 CD1.932 aprobate denitsoc@gmail.com 216.169.141.139
SISTEMUL FINANCIAR PARALEL La Forumul Lujiazui din această lună de la Shanghai – considerat echivalentul asiatic al Forumului Economic Mondial de la Davos – scenariul financiar era deja clar pentru cei care au vrut să observe. Printre măsurile dezvăluite s-au numărat o nouă facilitate repo în renminbi pentru băncile centrale străine și instituțiile suverane, acorduri extinse de tranzacționare offshore în renminbi și inițiative suplimentare menite să aprofundeze lichiditatea și canalele de decontare transfrontaliere. China dovedeste clar acum că nu încearcă să înlocuiască sistemul financiar american. În schimb vrea să se asigure că nu mai depinde exclusiv de acesta. De mai bine de zece ani scriu că oricat de mult vrea Wall Streetul să sperie lumea cu dorinta Chinei de a domina finantele internationale si a inlocui dollarul cu yuanul, in fapt acest lucru este fals si nu se va realiza. China urmărește ceva mult mai realizabil și, din perspectiva unui investitor potențial, mai important: construirea unui ecosistem financiar care poate funcționa alături de sistemul bazat pe dolar, mai degrabă decât în întregime în cadrul acestuia. Acest ecosistem nu trebuie să înlocuiască dolarul pentru a reuși. Sistemul bazat pe dollar rămane să functieneze pentru tările care il acceptă sau celelalte tări care tranzactioneaza cu aceste tări din sistemul dollar. Beijingul in ultimii douăzeci si ceva de ani si-a creat propriul ecosistem financiar care poate conlucra si cu alte ecosisteme similare din afara dollarului. Cea mai bună analogie poate să nu fie istoria monetară, ci este Internetul. În ultimii 20 de ani, China a asamblat în liniște multe dintre componentele necesare pentru o arhitectură financiară paralelă. Beijingul a stabilit zeci de acorduri de compensare offshore în renminbi și peste 40 de acorduri bilaterale de swap valutar cu bănci centrale străine. A dezvoltat Sistemul de Plăți Interbancare Transfrontaliere, sau CIPS, care a procesat peste 175 de trilioane de yuani, 24,5 trilioane de dolari în tranzacții anul trecut, în creștere cu 43% de la an la an. Peste 1.700 de participanți direcți și indirecți accesează acum sistemul în aproape 190 de țări și teritorii. Să mai mentionăm că toate tările membre BRICS+ sunt beneficiare a acestor sisteme de plăți interbancare transfrontaliere, iar multumirea este atat de mare incat atrage alte 50 de tări să se inscrie pe listele de asteptare in BRICS+. China a extins, de asemenea, decontarea transfrontalieră în renminbi, a promovat inițiative privind moneda digitală și a deschis treptat anumite zone ale piețelor sale interne de capital participării internaționale. Niciuna dintre aceste inițiative, singură, nu amenință dominația dolarului. Nici nu este nevoie. Luate împreună, însă, ele realizează ceva diferit: reduc dependența Chinei si a tarilor ce folosesc valutele nationale, de infrastructura financiară controlată de americani și creează canale alternative pentru comerț, finanțare, lichiditate și investiții în cazul în care tensiunile geopolitice se intensifică. China construiește o arhitectură financiară paralelă. Beijingul nu pare să creadă că această arhitectură trebuie să înlocuiască sistemul existent pentru a-și atinge obiectivele strategice. Din perspectiva Beijingului, dependența financiară seamănă din ce în ce mai mult cu vulnerabilitatea strategică. Din perspectiva unui investitor, acest lucru sugerează că China planifică o lume în care fragmentarea financiară, riscul sancțiunilor și concurența geopolitică devin caracteristici structurale, mai degrabă decât temporare, ale piețelor globale. Pe de o parte, Beijingul urmărește o participare internațională mai mare pe piețele chineze. Acestea sunt obiective fundamental diferite. Unul necesită înlocuirea dolarului. Cealaltă necesită reducerea costurilor strategice ale operării într-o lume financiară centrată pe dolar. Distincția ar putea avea implicații profunde nu numai pentru geopolitică, ci și pentru piețe, fluxuri de capital, riscul sancțiunilor, diversificarea rezervelor și stabilirea prețurilor viitoare ale activelor financiare globale. Dezbaterea convențională despre ambițiile financiare ale Chinei s-a concentrat întotdeauna pe o singură întrebare gresită: Poate renminbi să înlocuiască dolarul? Dolarul american reprezintă aproximativ 58% din rezervele valutare globale. Renminbi reprezintă aproximativ 2%. Dolarul este prezent, de asemenea, în aproape 90% din toate tranzacțiile valutare la nivel global. Datele sunt valabile avand in vedere doar tranzacțiile controlate de dolar prin SWIFT. Celelate tranzacții nu pot fi decat aproximate si răman neconfirmate. Această teorie a inlocuirii este total greșită. Iar investitorii dacă mai cred incă in ea ar putea subestima una dintre cele mai importante schimbări pe termen lung care au loc în finanțele globale. Așadar, în timp ce investitorii se întreabă dacă renminbi va deveni următorul dolar, Beijingul pare să pună o întrebare complet diferită: Poate China să continue să finanțeze comerțul, să ofere lichidități, chiar si in dollari, să-și sprijine partenerii și să mențină stabilitatea economică în timpul unei confruntări geopolitice prelungite cu SUA? Acestea sunt obiective fundamental diferite. China nu trebuie să construiască următorul sistem financiar american pentru a modifica echilibrul geopolitic al puterii, a remodela deciziile de alocare a capitalului, a crește costurile sancțiunilor și a forța piețele să reevalueze presupunerile despre globalizarea financiară. A trebuit doar să construiască un sistem care să funcționeze suficient de bine atunci când accesul la sistemul american devine incert sau periculos. Atlanta 30/06/2026 |
Distribuie!
Un comentariu
Comenteaza
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
GLOBALIZAREA SI GLOBALISMUL
De CD
Globalism versus globalizare? Mulți oameni ar crede că cei doi termeni se referă la același fenomen. Cu toate acestea, există diferențe importante între cei doi termeni.
Globalismul, în esență, nu caută să descrie și să explice nimic mai mult decât o lume uniformă caracterizată de rețele de conexiuni care se întind pe distanțe multicontinentale in realizarea profitului pentru elitele financiare.
Puten să considerăm globalizarea ca fiind rețeaua de bază, ea se concentrează pe forțe, dinamism sau viteza acestor schimbări in lume.
Globalizarea este un fenomen cu rădăcini străvechi.
Drumul Mătăsii a oferit o legătură economică și culturală între Europa antică și Asia. Desigur, Drumul Mătăsii a fost parcurs doar de un grup mic de comercianți experimentați. Impactul său direct a fost resimțit în primul rând de un grup mic de consumatori de-a lungul drumului.
În schimb, operațiunile piețelor financiare globale de astăzi, de exemplu, afectează oamenii de la Berlin la Beijing.
Este important de reținut că globalizarea nu implică universalitate. Nu este surprinzător faptul că globalizarea nu implică nici uniformitate, nici omogenizare. De fapt amplifică diferențele si ii face pe oameni mai conștienți de ele, fiind mai apropiati pot seziza mai usor diferentele si aprecia sansa de a le lua eventual de exemplu.
Globalizarea este procesul obiectiv și continuu de creștere a integrării economice, tehnologice și culturale dincolo de granițele naționale, intre statele-natiune, suverane.
Globalismul este ideologia cojugată politic si anticultural[anularea culturală] într-o interconectare, care prioritizează activitatea globală spre profit cu orice pret și privește întreaga lume ca o singură comunitate uniformă si amorfă.
Globalismul implică distrugerea statelor-națiune, a civilizațiilor suverane în sine și impunerea asupra umanității a unui anumit model – un model care a apărut în occidentul postmodern. Unde problema este deja descompunerea omului. Individualismul ajunge la un punct în care individul începe să se dezintegreze nu doar moral dar si psihic.
Cu alte cuvinte, ceea ce se întâmplă in occident este distrugerea filosofiei noastre europene. Până de curând, era diversă, liberă și dialectică. Dar toate acestea sunt acum supuse distrugerii totale prin cultura anulării și globalism. Chiar și gândirea tradițională occidentală este revizuită și retractată pentru a se potrivi vechiului model ideologic Talmudic.
Globalismul a evoluat, ceea ce vedem acum este pur și simplu hegemonie occidentală directă. Nimeni nu mai încearcă să ascundă ideea de a cuceri și subordona întreaga umanitate. Acest occident trumpist, acest occident neoconservator, nu se mai obosește să-și deghizeze voința de dominație crudă și dură în limbaj pseudo-umanitar și asta este de-a dreptul înfricoșător.
Globalizarea este procesul obiectiv și continuu de creștere a integrării economice, tehnologice și culturale dincolo de granițele naționale.
Globalismul este credința ideologică sau politică în această interconectare, care prioritizează cooperarea globală și privește întreaga lume ca o singură comunitate interdependentă.
Globalizarea nu este rata cu care progresează interconectarea, ci este o ideologie cu termeni specifici. Globalizarea este răspândirea tehnologiei, locurilor de muncă, produselor, performantelor și informațiilor între țări datorită interconectivității crescânde, prin incredere, cooperare si neamestec in treburile interne cu respect pentru o suveranitate sustinută de multipolaritate.
Globalismul este o ideologie care crede că oamenii, bunurile și informațiile ar trebui să traverseze liber granițele, plasând interesele globale deasupra celor naționale, ceea ce permite și încurajează opinia că toate țările sunt părți nesemnificative ale unei entități unice mai mari uniformizate.
Susținătorii globalismului, sau „globaliștii”, cred că este în interesul tuturor să se extindă această idee și să se continue globalizarea in termenii lor limitati, globalisti. În acest scop, ei pledează pentru mai multe acorduri de liber schimb, mai multă imigrație, accelerate cu politici intervenționiste.
Naționaliștii sunt puternic împotriva globalizării. Ei cred că identitatea națională și interesele statului trebuie să fie mai importante decât orice considerații internaționale. Ei pledează pentru o imigrație redusă si nefortată și, în general, pentru politici suveraniste.
Atât globalismul, cât și globalizarea sunt mult prea adesea definite în termeni strict economici, ca și cum economia mondială ca atare ar defini globalismul sau globalizarea. Dar și alte forme sunt la fel de importante. Există patru dimensiuni distincte ale globalismului: economică, militară, de mediu – și socială.
Globalizarea insă include, de asemenea si dimensiuni culturale și politice.
Globalismul economic implică fluxuri pe distanțe lungi de bunuri, servicii și capital, precum și informațiile și percepțiile care însoțesc schimburile de piață.
Un exemplu de globalizare economică este producția cu salarii mici din Asia pentru piețele din Statele Unite și Europa. Fluxurile economice, piețele și organizarea – ca în cazul firmelor multinaționale – merg toate împreună.
Globalismul de mediu se referă la transportul pe distanțe lungi de materiale în atmosferă sau oceane sau de substanțe biologice, cum ar fi agenți patogeni sau materiale genetice, care afectează sănătatea și bunăstarea umană.
Globalismul de mediu include epuizarea accelerată a stratului de ozon stratosferic ca urmare a substanțelor chimice care epuizează stratul de ozon – sau răspândirea virusului SIDA în întreaga lume, începând cu sfârșitul anilor 1970.
Globalismul militar se referă la rețele la distanță lungă în care sunt desfășurate forța sau amenintarea cu forța. Un exemplu binecunoscut de globalism militar este „echilibrul terorii” dintre Statele Unite și Uniunea Sovietică în timpul Războiului Rece – o interdependență strategică atât acută, cât și bine recunoscută.
Globalismul militar s-a manifestat în ultima vreme după evenimentele din 11 septembrie. Aici, distanțele geografice s-au micșorat, pe măsură ce “terorismul” din Afganistan au oferit rampa de lansare pentru atacuri asupra celorlalte țări, ce au urmat: Iran, Libia, Siria, Yemen, Iran și Liban.
Dimensiunile sociale, politice și culturale, implică mișcările de idei, ideologii, informații, imagini sau de persoane, care poartă cu ele idei și informații. Exemplele includ mișcarea religiilor — sau difuzarea cunoștințelor științifice. În trecut, in perioda colonizărilor, globalismul social a urmat adesea globalismului militar și economic.
În epoca actuală, globalizarea socială, politică și culturală este impulsionată de Internet, care reduce costurile și globalizează comunicațiile foarte rapid, făcând fluxul de idei din ce în ce mai independent de alte forme de globalizare.
Nu ar trebui să ne așteptăm ca globalismul să domine in lume si să aducă dezastruoasa omogenizare totală.
Globalizarea deja prezentă activ si cu succes in Sudul Global are sansele de a atrage majoritatea tărilor care isi doresc o independentă si suveranitate natională reală. Globalizarea ne va expune mai frecvent și în mai multe si variate forme diferențelor care ne înconjoară si ne dau tinuta proprie demnă identitară si o aură a unicitătii noastre umane.
Atlanta 2/07/2026