Presa rusa pretinde ca in Ucraina a inceput al Treilea Razboi Mondial
In Ucraina a inceput deja cel de al Treilea Razboi Mondial,
intrucat s-a ajuns la o faza cand America nu mai este in stare sa
rezolve situatia prin negocieri si nimeni nu poate opri cursul
militar, deja pornit, sustine presa rusa.
Pe fata, „pacifistul” Putin prefera negocierile
In plus, Uniunea Economica BRICS, stabilita de Brazilia, Rusia,
China, India si Africa de Sud reprezinta un razboi economic declarat
fatis dolarului, devenind astfel o amenintare letala pentru interesele
financiare americane, imposibil de rezolvat prin mijloace economice,
se arata intr-un articol din Pravda.
Ca urmare, Statele Unite vor fi nevoite sa constate intr-o zi ca
razboiul economic pe care l-au dus pana acum este ca si pierdut si
nu-i mai ramane alta speranta decat numai un razboi real, cu mijloace
militare.
Potrivit articolului, Putin ar fi avut ocazia sa ocupe rapid si
fara mari eforturi teritoriile conflictuale din estul Ucrainei, unde
populatia manifesta o vadita simpatie pentru Rusia.
Dar n-o face, pentru a mai oferi Statelor Unite pretext de
negocieri, cu atat mai mult cu cat este convins ca negocirile si lupta
economica il vor avantaja la obtinerea victoriei si sunt de preferat,
fata de confruntarea militara.
Dar, mai presus de toate, Kremlinul este convins ca infrangera
dolarului de catre BRICS va insemna distrugerea economica nu numai a
Americii, ci a acelor cercuri care profita de avantajele monedei
americane, numai pentru ca se pricep sa detina dolarul si sa-l ruleze.
Visul Moscovei: un Maidan anti-american
Situatia conflictuala a Ucrainei serveste interesele americane si,
ca urmare, America nu-si poate permite sa accepte rezolvarea prin
negoceri. Ca urmare, se opune federalizarii, numai ca nu cumva asta sa
stinga conflictul.
Dimpotriva, prefera o Ucraina aflata in focarul tuturor
provocarilor, capabila sa mentina starea de haos si de incertitudine,
tinand incordata tensiunea din tarile vecine si putand declansa
oricand un razboi pe fata contra Rusiei.
Expertii rusi considera ca, daca printr-o minune s-ar opri
razboiul din Donetsk, Kievul va primi indicatii de la Washington sa
atace Crimeea. Poate unii vor considera actiunea justificata, pentru
ca Rusia si-a anexat aceasta peninsula. Poate altii vor gandi ca asa
ceva este imposibil, data fiind slabiciunea armatei ucrainene.
Indiferent ce cred unii sau altii, articolul din Pravda considera
ca actiunea n-ar avea alt scop decat sa provoace interventia tarilor
europene, sa sara in ajutorul Ucrainei si sa intre in joc cu trupele
lor, desfasurand primele actiuni de amploare ale unui al Treilea
Razboi Mondial.
In opinia unui expert consultat de Pravda, singura salvare in
acest al doisprezecelea ceas ar fi trezirea popoarelor europene, care
simt cum economia lor se inneaca in mocirla sanctiunilor reciproce,
practicate la imboldul Americii. Acum ar fi momentul sa se trezeasca
Kievul, in sfarsit, declansand un nou Maidan, de data acesta
anti-american.
Rusii prezic colapsul Ucrainei, pe care l-au declansat tot ei
Altfel, daca Europa va continua sa-l tot sustina pe Porosenko,
soarta Ucrainei nu poate fi decat colapsul general, dezmembrarea
totala, iar soarta Europei prabusirea intr-un conflict pe care singura
si-l construieste, cu mana ei.
Nu mai este un secret nici faptul ca America se pregateste intens
pentru un razboi nuclear. Altfel, nu s-ar explica de ce Statele Unite
au trimis recent in Europa trei bombardiere strategice de ultimul tip,
model B-52, capabile sa transporte focoase nucleare.
Conform informatiilor aparute in Politonline, avioanele, cantonate
in Marea Britanie, vor executa timp de doua saptamani zboruri de
antrenament in spatiul European, pentru a se „familiariza cu bazele
din regiune si cu operatiunile ce se pot desfasura acolo”.
Articolul concluzioneaza ca scopul probabil al unei asemenea
misiuni nu poate fi altul decat pregatirea Washingtonului pentru
confruntarea cu Kremlinul intr-un razboi nuclear, dupa ce se va
convinge ca razboiul economic a dat gres.
O analiza Stratfor cu privire la criza din Ukraina si implicatiile asupra principalilor actori SUA,UE(Germania) si Rusia.
17 -feb-2014 Cristian Ulea
Stratfor
confirmă : Ucraina nu reprezintă pentru
SUA decât o platformă de atac împotriva Rusiei
Fondatorul şi preşedintele companiei Stratfor, alintată adesea ca
fiind CIA-ul civil, dezvăluie cu o francheţe neobişnuită planurile strategice
ale Statelor Unite, ale căror unic obiectiv şi obsesie sunt îngenuncherea
Rusiei.
La scară geopolitică, subliniază
George Friedman, criza ucraineană nu e decât o piesă într-un joc mult mai
amplu.
Sub titlul „Noi dimensiuni ale
politicii externe a Statelor Unite cu privire la Rusia”, binecunoscutul George Friedman, şeful suprem al
STRATFOR – alternativa civilă la Agenţia Centrală de Informaţii, cum îi place
să-şi recomande firma – a publicat marţi, 11 februarie a.c., o amplă analiză a
cărei primă calitate e, fără îndoială, renunţarea la subterfugii stilistice
inutile, la ceea ce românii numesc „perdeluţe”. Pe scurt, Statele Unite au
atacat Rusia în trecut, o fac în prezent şi vor continua să o facă, dacă nu
militar, pentru că nu şi-o permit, prin orice alte mijloace. Victimele
colaterale, termen inventat tot de americani, pot fi în cadrul acestei obsesii
geopolitice ţări întregi, partide, organizaţii, simpli militanţi ori luptători
autentici pentru libertate, oricine şi orice le-ar sta în cale. Ucraina nu face
excepţie, ba dimpotrivă, serveşte drept excelentă platformă pentru noi
mârşăvii. Friedman nu numai că oferă confirmarea autenticităţii convorbirii
telefonice dintre Victoria Nuland şi ambasadorul SUA la Kiev, dar, după ce
constată că doamna Asistent a Secretarului de Stat, „şi-a manifestat dispreţul
profund pentru Uniunea Europeană”,şi „l-a consiliat pe ambasadorul
SUA în Ucraina să acţioneze rapid şi fără ajutorul europenilor pentru a pune
laolaltă o coaliţie de opoziţie specifică, înainte ca ruşii să vadă ce se
întâmplă şi să reacţioneze”, ne oferă şi sensul mai profund al
acestor fraze, care sunt „un indiciu suplimentar al
gândirii strategice americane”. Un indiciu asupra îndemnului la destabilizare, revoltă şi
răsturnare violentă de regim, înlăturarea prin forţă şi şantaj a unui şef de
stat ales democratic şi aruncarea unei întregi ţări în haos şi sărăcie. Cu un
supliment de satisfacţie pentru Washington: punerea la punct a aspiraţiilor tot
mai deranjante pentru americani ale Germaniei, care pare decisă să devină tot
mai vizibilă pe scena internaţională, după cum a dovedit-o implicarea făţişă a
Berlinului în criza ucraineană.
George Friedman consideră, pe bună
dreptate, că politica externă americană a ultimelor decenii, în care forţa
militară a jucat rolul esenţial, într-un soi de veşnic scenariu pe tema „prima
dată tragi şi după aceea pui întrebări”, e falimentară. După ce au nenorocit
teritorii uriaşe şi au trimis aiurea la moarte sute de mii, dacă nu milioane de
oameni, începând cu Irakul şi sfârşind cu Libia şi Afganistanul, totul în
numele libertăţii şi drepturilor umane fundamentale, americanii par să fi
redescoperit oul lui Columb. Cum „intervenţiile morale, cum am
văzut în Libia, şi eliminarea tiranilor ca un scop în sine” nu mai e credibilă, orice om de rând
sesizând ipocrizia, autorul analizei crede că Washingtonul e obligat să recurgă
la politica „echilibrului de forţe”, un soi de
„încurcă-i drace”, cu SUA pe post de spectator. Nota bene: nu un spectator
pasiv, pentru că dacă ar permite desfăşurarea şi încheierea pe baza forţelor
reale ale combatanţilor a diverselor conflicte, interesele americane ar putea
avea de suferit serios. Iată că, în premieră, Stratfor scrie negru pe alb că
aşa numita mişcare eliberatoare populară care a pus capăt regimului Gaddafi
prin uciderea sălbatică a acestuia, mişcare caleidoscopică ce a transformat
astăzi Libia într-un stat fantomă, unde toată lumea se luptă cu toată lumea, nu
era doar sprijinită aerian de aviaţia de luptă a SUA, dar beneficia şi de acţiunile
la sol ale „forţelor speciale de operaţii”americane, faimoşii
luptători JSOC, care împreună cu colegii lor britanici au reuşit să învingă la
modul „strict secret” forţele guvernamentale, în timp ce „insurgenţii” trăgeau
tone de cartuşe în aer, filmaţi de toate televiziunile occidentale, şi ţipând
cât îi ţineau bojocii „Allahu Akhbar!”, ca să celebreze „eliberarea” de import.
În ceea ce priveşte „Bătălia geopolitică în
Ucraina”, cum sună unul dintre subtitlurile analizei lui Friedman,
lucrurile sunt limpezi. „Rusia a devenit o problemă
pentru Statele Unite după Revoluţia Portocalie din 2004, când SUA, sprijinind
fracţiunile anti-ruseşti din Ucraina, a reuşit să construiască un guvern
relativ pro-occidental, anti-rusesc”. Fireşte că, aşa cum recunoaşte şi şeful Stratfor, Rusia a
văzut în această operaţiune o ofensivă a serviciilor americane de informaţii,
care doreau să creeze „o Ucraină anti-rusească ce ar
fi putut provoca direct interesele strategice şi economice ale Rusiei”. Fireşte că
Moscova a reacţionat, pentru că doar o ţară fără coloană vertebrală asistă
indiferentă la atacarea intereselor ei. Şi, tot fireşte, Rusia a reuşit ceea ce
planificatorii de peste ocean nu scontau să se întâmple: nu numai că şi-a
revenit, dar a şi contraatacat inteligent, devenind jucătorul sine qua non în
actuala ecuaţie de interes geopolitic din Orientul Mijlociu, mai ales în
cazurile Siriei şi Iranului. Problema, se vede treaba, nu este că americanii
duc lipsă de imaginaţie când îşi propun să dărâme ceva, ci că nu sunt capabili
să înveţe din lecţiile istoriei. Faimoşii şi bine plătiţii sovietologi de la
Washington nu fuseseră în stare, în 1991, să prevadă dezmembrarea URSS, care
i-a lăsat cu gura căscată. De ce ar fi mai capabili „experţii în Rusia” să-şi
dea seama acum că această ţară nu a murit şi nici nu are de gând să o facă,
dar, mai ales, că Rusia de azi nu numai că a renunţat la comunism, dar a tras
şi toate învăţămintele necesare? „Statele Unite nu sunt
pregătite să intervină în fosta Uniune Sovietică” scrie Friedman. Corect, dar trebuia
să precizeze: nici militar, nici ca mentalitate. Pentru că atâta timp cât Rusia
va fi atacată cu mentalitatea războiului rece, oamenii vor reacţiona invers
faţă de ceea ce speră atacatorii: adevărurile simple despre viaţa lor nu pot fi
schimbate. Lozincile şi promisiunile nu ţin loc de pâine şi căldură în case.
Acest tip de proces e în plină desfăşurare în Ucraina, unde tot mai mulţi
cetăţeni se întreabă pentru ce „luptă” de fapt, în timp ce resping tot mai mult
aventura europenistă sau neonazistă ce li se propune de diverşi aventurieri
transformaţi de unii singuri sau de specialişti din occident în „politicieni,
lideri ai opoziţiei”. Pe acest fond, nedetaliat cum s-ar fi cuvenit, şeful
Stratfor propune un nou subtitlu: „Nemulţumirea faţă de abordarea
germană”, şi scrie: „se pare că nemţii sunt cei ce
presează în mod particular situaţia, şi tot ei sunt cei ce controlează virtual
unul din liderii protestelor, pe Vitali Kliciko. Statele Unite pare că au
ocupat un loc în spatele Germaniei”. Un loc în spatele Berlinului nu
este acceptabil pentru nici un oficial de la Washington, cu atât mai mult cu
cât, la un moment dat, americanii îi bănuiau serios pe germani că „se apropiaseră de Rusia în anumite chestiuni economice şi
strategice”. Iată de ce Victoria Nuland îi trimite cu totul la
plimbare pe nemţi, pe Kliciko şi toate eforturile lor în Ucraina. Pur şi
simplu, Germania nu mai prezintă încredere pentru SUA, care nu reuşeşte să îi
descifreze politica externă. Şi, prin extensie, Uniunea Europeană, minus Marea
Britanie, intră la aceeaşi categorie.
Spre cinstea domnului George
Friedman, acesta insistă asupra unui adevăr irefutabil: Viktor Ianukovici este
preşedintele ales legal şi democratic al Ucrainei. „El a acţionat în limitele
autorităţii sale atunci când a respins acordul cu Uniunea Europeană. Dacă
demonstranţii pot îndepărta din funcţie un preşedinte ales pentru că nu sunt de
acord cu acţiunile lui, stabilesc un precedent care subminează
constituţionalismul. Chiar dacă preşedintele a acţionat cu duritate în
reprimarea protestelor, asta nu anulează legitimitatea alegerii sale”. Dar faptul nu îi
împiedică pe americani să vrea să manipuleze demonstranţii ucraineni, să
complice lucrurile, să aţâţe focul în Ucraina. „Utilizarea demonstranţilor
pentru a crea o problemă masivă Rusiei face două lucruri. Creează o ameninţare
strategică reală pentru ruşi şi îi obligă la defensivă. În al doilea rând,
aminteşte Rusiei că Washingtonul are mijloace şi opţiuni care fac dificilă
provocarea supremaţiei SUA. Iar această acţiune poate fi înfăţişată de o
manieră care să fie aplaudată de apărătorii drepturilor omului, în ciuda
problemelor constituţionale, de o manieră care va fi apreciată de inamicii
convorbirilor diplomatice cu Iranul şi pe care central-europenii, de la Polonia
la România, o vor vedea ca pe un semn al angajării SUA în regiune. Statele
Unite vor reapărea ca o alternativă la Germania şi Rusia. E o lovitură de
maestru.” Aici, cu trimitere
la titlul prezentului text, latinii ar fi scris scurt şi cuprinzător: quod erat
demonstrandum, Q.E.D.
Ar mai fi de semnalat, totuşi,
respectând desfăşurarea analizei din Stratfor, ultimul subcapitol: „Presiune asupra Rusiei”. După ce aminteşte
că socoteala de acasă a americanilor s-ar putea să nu corespundă cu cea din
târg, pentru că nici ruşii şi nici nemţii nu vor sta cu mâinile în sân, George
Friedman insistă asupra desfăşurării operaţiunii subversive în Ucraina. „Dacă ruşii sunt acum o
problemă pentru americani, şi sunt, şi dacă Statele Unite nu vor reveni la
metoda intervenţiei directe, ceea ce nu pot face, atunci această strategie are
sens. Cu cel mai mic efect, va crea ruşilor o problemă şi un sentiment de
insecuritate care le-ar afecta acţiunile în alte zone. În cel mai bun caz, ar
putea crea un regim care, deşi nu ar reuşi să contrabalanseze Rusia, i-ar putea
vulnerabiliza conductele de gaz şi porturile – mai ales cu ajutor din partea
Statelor Unite”. Oricum am lua-o, operaţiunea preconizată de americani în
Ucraina e planul unui atac direct împotriva Rusiei. Care nu va ezita să
răspundă. După Olimpiadă există şanse mari să vedem evoluţii foarte
interesante. Şi mai ales inteligente.
Notă: Toate informaţiile
prezentate în articol aparţin autorului. Postul de radio Vocea Rusiei nu
răspunde pentru ele.
Criza Ukrainiana va mai dura
Pentru ca ea este proba care va trebui sa valideze care dintre cele doua sisteme de globalizare are mai multi sorti de izbinda:
-Sistemul Euro-Atlantic ,sau
-Sistemul Uniunea Vamala Eurasiatica + Grupul BRICS.
Deocamdata divergentele provocate de Ukraina si impuse de SUA lovesc in interesele economice ale UE si Rusiei si avantajaza SUA care sunt inca in masura sa manipuleze pietele financiare si economice.
Referirea la al treilea razboi mondial mi se pare exagerata si cred ca e folosita ca pe vremea razboiului rece pentru a da veridicitate ,gravitate ,seriozitate acestui joc imens ,apocaliptic de-a globalizarea.
Manipularea consta in faptul ca pina la urma GLOBALIZAREA se va face intr-un fel sau altul ,raminind ca cele doua tabere in competitie sa arate care din ele e mai destoinica sa duca operatiunea la bun sfirsit.
Articolul de mai sus imi aminteste de un comentariu mai vechi pa care l-am avut pe aceasta tema in dec.2013 si care mi se pare destul de actual.
Intimplator l-am pastrat si-l postez mai jos cu usoare adaugiri:
Doua
sisteme acelasi tel: Globalizarea .
30.12.2013 la 12:07 am
Haide sa nu ne mai lasam
orbiti de asazisa rivalitate dintre Rusia si UE sau dintre SUA si Rusia.
Dupa ce am trait cu totii mascarada razboiului rece am incredere sa spun ca
generatia noastra e vaccinata la diversiunea de manipulare globala.
Ce s-a intimplat dupa al doilea razboi mondial a fost un experiment de
globalizare,dictat de la un centru politic supranational si efectuat prin doua
metode diferite,in doua arii geopolitice diferite:
1-Metoda ideologica folosita de comunistii cominternisti,exportul de revolutie
si “Proletari din toate tarile uniti-va”.
2-Metoda economica testata in Europa de vest si SUA, Canada, Mexic ,unde s-a
dat friu liber corporatiilor multinationale care au devenit mai puternice decit
insusi statul.
Dupa 1989 s-a renuntat la metoda ideologica de globalizare si s-a mizat totul
pe metoda economica.
Comunismul a fost aruncat la lada de gunoi a istoriei dupa cum prevazuse cu
ceva timp inainte un actor american pe nume Ronald Regan.
De ce s-a renuntat la
metoda ideologica de globalizare prin comunism sau socialism?
-pentru ca ea avea un
defect major:
-Putea cu usurinta sa
devieze in national comunism (Koreea de Nord) sau national socialiam(Romania ,Cehoslovacia
1968, Ungaria 1956 ,Yugoslavia)
-Acum globalizarea merge mai departe prin metode economice care imbraca doua
aspecte:
1- Sistemul liberalismului economic desantat in care statul este luat captiv si
facut instrumentul corporatiilor.(exemlul SUA ,UE)
2-Si sistemul capitalismului de stat inventat de China si adoptat de Rusia lui
Putin, in care statul dirijaza economia cu mina ferma in folosul intariri si
extinderii sistemului.Aici globalizarea se realizeaza prin acorduri bilaterale
sau intre mai multe state urmarindu-se beneficii economice reciproce.Vezi
Uniunea Vamala si Grupul BRICS care deja se intrepatrund ,Rusia facind parte
din ambele grupuri.
In tot teatrul asta Ukraina
este soarecele dupa care alearga doua pisici.
Bineinteles ca pina la urma una din pisici il va minca ,este inevitabil.
Numai ca nu pisica va hotari cine-l maninca ci soarecele se va lasa mincat de
una din pisici pentru a scapa de cealalta.
Ukraina nu e dorita in UE si nici in NATO nu are loc. Ea este folosita de SUA pentru a stopa
parteneriatul economic propus de Rusia Uniunii Europene, pe un spatiu geografic
da la Lisabona la Vladivostok.Aceasta perspectiva ingrozeste intr-adevar SUA
pentru ca pune in complementaritate tehnologiile inalte europene cu resursele
energetice si de materii prime din Asia.
Daca soarecele ukrainian va fi mincat de pisica rusa si digerat in Uniunea
Vamala asta va fi un moment de cotitura pentru UE.
Va fi dovada ca sistemul practicat de UE nu mai e in stare sa convinga cu atit
mai mult cu cit si Turcia,tara NATO,candidata UE se distanteaza de SUA si UE si
stringe legaturile cu China(cumpara armament din China,lucru care-i supara tare
pe americani)
Ce se petrce acum in lume este tot un experiment care incearca pe doua cai
realizarea aceluiasi obiectiv final:GLOBALIZAREA
In final una din tabere va fi sacrificata in favoarea celeilalte care se va
dovedi mai utila scopului .
Ca o parere personala ,cred
ca ne aflam iar in tabara perdantilor .Ce se va alege oare de noi?
Dumnezeu cu mila!
https://www.youtube.com/watch?v=PjUiz_ME8c8
https://www.youtube.com/watch?v=-0Mo8A3T7O4&spfreload=1
SUA trebuie paralizată din interior. Trebuie căutați oameni în ierarhia decizională care să blocheze declanșarea atacului nuclear sau începerea războiului.
S-ar putea ca declanșarea războiului multiplu (antirus și antiarab) prin intermediul europenilor la comandă americană să fie o capcană de aceea europenii nu trebuie să răspundă asasinatelor comandate cu titlul de acte teroriste pentru că ele corespund unor provocări destabilizatoare ale Europei.
Priviți cu atenție modul cum au operat așa-zișii teroriști și diversiunile ce au urmat precum și modul cum au operat capturarea celor așa-ziși asasini. Toate au semnalmentele unor înscenări: televiziunile nu au avut acces la arestări, capturări, făptașii nu au fost lăsați în viață, victimele au fost alese dintre circari, sînge nu prea a curs la vedere, poliția franceză a lăsat editura descoperită luni de zile deși existau toate probele pentru potențialul atac.
În ipoteza că Europa nu prea vrea să execute ordinele americane se introduce un factor intermediar: războiul civil și islamic în Europa. Vigilența s-ar putea să ne folosească. Au început deja urmăririle poliției politice proamericane în România bine sincronizată cu mortificarea supravegherii mișcărilor secesioniste. Probabilitatea arestării unui antimondialist este mai mare decât ce a arestării unui secesionist în România. Se lucrează aproape la vedere.
Penibilitatea acestui „articol”, n-are egal decât în lipsa autorului de clarviziune
în analiza situației geopolitice de față și în voința sa perfidă de-a induce în eroare…Scopul final, de-o evidență frapantă, fiind acela de-a crea astfel o situație de tensiune și incertitudine, de nesiguranță în ce privește viitorul nostru
comun.
Un astfel de preș intelectual, dacă permiteți sintagma, nu-și are locul pe acest
blog, însă datorită rarității acestui gen de informație factice, putem deduce logic la o nefericită „scăpare”…
Dincolo de stilul de maidan(sic) în care d-l Pițigoi (nume predestinat?) își expune săraca viziune asupra evenimentelor – „numai pentru că se pricep
să dețină dolarul și să-l ruleze” (LOL) – remarcăm o abundență de aberații, falsuri și inversiuni de valori.
Iată numai câteva exemple : „Uniunea Economica BRICS, […] reprezintă un război economic declarat fățiș dolarului ” – formulare sofistică, suficientă probabil pentru lectorii Ziare.com, în realitate Brics reprezinta cristalizarea voinței de-a instaura un echilibru economic mondial prin oferirea unui model mai viabil și mai avantajos. Datorită pericolului ca în câțiva ani (observând o alternativă în care creșterea economică poate fi reală, palpabilă, deci atractivă) majoritatea țărilor planetei ar putea adera la acest model, această uniune economică alternativă este percepută ca un război economic declarat fățiș bancherilor de la FED care după logica autorului „…se pricep să dețină dolarul și să-l ruleze”.
Fără a indica sursa din presa rusă, autorul ne mai lămurește că„Putin ar fi avut ocazia să ocupe…”
Hm, și noi am fi avut ocazia să citim ceva mai interesant pe Ziare.com…
„Visul Moscovei : un Maidan anti-american„ – prezentat ca subtitlu în articolul
original, deci cu o putere sugestivă crescută, este de-un pueril dezarmant, dincolo de faptul că poporul american este pe drumul unei deșteptări treptate (poate că cei aproape 50 de milioane de sărăciți și nou abonați la supa populară, contează un pic http://www.globalresearch.ca/poverty-in-the-u-s-a-nearly-50-million-americans-on-food-stamps/5328986) lucru ce-ar putea duce în mod firesc la o tentativă de-a schimba situația catastrofală existentă. Și aici mă îndoiesc că Putin ar fi intervenit, asa cum guvernul Obama o face actual în Ucraina, în fapt a declarat oficial că politica rusă nu va lua niciodată în considerație amestecul și intervenția în treburile interne ale altor națiuni suverane.
„Rușii prezic colapsul Ucrainei, pe care l-au declanșat tot ei” – …și marmota…
În viziunea d-lui Pițigoi, dacă-ți tragi un glonț în picior, alergi mai repede.
„Nu mai este un secret nici faptul că America se pregătește intens pentru un război nuclear. Altfel, nu s-ar explica de ce… ”- ăsta da jurnalism de mare
clasă !!!
În concluzie și în funcție de ceea ce cunosc personal, nu se cam leagă deloc !
În primul rând pentru că un război nuclear nu va avea câștigători și riscă să distrugă întreaga viață pe planetă (ceea ce nu exclude anumite accidente
sau acte de demență izolate) iar în al doilea rând pentru că și mieii au aliați, pe cei mai puternici…
Sper că asemenea gânduri de război, nocive, să nu-și mai găsească locul în intelectul românului !!!
Citat din articol: „Nu mai este un secret nici faptul ca America se pregateste intens pentru un razboi nuclear. Altfel, nu s-ar explica de ce Statele Unite au trimis recent in Europa trei bombardiere strategice de ultimul tip, model B-52, capabile sa transporte focoase nucleare.”
Imi e greu sa ma abtin sa nu arat ca B-52 era un bombardier de „ultimul tip” in 1952 adica acum vreo 63 de ani. Autorul este putin in urma. http://ro.wikipedia.org/wiki/Boeing_B-52_Stratofortress
Poate fi modernizat.Platforma e un B-52 incarcat cu tehnologii de „ultimul tip”.
RĂZBOIUL DIN UKRAINA ESTE UN PRELUDIU ,UN RĂZBOI DE VERIFICARE A FORŢELOR CELOR DOI GIGANŢI :RUSIA ŞI SUA !SEAMĂNĂ CU RĂZBOIUL DIN SPANIA DIN ’36!APOI VINE CEL DE AL III-LEA RĂZBOI MONDIAL ,CEL ÎMPOTRIVA ISLAMULUI CARE ESTE PREVĂZUT ŞI PLANIFICAT DE MAI MULT DE UN SECOL ,PE LINIE MASONICĂ !