Publicam in continuare a doua parte a interviului realizat cu Ioan Rusan, colonel (r) al SRI si fost sef al compartimentului Anti-STASI al Unitatii speciale a DSS 0110, supranumita „Anti-KGB”. Prima parte, titrataSecretele UM 0110 (I). Tokes, agent patentat al serviciilor maghiare, Oisteanu de la GDS a lucrat cu KGB >, a aparut in 2009 si in ziarul ZIUA (a carei arhiva electronica este astazi extirpata de pe fata internetului). Era vorba de o varianta cenzurata a interviului integral. Ce urmeaza si este azi publicat in premiera de portalul Ziaristi Online are, ca parcurs publicistic, o istorie interesanta, pe alocuri hilara daca nu ar fi de fapt foarte serioasa. Voi reveni cu amanunte in cadrul unei analize aprofundate asupra ei si asupra protagonistilor acesteia.Pana atunci, in doar cateva cuvinte, iata situatia: dupa prezentarea materialului, care a zacut o buna perioada de timp in ciuda caracterului lui exclusiv si de senzatie, redactorul sef al ziarului de la acea vreme, un coordonator de stiri pe numele lui Roland Catalin Pena, zis „Fefe”, s-a opus publicarii dezvaluirilor legate de Adrian Nastase si seful cancelariei sale, Alin Teodorescu, fondator al GDS si presedinte al Fundatiei Soros, acuzati implicit de tradare in favoarea Ungariei. Il mai deranja si ca se vorbea de GDS ca promotor prin Mihnea Berindei al „autonomiei Transilvaniei” si ca se mai faceau aluzii si la „intelectuali celebri ai patriei” (dar ai cele sovietice), ca Mircea Dinescu si Andrei Plesu. Desi era vorba de un interviu, in care intervievatul isi asuma propriile declaratii, cum se intampla in aceasta specie a jurnalismului, redactorul sef a sustinut ca afirmatiile omului „trebuie verificate”. Deontologic, nimic de spus! Oricine stie ca o acuzatie de spionaj si influentarea politicii unei tari in favoarea unei puteri straine venita la adresa unui demnitar al statului din partea unui ofiter de contrainformatii roman poate fi verificata de un ziarist din trei surse: CIA, KGB si MOSSAD. 
Drept urmare, am scris SRI-ului, l-am sunat pe Adrian Nastase si apoi pe Alin Teodorescu. SRI-ul s-a eschivat, Nastase s-a crispat si Teodorescu a negat. Totul inregistrat. Dar nici asa n-a fost bine.
Drept urmare, am scris SRI-ului, l-am sunat pe Adrian Nastase si apoi pe Alin Teodorescu. SRI-ul s-a eschivat, Nastase s-a crispat si Teodorescu a negat. Totul inregistrat. Dar nici asa n-a fost bine.La vremea respectiva nu stiam ca Sorin Ovidiu Vintu, patronul din umbra al ziarului ZIUA, pusese ochii pe IMAS-ul lui Alin Teodorescu, cu care se pregatea de zor pentru alegerile prezidentiale. IMAS care isi extinsese tentaculele si la Chisinau, pe mana retelei care il detinea pe Sorin Ovidiu Vintu. Imi scapase si amanuntul ca „odiosul mogul” care milita impotriva lui Traian Basescu ii intretinea pe colegii lui Alin Teodorescu din GDS, Vladimir Tismaneanu si Horia Roman Patapievici, la revista „Idei in dialog„, cel din urma circuland in calitatea sa de presedinte al ICR, conform ANI, cu un Volvo ultimul tip pus la dispozitie de trustul lui Sorin Ovidiu Vintu. Sa spunem ca nu fusesem atent ca in ultima perioada a existentei sale ZIUA ducea o politica pro-ruseasca si uitasem intr-o pierdere momentana a memoriei de luptele de gherila interna duse pentru a fi publicat orice articol care reflecta cat de cat vreun adevar, ceea ce, normal, deranja. Subiectul „unguri” si „anti-KGB” frigea, asadar. Pe unii la dosar, pe altii la buricele degetelor sau la buzunar, daca nu toate la un loc. Drept urmare, intamplator, la scurt timp, a incetat prin demitere abuziva si fara explicatii si colaborarea mea de peste 10 ani cu ziarul care fusese un port-drapel al romanismului si apararii drepturilor romanilor „de la Nistru pan’ la Tisa”.
Interviul exclusiv cu fostul sef de compartiment Anti-STASI al Unitatii speciale „Anti-KGB”, ramas nepublicat pana azi, isi gaseste iata, peste ani, reconfirmarea prin doua lucrari de specialitate ale unora dintre cei mai in tema experti in domeniu, care ating aceeasi problematica, si pe care le vom publica in editia de maine a portalului Ziaristi Online, in continuarea serialului Secretele UM 0110. In plus, veti mai afla amanunte si despre cum si un al doilea prim ministru al Romaniei a lucrat pentru interesele Ungariei si s-a aflat in relatii directe, personale si profesionale, sa le spunem „neprincipiale”, cu un sef al spionajului maghiar pe spatiul balcanic, la fel ca si un fost sef al SRI (Serviciul Roman de Informatii). Faptele tuturor acestor personaje se pot incadra la Articolul 155 Cod Penal privind Tradarea, care se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Securitatea nu a participat la represiunea din decembrie 1989
Domnule colonel Ioan Rusan, ne-am lamurit ca istoria Securitatii se imparte in cel putin doua mari etape, cea NKVD-ista, in care alogenii veniti pe tancurile Armatei Rosii au derulat macabrul „Experiment Pitesti” si au ras Romania si cea de dupa eliberarea detinutilor politici. Dvs ati devenit ofiter dupa facultate, in 1964, v-ati specializat in filaj, ati ajuns apoi la unitatea de elita „anti-KGB” ca sef al compartimentului anti-STASI si v-ati continuat activitatea si dupa 1989, in SRI. Totusi, dupa 1964 ati sustinut practic regimul dictatorial sub care s-au inregistrat destule cazuri de abuzuri si condamnari.
Istoricul Alex Mihai Stoenescu spune in lucrarea sa despre istoria loviturilor de stat in Romania ca, „daca s-ar renunta la acuzatiile nefondate de crima, abuzuri grosolane, la isteria anti-securitate si faptele ar fi cercetate cu profesionalism, s-ar putea identifica mai corect cazul Securitatii si probabil s-ar gasi argumente solide ale rostului acesteia in regimul dictatorial”. Aceeasi lucrare consemneaza faptul ca identificarea Securitatii ca „terorista” a fost lansata si sustinuta de puterea nou instalata si ca „istoria va identifica pe tradatorii care au venit la conducerea tarii in 1989”. Eu sunt de acord sa fie judecati si trasi la raspundere, individual, cei vinovati de abuzuri. Insa nu poate fi culpabilizat tot corpul ofiterilor de informatii. Eu, care lucram in conditii extreme de grele pentru a monitoriza agentii STASI si KGB, ce vina am? Cum va explicati ca in Ungaria, de exemplu, nu exista aceasta politica falsa de vendeta? Mai mult, actualul sef al Securitatii statului ungar, care e membru al NATO, este cunoscut ca a studiat la scoala KGB-ului.
Reveniti, va rog, asupra momentului ’89 si a activitatii dumneavoastra de atunci.
In 1989, acum se stie si de catre dumneavoastra, presa si opinia publica, agenti ai serviciilor secrete straine au dat o lovitura de gratie Romaniei, inclusiv prin distrugerea serviciilor de informatii. Amintiti-va de asasinatele concepute si executate cu sange rece asupra echipajelor USLA de la Ministerul Apararii, apoi la Otopeni si in tara, la Sibiu, in Harghita si Covasna si la Brasov. Fata de aceste provocari criminale se astepta la o riposta din partea noastra ca pretext al unui sangeros razboi civil justificator pentru lovitura de stat.
Va referiti la cifra de 60.000 de morti vehiculata la Radio Europa Libera?
Acesta era numarul mortilor pe care il programasera serviciile straine in cazul starnirii unei confruntari intre Armata si Securitate. Acest lucru nu s-a intamplat, in mare parte datorita interventiei hotaratoare a generalului Iulian Vlad, acelasi care impreuna cu generalul Stefan Gusa a actionat pentru stoparea invadarii Romaniei de catre trupele rusesti, dupa cum sugerau ca ar fi necesar, in acele zile, chiar si James Baker, secretarul de stat american, si socialistul francez Francois Mitterand.
Cine a tras
Dumneavoastra ati predat sau inchis armele, cei care le aveati, si ati fost preluati cu totul de catre Armata, care la ora aceea era sub comanda unui agent al GRU.
Este adevarat. Iar daca noi nu am reactionat, ramane ca istoricii onesti sa stabileasca si sa publice adevarul cu privire la asa zisii combatanti. Cine cu cine s-a luptat, daca a fost oportuna deschiderea frontierelor cand era vadita amenintarea destructurarii teritoriale, daca distribuirea anarhica de arme se justifica si consecintele rezultate, daca varsarea de sange de dupa ora 18.00 din 22 decembrie a avut o motivatie reala din moment ce la ora 16.00 cuplul Ceausescu era retinut, etc, etc. In acelasi timp e bine de retinut ca Securitatea Romaniei ca organism informativ, nu era abilitata, dotata ori pregatita pentru actiuni in strada impotriva multimilor. Sa fie foarte clar: Securitatea nu a participat la represiune. O consemneaza si istoricii corecti dar si Comisia Parlamentara Decembrie ’89 si Parchetul General.
Si totusi, cine a tras?
Cine controleaza astazi informatia, controleaza deci si trecutul si viitorul Romaniei iar acestea vor ramane intunecate daca nu se va realiza deblocarea catre public a unor date esentiale privind cunoasterea adevarului nedistorsionat, neocultat. Lovitura din 1989 a fost programata si pentru declansarea neingradita a jafului la nivel national. In 20 de ani tara a fost aproape secatuita de bogatiile sale naturale si lasata fara obiectivele sale industriale. In acest timp atat Rusia cat si Ungaria, mentionate mai devreme, si trecute prin aceleasi verdicte istorice, dar fara violenta de la noi, si-au urmarit interesele nationale si si-au consolidat structurile informative dandu-le amplitudini semnificative fata de Romania.
Primii care s-au infipt in CNSAS au fost fostii PCR-isti si cei urmariti de noi, la „anti-KGB”
Dvs ce va propuneti fata de acest trecut, o reabilitare a ce?
Imi doresc o reabilitare a adevarului. Daca sunt condamnari definitive de tortionari dintre fostii ofiteri de informatii, bazate pe fapte reale, acestia trebuiesc demascati nominal si nu anatemizat haotic intregul organism, ceea ce a dat frau liber linsajului mediatic. Din randurile noastre doar o mica parte se ocupa de numita „politie politica” si, va marturisesc – scriitorii mai ales pot sa confirme -, de cele mai multe ori aceasta activitate se desfasura in conditii extrem de amiabile.
Exista CNSAS-ul care se ocupa si cu aceste lucruri.
As vrea sa fiti constient de faptul ca atunci cand s-a infiintat CNSAS-ul sub fosta CDR, cu toate ca legea prevedea ca din Colegiu nu pot sa faca parte membri de partid, unii fosti PCR-isti au fost primii care s-au infipt (Andrei Plesu, membru de la 19 ani, Mircea Dinescu, secretar UTC si activist PCR – nota red). Eu pot sa mai adaug ceva: dintre acestia, unii fusesera urmariti pentru relatiile lor cu puteri straine, din afara NATO. Este revoltator ca in loc sa fie pusi la zid in primul rand tradatorii tocmai acestia dau verdicte incriminandu-i pe ceilalti. Dvs ce credeti: FBI, CIA, nu au informatori? In plus, nu uitati, anul trecut Curtea Constitutionala a decis ca CNSAS a functionat timp de 9 ani ilegal, in baza unei legi, nr. 187/99, abolita ca neconstitutionala. Intelegeti? Timp de 9 ani aceasta institutie a incalcat zi de zi Constitutia Romaniei.
Guvernul PNL-UDMR a rectificat insa aceasta situatie.
Ordonanta de urgenta 24/2008 este la fel de neconstitutionala si, mai mult, da dovada ca autorii ei nu prea sunt mobilati intelectual (Marius Oprea – nota red). Aceasta ordonanta incepe cu asertiunea falsa si inculta ca „in perioada comunista cuprinsa intre 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, PCR a exercitat, in special prin intermediul Securitatii o permanenta teroare impotriva cetatenilor tarii, drepturilor si libertatilor lor fundamentale”. Comunismul s-a instalat prin tancurile Armatei Rosii si tradarea de la 23 august 1944. Iar Securitatea s-a infiintat la 30 august 1948! Iar aia din ’48 era formata si condusa exclusiv de alogeni si cadre NKVD/KGB! Pana cand au iesit trupele sovietice din tara ei au comandat. Si chiar si dupa. In plus, prin aceasta afirmatie este repusa in functie culpabilizarea generala, directionata, cu efect rectroactiv. Adica exact ceea ce observa Curtea Constitutionala ca neconstitutional in legea anterioara.
Dvs aveti sa va reprosati ceva?
Stimate domn, inainte de 1989 locuiam in Berceni. Nu puteam sa obtin favorurile pe care le aveau demnitarii de Partid, asa cum multi isi inchipuie ca aveau si ofiterii de informatii: doar lucram in conspirativitate! Dupa, nu s-a schimbat situatia. Si astazi locuiesc tot in Berceni. Conduc o Dacie. Unitatea de elita din care am facut parte a continuat pana in 1989 sa urmareasca agentii sovietici din Romania. La fel, alti colegi de-ai mei s-au ocupat, ca in orice alt serviciu secret din lume, de agentii straini si apararea securitatii nationale. In 1989 nu am participat, dupa cum am mai spus, in nici un fel, la represiunea care s-a desfasurat conform unor planuri, de asemenea, straine. Asa cum in cadrul Securitatii am avut profesori, fosti lucratori ai SSI, si noi, la randul nostru, ne-am continuat activitatea, cu onoare, aparand securitatea nationala. Care este vina noastra?
Alin Teodorescu a fost recrutat de agentul Hunio Gabor
Va intrebam daca exista cumva si alti fosti agenti care in prezent sunt politicieni, pe langa extremistul antiroman Laszlo Tokes. Puteti sa ne mai dati un exemplu?
De ce nu? Un cadru de informatii al serviciului comunist maghiar, Hunio Gabor, prin concursul si cu participarea agentului Horvath Andor (ulterior membru al Consiliului Director al Fundatiei Soros, profesor la UBB Cluj – nota red), a realizat, in 1988, recrutarea sociologului Alin Teodorescu.
Vorbiti de Alin Teodorescu, primul presedinte al Grupului pentru Dialog Social si, concomitent, al Fundatiei Soros – Romania, fost sef al Cancelariei Primului-Ministru Adrian Nastase si deputat PSD?
Exact. Mai precis, Alin Teodorescu este de doua ori mai vinovat, din punctul de vedere al declaratiei date ca parlamentar, decat Mona Musca: el a colaborat, nu-i asa, cu doua servicii secrete comuniste. Sa vedem daca se auto-sesizeaza Parchetul General, ca CNSAS-ul a stiut doar sa-l „spele”.
Si Nastase a stiut, a fost avertizat asupra riscurilor implicite?
Sigur ca a stiut! Verificati intrarile si iesirile de la Palatul Victoria de dupa anuntul numirii lui. O sa aveti niste dovezi istorice.
Declaratia de la Budapesta cu autonomia Transilvaniei a fost facuta de Mihnea Berindei si o grupa conspirativa maghiara
Dar chiar asa de abili si tupeisti erau ungurii?
Mai tupeisti decat credeti. Aveau sprijinul, ca si azi, al Moscovei. O sa va mai dau cateva cazuri, pe scurt. In 1989, am identificat si neutralizat mai multe filiere care incitau, prin diverse mijloace, repet, ca si azi, la destramarea tarii, autonomie, separatism si altele. Inca din toamna anului 1988, diplomatul ungar T. Hodotovka si seful agenturii comerciale, Gyorfy, expulzat de noi, erau implicati intr-o asemenea filiera. De altfel, Hodotovka este cel care, in iunie 1989, la Budapesta, a actionat, impreuna cu o grupa conspirativa de genul celor la care m-am referit deja, de romani, manevrati de Mihnea Berindei, pentru realizarea asa-zisei „Declaratii de la Budapesta” – „Transilvania, spatiu de complementaritate” cu subtextul autonomiei teritoriale pentru Transilvania (semnata si de Vladimir Tismaneanu – nota red). In acelasi sens, inainte de momentul decembrie 1989, au existat grupe operative instruite pe teritoriul Ungariei pentru a actiona, cu misiuni informative, de diversiune si inclusiv prin mijloace violente, la momentul potrivit, dupa cum s-a vazut chiar la Timisoara. E bine sa stiti ca primii morti de la Timisoara au fost facuti chiar de catre acesti agenti care au impuscat romani in multime, inclusiv, conform cazurilor pe care le-am depistat, cu pistoale actionate din buzunare. De altfel, pentru istorie, voi mai spune ca cele 40 de cadavre, transportate la Bucuresti in zilele acelea si ramase nerevendicate nici dupa 22 decembrie, apartineau acestor agenti diversionisti maghiari. In Ungaria, nu departe de Romania, intr-o unitate speciala, exista un monument dedicat acestor criminali.
Ce persoane mai importante au mai fost implicate in aceste activitati?
Nu cu mult timp inainte de evenimente, generalul „cu piciorul in ghips” si-a petrecut concediu – ce intamplare! – pe malul lacului Balaton. Apoi, in septembrie 1989, am interceptat o comunicare de urgenta a Budapestei cu atasatul militar ungar Arady (Sandor – nota red), in care i se cereau, acestuia, unele date secrete. Arady a raspuns ca le va putea transmite a doua zi, „cand va primi cazul cu informatii”. A doua zi, Arady, urmarit si de noi, dar si de Directia a IV-a, s-a deplasat la MApN, unde a luat legatura numai cu Victor Atanasie Stanculescu. Cazul a ramas, cred eu, in curs de elucidare.
Tradatorii curata arhivele
Bine, bine, dar nu informati la cel mai inalt nivel asupra acestor aspecte?
Bineinteles, dar, uneori, aceste informari erau primite cu reticenta, mai ales cand erau filtrate de cabinetul 2. Inca din septembrie 1989, am informat asupra starii de nemultumire a populatiei, ca urmare a starii dezastuoase, economico-sociale, folosita ca un cadru adecvat pentru starnirea unei revolte impotriva regimului, dar si, mai ales, pentru destramarea Romaniei, dorinta mai veche a statelor din jurul Romaniei. Trebuie sa va marturisesc ca starea de marasm incepuse sa se resimta si in randul Securitatii. Au existat cazuri, in ultimii ani, de ofiteri de securitate care s-au ridicat pentru a reclama aceste aspecte care tineau de conducerea PCR, doar pentru a fi indepartati din sistem. Il amintesc, de exemplu, pe colonelul Vasile Buha, care a reclamat situatia care a generat revolta muncitorilor brasoveni din 1987, chiar daca si aceea a fost cam prea „monitorizata” de STASI si KGB. Noi ne-am facut datoria iar dovada sta in arhivele Securitatii. Depinde insa cine si cum le triaza. Daca acestia au fost chiar cei pe care ii urmarea unitatea „anti-KGB”, va inchipuiti ce a mai ramas la CNSAS. Rezultatul il vedem astazi, cand tradatorii primesc certificate de buna purtare iar institutia a ajuns sa serveasca doar santajului politic si, de foarte multe ori, celui personal.
A consemnat Victor Roncea
Nota: Decizia CNSAS de mai jos, emisa la 21.05.2002 si reconfirmata la 19.03.2010, este contrazisa de propriile declaratii ale lui Alin Teodorescu care, in Cotidianul din 10 august 2006, in interviul intitulat „Alin a vorbit la Secu despre Silviu si Alecu”, recunoaste singur ca a fost si urmarit dar a si dat note informative la Securitate „cam 100-150 de pagini”.
@ Pt UNU
Spuneți:
”…in care comunismul clasic a ajuns la marginea gropii.”
Neg sus și tare și pot demonstra: nu a existat comunism, nici clasic, nici modern, nici postmodern. A fost socialism de stat. Nu comunism. E important. Nu neg că n-ar fi existat sau că există comuniști. Bănuiesc că ei sînt, dacă sînt, așa cum sînt. Dar comunism clasic, acolo, în fapt, în URSS, Romînia, sau blocul sau lagărul de acolo… NU.
Despre trădare… Nu judecați așa. Dacă luați de bune jurămintele către orice, fie și patrie, popor, comandant suprem, dovediți că nu cunoașteți cum sînt oamenii în condițiile existenței sitemului sau sistemelor exploatării, a dominației și asupririi unora de cître alții. Cei asupriți trăiesc mereu sub bici, fie că e folosit mai rar, fie mai des, fie că e doar de amenințare, fie că lovește pînă la os. Nu poți ține un om în suborndonare pînă la absurd decît dacă: fie îl ameninți cu ceva care îl sperie rău, fie îl lovești direct, de cîte ori se opune la călărirea prin muncă pentru cel care îl exploatează, fie îl păcălești, îl facă să creadă că el vrea tocmai ce exploatatorul așteaptă ca exploatatul să facă. Mai rămîne și speranța celui slab și exploatat că, într-o zi, va veni vremea cînd el, exploatatul, o să ajungă să exploateze la rîndul lui, se va transforma din supus în profitor, dar nu în om liber.
Capitalismul crează cele mai subtile forme atît de exploatare, cît și de păcălire a exploataților. Subtilitatea merge pînă acolo încît cei care sînt exploatatori, sau slugoii lor, ajung să creadă, chiar cred din start, uneori, că asta este condiția umană, că așa este natural să fie în viață. Această credință, manifestată prin fapte cotidiene, pe care e greu să le identifici ca fiind chiar ilustrarea acestei subordonări a omului la ceva ce, de fapt, îl face neom, subuman, adică dușmanul semenului său, este cu mult mai subtilă și, prin urmare, mult mai otrăvitoare și mai greu de scăpat de veninul ei decît… să zicem… chiar exploatarea ca atare, ca muncă salariată, de exemplu.
Doi oameni pot spune sau pot face același lucru… și totuși nu este, în cele mai multe cazuri, același lucru. Pentru că acțiunea oamenilor e marcată de motivație. Așa că poți avea soldați care luptă pentru o cauză considerată dreaptă, luptă foarte bine sau aproximativ bine, solidari unii cu alții, nu se trădează. SE termină lupta, ei înving pe dușman, dar după aceea… după aceea intervine ceva.
Cît timp s-au luptat împotriva unui dușman comun, a fost bine. Știau cine e dușmanul, nu trădau, chiar dacă ar fi fost chinuiți fiecare (și ăsta e un caz ideal, cumva… pentru că trădarea face parte din datele, cel puțin posibile, ale luptei!) și reușesc să cîștige lupta, în ciuda oricăror date, care ar spune că dușmanul e mai bine pregătit tehnic, are disciplină mai bună și e mai bine antrenat. Și totuși grupa noastră de luptători cîștigă bătălia decisivă. Bravo! Dar pe urmă? Pe urmă se vedea de ce a luptat fiecare și vom vedea că, deși căliți în luptă, fiecare are niște motive, interese și nevoi proprii. Ele nu s-au văzut pentru că toți au luptat împotriva cuiva sau ceva comun, lupta ștergînd diferențele dintre camarazii cei buni și bravi.
Apoi vine pacea și viața merge înainte… Ce vor face fiecare în parte dintre eroi? Au învins… dar lupta le-a nivelat calitățile, idealurile și propriile interese. I-a făcut eroi, au supraviețuit, dar…
Nu vreau să demoralizez pe nimeni. Dimpotrivă: vreau să se vadă că șansele reușitei se cîntăresc nu numai în virtuți tehnologice, financiare sau calități obținute în pregătiri, repetiții comune, pentru a atinge un scop comun. Victoria depinde de scopul și cum este văzut acest scop din punctul majorității, dacă nu al fiecăruia (ceea ce ar fi, evident, de preferat!!!) de vedere.
Au fost oameni de un eroism incredibil care s-au luptat cu armata albilor, în războiul civil din imperiul țarist. Aveau o convingere că trebuie să lupte de partea roșilor, a bolșevicilor, demnă de invidiat de către orice credincios. Fanatism, nu alta! Altfel cum ar fi învins? Că albii erau cei care, de bine de rău, aveau nu numai număr de soldați (că tot țărani și muncitori formau grosul armatei albilor feudalo-capitaliști, talpa cea de jos militară; tot oameni de rînd luptau și mureau în luptă și pentru armata albă!), dar, cum nu pierduseră puterea de tot, aveau și armament și abilități de conducere militară incomparabile cu ale roșilor. Erau ofițeri foarte bine pregătiți, unii antrenați foarte tare, bătătoriți de sînge și moarte în rrăzboi, pe fronturile europene ale primului război mondial, nu erau niște amatori care învățau să tragă cu pușcociul. A avut armata albă și ajutor militar de afară, pentru că și atunci, ca și acum, exista amestec în treburile interne ale unor state din partea altora. Nu e nici o noutate, în principiu, cazul Libiei, sau al Siriei, sau cazul Kosovo. Intervenția străină e ceva vechi.
Și totuși, roșii, bolșevici, cum, necum, au cîștigat războiul civil, care a durat ceva după 1917. A mai durat… ceva anișori. N-a fost doar așa: puf-puf pe țar și pe familia lui și gata… uraaaaa! Nu, nu… A fost război civil după aceea. Și ambele armate aveau, în majoritate, grosul armatei, țărani, mujici și proletari industriali.
După ce a cîștigat roșu, bolșevicul, puterea politică…. Achaaa! Na, beleaua! Ivan, care primise gloanțe de la dușmani, acum refăcut, deși avea carte mai deloc, a vrut să fie contabil, nu ceea ce fusese înainte de războiul civil. Ivan a devenit contabil, fără să înțeleagă și fără să se gîndească la contabilitate ca teren de bătălie. Fără să înțeleagă că a fi contabil implică un mod specific de eroism. Ivan a crezut că a fi contabil e un fel de cazacioc și ăla după ce ești beat mort de abia te ții pe picioare de beat ce ești.
Ați văzut?
Nu numai trădarea… că trădare vine… cineva trădează, cineva va juca la mai multe capete, cineva va căuta să cîștige tot potul. Dar asta e ceva care trebuie să intre în calculele șefilor fondatori ai mișcării, ai organizației, mai ales a celei secrete, unde a trăda are consecințe mai mari decît trădarea lui Lenuța care a făcut și ea ce a rugat-o Gheorghe, că ei îi place și de Gheorghe, nu numai de Vasile. S-o omorîm cu pietre pe Lenuța? Sau să-l căsăpim pe Ionel că are două, una sus în deal și alta chiar la poale? Una e soție și alta o ține altul… În fine…
La organizații cu secrete sau secrete… aici nu te joci cu te-ncurci că prețul poate fi chiar pielea și, mai mult, viața: te mierlește de nu te vezi! Și poate să te mierlească chiar ăla de-l crezi cel mai bun prieten și din coăpilărie, de la primară.
Dar…. ce facem cu ăla de vrea să devină altceva, deși nu prea are calități individuale, nici școală n-are și nici discernămînt? Dar are putere de decizie, că și-a dobîndit-o în luptă, a fost rănit, a suferit chinuri grele, a rezistat la bătaie, n-a trădat cînd l-au prins dușmanii și aproape că a murit în torturi, dar a supraviețuit, a tăcut, n-a trădat, a luptat în continuare, cu coastele rupte și plin de dureri, ca un animal rănit, dar care nu se lasă? Ce facem cu el?
Că poate credeți că nu o să fie un asemenea caz… Treaba dv., dar vă zic că asemena cazuri vor fi foarte multe, indiferent dacă se scapă de urgii de la zice Cristi sau alții.
Nu e vorba de a descuraja! E vorba de cîntărire, operație fără de care nu poți crede pe negustor că îți dă cît zice că dă dacă îi dai un anume preț.
De ce să nu cîntărim și la schimbul de valori umane?
@răzeşul
Să presupunem că eşti unul din şefii serviciilor speciale româneşti. Să mai presupunem că loviluţia din 89 te-a prins cu nădragii in vine, şi ai cam avea nevoie de informaţii privitor la intenţiile celor la putere. Cea mai bună soluţie este să le dai băietilor nişte gealaţi de-ai tăi care să le cânte în strună. Chestia faină este că nu vor şti niciodată cine, cât şi când acţionează pentru ei ori pentru ceilalţi. Cam asta e povestea agenţilor dubli, de când lumea. Pe de altă parte, când intri în haită, trebuie sa urli!
daca ,,nu tradau,, azi Romania avea soarta Jugoslaviei in soarta cea fericita.Sau Siriei,in caz grav. 50000 de morti,si 10 state in loc de unul.
Toţi citaţi din istorie pasaje care vă convin, dar nu recunoaşteţi că UNII DIN OFIŢERII DIE ŞI SECURITATE AU TRADAT.Datorită lor avem soarta pe care o trăim în prezent. Nici măcar numele pe cruce nu ar trebui înscris, NIŞTE NEMERNICI CARE AU VÂNDUT ŢARA ŞI NE-AU TRANSFORMAT ÎN IOBAGI. Nicio scuză nu este admisă.Ofiţerul patriot are două posibilităţi:moare pentru popor şi ţară sau trăieşte şi veghează la apărararea valorilor naţionale( tradiţie, cultură, strămoşii noştri legitimi, resurse naturale etc, chiar prin lichidarea trădătorilor).Nu poţi sluji la doi stăpâni, pe unul îl vei iubi iar pe celalalt îl vei nedreptăţi.
Pt UNU
27.09.2012 la 10:48 pm
Mulțumesc pentru atenție. Mă străduiesc să pricep și o fac și din viteza tastaturii. Nu e justificare, ci explicație…
Hitler nu e cauza războiului, ci indivizii care l-au împins în față. A naționalizat Hitler ceva economie a republicii de la Weimar, dar i-a lăsat în picioare pe marii furnizori de bani și arme, care se confundau aprope, la momentul cela și nici azi nu e diferență prea mare: vezi problema Iran-Israel și situația avansării Chinei spre sud-estul Asiei, în Japonia și Filipine. În Filipine sînt deja destui dispuși să primească afacerile Chinei cu brațele deschise. Vezi concentrarea de trupeți USA în nordul Australiei și demersurile primului /ei ministru australian de a intra în consiliul de securitate… așa am înțeles eu… poate nu-i așa…
Armele lui Krupp au fost bune.
Cazul Elveției: trec două războaie în care mor pe capete, cu sutele de mii, oameni de peste tot, dar nimeni nu atacă țara băncilor. E clar ce fel de naționalizare a practicat fiurerul & Co.! E clar unde era sau mai este un centru al ciclonului războinic.
Uraganul are o arie centrală liniștită, de parcă acolo nu e nimic. Nue. E punctul zero, centrul în jurul căruia se rotește stihia!
La fel cu banii: banul e punctul zero care, cînd vîrtejul mișcării capitalului lovește stihinic deja, se declanșează un uragan istoric: războiul.
Voi reveni, dacă mai am timp să fac timp..
Mulțumesc, încă și încă…
V-am citit tot textul cu atentie. Am comparat cu ceea ce stiu. E intre real si alegoric. Nu e rau. Cu cateva idei mari formulate sunt de acord. Dar nu as fi scris asa. Omul de azi cunoaste foarte putin ca sa va poata intelege si sa desparta apele.
Ati fost vag la anii epocii de la Brejnev la Gorbaciov, o perioada extrem de periculoasa pentru omenire, in care comunismul clasic a ajuns la marginea gropii. As fi spus de ce aceasta evolutie. Planul Valev nu a fost “dezvaluit”, ci “dezavuat”. L-au citit integral inainte de 1989. Militarii din varful Armatei Rosii au fost lichidati pentru ca erau total pe dinafara pentru razboiul ce se anunta, sub pretexte inventate dar si reale (isi cam bateau joc de Stalin la chefuri etc). Stalin nu a crezut nici o clipa in buna-credinta lui Hitler. Stalin e principalul vinovat de declansarea Razboiului. Ati trecut foarte repede peste momentul WWII, care a schimbat totul pe fata Pamantului. Nu ati spus ca paranoia alimentata a ceausestilor (care prinde si azi la cei fara o educatie foarte solida) a fost adusa la cote foarte inalte de unii din proximitatea lor. Despre care, in lumina dezvaluirilor de dupa 1990, spun ca au actionat la comanda Moskovei. Domnul Troncota (nu mai trebuie prezentat) a spus intr-o emisiune televizata ca au fost inconjurati de tradatori la cel mai inalt nivel. S-a referit la prof. Ioan Ursu, acuzat ca a amplificat foarte mult cultul? Profesorul era urmarit si sonorizat de Securitate. Era in legatura cu Brucan si ii raporta toate miscarile “cuplului”. Alta presa a dezvaluit ca era omul urss. Doctorul Larry Watts spune, sec, ca Fazekas Janos era agent al Ungariei (numai rau-voitorii contesta afirmatiile domnului Watts, care nu mai trebuie prezentat; mare respect pentru serviciul facut noua prin ce a scris si probabil a si facut). R.S. Romania a luptat cu disperare, cu politici corecte si gresite, sa supravietuiasca ca republica dictatoriala de familie dar si pentru plebe, intre ciocanul urss si nicovala vestica. Nicovala s-a raliat urss, pacalita de diabolica dezinformare concertata operata de Tratatul de la Varsovia, pusa in miscare de urss care n-a putut inghiti afrontul continuu adus de Ceausescu monopolului sovietic. Ne invata istoricul american, cu corectitudine. Regimul comunist din Romania a fost daramat de un plan sovietic pus in opera 21 ani (1968-1989), de kgb si gru. Tara numita atunci R.S.Romania a fost napadita de agenturi care au lucrat cot la cot cu cozi de topor benevole. Au exacerbat schizofrenia dictaturii, foarte chibzuit. Toate grupurile de interese au contribuit. De mentionat ticalosia R.S.F.Iugoslavia si anterior a RDG (Stasi). Ungaria era catelusul urss si nu numai al acesteia. Securitatea nu le-a facut fata. A reusit pana la un punct sa stapaneasca jumatatea celalalta, nemultumirea interna. Securitatea n-a trecut examenul “pentru popor”. Trebuie spus public. Ca sa nu se mai dea de eroi klubberi ei. E foarte important ca tinerii de azi sa nu inghita excrementele framantate sub forma de pizza. Cum e “condusa” tara si cine o “face” spun totul. Anticipand, dupa 1989, “binevoitorii” urbi et orbi n-au reusit chiar totul. Dar suficient ca sa goleasca tara de continut, pe toate planurile. Pe fondul mizeriei, bratele subterane ale intereselor externe si mizeria interna s-au iterat pana la explozia din 1989.
Nu trebuie trecuta niciodata cu vederea mai ales cruzimea fara egal a arhitectilor din umbra, azi cunoscuti, care au luat viata a peste 1000 cetateni romani, ca sa ii poata pacali pe ceilalti.
Cine au ramas pe pozitie? Fabrica clone? E demn si productiv sa reciti tot felul de mantra mincinoase si sa duci oala de noapte, ale celor cere te mint incepand cu biografiile personale? Intrebari pentru cititori.
Inaintasul meu (tatal) a fost un om de stiinta si intelectual cu mult mai tare decat cei pe care ii numesti. Nu a colaborat cu Securitatea si se presupune ca macelarii Elenei C. l-au lichidat. Culmea neobrazarii, au incercat sa ma racoleze dar nu au reusit. Sau au reusit zero. Pentru ca cu cata ticalosie au lucrat in plan intern. Nu inseamna ca nu recunosc anumite merite ale institutiei. Tot Securitatea este cea care a fatat puii ratati din varful tarii. De aceea, una peste alta respectul pentru institutie este aproape zero. Insa pentru anumiti functionari ai ei este mai ridicat. E vorba de cei din Contraspionaj. Ei au fost insa impiedicati foarte tare de sotii Ceausescu. Berindei sr a fost un colaborator zelos pentru ca vanitatea bolnava i-a fost flatata de relativa „civilitate” a macelarilor. Cunosc un caz invers, in care tatal si-a dezmostenit fiul pentru ca il turna la Securitate. Ambii find intelectuali cunoscuti. Mare e gradina lui Dumnezeu, numita Romania. Foarte multi indivizi fara nici un Dumnezeu.
http://burlacu-constantin.blogspot.ro/
Dr Constantin Burlacu,presedintele Ligii Apararii Nationale,New York
Din punctul meu de vedere…
Venirea trupelor rusești și staționarea lor pe teritoriu romînesc pînă în 1958 ar trebui să fie studiate mai atent. Nu numai că, din cîte știu, securitatea postbelică a fost înființată pe modelul CEKA, NKVD, mai tîrziu KGB sau cum s-o mai numi. Se pare că și membri ai fostei siguranțe de stat au primit re-botezul noii instituții de contra- și pro-spionaj, filaj social politic.
Caracterul securității ca instituție de stat, s-a schimbat în timp, că orice are o istorie prorie. Părerea mea: la început secu a fost orientată politic foarte tare. Era necesar noii puteri să aibă un instrument quasi-secret de represiune politică.
Apoi a fost un instrument de control economic, căci agenții economici apropae se confundau cu cei politici, la vremea ceea.
Securitatea a devenit, în ”obsedantul deceniu”, un instrument de teroare, mai violent sau mai liniștit, folosit de noua putere pentru a-și consolida puterea, a elimina orice opoziție, mai ales cea ascunsă, în surdină. Dar accentul s-a schimbat treptat…
Pe vremea ”liberalizării” dictaturii proletariatului instalată pe 11 iunie 1948, prin naționalizare, urmat în 1952 de reforma monetară și în 1957 – culme a activității de colectivizare – adică pe timpul celei de-a doua jumătate a anilor 60, după moartea dubioasă (?) a lui Dej, survenită cam ciudat după oprirea conductei de țiței către Moskva, cărînd petrol romînesc, securitatea trece relativ în folclor. Era pe vremea înființării de reviste și ziare, re-împărțire administrativă, accent pe cultură, traduceri masive din autori care păruseră interziși pe veci etc. etc. Securitatea nu mai părea să fie ce păruse în anii 50. Aspectul de torționar politic părea să dispară și chiar securiști făceau bancuri politice și cu securiști de mureai de rîs, nu de altceva. Cenaclurile literare înfloreau și atmosfera discuțiilor era efervescentă, plină de revărsări de citate și polemici ad-hoc spirituale. Marea majoritate a intelectualilor ajunsese să spună că Marx e depășit și că Nietzsche e mai interesant. Apar muzica folk, pletoșii, jeans levi-strauss și muzica beatles-ilor etc. flower power… grupuri, fete cu mini jupă, …. o luptă mai surdă sau mai sonoră se insinuează cu cît trece vremea. Totuși, în aceeași epocă, ceea ce nu se spune mult: intelectualii începuseră să iasă din țară, să se plimbe prin occident, și erau liberi … da, ați înțeles foarte bine! liberi să dea interviuri la Europa Liberă, de exemplu, fără a suferi represiuni din partea securității. Oricum era clar: securitatea nu mai urmărea ce urmărise… Acum accentul se mutase aproape total pe siguranța statului, adică pe protejarea puterii în stat.
După mine: o asemenea trecere de la accent pe politic, apoi pe social-economic și în fine, pe protejarea puterii în stat, a fost cea mai radicală evoluție a funcțiilor securității, indiferent de elementele alogene – Ana Pauker, Theohari Georgescu și cine a mai fost – care au pus bazele instituției. Apărarea puterii statale a creat premizele pentru ca, în decembrie 1989, mulți foști securiști să aibă un rol major nu atît în represiunea împotriva celor scoși în stradă de tulburările de la Timișoara și de Europa Liberă sau de chemare lui Ceaușescu la a demonstra pe 21 decembrie, unitatea de nezdruncinat în jurul partidului în frunte cu… (cine l-a pus pe Ceașcă să scoată lumea în piață? nu cumva niște sfătuitori de bine, chiar cu legături în secu? nu știu…poate…)- ci, mai ales, în organizarea, planificarea, monitorizarea și continuarea desăvîrșirii unui proces care a început prin 11 iunie …. 1948. Dar, mai ales, prin mentalitatea că ”noi lucrăm la stat”. Prin transformarea proletarilor, intelectualilor și țăranilor ante-belici în … oameni ai muncii”.
Securitatea nu s-a interesat de subtilități teoretice. Nici alții nu s-au preocupat de așa ceva. Unii au mai făcut ceva eforturi, dar viața fură pe om.
Securitatea a fost în perioada liberalistă a ceaușismului în formare, o instituție nu numai acceptată, dar, chiar cînd era atacată, atacul nu era împotriva ei ca instituție a apărării puterii în stat, ci, mai degrabă ca forță politică represivă manifestată mai ales la înființare și în obsedantul deceniu – anii 50 pînă în 64, să zicem.
Dar a urmat 1968. Anul a fost de maximă imporatanță pe cam toate planurile. După ce în 1956, armata sovietică a reprimat o mișcare care reușise în Ungaria, mișcare ce părea să clatine rău blocul estic, dar tancurile, inclusiv armata romînă, au făcut curat și pe plan politic în Ungaria, iată că vine momentul Cehoslovaciei.
Știm… Discurs… entuziasm, toată romînimea de partea lui Ceaușescu… Oricum fusese dezvăluit planul Valev, dacă ați auzit de el… Stalinismul era privit cu ostilitate. Stalin murise în 1953… În 1956 e război în Ungaria… în 1958 pleacă armata sovietică din Romînia… În afară de Iugoslavia, considerată, după războiul II mondial, un stat aservit spionajului imperialiștilor americani și occidentali, Tito mare criminal al poporului iugoslav și spion peste Dunăre etc.etc., numai din Romînia au plecat trupeții sovietici așa repede. În Iugoslavia se pare că nici n-au intrat. Nici în Albania, stat rupt de blocul estic, deși zis și el comunist. Albania a fost prietenă cu China lui Mao, dar nici cu chinezii nu s-a înțeles pînă la capăt.
E o deformare idioată, mai ales din partea unor anume istorici și teoreticieni, să se creadă în unitatea blocului estic sau așa zis comunist.
China, pe vremea lui Brejnev, s-a caftit la graniță cu sovieticii care nu mai erau sovietici imediat după instalarea lui Stalin la putere…
După Stalin – 1953 – vine Hrușciov, care este al doilea care vorbește despre așa zisul cult al personalității. Lumea crede că el a fost primul… Lumea ignoră ce a zis Stalin, ignoră ce s-a întîmplat în URSS sub Stalin, ce a fost stalinismul. Ignoranța asta costă cumplit!
Stalin, CEKA și Beria par ceva foarte clar… Nu, nu e atît de clar cum se grăbesc unii să treacă peste, ca să se ocupe de bani. Că asta e principala activitate în capitalism: cum să faci rost și cum să înmulțești banii! Restul e secundar, întîmplător, accidental!
Primul care vorbește de cultul personalității este chiar Stalin. El, care arestase la un moment dat, pe mulți din cei mai buni ofițeri ai armatei roșii ( nu e vorba de ofițerii albi ai lui Kerensky sau alții asemenea ..NU! Stalin și grupelnița lui ajunsese să aresteze pe unii din cei mai buni ofițeri roșii, ai armatei roșii! De altfel, unii au și pierit în stepele siberiene, că Siberia nu iartă nici acum, nici sub țar și țarină nici sub papașa Stalin!
Hitler la porțile Moscovei, după ce era mai mult decît evident că: deși URSS luase teritorii finlandeze, țări baltice, bucăți din Romînia și împărțise POlonia cu Hitler, Romînia, prinaprobare tacită, cu Horthy
și Hitler, iar ofițerii wermacht-ului se pupau în bot cu soviețkii afițerîî, în Polonia, Hitler nu vroia decît să-l fută pe Stalin și planificările lui socialiste. Asta era tot mai clar. De altfel, așa au înțeles că o să fie și Franța, Anglia, USA și resturile… Toți, mai mult sau mai puțin, vroiau să se termine cu mustăciosul ăla, care abia îl lichidase pe Trotzky rocmai în Mexic (ohooo!!!), sub nasul americanilor. Ce căuta Trotzky în Mexic? Eisenstein făcuse un film acolo. Pictura murală mexicană era extrem de roșie, iar muralistul principal primea deja comenzi la New York… doar că l-a pictat și pe Lenin pe zid…în fine…
Stalin, vîzînd că nu numai că a reușit să distrugă rezistența anti-fascistă vest europeană prin lansarea lozincii că cei mai mari dușmani ai clasei muncitoare sînt imperialiștii americani, francezi și englezi, iar nu nazismul hitlerist… URAA! Aplauze furtunoase! (Ca și azi… ca și azi!) După ce a paralizat prin Internațional a III-a pe toți comuniștii din vest, plus Romînia (unde avusese și lupta pentru ciolan din partidul acela ilegal, dar plătit gras de la Moscova, dacă aveai un post în comitetul central… că ajunsese siguranța statului să nu mai facă eforturi: așa zișii comuniști se dădeau în gît reciproc, într-o luptă pe viață și pe moarte pentru promovarea personală în ierarhia de partid… că de stat încă nu aveau puterea în el! Așa că sifuranța statului doar se ducea, verifica dacă informația era exactă… da, era exactă… apoi aresta un activist iloegal, fie aparțnînd unei facțiuni așa zis comuniste, fie alteia. Așa s-a călit oțelul, tovarăși!!! Știați? Poate știați…
A propos de lupta pentru ciolan… Știți cînd și de unde am auzit de ea? În 1973-74, de la istoricul ceaușist (?), Titu Georgescu. El avea liber de la împărăție să spună adevăruri istorice. Nu chiar la Răcnetul Carpaților, dar destul de oficial. Era perioada cînd încă fierbea ceva în lume. Che Guevara abia fusese împușcat și devenise un simbol… o modă care n-a trecut nici azi…
În Italia era o modă să ai amant comunist. Poliția încerca să zică că luptă cu Mafia, dar o lua peste bot, că mafia avea tot mai multe afaceri oficiale, curate (?) și judecători și procyrori erau împușcați cam pe capete. Culmea? Cazul Aldo Moro, dar mai semnificativ: cazul Matei, afacerist italian (?) care e ucis de CIA sau ceva secretă acțiune din USA… crimă economică, desigur… că lupta pentru ciolan continuă și azi, în alte forme, sub alte nume, etichete… În fine
Vine și 1971 și tezele din iulie și un vînt care cam înghiață pe mulți …
Dar să terminun pic cu Stalin… Hitler ante portas, dar în spatele liniei frontului, în tabăra sovietică, ce credeți că se întîmpla? Încă se întîmpla ceva ce nu vă va veni să credeți. Sper că istoricii vor consemna: mai la est de Moscova erau încă omorîți, deportați, bătuți etc. oameni pentru… anti-germanism. Stalin luase cumva în serios semnăturile alea pe petecele de hîrtie numite tratate. Contractele alea prin care își împărțise estul Europei cu Dolphy păreau să fie semnul marii rpietenii germano-sovietice, garanția etc.etc. Sigur că Hitler s-a șters cu ele la cur de la început, că el știa că minte… Și Stalin știa că el minte, dar nu credea că Hitler îl minte pe el. În parte, îl credea pe Hitler pe cuvînt. Așa că, în parte, nici nu se aștepta să o ia așa de repede și de rău pe spinare. Inerția sistemului socialist este cea mai mare inerție social economică și politică inventată de mintea reprezentativei democrații (?)… mai inerțială decît feudalitatea și sclavagismul greco-roman-indian și trac la un loc… Poate numai inerția faraonică și a elitei religioase (?) a piramidalei puteri egiptene să egaleze inerția socialismului de stat (că de mers, ce să vorbim?). Oricum… inerția a fost atît de mare că, deși evidențele spuneau exact contrariul, erau încă persecutați politic oameni pentru anti-germanism.
Dar Stalin a văzut că e groasă rău… Lăsăm că a găvărit cu ciucilu și amor-riccanul, și se știe, a început a fi ajutat… cumva… Hitler cam luase toată Europa, ajunsese la Moscova, în Nordul Africii încă activa – mai ales că planul lui Rommel era să ajungă la petrolul din Baku!!!. Dar și militarismul fascist hitlerist avea ceva cam rău: o centralizare extremă. Nici o mare decizie nu se putea lua pe front, fără semnătura fiurerului. Dacă Dolphy era pe gagică, gata… se lua pe loc repaus… Dolphy trebuia să se spele, să facă duș, să … mănînce… frumos, organizat, nemțește, civilizat.. Așa că nu putea fi deranjat mereu, că se mai și supăra, ca tot omul, nu-i așa? Așa că mulți ofițeri, unii foarte buni, îl cam disprețuiau, nu numai pentru originea lui cam de caporal, dar și de altele….
În fine… atunci Stalin începe să dea ordine că să nu se mai facă așa de tare cultul personalității. Ce dracu? Se duce dracului județul!Și scoate din pușcărie pe vechii ofițeri care erau profesioniști versați în lupte grele. Sau pe ăia care mai scăpaseră cu viață…
Și așa a dat ordin Stalinică fără frică să se facă ciocu mic cu numele lui… Au apărut oameni care au fost apreciați pentru meritele lor militare sau de alt ordin, că armata e o civilie, dar foarte concentrată.
Restul se mai știe, inclusiv ce-a făcut Mișu pișu cu Stalin și cum a fost asasinat Antonescu… degeaba se zice că a fost judecat… N-a fost… nici ceilalți.
Cu tancurile și avioanel sovietic-staliniste a venit și Anica Păucărica, cu rude și azi pe la București, și Teo George-escu/ escovici o, cum vă place, de bilul șeicspirian. Și parte din siguranță s-a dus în secu, iar unii foarte anti-comuniști, hortiști, au trecut la carnete roșii, luînd foncții de seamă în aparatcicul nou format. Așa că prin Ardeal, mai spre nord, au apărut repede fenomene de respingere ale corpului social care se apăra spontan:
Cum se face, întrebau uniin romîni, că unguri care măcelăriseră și romîni și evrei în Ardeal, dăduseră pe mîna lu Hitler evrei care altfel nu s-ar fi dus în lagăre, i-au demolat fizic și intelectual, victime ale fascismului hitlerist, dar și hortist… oameni și ei acei evrei, nu animale…
Dacă Antonescu i-ar fi avut sub dictatura lui militară cum era, soarta acelor evrei ar mai fi fost aceeași? Ar fi mai mers ei direct la gulagul occidental sua central european care ne rînjește și acum din UE în nas? Nu… nu cred… așa cum pînă și wikypedia îl prezintă pe Antonescu, cu toate că trebuie să făăă foarte atent ca să vezi că, de fapt, deși acuzat de sute de mii de crime, genocid, holocaust și alte crime chiar și de război (sic!), textul e ezitant… nu are o unitate de fier în jurul partidului și guvernului, datele, informațiile obiective nu îl pot incrimina pe Antonescu și textul despre el ezită ca o voce care minte, știe că minte, vede că minte…!!!
Și așa ….
După anul 1970, ceaușismul capătă tot mai mult o culoare ciudată. După vizitele în Coreea și China…
Coana Leana devine tot mai academică. Cine să fi împins acel cuplu spre asemnea turnură? Oricum…
După cîte știu, unele guri rele spun că Maurer l-ar fi pus la cîrmă pe fostul cizmar… Tot ce se poate, mai ales că Maurer a fost un băiețel de … ciudat… nici prea proeminent, nici prea retras. Dar mereu prezent.O eminență cenușie zîmbitoare, cu ochi inteligenți și discurs zero sau aproape zero. Modest și totuși marcant, fără valuri, dar fără să fie uitat… Al dracu!
Și familia ajunsese tot mai sus în piramida social-administrativă.
Securitatea? După o vreme de relativă relaxare… iar începe o stare de încordare. Occidentul devenea tot mai al dracului. Israelul lovea la arabi, egipteni, musulmani, ce se mai găsea. Se pare că nici URSS nu era prea cuminte. Oricum, cutoată impresia făcută, de la invitat și coana regina cu PHilipul ei la Buckingham… Ce vremuri! Ce vremuri!
He, he, coane Fănică, începuse să se cam termine cu unii … și alții se ridicau. Vine Păunescu cu cenaclul Flacăra, cu folkiștii care vor fuziona unii cu francmasonul Pitiș Florian, după 1990…
Începe un soi de futai, de orgie sexo-socială… Securitatea, unii securiști, nu numai că lucrează în comerțul interior sau exterior… Departe de anii 50 paucăriști! Gata… cam gata și cu paza puterii în stat. În fond, ei erau tot mai tari. Raportul de forțe partid – secu se schimbase radical. Secu tăia și spînzura, cumva… Unii secu erau oameni cinstiți și își făceau datoria, dar mulți nu mai aveau alt scop … Spionajul se intensifica de peste tot, căci și pe-afară lucrurile se împuțeau tot mai tare… KGB devine o instituție tot mai puternică.
Dacă pe vremea primelor planificări socialiste (cam capitalistă și diviziunea muncii și calculul bugetelor și altele!), Stalin avea puterea și ar fi putut să-l ucidăpe Beria (cum s-a și întîmplat… sau mă înșel?) după închierea războiului din Vietnam….începe să devină clar cine este adevăratul stăpîn în statul socialist. În capitalism -banul dictează! Dar cine dictează, cel puțin acum și mai apoi, în socialism? Banul? Mmmmmda, dar nu la scara capitalistă, pentru că banul devenise altceva prin naționalizare și colectivizare și desființarea bursei de valori și a liberalismului sau protecționismului alternative de piață, din capitalism…. Acum secu iese tot mia în prim plan. Unii sceu joacă pocker pe bani, au curve ca amante, beau spirtoase cam scumpe, fumează numai americane, joacă cărți cu ilustrații pornografice, se delectează în reviste mai mult sau mai puțin pornografice, au acces la filme la care muritorul de rînd nu are… se fac aranjamente comerciale preferențiale, după cum îi convine lu negociatorul, agentului comercial, nu interesuluui statului romîn, nici poporului, care nu crezuse în discursuri ci în bani peșin și avantaje… Gata. E epoca unui cinism care domină tot mai mult mințile. Cinismul acesta, al necredinței, cinismul dezamăgiților care făcuseră Bumbești – Livezeni, dar și cinismul celor omorîți cu munca forțată la Bicaz și canalul Dunăre- Marea Neagră (primul canal! nu cel ceausișt, dejist) avea să devină fatal…
Fatal cui? Fatal securității? Nu. Securitatea se scinda tot mai mult. Nu cunosc date exacte, dar mi-e tot mai clar că se scinda securitatea tot mai mult. Gruparea cominternistă probabil că mergea mai departe, dar slab…. noii de sub Dej… veneau și ei, unii de bună credință alții… cine știe? Oricum, o instituție esecretă, indiferent dacă e în Romînia sau în Africa de Sud, tot același, sau aprox același efect social îl are: pentru că e ascunsă și poate lovi pe neașteptate, societatea secretă creează frică, spaimă, panică, depinde de nevoi. Frica, mai latentă sau mai evidentă e primul resort al dominației politice. Dar ea vine să întărească dominația economic administrativă.
Frica în masă… Acesta este primul și cel mai important sentiment ce trebuie băgat în mase de oameni. Tot mai adînc și tot mai larg.
Frica, schizofrenia, paranoia, psihozele, psihopatiile… Toate relaționate la teroarea stîrnită de ceva scuns, secret, imprevizibil și deci, puternic.
Securitatea se psihologizează tot mai mult. De la Ana Paucker la Iulian Vlad e o cale evolutivă, nu o identitatea absolută, cum a a părut multora care nu și-a pus problema că securitatea s-a schimbat și ea, nu numai tăietura la șliț. Sigur că schimbarea n-a fost radicală…
Dar… Capitalismul devine tot mai infernal și epoca Reagan, Thatcher, Gorbaciov duce tot mai vertiginos la fenomene ca: prăbușirea accelerată sub lovitrurile perestroikăi blocului estic; preluarea tot mai sigură mai abilă, a puterii de către serviciile secrete (CIA; Mossad, KGB, Stasi, Securitate etc.), trecerea Chinei la struțo-cămila capitalism de capitalism, dar partid unic comunist (pentru controlul populației, a forței de muncă și a monedei națion ale, pe cale să devină monedă de schimb major pe piața financiară contemporană)… China trece la capitalismul deschis, de la cel deghizat de proprietatae de stat, dar o face conștient că vor ei, comuniștii, nu haotic ca în URSS sau Romînia (după 89).
Începe anii 80, ani care înseamnă pentru Romînia, ani de grave lipsuri pe piața oficială. Ciza începe din provincie, de la margini și se propagă spre centru, spre București. După 85 capitala începe să fie afectată fără posibilitatea de a se mai preface că lucrurile stau sau merg altfel.
Securitatea? De ce ar face excepție de la atmosfera generală de piață neagră tot mai generalizată, pile, mită, peșcheșuri, aranjamente care mia de care mai personale, mai private… totul devine o orgie de interese recunoscute cinic. Zîmbetele de pe fețele oamenilor din anii 50-60, din unele zone din București, au dispărut complet de fețe. Oamenii aleargă de colo colo tot mai încruntați, părinții nu mai știu cum să facă față că: nu mia lapte, iaurt, totul se cartelează, sau aproape totul… uleiul, zahărul… pilele și banditismul social generalizat înflorește cum nu mai înflorise vreodată. Curvele iau diplome pe supt sexe, orgii sexuale au loc fără probleme în lumea mai bună sau mai prostuță… găști literare își pierd farmecul… nu mai sînt cenaclurile de demult… totul moare… o atmosferă de scapă cine poate. La New York se joacă țonțoroiul … agenturile joacă tare…. spionajul e ceva care pare ca o agitație de șobolani tot mai flămînzi… A văzut acuzații de spionaj, după 89, cum că Constantinescu, fost perș. a spionat pt, CIA sau o firmă de acolo…. conspirații, secrete care nu mai sînt chiar secrete…. gata… se clatină. Gorbi (fost KGB) lasă totul să se scurgă … gata… s-a uitat palatul de iarnă, Babel, etc… chiar și Soljenițîn pare să nu creadă în ce vede că vine: viitura neo-liberalismului care se asmuțește peste lume cu o furie de animal monstruos în călduri, temperaturi înalt adrenalinice. Gata. Zidurile cad. Banii, marele capital vine și el. E cinic, e pus pe jaf… gata… Terapia privatizăriloe mai mult sau mai puțin frauduloase face și victime în rîndul bandiților care s-au așezat să se ospeteze în cadrul quasi-legal nou creat în tranziție. Mafiile noi se numesc partide. Iliescu zice la televizor că, hocus -pucus, securitatea nu mai e că s-a dizolvat în armată. Lumea nu e convinsă, sau anume facținui intră în lupta nemiloasă și pe spinarea, sudoarea oamenilor, pentru putere, ciolan, și iar putere.Vine Piața Univesitaății: ” Jos … securitataea! Jos se-cu-ri-tatea!” Punctul Opt… ”mai bine mort decît comunist!”. Lumea nu mai știe ce să creadă: păi, parcă sînt tot ăia în posturi noi, dar tot ei… Vine GDS… Uraaa… Și face și un film pe sub mînă: se arată că nu au fost așa zișii teroriști … de către GDS
Începe o luptă chipurile democratică, deschisă…. căcat societății deschise, chipurile, crăcite s-o poată fute toți, s-po facă poștă… Societatea devine tot mai mult un bordel. mai de lux sau mai ordinar, dar bordel…
Anii 90, spre 2000 mii sînt ani de inuendo pornografic pe televizoare. Dacă în trecutul ceaușist numai unii secu și alți cîțiva cu acces afară, ca Băse, puteau să rînjească la pozițiile mai ceva ca ale kamasutrei vechi indiene, acum pe televizoare, copiii de aprox toate vîrstele puteau vedea cam orice… Și cum o excitație atrage pe alta din cauza ridicării pragului sensibilității, ceea ce manipulatorii știu foarte bine, cine mai vrea poate explora noile posibilități ale sinelui postmodern în pederastie, lesbianism, dominație sexuală, … probabil scatofagie, și … vai, nu, sado-masocism și … ceea ce, totuși, e ilegal, ce dracu?… pedofilie.
Și secu? A… nu-i problemă: s-a scindat. Fiecare cum a crezut de cuviință, fiecare după suflet și cultură și înțelegere și atașament la valori umane. Fiecare cum a putut…. Dar, desigur, cu spectrul șantajului reciproc.
Cine a avut conduită etică mai riguroasă, a avut șansa să fie mai tare în jocul concurențial capitalist de pe piața spionajului tuturor împotriva tuturor.
Și jurămintele, militare sau pe linie de partid comunist? Ce …. comunist?
Cum: ce…. comunist?
Da… uite-așa: cine a fost comunist? A fost comunism? Dar ce e comunismul? Dar capitalismul? Dar democrația? Dar democrația reprezentativă? Dar cea participativă? dar parlamentul?
Dar ce e un partid politic? Mai era politic P. C. Reul? sau ce era?
Acum lumea e gata să se încaiere iar. Dar Obama îi spune și spune la lume că deși Israelul a foarte drag sufletului USA, acum să beși în căcat o vreme, Nataniahule, că am alte de rezolvat cu mormonul ăsta prost ca noapte dar… Și ce vrei, zice Obama lu Israelu, ce vrei? Vrei să dai cu boamba în Iran? Trage-le, dar pe mine, mai scutește-mă, că-s ocupat cu campania… P-ormă, mi vedem noi.
Acum e peste tot capitalism… pe bune… Și cam fiecare pare să aștepte să vadă cine se sinucide primul, cine moare primul, că încă nu le convine să se sugrume reciproc… chestie de instinct de supraviețuire…
Și? Atît?
Nu. Mai e o variantă ce vroiam să v-o zic de mult: Ce-ar fi, dacă… am avea o lume cu economie (cică… sic!) de piață și o dictatură așa zis comunistp ca-n China? Ce ziceți de varianta asta, dar pe plan global, nu numai în China… mai peste tot…
Ați putea argumenta ceva? Vreți piață liberă? Na, o aveți! Vreți comunism politic? Nici o problemă, vi-l oferim.
Piramida de pe dolarul american e tăiată în două părți total inegale: partea de jos e foarte mare… acolo e economia de piață, exploatarea, șomajul, sinuciderile, crimele, jaful, nemulțumirea, dar și orgiile sexuale și gastronomice, texte teoretice de căcat subtil și așa mai departe, cu modele pe cat walk care seamănă tot mai mult cu moartea și ofițeri care te iradiază repede, și eficient cînd e populație excendentară prea mare… că Philip, boșorogul Angliei, a zis că SIDA e bună, dar e prea lentă… Sau a zis altul? Ce importanță are cine azis asta…
Iar cealată parte a piramidei, formată din elita elitelor, spuma spumelor sociale… acolo numai oameni subțiri, invizibili masei de animale, trăind în comunism.
A fost o unitate de elită care a lupta pentru România. DIN CE MOTIVE O TARĂ BOGATĂ ÎN RESURSE NATURALE(CUM ESTE ŢARA NOASTRĂ) o duce foarte, foarte greu. Dumnezeu ne-a dat TOT ce ne trebuie.Parcă am trăi în deşert.Mossadul elimină fizic toţi tradătorii lor de ţară şi obligă diaspora să contribuie la dezvoltarea lor. Pe când la noi, foştii DIE AU ACAPARAT ECONOMIA NAŢIONALĂ ŞI AU VÂNDUT-O PE NIMIC, ŞI SE DAU patrioţi. Ruşine…
Si cand te gandesti ca si Adrian Papahagi si Mihnea Berindei provin din familii cunoscute de intelectuali romani. Daca si ei Doamne, atunci cine sa ne apere pe noi, plebea ?