Radu
54 aprobate
radu.g@yahoo.com
149.102.242.213
.
In sfarsit surena s-a dat pe fata.
Si vine cu intrebari punctuale nu retorice, ca sa ne demonstreaze noua ce victime nevinovate au fost evreii sub Antonescu.
Bineinteles intrebarile sunt doar sa impresioneze sau chiar sa sperie pe cei mai slabi cu duhul.
Dar de ce nu ne da el raspunsurile cutremuratoare la intrebarile sale inspanimantatoare?
Cat era de fapt taxa de nesatisfacere a stagiului militar, cat la suta din salariul mediu pe economie era aceasta taxa?
Cine i-a oprit pe fostii ofiteri evrei sa-si gaseasca o slujba, sa-si castige existenta si sa-si plateasca taxa care ii scutea de riscul de pe front?
De ce un ofiter evreu daca era scos afara din armata trebuia sa primesca pensie, inainte de varsta de pensionare? Munca nu-i si pentru evrei?
Documentatul surena, (unii ii spun Satana – li se pare mai firesc si nu-i un atac la persoana, caci persoana nu exista, se ascunde sub nume aluzive), deci documentatul Satana nu ne spune el direct cat era de mare taxa in comparatie cu un salar mediu, ii este frica.
Face doar provocari, drept care eu raspund chiar si unor asemenea perverse provocari si chiar daca vin de la Satana.
Ni se pune pe tapet Razboiul de Independenta si Primul Razboi Mondial, unde nimeni nu a contestat participarea eroica a evreilor la cele doua razboaie. Dar Satana nu ne spune nimic despre situatia politica dintre cele doua razboaie, cand evreii si nu numai cei comunisti s-au remarcat prin acte teroriste mai putin eroice. Atacul de la Parlament, telefoane anonime, scrisori de amenintare si santaj la adresa parlamentarilor si a altor varfuri politice, atacuri sub steag fals care u urmarit implicarea legionarilor spre a fi reprimati si multe alte actiuni nu doar reprobabile dar chiar criminale.
Toate acestea au fost savarsite de evrei si erau cunoscute de populatie si au creat acea neincredere si animozitate in randul populatiei de orice etnie din Romania interbelica.
Unde a fost atitudinea autoritatilor si presei evreiesti fata de asemenea actiuni criminala ale evreilor?
Cum si-au dovedit evreii empatia fata de populatia romaneasca ce a trebuit sa evacueze Basarabia si Bucovina in 1940?
Va mai amintiti ce bucuroasa era familia eroului pretins de la Auschwitz, din Sighetul Marmatiei, Elie Wiesel, care au primit cu flori trupele criminale hortiste ce au intrat in Transilvania in 1940?
Da, alte divezi clare a increderii de care trebuiau sa se bucure evreii.
Unde au fugit evreii banuiti a nu fi de incredere si pusi in lagarul din Transnistria?
Da, chiar la bolsevici acasa. peste granita, peste linia frontului si s-au intors pe tankurile sovietice, grozava incredere mai meritau aceste rude ale Satanei.
Avem si noi o lista de intrebari esentiale, mult mai impresionanta ce o putem oferi ca subiect de contemplatie organizatiilor evreiesti(antiromanesti) din tara, dar pentru Satana – surena ne oprim aici.
surena are un tupeu tipic tribalnic, cu arome putrid cabalistice si revine pe acest blog sa creieze impresii favorabile celor care ne lovesc pe la spate si mai nou si din fata, caci au cam prins curaj.
Oricum avantajul nostru ca au prins curaj consta in faptul ca tot mai multe surene sau Satane se dau pe fata ca sa-si culeaga blestemele si injuraturile ce le merita si judecata la vremea cuvenita.
Intrebarile vrute insinuante ne ajuta tot pe noi sa venim si sa aratam adevarul oricat demult ar vrea Satanele sa-l distosioneze in favoarea lor.
Comentariu:
„Scrierea despre realitatea Palestinei încalcă „standardele comunității” rețelelor de socializare, adevărul deranjează și el nu trebuie zis, arătat și susținut niciodată! Masele nu trebuiesc trezite! Ne vor îndobitociți, docili,aplaudaci ai mizeriilor și minciunilor pe care ei vor să le aplaudăm și să le sprijinim. A tot ceea ce este în favoarea lor, a mașinațiunilor lor! Adevărul nu se încadrează în această categorie!
Atât timp cât zici ceea ce „trebuie” ești cetățean model. Când începi să zici ceea ce ei nu vor ca oamenii să știe/afle, ești un pericol pt. societate. Ești un infractor care încalcă standardele comunității! Care standarde fluctuează în funcție despre cine discutăm.
Dacă îi înjuri pe ruși, dacă îndemni la ură și agresiuni fizice împotriva rușilor și a lui Putin, ești băiat bun! Te încadrezi în standardele comunității fb! Dar dacă arăți adevărul despre „poporul ales” ,despre atrocitățile comise de această adunătură bolnavă ,atunci postările tale încalcă standardele comunității Facebook!
Nu vorbim de instigare la ură și violență împotriva „poporului sfânt”! Nu! Să fie clar!
Vorbim despre a arăta adevărul ! Despre acțiunile lor teroriste,despre politica statului lor, aceea de Apartheid! Despre grave încălcări ale drepturilor omului,ale legislației internaționale! Despre furt ilegal de pământ și vieți! Cu toate astea noi greșim! Noi cei care încercăm să arătăm lumii fața hidoasă a ocupației ilegale din Palestina!
V-ați gândit că poate nu vor să știți pentru că nu vor să realizați că sunteți următorii?
Acum 20 de ani, indignată de orbirea, indiferența și nedreptatea care s-a cuibărit în români, le-am dorit măcar o săptămână sub bocancul „poporului sfânt”. I-am provocat mereu să-și imagineze o viață,o soartă ca cea a palestinienilor!
Mă tem să nu fi cobit! C’est La Vie !” (Nicole Abd)
MEARSHEIMER: INVADAREA UCRAINEI A FOST O DECIZIE RATIONALĂ
Călin Marchievici
https://www.cotidianul.ro/mearsheimer-invadarea-ucrainei-a-fost-o-decizie-rationala
Decizia președintelui Vladimir Putin de a invada Ucraina a fost caracterizată în Vest ca fiind una iraționala. A spus-o fostul premier britanic Boris Johnson, a spus-o senatorul american Mitt Romney, care a vorbit despre ”o decizie ilogică”. Alți critici au arătat că decizia lui Putin a fost irațională pentru că a violat normele internaționale fundamentale. Experta în afaceri ruse Nina Hrușciova (strănepoata lui Nikita Hrușciov) a spus că Putin a acționat la fel ca ”tiranii iraționali” și ”a căzut pradă obsesiei sale de a reface statutul Rusiei de mare putere, cu o sferă de influență clar definită”. Fostul ambasador britanic la Moscova Tony Brenton a spus că invazia rusă în Ucraina a fost decizia unui ”autocrat dezechilibrat” mai degrabă decât a unui ”actor rațional”.
Într-un articol publicat e UnHerd, profesorii John j. Mearsheimer și Sebastian Rosato scriu că teoriile de mai sus sunt plauzibile la nivel intuitiv, însă sunt eronate. ”Spre deosebire de ceea ce crede lumea, nu putem pune semnul egalității între raționalitate și succes sau între iraționalitate și eșec. Raționalitatea nu se leagă de rezultate. Dacă actorii raționali nu reușesc să-și atingă obiectivele, asta se întâmplă nu din cauza vreunei decizii nebunești, ci din cauza unor factori pe care nu îi pot anticipa sau nu îi pot controla. Există tendința a de a echivala raționalitatea cu moralitatea, însă și asta este greșit. Politicile raționale pot să violeze o mulțime de standarde acceptate, pot fi criminale și nedrepte.
Așadar, ce înseamnă „rațional” în politica internaționala? Surprinzător, literatura de specialitate nu oferă o definiție bună. Pentru noi, a fi rațional înseamnă să pricepi cum funcționează lumea și de ce, pentru a putea decide cum să atingi anumite obiective. Este vorba despre o dimensiune individuală, dar și colectivă. Decidenții raționali se bazează pe teorie, sunt niște homo theoreticus. Au teorii credibile despre cum funcționează sistemul internațional și se folosesc de ele pentru a pricepe o situație și a trece prin ea. Statele raționale se bazează pe viziunile acestor decidenți, în cadrul unu proces deliberativ, unul marcat de dezbateri deschise.
Aceasta înseamnă că decizia Rusiei de a ataca Ucraina a fost una rațională. Liderii ruși s-au bazat pe o teorie credibilă. Cei mai mulți comentatori spun că Putin a vrut să cucerească Ucraina și alte țări din Europa de Est pentru a reface imperiul rus, ceva ce ar fi satifăcut fibra nostalgică a rușilor, însă asta nu are sens în lumea modernă. Președintele Joe Biden susține că Putin vrea ”să fie liderul Rusiei care i-a unit pe toți rusofonii… Este irațional”.
Însă există dovezi clare că Putin și consilierii săi au gândit în termenii echilibrului puterii, văzând că Vestul acționează pentru a transforma Ucraina într-un bastion la granițele Rusiei, iar aceasta este o amenințare existențială. Președintele rus a prezentat această logică într-un discurs în care a explicat decizia de a porni războiul: ”Pe fondul extinderii NATO spre Est, situația Rusiei a devenit mai rea și mai periculoasă, an după an… Nu putem să stăm nepăsători și să ne uitam la aceste evoluții. Ar fi absolut iresponsabil din partea noastră. Nu doar că este o amenințare foarte reală pentru interesele noastre, este o amenințare și pentru existența statului nostru și pentru suveranitate. Este o linie roșie despre care am amintit în numeroase ocazii. Ei au trecut această linie roșie”.
Cu alte cuvinte, pentru Putin, războiul este unul de apărare, pentru a împiedica o modificare a echilibrului puterii. Nu a avut intenția să cucerească toată Ucraina și să o anexeze la Rusia. În eseul său despre relațiile istorice dintre Rusia și Ucraina, Putin spune că ”rușii și ucrainenii au fost același popor – un tot”. ”Îi respectăm pe ucraineni și dorința lor de a-și vedea țara liberă, sigură și prospera. Si așa va fi – cetățenii ei vor decide”. Asta nu înseamnă că obiectivele lui Putin nu s-au extins după ce a început războiul, însă este ceva obișnuit în vreme de război, când circumstanțele se schimbă.
Moscova a încercat să gestioneze amenințarea tot mai mare de la frontieră prin diplomație agresivă, însă SUA și aliații nu au vrut să răspundă la îngrijorările Rusiei legate de securitate. Pe 17 decembrie 2021, Rusia a propus o cale de a rezolva criza prin neutralitatea Ucrainei și retragerea forțelor NATO din Europa de Est, pe pozițiile din 1997. SUA au respins acest plan.
Putin a optat apoi pentru război, iar analiștii se așteptau ca Ucraina să fie cucerită. David Ignatius scria în The Washington Post că Rusia ”va câștiga repede faza inițială a acestui război. Armata numeroasă a Rusiei se află la granița Ucrainei și probabil va cuceri Kievul în câteva zile, iar apoi va prelua controlul țării în ceva mai mult de o săptămână”. Comunitatea de informații a transmis ”Casei Albe că Rusia va câștiga în câteva zile, copleșind armata ucraineană”. Aceste scenarii s-au dovedit greșite, însă se întâmplă ca decidenții raționali să mai și greșească, câtă vreme acționează într-o lume incertă.
Decizia invaziei a fost și rodul unor deliberări, nu a fost decizia unui lup singuratic. Din nou, mulți observatori spun că Putin a acționat fără informații de la consilierii civili și militari, care l-ar fi sfătuit să nu meargă pe calea refaceri imperiului. Senatorul Mark Warner, șeful Comisiei pentru Informații a Senatului SUA, a spus: ”Nu a avut informații de la cei din jurul său. Suntem îngrijorați că acest individ izolat a devenit megaloman și crede că este singurul personaj istoric care poate reface vechea Rusie sau poate recrea sfera de influență sovietică” Fostul ambasador american la Moscova Michael McFaul spunea că Putin este irațional pentru că este ”profund izolat, înconjurat doar de oameni care nu-i oferă informații corecte”.
Însă ceea ce știm despre grupul din jurul lui Putin și despre modul în care acești oameni văd Ucraina ne arată cu totul altceva: subordonații lui Putin au aceeași viziune despre natura amenințării cu care se confruntă Rusia și acești oameni au fost consultați de Putin înaintea invaziei. Consensul de la vârful Rusiei privind relația Ucrainei cu Vestul este reflectată clar într-un memorandum din 2008 al ambasadorului de atunci al SUA la Moscova, William Burns, care avertiza: ”Aderarea Ucrainei la NATO este cea mai groasă dintre toate liniile roșii ale elitei ruse (nu doar Putin). După mai bine de doi ani de discuții cu personaje cheie din Rusia, inclusiv criticii liberali ai regimului, nu am întâlnit un om care să nu considere că aderarea Ucrainei la NATO este o amenințare directă la adresa intereselor Rusiei… Nu-mi pot da seama cum rușii ar putea să înghită liniștiți această pilulă”.
Putin nu a luat decizia invaziei de unul singur, așa cum vor să arate relatările despre izolarea sa în timpul pandemiei covid. Ministrul rus de Externe Serghei Lavrov a spus că ”fiecare țară are un mecanism de luare a deciziilor. În acest caz, mecanismul existent în Rusia a fost folosit la maximum”. Firește, Putin s-a bazat doar pe o mână de oameni care îi împărtășeau opiniile, însă nu este ceva neobișnuit pentru liderii aflați în situații de criză. Prin urmare, decizia Rusiei de a invada a fost rolul unor deliberări – în cadrul unui grup de personalități care aveau aceleași îngrijorări și viziuni despre Ucraina.
Decizia Rusiei nu numai că a fost rațională, ci a fost și normală. Se spune că multe mari puteri acționează irațional, când, de fapt, ele acționează rațional. Lista include Germania în anii de dinaintea Primului Război Mondial și în timpul Crizei din Iulie, Japonia în anii 1930 și înaintea atacului de la Pearl Harbour. În ambele cazuri, decidenții s-au bazat pe teorii credibile ale politicii internaționale, au deliberat și au formulat strategii pentru a gestiona situația cu care se confruntau.
Nu înseamnă că aceste decizii sunt întotdeauna raționale. Decizia Marii Britanii de a nu se ridica împotriva Germaniei naziste în 1938 a fost influențată aversiunea emoțională a premierului Neville Chamberlain față de un nou război european și de faptul că a reușit să oprească deliberările legate de Germania. Decizia americană de a invada Irakul, în 2003, s-a bazat pe teorii necredibile și pe un proces de decizie care nu a inclus dezbatere. Însă aceste cazuri sunt excepțiile. Cel mai adesea, statele nu sunt neraționale, ci sunt raționale.
Argumentul acesta este foarte important în studiul și practica politicii internaționale. În lumea academică, ipoteza actorului rațional este fundamentul înțelegerii politicii internaționale, chiar dacă această ipoteză a fost criticată recent. Dacă norma ar fi ne-raționalitatea, atunci comportamentul statelor nu ar mai putea fi înțeles și nu ar mai putea fi prezis, iar studierea politici internaționale nu ar mai avea niciun rost. Poți să prevezi cum se vor comporta aliații și inamicii într-o anumită situație și poț să formulezi politici în beneficiul țării tale doar dacă statele se comportă rațional.
Așadar, decidenții occidentali ar face bine să nu presupună automat, așa cum o fac deseori, că Rusia sau orice alt adversar este un stat ne-rațional. Asta nu face decât să le submineze capacitatea de a înțelege ce gândesc celelalte state și capacitatea de a concepe politici inteligente pentru a gestiona situația. Având în vedere mizele uriașe din Ucraina, acest îndemn este cu atât mai important”.