Universul a fost (riguros) creat (I)
RADU SÂRBU
Cultură / 23 decembrie
Recomandare de lectură:
„Dumnezeu. Ştiinţa. Dovezile”
(de Michel-Yves Bollore şi Olivier Bonnassies)
Multă vreme, oamenii nu au înţeles aproape nimic despre ce-i cu ei şi cu lumea în care trăiesc. Există Dumnezeu? este întrebarea filosofică fundamentală, care vizează originea, evoluţia şi sfârşitul tuturor lucrurilor şi la care oamenii au căutat dintotdeauna răspunsul. Cine a creat lumea? Este Universul realitatea supremă, independentă, sau există o fiinţă superioară care-l întrece? De unde am venit? Ce este „dincolo”? Care este scopul vieţii?
Până în secolul al XVIII-lea, toţi oamenii credeau, într-un fel sau altul, în divinitate. Dar evoluţiile cunoaşterii ştiinţifice din epoca modernă i-au făcut pe oameni să-şi supraevalueze puterea raţiunii până-ntr-atât încât mulţi au ajuns atei.
La început a fost Iluminismul.
Rezultat din curentul umanist al Renaşterii, Iluminismul a fost o mişcare intelectuală, filozofică, ideologică şi culturală, antifeudală, care a încercat să înlăture dogmele religioase şi care a avut drept scop crearea unei societăţi „raţionale”, prin răspândirea culturii, a „luminilor” în mase.
Evenimentele ştiinţifice şi intelectuale din secolul al XVII-lea [descoperirile lui Isaac Newton (prima mare lucrare iluministă se consideră a fi Philosophiae Naturalis Principia Mathematica, publicată de Newton în anul 1687), raţionalismul lui Rene Descartes, scepticismul lui Pierre Bayle, panteismul lui Spinoza şi empirismul lui Francis Bacon şi John Locke] au promovat credinţa în legile naturale şi în ordinea universală, precum şi încrederea în raţiunea fiinţei umane şi în abilităţile inovatoare ale acesteia.
Iluminiştii sunt consideraţi autorii morali ai Revoluţiei franceze, care a marcat începutul exploziv al ateismului. Voltaire, de exemplu, şi-a dedicat o mare parte din timp contestării elementelor fundamentale ale religiei creştine: inspiraţia din Biblie, întruparea lui Dumnezeu în Isus Hristos, damnarea necredincioşilor.
Iluminismul a degenerat în raţionalism şi în ateism.
Raţionalismul este o doctrină filozofică care afirmă că adevărul trebuie să fie determinat în virtutea forţei raţiunii (care este sursa întregii cunoaşteri umane) şi nu a credinţei sau a dogmelor religioase.
De-a lungul istoriei, au existat diverse figuri şi curente de gândire care au contestat sau au respins credinţa în zei. Totuşi, ateismul, în forma sa modernă şi organizată, a devenit evident în perioada Iluminismului, iar de atunci numărul ateilor a tot crescut, pe măsură ce ştiinţele s-au dezvoltat.
Este doar aparent paradoxal faptul că aceeaşi cauză produce efectul contrar: prin raţiune ne întoarcem la credinţă. Raţiunea şi revelaţia sunt cele două izvoare ale cunoaşterii, care nu se contrazic – cum susţineau iluminiştii – ci se completează: lumea are un Creator, pe care noi îl numim Dumnezeu.
Afirmaţia este susţinută de descoperirile ştiinţifice din ultimii 60 de ani. Acestea sunt convingător articulate într-o carte remarcabilă, apărută în Franţa, cu doi ani în urmă: Dieu. La Science. Les Preuves, de Michel-Yves Bollore şi Olivier Bonnassies, © 2021, Guy Tredaniel editeur, prefaţată de Robert Woodrow Wilson, laureat al premiului Nobel. A devenit rapid un bestseller, cu peste 100.000 exemplare vândute în numai câteva luni.
Toţi cei implicaţi – autorii cărţii şi ai prefaţei – au solide instruiri în ale ştiinţei şi tehnicii. Michel-Yves Bollore este inginer informatician, cu un doctorat în gestiunea afacerilor, iar Olivier Bonnassies este absolvent al celebrei Ecole Polytechnique din Paris. R.W. Wilson şi Arno Penzias au descoperit radiaţia cosmică de fond, care a fundamentat teoria Big Bang, conform căreia Universul are un început. Ceea ce, după cum spune R.W. Wilson, „poate suscita o explicaţie metafizică”. Adică Universul nu este dintotdeauna şi pentru totdeauna; şi, mai ales, „nu se mai poate evita chestiunea creaţiei”.
Tocmai acesta este mesajul cărţii: Universul a fost creat, viaţa a fost creată şi omul a fost creat, prin în-sufleţirea unei perechi de hominizi.
Sărbătoarea naşterii Domnului este un moment potrivit pentru a semnala cartea publicului din România. Sunt convins că traducerea sa ar fi un succes editorial comparabil cu cel din Franţa.
Cartea este inginereşte structurată, sistematizând argumente ştiinţifice (care deţin ponderea), istorice şi logice. Le voi înşira succint, cu speranţa că vă vor convinge să mergeţi la sursă.
ARGUMENTE ŞTIINŢIFICE
1. Universul a fost (riguros) creat
Toţi oamenii de ştiinţă acceptă teoria „Big Bang”, conform căreia Universul a apărut cu 13,8 miliarde de ani în urmă. Momentul t=0 al Big Bang este imposibil de descris prin legile fizicii.
De fapt, Big Bang nu s-a produs la momentul t=0, ci după o fracţiune de secundă, pe care fizicienii o numesc timpul lui Planck (10⁻⁴³ secunde): într-un spaţiu infim (10⁻³⁵ metri), la o temperatură colosală (10³² ⁰K) şi o energie pe măsură. Cel mai extraordinar este că, în acel moment primordial – când nu exista nici materie, nici spaţiu şi nici timp – procesul era deja perfect ordonat şi reglat, deci planificat.
Pornind de la acel moment, istoria Universului este cunoscută. În fiecare moment, volumul Universului creşte, iar temperatura sa scade. Pe măsură ce temperatura a scăzut, o parte din energie s-a convertit în materie: la temperaturile cele mai înalte au apărut componentele nucleonilor şi electronii, apoi nucleonii (protoni şi neutroni), apoi elementele uşoare (H, Li), iar apoi cele grele.
La momentul 10⁻³⁵ din prima secundă au apărut primele particule elementare: cuarcii, neutrinii (care vor alcătui protonii şi neutronii) şi electronii.
La momentul 10⁻¹¹ din prima secundă au apărut cele patru tipuri forţe:
– Interacţiile slabe – menţin laolaltă particulele care compun protonii şi neutronii: cuarcii, leptonii şi neutrinii. Au o rază de acţiune foarte scurtă, aproximativ egală cu diametrul nucleului atomic. Sunt numite „slabe” din cauză că sunt de 100.000 de ori mai slabe decât cele tari. Forţa de interacţiune slabă a creat fisura dintre materie şi antimaterie.
– Interacţiile tari – menţin laolaltă componentele nucleelor atomice: protoni şi neutroni. Sunt, de departe, cea mai puternică forţă din natură şi sunt de 1.000.000 de ori mai puternice decât forţele electromagnetice, care menţin electronii în interiorul atomului.
– Interacţiile electromagnetice – menţin electronii în jurul nucleului atomic, fiind responsabile de formarea structurilor atomice şi moleculare, dar şi de procesele chimice.
– Interacţiile gravitaţionale – se manifestă între toate tipurile de particule, dar sunt atât de slabe încât nu pot fi detectate; li se văd doar efectele la scară macroscopică, dar – prin cumularea numărului imens de particule existente – constituie forţa dominantă în Univers.
După ce au apărut forţele, între 10⁻⁶ şi 10⁻⁴ fracţiuni din prima secundă, cuarcii s-au combinat şi au format hadronii, respectiv protonii şi neutronii, care vor fi elementele fundamentale ale materiei. Durata de viaţă a neutronilor fiind de numai 15 minute, asocierea cu protonii – pentru a forma nuclee stabile – a fost foarte rapidă. După acest moment (minutul 15), crearea de noi protoni şi neutroni nu a mai fost posibilă, deoarece temperatura Universului a scăzut prea mult.
Tot între prima secundă şi minutul 15 după Big Bang s-a făcut, o dată pentru totdeauna, sinteza nucleelor tuturor elementelor uşoare: hidrogen (~92% din masa Universului de atunci), heliu (~8% din masa Universului de atunci), deuterium şi litiu (în cantităţi foarte mici – 0,002%). Temperatura a scăzut sub 10⁹ ⁰K, astfel că numărul nucleelor uşoare nu a mai putut creşte.
Între minutul 15 şi 375.000 de ani, Universul a continuat expansiunea rapidă, dominată de agitaţia fotonilor foarte energici, care a îngreunat constituirea atomilor, împiedicând asocierea stabilă a electronilor cu nucleele existente. Expansiunea a provocat scăderea în continuare a temperaturii, astfel că, la 375.000 de ani de la Big Bang, când temperatura Universului a ajuns la 3.000⁰K, s-au format atomii (pentru că fotonii nu au mai avut energia necesară pentru a sparge atomii care se formau când nucleele existente capturau electronii). Universul a devenit transparent, deci observabil, pentru că fotonii puteau să se mişte liber, în linie dreaptă în spaţiu: a apărut lumina. Eliberarea primei lumini vizibile în spaţiu a produs prima radiaţie, emisă de toate punctele din Univers, în toate direcţiile; este faimoasa radiaţie de fond, descoperită în anul 1964 de Penzias şi Wilson, care a permis stabilirea vârstei Universului. Din moment ce, chiar şi astăzi, în fiecare cm³ din Univers se găsesc 411 fotoni provenind din acea radiaţie iniţială, ne putem imagina colosala ei intensitate.
Între anii 375.000 şi 1 miliard după Big Bang au apărut primele stele şi primele galaxii (detectate astăzi sub formă de cuasari).
După 3,8 miliarde de ani, adică acum aproximativ 10 mld de ani, s-au creat atomii grei (elementele mai grele din tabelul lui Mendeleev) în explozia stelelor de primă generaţie, devenite supernove la sfârşitul vieţii lor.
Universul a continuat (şi continuă) expansiunea sa într-o manieră extrem organizată şi precisă.
Cu 5 miliarde de ani în urmă s-a format Soarele, stea de generaţia a treia.
Cu 4,54 miliarde de ani în urmă s-a format Pământul.
Cu 4,52 miliarde de ani în urmă s-a format Luna.
Cu 3,8 miliarde de ani în urmă, în mediul acvatic, a apărut prima formă de viaţă unicelulară cu ADN.
Cu 2,1 miliarde de ani în urmă au apărut forme de viaţă pluricelulare, tot în mediul acvatic.
Cu 542 milioane de ani în urmă a avut loc explozia cambriană, în mediul acvatic, generând apariţia cvasitotalităţii formelor de viaţă cunoscute.
Cu 480 milioane de ani în urmă au apărut plantele terestre.
Cu 400 milioane de ani în urmă au apărut insectele.
Cu 230 milioane de ani în urmă au apărut dinozaurii.
Cu 200 milioane de ani în urmă au apărut mamiferele.
Cu 45 milioane de ani în urmă au apărut maimuţele.
Cu 3.000.000 de ani în urmă au apărut primii hominizi.
Cu 300.000 de ani în urmă a apărut homo sapiens.
Cu 100.000 de ani în urmă a apărut omul.
Cu 5.500 de ani în urmă (3500 de ani înainte de Cristos) s-a inventat scrisul (în Sumer).
Cu 3.200 de ani în urmă a fost Moise.
Cu 2.000 de ani în urmă a fost Isus.
Conform principiului al doilea al termodinamicii, în orice sistem izolat (adică fără aport exterior de energie sau informaţie), entropia (vulgar, dezordinea) creşte ireversibil. Universul este un sistem izolat, pentru că el reprezintă tot ce există şi nimic nu există în afara lui. La momentul iniţial, entropia lui a fost minimă, ceea ce înseamnă că totul trebuie să fi fost riguros calculat şi ordonat. Dar entropia lui creşte, simultan cu scăderea temperaturii sale medii. Lord Kelvin a fost primul care, în anul 1854, a vorbit despre inevitabilitatea morţii termice a Universului: „progresiv, stelele se vor stinge una câte una, temperatura va scădea în tot cosmosul, până când totul va fi condamnat la un repaus etern.”
De atunci încoace, progresele cunoaşterii ştiinţifice nu numai că au confirmat spusele lui, dar astăzi se fac chiar estimări pentru viitorul Universului:
Peste 4,5 miliarde de ani Soarele va muri.
Peste 100.000 miliarde de ani (10¹⁴ ani) va fi sfârşitul stelelor, din cauza epuizării gazului necesar formării lor.
Peste 10³² – 10³⁴ ani va urma dezintegrarea protonilor în subparticule, dispariţia neutronilor care, solitari, nu supravieţuiesc decât 15 minute.
Peste 10¹⁰⁰ ani va fi moartea termică a Universului dilatat şi încetarea oricărei activităţi.
Descoperirile ştiinţei din ultimele decenii arată că Universul a fost creat ca un mecanism de o extraordinară precizie, în care fiecare etapă beneficiază de reglaje complementare incredibile. Care sunt aceste reglaje? Geneza, evoluţia şi funcţionarea Universului, din prima clipă a existenţei sale, se datorează celor 17 parametri, aparent prestabiliţi:
-Forţa gravitaţională, definită prin constanta g=6,67430 x 10⁻¹¹m³/kg s⁻²
-Forţa electromagnetică, definită prin constanta de structură fină alfa ɑ=0,0072973525376
-Interacţiunea slabă
-Interacţiunea tare
-Viteza luminii c=299.792.458 m/s
-Constanta lui Planck (energie x timp) h=6,626070040 x 10⁻³⁴ Js (reprezintă unitatea de acţiune în mecanica cuantică)
-Constanta lui Boltzmann k=1,380649 x 10⁻²³ J/⁰K (leagă energia medie a unui sistem de temperatură)
-Sarcina protonului (+) şi a electronului (-) e=1,6021766208 x 10⁻¹⁹ C
-Masa protonului: 1,6726219 x 10⁻²⁷ kg
-Masa neutronului: 1,674927471 x 10⁻²⁷ kg
-Densitatea de masă-energie a Universului la origine
-Viteza de expansiune a Universului la origine
-Constanta cosmologică, adică curbura iniţială a Universului: 1,289 x 10⁻⁵² m
-Masa lui Planck: 2,17643424 x 10⁻⁸ kg
-Lungimea lui Plank: 1,61625518 x 10⁻³⁵ m (diametrul Universului la momentul Big Bang)
-Timpul lui Planck: 10⁻⁴³ s (momentul Big Bang)
-Temperatura lui Planck: 1,416833139 x 10³² K (temperatura Universului la momentul Big Bang)
Ştiinţa a ajuns la un asemenea nivel încât astăzi se ştie că, dacă ultima zecimală a oricăruia dintre aceşti parametri ar fi diferit cu o unitate, Universul ar fi colapsat.
De exemplu, masa neutronului este cu foarte puţin superioară masei protonului (+0,14%), ceea ce face posibilă dezintegrarea rapidă a neutronului liber în proton, în timp ce protonul este foarte stabil (durata de viaţă a protonului este 10³⁹ ani, iar a neutronului este de 15 minute; după 15′ în stare liberă, neutronul dispare). Dacă ar fi fost invers, protonul s-ar fi dezintegrat în neutron, care ar fi fost el cel stabil, iar reacţiile de fuziune ar fi fost făcute de neutroni; singurul material din Univers ar fi fost neutroniumul, deci elementele chimice nu s-ar fi putut forma, iar viaţa nu ar fi putut să se dezvolte.
Big Bang, cel mai cataclismic eveniment imaginabil, se dovedeşte a fi fost extrem de fin orchestrat. Astăzi ştim cu certitudine că Universul nu este staţionar şi că se dezvoltă într-o manieră extrem de precisă şi organizată, pornind de la o celulă iniţială, la fel ca şi o plantă, un animal sau un om. Iar datele şi legile iniţiale ale Universului stau la baza evoluţiilor sale viitoare.
Principiul antropic reflectă concluziile cercetătorilor cu privire la reglajul extrem de fin al parametrilor fundamentali (date iniţiale, constante fizice, legi de funcţionare), care au condiţionat apariţia Universului, a vieţii şi a omului: reglajul fin demonstrează existenţa, în amonte, a unui program şi a unei voinţe.
De aici provine articolul, de la „Bursa“ lui Florian Goldstein, alias Make:
https://www.bursa.ro/universul-a-fost-riguros-creat-i-46145152
dar privatizatorul economiei şi întreprinderilor româneşti, fizicianul Radu Sârbu, ce apare ca semnatar, e doar un fel de promotor al cărţii „Dumnezeu. Ştiinţa. Dovezile”, de Michel-Yves Bollore şi Olivier Bonnassies, de unde este luat textul.
–
Iată şi unul din articolele de la începutul colaborării lui Radu Sârbu cu Bursa, din 2007,
„Privatizarea în România“ (primul din serie)
https://www.bursa.ro/privatizarea-in-romania-8771319
în care el acuza lipsa de privatizare de până la venirea sa la butoane, la Fondul Proprietăţii de Stat, privatizarea fiind blocată, zicea el, de către „clientela comunisto-securistă“, căci Securitatea e de vină tot timpul în gurile politrucilor, de orice parte ar sta ei: cum e de vină de revoluţie (de „trădarea“ lui Ceauşescu, căci trebuia să tragă şi ea în populaţie, deşi nu avea aceste atribuţii), dar era acuzată şi că e sursa „teroriştilor“ care ar împiedica „revoluţia“, diversiune a complotiştilor lui Iliescu şi Brucan pentru lovitura lor de stat.
Culmea e că el însuşi, Radu Sârbu, a lucrat la privatizări cu un fost şef mai mic din Securitate, ajuns în SRI şeful filialei Cluj, colonelul Maldin C-tin (nepotul ospătarului Ştefan Mladin, care a participat la arestarea mareşalului Ion Antonescu, iar apoi a fost instalat în fruntea unei direcţii din Securitate de către comunistul ucraineanul Emilian Bodnariuc / devenit Emil Bodnăraş, care a condus operaţiunea arestării mareşalului), dar tot el ţipa „securiştii“ despre cei care fi împiedicat „benefica“ privatizare:
«Cred – zicea Sârbu în Bursa – că natura unui sistem este definită, mai degrabă decât prin altele, de natura proprietăţii economice. România, deşi „decretase” că revoluţia a fost anticomunistă şi că se reorientează spre capitalism, a păstrat în mâinile statului proprietatea asupra întreprinderilor economice şi financiare. Interesul a fost dublu: politic şi financiar. Pe de o parte, FSN, care – ca organism politic – s-a suprapus administraţiei de stat în mai mare măsură decât o făcuse însuşi partidul comunist, avea nevoie de salariaţii întreprinderilor de stat, ca masă de manevră în arena politică. Pe de altă parte, clientela de sorginte comunisto-securistă nu ar fi putut capitaliza prin căpuşare decât întreprinderi de stat. S-au construit structuri sindicale puternice, care au fost manipulate prin ofiţerii acoperiţi infiltraţi în conducerile lor pentru a se opune reformelor, în general, şi privatizării, în special.»
(Radu Sârbu, fostul şef al privatizărilor la comandă politică străină, cum s-a constatat şi în ancheta penală, lăudându-şi „privatizările“)
Ideea că sindicatele au avut lideri „impuşi“ de Securitate/SRI a fost împărtăşită şi mediatizată şi de „eroul, patriotul şi revoluţionarul“ Dan Cristian Ionescu (şi de aceea liderii sindicali nu i-ar fi susţinut planurile sale de accedere personală la putere), care, pentru că doar am spus că nu este astfel, s-a lansat campania împotriva mea cum că eu l-aş fi „atacat deşănţat“ pe Ionescu, fiind cu serviciile.
Dovada că adesea securiştii strigă „securiştii“, cum hoţii strigă „hoţul“:
Radu Sârbu a lucrat direct cu oamenii SRI-ului, instalaţi chiar la FPS (sunt mulţi, mulţi) despre el însuşi există mărturii că a fost informator la Securitate înainte de 1990, soţia sa era şefa secţiei SIE din Cluj, dar tot el acuză că sindicaliştii care i s-au opus (eu am fost unul din cei mai mari oponenţi ai săi, în timp ce SRI-ul mă ameninţa) erau la comanda „ofiţerilor acoperiţi“. Şi nu e paranoic. E un ultra diversionist murdar.
”…condiţionat apariţia Universului, a vieţii şi a omului: reglajul fin demonstrează existenţa, în amonte, a unui program şi a unei voinţe….”
Aberații d-adormit fraierii.
…Zamolxe: Nici cele mai avansate civilizații nu cunosc misterul spiritului și nici nu-l vor cunoaște vreodată, pentru că spiritul este trăire și nu cunoaștere…
UNIVERSUL(TOTUL ÎN TOT) N-ARE-NCEPUT, N-ARE-SFÂRȘIT.
UNIVERSUL ESTE TOTAL DIMENSIONAL, (-) minus Infinit are ”punct de plecare” …(+) Infinit separate d-o particulă vibrațională, care schimbă…POLARITATEA.
O repet: TIMPUL la nivel de UNIVERS, NU EXISTĂ.
”…Zamolxe: Spiritul nu are nevoie de nimic, într-adevăr. Însă manifestarea în zona materială se face prin suport material, deci prin corp fizic. Cea mai fascinantă aventură a spiritului este în zona materială. Cu cât se realizează un mai bun echilibru dintre manifestarea exterioara și cea interioara, cu atât mai mult această aventură este mai frumoasă și mai fascinantă.
Remer Ra: Am auzit mai multe ipoteze despre spirit, despre desprinderea spiritelor noastre din Tatăl, din Marele Spirit. Circula tot mai mult ipoteza, ideea, că de fapt Tatăl s-a divizat pe Sine de nenumărate ori pentru a experimenta, de fapt de a se experimenta pe Sine în toate ipostazele posibile. Un joc divin care nu are început și nici sfârșit.
Zamolxe: Nici cele mai avansate civilizații nu cunosc misterul spiritului și nici nu-l vor cunoaște vreodată, pentru că spiritul este trăire și nu cunoaștere. Dar toate ființele îl intuiesc, simt că exista. Cu cât se avansează mai mult din punct de vedere spiritual, cu atât acest mister se adâncește în cunoaștere. Evoluția spirituala presupune un grad mai mare de libertate și implicit posibilitatea de a accede la cunoaștere.
Remer Ra: Și totuși suntem atât de diferiți.
Zamolxe: Sunteți diferiți doar în manifestare. În realitate nu v-ați despărțit niciodată de ceea ce numiți Tatăl Ceresc. Și nici nu aveți cum. Este Unul în toți și toți în Unul. …”
Legile lui Zamolxe
http://remerra.blogspot.com/p/pag1.html
Aștia, nu cunosc mai nimic de Mama Geea și ”știu” iei, de cum funcționează….UNIVERSUL!?! :))
Succes, la-nțeles
cine este Zamolxe? intreba-l pe un australian, sau pe un chinez, sau pe un arab sau pe altii din toata lumea asta… Intreba-i si despra Isus Cristos.
MAKE de la publicaţia Bursa, cu studiul „Împărăţia lui Dumnezeu pe pământ” (promovat in interiorul articolului pe care l-aţi publicat) este iudeul Florian Goldstein, pe numele său real, patronul ziarului Bursa din 1990, iar fizicianul Radu SÂRBU, autorul articolului pe care l-aţi găzduit – intitulat ”Universul a fost (riguros) creat (I)“ – este nimeni altul decât fostul preşedinte al Fondului Proprietăţii de Stat (FPS), SÂRBU Radu Ovidiu, adus şi pus acolo de preşedintele Emil Constantinescu în 1998 de la FPS Cluj, unde Radu SÂRBU favorizase preluarea unor intreprinderi sau active locale de către grupul maghiar POLUS (cu care mai apoi şi Emil Boc a asociat primăria Clujului), ca Radu SÂRBU să privatizeze întreaga economie românească în favoarea străinilor (israelieni, mulţi din ei). Inculpat fiind (pentru privatizarea SC Bucuresti-Turism SA in favoarea unui grup israelian), Radu SÂRBU a zis instanţei: ”De ce să răspund eu, caci sunt un simplu fizician, nu economist”. Eram in sala de judecată când, în 2012, a spus aceste vorbe şi a fost achitat.
Tocmai l-aţi promovat deci pe cel care a executat comenzile de înstrăinare a economiei României şi apoi s-a îndreptat şi asupra mea, care am fost martor al acuzării iniţial şi apoi parte civilă împotriva israelienilor din dosar, dacă mai ţineţi minte, Radu SÂRBU urmărind apoi să îmi facă rău până la finele anului 2018 (inclusiv cu executori), an în care, urmare unor cereri, au fost excluse şi cărţile celorlalţi „naţionalişti“ (şi ale mele) din librăria Mihai Eminescu, nu doar ale dlui Vasile Zărnescu.
Şeful librăriei Mihai Eminescu din capitală (soţul directoarei economice a librăriei, Geta Vodislav, martoră în procesul penal de negare a Holocaustului împotriva dlui Vasile Zărnescu, în timp ce dvs aţi depus mărturie în favoarea dlui Zărnescu), directorul George Vodislav, a fost subordonatul lui Radu SÂRBU la FPS central, în Bucureşti, Vodislav fiind director în FPS pentru privatizarea întreprinderilor din zona Bucureşti şi din judeţele adiacente. După acest mandat la FPS, Vodislav a intrat în Consiliul general al primăriei Capitalei.
În aceste condiţii a fost preluată („privatizată“) şi librăria Mihai Eminescu, în acte noul ei proprietar fiind Aurel Vlaicu (coincidenţă de nume cu celebrul aviator), fost director al Regiei Autonome „Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat” (RAAPPS), unde s-au făcut de asemenea foarte multe înstrăinări, într-o vreme lucrând acolo şi prăduind averea statului chiar şi Elena Udrea, fapte relatate de presa vremii.
*
Fiul soţilor antinaţionalişti Vodislav este membru în organizaţia „RE-Patriot“ dirijată de la Cotroceni de către consiliera soroşistă Sandra Pralong, mână dreaptă în România a lui George Soroş pentru multă vreme.
*
În ceea ce îl priveşte pe „tărănistul“ de pripas Radu SÂRBU (apăruţi peste noapte, cu Emil Constantinescu), al cărui articol despre fizică şi Dumnezeu tocmai l-aţi publicat (preluându-l de pe Bursa) – după ce nu a mai fost „preşedintele privatizărilor“ din România (al FPS, unde a venit însoţit ca mână dreaptă a deciziilor sale de către Mladin Ulpiu Constantin, şeful SRI Cluj, căruia i se zicea la FPS „nea Costică Mladin“), el, Radu SÂRBU, a devenit colaboratorul lui „Make“ (Florian Goldstein), patronul Bursa, unde i s-a dat spaţiu ca „specialist“ în privatizări (deşi la instanţă, ca să nu fie condamnat, s-a dat ca fiind doar fizician), justificând totodată în Bursa dezastrul pe care l-a comis asupra economiei, cum a spus de acum vreo două luni şi Curtea de Conturi, care a finalizat o amplă radiografie asupra privatizărilor din România:
„Dezastru în raportul privatizărilor din România. Jumătate din companii au dispărut.“
https://www.national.ro/0pp/dezastru-in-raportul-privatizarilor-din-romania-jumatate-din-companii-au-disparut-805974.html
„România, vândută pe nimic. Încasări derizorii pentru cele mai valoroase companii ale statului.“
https://www.national.ro/0pp/romania-vanduta-pe-nimic-incasari-derizorii-pentru-cele-mai-valoroase-companii-ale-statului-806183.html