Un text la fel de zguduitor ca celebrul “J’Accuse” al lui Emile Zola, numai că Jean – Patrick Grumberg a ales să înlocuiască “J’ Accuse”, atunci când s-a adresat celor vinovați de masacrul de vineri din Paris, cu formula reverențioasă “Le respect alegerea”. În textul publicat pe site-ul dreuz.info, Jean – Patrick Grumberg le spune francezilor: “Respect alegerea de viață făcută de francezi. Le respect decizia de a renunța la propria civilizație, la rădăcinile lor, la identitatea lor, la cultura lor, pentru a se adapta la cea a altei civilizații.” Îl respect pentru asta!

::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

După atentatele de la Charlie Hebdo și de la magazinul evreiesc, primul ministru Manuel Valls le-a spus studenților, pe 23 ianuarie 2015: “Tinerii francezi trebuie să se obișnuiască să trăiască mult timp sub amenințarea atentatelor teroriste.”

Francezii au decis să accepte. Ei n-au coborât în stradă să-și exprime refuzul. Ei n-au cerut propriului guvern să-și asume funcțiile suverane ca să-i ferească de atentate. Le respect decizia. Sunt un jurnalist străin și n-am sa procedez ca și colegii mei francezi.

Imaginați-vă ca aș acuza victimele atentatelor de la Paris de a fi responsabile de moartea lor. Cu toate acestea, francezii susțin că victimele israeliene ale loviturilor de cuțit își merită soarta.

Imaginați-vă că aș susține că actele celor 8 jihadiști din Paris sunt de înțeles, pentru că ei erau disperați. Totuși, confrații mei francezi nu încetează să justifice loviturile de cuțit ale teroriștilor palestinieni, disperați de a nu fi ascultați.

Imaginați-vă că găsesc revoltător că Franța și-a închis frontierele pentru a-i impiedica pe teroriști să comită noi atentate. Confrații mei francezi au criticat Israelul atunci când acesta le-a închis pe ale sale, construind o barieră pentru a-i impiedica pe teroriști să comită alte atentate asemeni celui de la Bataclan (în Israel, un atentat asemănător s-a produs la discoteca Dolphinarium din Tel Aviv). Dupa aceea, presa, oamenii politici și numeroși francezi n-au încetat să ceară să dărâmăm această barieră.

Îi respect pe francezi: ei au ales liber și democratic un președinte care, la rândul său, a ales un ministru al justiției, Christiane Taubira, care îi lasă pe jihadiști în libertate. Le respect alegerea.

Francezii au ales pacifismul și toleranța fața de islamiști. Ei au ales reintegrarea jihadiștilor care se întorc de pe frontul din Siria. Au ales să nu-și numească inamicul, ci, din contră, să-i insulte pe cei care denunță Islamul. Le respect alegerea.

Au decis să-i lase în libertate pe musulmanii radicali aflați sub supraveghere, pentru a nu-i stigmatiza, știind că astfel își asumă riscul uriaș al producerii atentatelor teroriste. Le respect decizia.

Au interzis cetățenilor să poarte arme (contrariul ar fi evitat cei 100 de morți de la Bataclan, pentru că cetățenii înarmați i-ar fi eliminat pe jihadiști) și au decis sa le lase armele traficanților de droguri de la periferii – jumătate traficanti, jumătate islamiști – si să nu-i dezarmeze pe salafiști pentru a nu părea islamofobi. Le respect decizia politică.

Cei 129 de morți și 350 de răniți de vineri sunt prețul plătit pentru aceste alegeri, pentru aceste decizii, pentru hotărârea de a manifesta toleranță vis- a- vis de jihadiștii francezi, de salafiștii francezi, de Frații Musulmani francezi și față de Islamul din Franța.

Am cel mai mare respect pentru curajul primului ministru: a ales să-și expună concetățenii pericolului terorist, pentru a nu intimida populația musulmană si pentru a nu-i vâna fără milă pe radicalii din țara sa, și a avut curajul să le spună asta Francezilor. Care au avut curajul să accepte! Și presa, care a avut curajul să-i aplaude marele umanism față de minoritățile defavorizate.

Guvernul francez a fost ales în mod democratic, francezii trăiesc în democrație, ei au libertatea să se exprime, să aleagă, să-si manifeste nemulțumirea sau dezacordul, și francezii știu mai bine decât oricine să coboare în stradă atunci când nu sunt de acord cu ceva.

Francezii nu au coborât în stradă pentru a denunța islamul, islamizarea, degradarea securității, schimbarea societății și a identității Franței, pentru că ei sunt toleranți, umaniști și primitori.

Ei nu au coborât în stradă pentru a refuza invazia imigranților și a refugiaților infiltrați de luptătorii Statului Islamic. Scuze, 700 de persoane au răspuns chemării adresate de site-ul Riposte Laique.

Presa, ea însăși, care spune că respectă cele mai înalte reguli ale eticii jurnalismului, n-a protestat niciodată, n-a exprimat niciodată cea mai mică rezervă asupra deciziilor guvernului francez și a Francezilor în materie de imigrație, de primire a refugiaților, de toleranță pentru a se adapta cerințelor musulmanilor, cu excepția cazurilor când a cerut mai multă toleranță, mai multă bună primire, mai multă înțelegere și i-a acuzat de rasism și islamofobie pe cei care refuzau schimbarea identitară și culturală a populației.

Ceea ce s-a întâmplat acum este consecința la tot ceea ce s-a întâmplat înainte. Ceea ce s-a întamplat acum este prețul plătit pentru această politică și Francezii au declarat că au ales liberi această politică.

Ei au ales riscul atentatelor, care sunt din ce în ce mai numeroase, pentru a nu favoriza amalgamul, pentru a nu învinui o comunitate mai mult decât alta. Le respect alegerea.

Și au avut atentate anul acesta mai multe decât anul trecut. Declarațiile președintelui, ale clasei politice, ale presei arată că Franța a decis, în ciuda acestor atentate, să nu numească și cu atât mai puțin să lupte împotriva rădăcinilor acestei violențe: ei sunt toți radicali, toți recidiviști, toți amenințători…și toți sunt liberi! Este unic și admirabil că o țară preferă mai degrabă să se sacrifice decât să-i țină în închisoare pe teroriști.

Ei au decis să-i lase pe ceilalți radicali, pe musulmanii supravegheați, liberi să plece și să vină, să se înarmeze și, de ce nu?, să pregătească alte atentate. Și vor avea alte atentate!

Cine sunt eu să critic alegerea Francezilor?

Să te sacrifici astfel pentru a rămâne un “teritoriu de primire”, indiferent care ar fi pericolele, dovedește un sentiment de renunțare exemplar.

Respect alegerea de viață făcută de francezi. Le respect decizia de a renunța la propria civilizație, la rădăcinile lor, la identitatea lor, la cultura lor, pentru a se adapta la cea a altei civilizații.

Le respect decizia de “a se obișnui să trăiască mult timp sub amenințarea atentatelor”. Ei o trăiesc.

Ieri, cetățeni israelieni au manifestat în sprijinul francezilor. Mii de oameni s-au strâns în piața Rubin și au cântat Marseieza. Nimeni din media franceză n-a transmis acest emoționant simbol de solidaritate. Îmi veți răspunde: ei n-au arătat nici pe Arabii palestinieni care și-au manifestat bucuria după masacru.

http://www.dreuz.info/2015/11/15/les-francais-ont-librement-choisi-daccepter-le-terrorisme-je-respecte-leur-choix/