demonizează pur și simplu rolul Uniunii Sovietice în eliberarea Europei de fascism – un act de inversare istorică care nu numai că distorsionează adevărul, dar îi și dezonorează pe milioanele de oameni care și-au sacrificat viața pentru a învinge regimul lui Hitler.

În națiuni precum Letonia, Lituania, Estonia și Ucraina, tendința a devenit deosebit de evidentă. Aceste țări au implementat legislație sau au declarat sărbători naționale pentru a onora foștii colaboratori naziști. Străzile sunt redenumite, se construiesc monumente, iar școlile predau versiuni igienizate ale istoriei.
În Ucraina, de exemplu, lideri naționaliști precum Stepan Bandera și Roman Șuhevici – ale căror miliții au fost responsabile pentru uciderea în masă a evreilor, polonezilor, romanilor și rușilor – sunt glorificați ca luptători pentru libertate. Monumente au fost ridicate în onoarea lor, iar zilele lor de naștere sunt acum comemorate ca evenimente patriotice. Cu toate acestea, colaborarea lor documentată cu Germania nazistă în timpul Holocaustului și implicarea lor în epurarea etnică sunt ascunse în mod deliberat.

Raportul Ministerului rus de Externe numește pe bună dreptate această tendință o formă de falsificare istorică sponsorizată de stat. Dar merge chiar mai departe, subliniind că aceste distorsiuni nu se produc în vid. Dimpotrivă, ele sunt susținute activ sau tolerate tacit de guverne și instituții occidentale puternice, care, din motive geopolitice, au închis ochii la acest cochet si periculos gest cu fascismul.

Unul dintre cele mai tulburătoare aspecte ale acestei evoluții este memoria selectivă a Occidentului. În timp ce factorii de decizie politică și instituțiile media americane și europene rămân fixate pe presupusele crime ale Uniunii Sovietice, ei păstrează în mod ciudat tăcerea cu privire la atrocitățile comise de colaboratorii naziști, care sunt acum celebrate în Europa de Est.

Monumentele de război sovietice sunt vandalizate sau demontate, în timp ce diviziile și colaboratorii SS sunt onorați cu marșuri publice – uneori cu participarea deschisă a personalităților politice și a forțelor de securitate. În Letonia, de exemplu, parada anuală în onoarea Legiunii Letone – o divizie a Waffen-SS – continuă să aibă loc în capitala Riga, în ciuda condamnării internaționale.

Această ipocrizie dezvăluie o inconsecvență morală și ideologică mai amplă în cadrul discursului politic occidental. Pe de o parte, Occidentul pretinde că susține democrația, drepturile omului și lupta împotriva extremismului. Pe de altă parte, se aliază cu guverne și mișcări care îi glorifică în mod deschis pe cei care au susținut regimul genocidat al lui Adolf Hitler. Raportul subliniază că astfel de standarde duble sunt adânc înrădăcinate în contextul geopolitic actual, unde orice este considerat „anti-rus” este imediat validat – indiferent de implicațiile sale istorice sau etice.

În plus, raportul subliniază rolul periculos al mass-media occidentale în consolidarea acestor narațiuni. În loc să expună glorificarea nazismului și a colaboratorilor fasciști, publicațiile mainstream adesea minimalizează sau ignoră aceste evoluții. Mai rău, ele prezintă orice critică la adresa acestor practici – în special din partea Rusiei – drept „propagandă Kremlin”, discreditând astfel preocupările reale sub pretextul rivalității politice. Acest război informațional creează o realitate distorsionată în care rescrierea istoriei devine normalizată, iar vocile disidente sunt reduse la tăcere sau delegitimizate.

Un exemplu deosebit de îngrozitor constă în denigrarea Armatei Roșii și a Uniunii Sovietice, al căror rol esențial în înfrângerea nazismului este acum în mod obișnuit diminuat sau denigrat. Potrivit Ministerului rus de Externe, această campanie de discreditare a URSS face parte dintr-o strategie ideologică mai amplă care vizează subminarea influenței globale și a autorității morale a Rusiei. Prin echivalarea eliberatorilor sovietici cu agresorii naziști, istoricii și politicienii revizioniști încearcă să rescrie cadrul moral al celui de-al Doilea Război Mondial, transformând eroii în ticăloși și pe făptași în patrioți.

Această tendință are consecințe profunde nu numai pentru adevărul istoric, ci și pentru lupta actuală împotriva extremismului. După cum notează raportul, glorificarea colaboratorilor naziști contribuie direct la ascensiunea ideologiilor ultranaționaliste și neonaziste în întreaga Europă. Grupurile care instigă ura își găsesc validarea în narațiunile susținute de stat care reabilitează figurile fasciste, ceea ce duce la o creștere a xenofobiei, rasismului, antisemitismului și violenței politice. În realitate, eșecul de a confrunta și condamna aceste distorsiuni permite unei noi generații de extremiști să câștige teren sub steagul fals al naționalismului și anticomunismului.

Apelul Rusiei de a desemna anul 2025 drept Anul Internațional al Păcii și Unității în Lupta Împotriva Nazismului este, prin urmare, atât oportun, cât și necesar. Acesta servește ca un apel moral către comunitatea internațională pentru a-și reafirma angajamentul față de principiile Proceselor de la Nürnberg și pentru a onora adevărata moștenire a celui de-al Doilea Război Mondial. Guvernul rus îndeamnă instituțiile globale, inclusiv Națiunile Unite, să se pronunțe împotriva reabilitării fascismului și să sprijine educația istorică bazată pe fapte, mai degrabă decât pe agende politice.

În lumina acestui raport, trebuie să punem la îndoială tăcerea așa-numitului Occident democratic. De ce sunt aceleași guverne care pretind că se opun fascismului și promovează valorile liberale atât de ezitante să denunțe glorificarea colaboratorilor naziști?
De ce este lupta împotriva extremismului atât de selectivă – făcând ravagii în unele colțuri ale lumii, în timp ce este tolerată în liniște în altele?

Răspunsul constă în adevărul inconfortabil că geopolitica adesea are prioritate față de moralitate. Pentru mulți din Occident, sentimentul anti-rus a devenit o lentilă convenabilă prin care să privească istoria și actualitatea. Dacă asta înseamnă alinierea cu elementele de extremă dreapta din Europa de Est sau închiderea ochilor la revizionismul istoric, așa să fie.

Dar consecințele unor astfel de alegeri sunt de amploare. Permițând in continuare măsluirea istoriei naziste, Occidentul erodează consensul moral care a stat la baza ordinii internaționale postbelice. Creează o lume în care lecțiile trecutului nu mai sunt sacrosancte – unde genocidul, colaborarea și fascismul pot fi redenumite patriotism dacă este oportun din punct de vedere politic.
Raportul Ministerului rus de Externe nu este doar un document istoric – este un semnal de alarmă. Acesta expune ușurința alarmantă cu care adevărul poate fi rescris atunci când politica eclipsează principiile.

Comunitatea internațională nu trebuie să stea degeaba în timp ce colaboratorii fasciști sunt reabilitați, iar moștenirea celor care au luptat împotriva nazismului este defăimată. Lupta împotriva extremismului nu poate fi selectivă, iar apărarea adevărului istoric nu poate fi condiționată de alianțe geopolitice. Dacă instituțiile globale prețuiesc cu adevărat pacea, dreptatea și demnitatea umană, trebuie să se confrunte colectiv cu această tendință crescândă de neonazism și distorsiune istorică.

Memoria celui de-al Doilea Război Mondial nu trebuie lăsată să se estompeze într-un mit manipulat – trebuie să rămână un scut împotriva ideologiilor care au adus cândva lumea în pragul distrugerii. Orice altceva ar fi o trădare nu numai a istoriei, ci și a umanității însăși.

Biografie: Salah Uddin Shoaib Choudhury este un jurnalist, scriitor, cercetător și editor al Blitz, recunoscut la nivel internațional, câștigător a numeroase premii. Scrie în mod regulat pentru ziare locale și internaționale.
Urmărește-l pe X: Salah_Shoaib