CD
140 aprobate
denitsoc@gmail.com
75.57.36.95

 

PARADOX:

„În toată Europa ocupată de germani, au locuit 2,4 milioane de evrei înainte de al doilea război, potrivit Enciclopediei Evreiești Mondiale.
După război, 3,8 milioane de evrei „Supraviețuitori ai Holocaustului” primeau pensii de la guvernul german.
În mod tragic, restul de 6 milioane au fost pierdute.”

CHERTÁ OSÉDLOSTI – ARIA AȘEZĂRII – PALE OF THE SETTLEMENTS

Aria așezării (rusă: Черта́ осе́длости, chertá osédlosti; idiș: דער תּחום-המושבֿ, der tkhum-ha-moyshəv; Ebraică: תְּחוּם הַמּוֹשָב, t’ẖum hammosháv) a fost o regiune vestică a Imperiului Rus cu granițe diferite care au existat din 1791 până în 1917, în care a fost permisă rezidența permanentă de către evrei și dincolo de care rezidența evreiască, permanentă sau temporară, a fost în mare parte interzisă.

Aria a luat ființă sub conducerea Ecaterinei cea Mare în 1791, inițial ca măsură de accelerare a colonizării teritoriului nou dobândit la Marea Neagră. Evreilor li s-a permis să extindă teritoriul disponibil pentru ei, dar în schimb comercianții evrei nu mai puteau face afaceri în Rusia.
La apogeul său, Aria, inclusiv noile teritorii poloneze și lituaniene, avea o populație evreiască de peste cinci milioane de locuitori și reprezenta cea mai mare componentă (40 la sută) a populației evreiești mondiale la acea vreme.

Aria a inclus Belarusul modern, Lituania, Moldova, o mare parte din Ucraina și Polonia și părți relativ mici din Letonia și vestul Federației Ruse, aproximativ corespunzătoare macroregiunii Kresy a Rusiei. S-a extins de la Aria estica sau linia de demarcație din interiorul țării, spre vest până la granița imperială rusă cu Regatul Prusiei (mai târziu Imperiul German) și Austro-Ungaria. În plus, a compus aproximativ 20% din teritoriul Rusiei Europene și corespundea în mare parte teritoriilor istorice ale fostei Uniuni Polono-Lituaniene, Hetmanatului Cazacilor și Imperiului Otoman (cu Hanatul Crimeei și Principatul Moldovei).

Majoritatea oamenilor s-au bazat pe servicii mici sau pe lucrări artizanale care nu au putut susține numărul de locuitori, ceea ce a dus la emigrare, în special la sfârșitul secolului al XIX-lea. Chiar și așa, cultura evreiască, în special în idiș, s-a dezvoltat în shtetls (sate mici), iar cultura intelectuală s-a dezvoltat în yeshiva (școli religioase) și care au fost, de asemenea, transportate în străinătate.

Imperiul Rus în timpul existenței Ariei a fost predominant creștin ortodox, spre deosebire de zona inclusă în Pale cu minoritățile sale mari de evrei, romano-catolici și până la mijlocul secolului al XIX-lea populația catolică răsăriteană (deși o mare parte din Ucraina modernă, Belarus și Moldova sunt predominant ortodoxe).

Numele „Aria de așezare” a apărut pentru prima dată sub conducerea lui Nicolae I. Sub conducerea sa (1825-1855), Aria s-a micșorat treptat și a devenit mai restrictiva. În 1827, evreii care locuiau în Kiev au fost sever restricționați. În 1835 provinciile Astrahan și Caucazul de Nord au fost îndepărtate din Arie.
Alexandru al II-lea, care a condus între 1855 și 1881, a extins drepturile evreilor bogați și educați de a pleca și de a trăi dincolo de Arie, ceea ce i-a făcut pe mulți evrei să creadă că Aria ar putea fi în curând abolita. Aceste speranțe au dispărut când Alexandru al II-lea a fost asasinat în 1881. Zvonurile s-au răspândit că el a fost asasinat de evrei, și în consecinta sentimentului antievreiesc a crescut foarte mult. Pogromurile antievreiești au zguduit țara din 1881 până în 1884.
Uneori, evreilor li se interzicea să trăiască în comunități agricole sau în anumite orașe (ca în Kiev, Sevastopol și Yalta) și erau forțați să se mute în orașe provinciale mai mici.

Sfârșitul aplicării și delimitării formale a Paleului a coincis cu începutul Primului Război Mondial în 1914 și, în cele din urmă, cu căderea Imperiului Rus în revoluțiile din februarie și octombrie 1917.
În timpul Primului Război Mondial, Aria și-a pierdut controlul rigid asupra populației evreiești atunci când un număr mare de evrei au fugit în interiorul Rusiei pentru a scăpa de armata germană invadatoare.
Până în august 1915, granițele Arieii erau de facto inaplicabile. Aria s-a încheiat oficial la scurt timp după abdicarea lui Nicolae al II-lea și pe măsură ce revoluția a cuprins Rusia.
La 20 martie 1917, Aria a fost abolita prin decretul guvernului provizoriu al lui Kerensky, privind abolirea restricțiilor religioase și naționale.

Predecesorul Elisabetei a II-a in privinta masurilor de izolare si securizare a evreilor a fost Maria Tereza.
Maria Teresa imparateasa Sfantului Imperiu Roman, suveranul Austriei, Croatiei, Mantua, Milano, Lodomeria si Galicia, Olanda Austriaca si Parma, ducesa de Lorraine si mare ducesa de Tuscany, i-a considerat atât pe evrei, cât și pe protestanți ca fiind periculoși pentru stat și a încercat în mod activ să-i suprime. Ea a fost probabil cel mai antievreiesc monarh al timpului ei, moștenind conceptiile tradiționale ale strămoșilor ei și dobândind si altele noi. Acesta a fost un produs al devotamentului religios profund și nu a fost ținut secret în timpul ei. În 1777, ea a scris despre evrei: „Nu cunosc o ciumă mai mare decât această rasă, care, din cauza înșelăciunii, cămătării și avariției sale, îi conduce pe supușii mei în saracie. Prin urmare, pe cât posibil, evreii trebuie ținuți departe și evitați.”
În decembrie 1744, ea a propus miniștrilor săi expulzarea evreilor din Austria și Boemia. Prima ei intenție a fost să-i deporteze pe toți evreii până la 1 ianuarie, dar după ce a acceptat sfatul miniștrilor ei, care erau îngrijorați de numărul viitorilor deportați care ar putea ajunge la 50.000, termenul limită a fost amânat pentru iunie. Ordinele de expulzare au fost retrase abia în 1748 din cauza presiunilor din partea altor țări, inclusiv a Marii Britanii. Ea a ordonat, de asemenea, deportarea a aproximativ 20.000 de evrei din Praga pe fondul acuzațiilor că aceștia erau neloiali în timpul ocupației bavarezo-franceze în timpul războiului succesiunii austriece. Ordinul a fost apoi extins la toți evreii din Boemia și orașele mari din Moravia, deși ordinul a fost ulterior retras, cu excepția evreilor din Praga care fuseseră deja expulzați.
În al treilea deceniu al domniei sale, influențată de curteanul ei evreu Abraham Mendel Theben, Maria Tesa a emis edicte care ofereau o anumită protecție de stat supușilor ei evrei. Acțiunile ei din timpul etapelor târzii ale domniei sale contrastează cu opiniile ei timpurii. Ea a interzis convertirea forțată a copiilor evrei la creștinism în 1762, iar în 1763 a interzis clerului catolic să extragă taxe de la supușii ei evrei. În 1764, ea a ordonat eliberarea acelor evrei care fuseseră închiși pentru o calomnie de sânge în satul Orkuta. În ciuda antipatiei sale puternice față de evrei, Maria Tereza a sprijinit activitatea comercială și industrială evreiască în Austria. Au existat, de asemenea, părți ale regatului unde evreii au fost tratați mai bine, cum ar fi Trieste, Gorizia și Vorarlberg.

Sursa: https://en.wikipedia.org

Temenul in ebraica תְּחוּם הַמּוֹשָב – “Aria de asezare” este cel avut in vedere la traducerea in romaneste, a denumirii “Ariei de asezare”, pentru celelate denumiri in idis sau rusa traducerile nu apar sa aibe vreun sens.

Traducerea CD