 CD1.921 aprobate denitsoc@gmail.com 216.169.140.180
SFARSIT DE ERĂ HEGEMONICĂ Așa se termină imperiile – nu întotdeauna cu o singură înfrângere catastrofală, ci treptat, în momentul în care lumea își dă seama că puterea hegemonică de a impune a atins limitele. Când națiunile mai mici analizează și încep să tragă propriile concluzii privitor la ceea ce a realizat Iranul, ce alte puteri multipolare si multilaterale cooperează lejer in lume. Când prietenii și adversarii deopotrivă își recalibrează viziunile si alinierile. Cititi Memorandumul Intelegerii dintre SUA si Iran si apreciati singuri cine a iesit invingător fără fanfare si cine a pierdut, nu numai in fata Iranului ci a intregii lumii. Acest memorandum vorbeste mai mult prin ceea ce nu se spune/scrie direct decat prin cele scrise. 3500 de ani de civilizatie persană isi spun cuvantul intr-o manieră diplomatică foarte ingenioasă si rafinată. A lăsat si SUA o cale onorabilă de intoarcere. MoU – MEMORANDUM OF UNDERSTANDINGS Agenția de știri Mehr detaliază proiectul de acord format din 14 articole dintre Iran și SUA: 1. Încetarea permanentă și imediată a războiului pe toate fronturile, inclusiv în Liban. 2. SUA se angajează să nu se amestece în afacerile interne ale Iranului și să respecte suveranitatea Republicii Islamice Iran. 3. Ridicarea completă a blocadei navale în termen de 30 de zile. 4. SUA se angajează să își retragă forțele din jurul Iranului. 5. Redeschiderea Strâmtorii Hormuz în termen de 30 de zile, în conformitate cu acordurile iraniene. 6. Suspendarea sancțiunilor privind vânzarea de petrol, produse petrochimice și derivate, alături de accesul deplin al Iranului la resursele sale financiare. 7. SUA și aliații săi sunt obligați să prezinte planuri de reconstrucție a Iranului în valoare de cel puțin 300 de miliarde de dolari. 8. O perioadă de negocieri de 60 de zile pentru a ajunge la un acord final axat pe problemele nucleare, ridicarea completă a sancțiunilor primare și secundare ale SUA și eliminarea rezoluțiilor relevante ale Consiliului de Securitate al ONU și ale Consiliului Guvernatorilor AIEA. 9. Iranul își reiterează angajamentul în temeiul TNP de a nu produce arme nucleare. 10. În perioada de negocieri, SUA se angajează să nu desfășoare forțe suplimentare în regiune sau să nu impună noi sancțiuni. 11. Eliberarea a 24 de miliarde de dolari în fonduri iraniene înghețate în timpul perioadei de negocieri de 60 de zile, jumătate din această sumă urmând să fie pusă la dispoziție înainte de începerea discuțiilor. 12. Instituirea unui mecanism de monitorizare pentru a supraveghea implementarea acordului. 13. Acordul final urmează să fie aprobat printr-o rezoluție a Consiliului de Securitate al ONU. 14. Negocierile finale nu vor începe până când jumătate din fondurile înghețate ale Iranului nu vor fi eliberate, sancțiunile legate de petrol nu vor fi suspendate și blocada navală nu va fi ridicată. Acordul final se va concentra exclusiv pe materiale îmbogățite și îmbogățirea uraniului, ridicarea sancțiunilor și programul de reconstrucție economică al Iranului, în timp ce discuțiile privind programul de rachete al Iranului și sprijinul pentru grupurile de rezistență au fost eliminate de pe ordinea de zi. |
Distribuie!
2 Comments
Comenteaza
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
O LUME A DINAMICII SCHIMBARII DE PUTERE
– Summitul ASEAN – Rusia
Agregat
Summitul aniversar dedicat celei de-a 35-a aniversări a relațiilor dintre Rusia și ASEAN a avut loc la Kazan în perioada 17-19 iunie.
Forumul de Afaceri Rusia-ASEAN a avut loc pe 17 iunie în marja summitului.
Kazanul întinde covorul rosu de bun venit pentru 11 națiuni diverse – Brunei, Vietnam, Indonezia, Cambodgia, Laos, Malaezia, Myanmar, Singapore, Thailanda, Filipine și Timorul de Est – Asociația Națiunilor din Asia de Sud-Est fiind în centrul atenției la nivel mondial.
Sultanul Bruneiului s-a întâlnit oficial cu președintele rus Vladimir Putin, ocazie cu care s-a discutat despre aprofundarea cooperării în domeniul energiei și comerțului.
Prezența liderilor din Asia de Sud-Est în orașul rus Kazan pentru Summitul Comemorativ ASEAN-Rusia din 17-18 iunie 2026 reprezintă mult mai mult decât o reuniune diplomatică de rutină și mai mult decât o replicăl la G7.
Juxtapunerea acestor două evenimente subliniază o realitate centrală a geopoliticii contemporane: în timp ce puterile occidentale continuă să caute izolarea diplomatică a Rusiei motivată de războiul din Ucraina, multe state din Asia, Africa, Orientul Mijlociu și America Latină urmăresc din ce în ce mai mult autonomia strategică, menținând simultan relații cu mai multe centre de putere.
Multe state non-occidentale împărtășesc îngrijorări cu privire la război, dar sunt reticente în a-și subordona interesele naționale mai largi unei strategii occidentale dictate de izolare a Rusiei. În schimb, ele urmăresc din ce în ce mai mult o liberă diplomație tranzacțională și pragmatică, axată pe dezvoltarea economică, securitatea energetică, progresul tehnologic și autonomia strategică.
ASEAN a devenit unul dintre cele mai clare exemple ale acestei abordări. Statele sale membre mențin legături economice puternice cu Statele Unite, China, Japonia, Uniunea Europeană și, din ce în ce mai mult, India, menținând în același timp angajamentul diplomatic și economic cu Rusia.
Pentru Rusia, summitul servește mai multor scopuri strategice. În primul rând, permite Moscovei să demonstreze că nu a fost izolată diplomatic si economic în ciuda sancțiunilor occidentale extinse și a presiunilor politice. Prezența tuturor liderilor statelor membre ASEAN oferă o dovadă simbolică a faptului că multe țări continuă să considere Rusia un actor internațional important.
Summitul oferă oportunități de aprofundare a relațiilor economice într-un moment în care Rusia încearcă să devieze comerțul ei din Europa către Asia.
Discuțiile privind cooperarea energetică la summit au reflectat nu numai interesele economice, ci și eforturile mai ample ale membrilor ASEAN de a consolida reziliența națională într-un mediu internațional din ce în ce mai incert.
Securitatea alimentară reprezintă o altă dimensiune critică a peisajului multipolar emergent. Rusia rămâne unul dintre cei mai mari exportatori de cereale și produse agricole din lume, în timp ce mai multe țări din Asia de Sud-Est sunt importatori majori de alimente, vulnerabili la întreruperi ale aprovizionării și volatilitatea prețurilor.
Pentru țările ASEAN, implicarea cu mai mulți parteneri tehnologici oferă oportunități de a evita dependența excesivă de orice ecosistem unic, preferand multipolaritatea multilateral.
Din Comunicatul comun:
„Scopul este de a aprofunda cooperarea în sectoare cheie, inclusiv securitatea energetică și alimentară, transportul și logistica, agricultura, digitalizarea, știința și tehnologia, inclusiv inteligența artificială, turismul și producția inovatoare.”
Participanții au convenit, de asemenea, să consolideze dialogul privind problemele de securitate pentru a contracara eficient provocările emergente și și-au exprimat disponibilitatea de a dezvolta cooperarea maritimă și de a promova comerțul maritim neîngrădit.
Statele au adoptat un plan de acțiune cuprinzător pentru implementarea parteneriatului strategic pentru perioada 2026-2030, se mai arată în Comunicat.
Summitul ASEAN-Rusia de la Kazan este un eveniment de referință care subliniază realitatea tot mai profundă a unei lumi multipolare. Este o manevră strategică a Moscovei pentru a evita izolarea internațională, o mișcare calculată a ASEAN pentru a-și diversifica parteneriatele și a-și menține autonomia regională și un semnal clar că ordinea globală nu mai este unipolară.
În timp ce reuniunea G7 din Franța reprezintă coeziunea continuă a alianței occidentale, reuniunea de la Kazan demonstrează ascensiunea unui centru de greutate alternativ, unul care nu este neapărat aliniat împotriva Occidentului, ci este hotărât să-și creeze propriul spațiu într-o lume a dinamicii puterii în schimbare.
Accentul pus pe cooperarea practică în tehnologie, energie și comerț arată o orientare către un viitor în care reziliența economică și autonomia strategică sunt primordiale, putând duce la o nouă arhitectură globală definită mai puțin de alianțe rigide și mai mult de parteneriate flexibile, bazate pe interese.
Problema mare cu care se confrunta acum statele din Golf, mai specific membrele GCC, este ca au constatat pe viu, in practica directa, ca umbrela de protectie americana a fost perfect inutiula si ineficienta. Lucru care ii va impinge la demersuri de interactiune directa cu Iranul, pentru a pune bazele unor garantii reciproce de securitate. Smardoiul cel mare s-a ales cu ochii umflati, iar protejatii cu coastele si picioarele betejite. Ezit deocamdata sa ma gandesc la implicatiile asupra petrodolarului in urmatorii ani. Adica acordul acela reciproc dintre statele GCC si SUA, in care „Noi suntem cu sustinerea dolarului, cu tranzactionarea numai in aceasta moneda, tu esti cu protectia militara!”.