 CD1.963 aprobate denitsoc@gmail.com 108.231.169.110
SANSA JAPONIEI INAINTE DE VENIREA FACTUREI Din 24 august ’26 incoace Bessent dă cu prafuri in ochii lumii sperand să aibe efectul desertului si victimele să vadă Fata Morgana, o noua Americă redivivus. Japonia are cea mai mare datorie de pe Pământ, cu peste 250% din PIB. Timp de 30 de ani, acest lucru nu a contat, deoarece Tokyo se putea împrumuta aproape gratuit. Guvernul tipăreste moneda ca să platească datoria Insă acum, factura sosește. De la tranzacționarea în yeni la răscumpărarea de obligațiuni de trezorerie, liderii monetari au incercat toate manevrele insă tot rămân fără instrumente pentru a controla turbulențele de pe piața obligațiunilor. Itele se încurcă deoarece dobanzileTrezoreriei SUA par să crească rapid odată cu cele ale celor de la Tokyo. Dobanda Trezoreriei SUA pe 30 de ani a crescut recent la maximele ultimilor două decenii, aproape de 5,3%. Temerile legate de inflație sunt motorul ambelor mișcări. Cu războiul din Iran care se prelungește și cu petrolul peste 95 de dolari pe baril, pesimiștii din sectorul obligațiunilor le-au vântul pe la spate. Un factor la fel de puternic: politica fiscală relaxată și băncile centrale care privesc din ce în ce mai mult în spatele curbei înăspririi politicii. Un alt factor de risc este modul în care dinamica dobanzilor dintre SUA și Japonia s-a încurcat în geopolitica dintre Washington și Tokyo, crescând miza pentru piețele mondiale. Toti investitorii ar fi gata să parieze/investească pe deprecierea comună a celor doua monede, asteptand doar momentul cheie. Pe de altă parte guvernul prim-ministrului Sanae Takaichi vinde obligațiuni ale Trezoreriei SUA pentru a-și finanța intervenția sugerată tot de SUA – inarmarea belicoasă, nucleară a Japoniei, dincolo de limitele prevederilor constitutiei nipone. Japonia deține mai multă datorie guvernamentală americană decât orice altă țară, peste 1,1 trilioane de dolari americani, așa că Washingtonul s-a străduit să vândă euro în loc de dolari pentru a cumpăra yeni, evitând acest risc. Yenul s-a ridicat este din nou aproape de 160 pentru un dolar, iar dobanzile pe termen lung ale titlurilor de stat americane au crescut si ele la 5,3%.. Deci ambele sugestii ale SUA au ajutat temporar Japonia dar incă nu a apărut beneficiul finantelor americane care desi au cumpărat yeni cu euro(altă monedă grav compromisă) ar putea pierde inainte de a putea valorifica ridicarea yenului. După prafurile aruncate de Bessent să ametească lumea un rezultat palpabil are doar Japonia si nu se stie dacă speculatia americii cu yenul va da relultatul scontat. Poate asa vor vedea guvernantii niponi cu ministra Sanae in frunte că piata materiilor prime esentiale tehnologiilor inalte este pe lista de indexări a Chinei. Interzicerea omagiilor la mausoleul criminalilor de război si scuzele prezentate elegant, diplomatic ar mai putea salva inainte de factură Japonia, victimă a Fetei Morgana. Atlanta 03/09/2026 |
|---|
Distribuie!
3 Comments
Comenteaza
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
SUDUL GLOBAL
– definitie si obiective
De CD
Ascensiunea Sudului Global aduce echilibru de putere, stabilitate financiară dar si o schimbare de guvernanță globală cu una multipolară. Stabilitatea elimină ciclul dubios si criminal al crizelor economice in care toate statele cad victimă si singurele care incasează sunt marile bănci private.
Termenul „Sud Global” a devenit din ce în ce mai cunoscut ca o nouă realitate politică și economică cu atribute social politice si economice specifice, cu obiective economice si tranzactionale commune si o vointă cumulată de a nu fi infrante in confruntările geopolitice atroce de pe mapamond.
În 1964, un grup de țări recent independente și în curs de dezvoltare s-au unit sub numele de Grupului celor 77 (G77). pentru a-și apăra interesele economice colective și pentru a-și consolida puterea de negociere în cadrul Națiunilor Unite.
Astăzi, G77 cuprinde 134 de țări și se identifică din ce în ce mai mult cu conceptul mai larg de „Sud Global”.
Termenul cuprinde un grup extrem de eterogen de state care se întind în Africa, Orientul Mijlociu, Asia, Oceania, America Latină și Caraibe. Acesta include țări atât de diferite precum Bhutan, Malawi, Malaezia, Pakistan, Peru, Senegal și Siria, precum și state mai mici precum Benin, Fiji și Oman și mari puteri emergente precum Brazilia, India și Nigeria – țări care doresc, de asemenea, o reprezentare mai mare, inclusiv locuri permanente în Consiliul de Securitate al ONU.
Sudul Global evoluează lent si sigur, tinzand spre stabilitate si evitand cu orice pret oscilatiile, crizele economice ce le pot deezechilibra periculos. In timpul crizelor internationale se remarcă tot mai pregnant rolul si importanta grupului Sudul Global
Sudul Global a câștigat o vizibilitate considerabilă în ultimii ani, în special în urma războiului Rusia-Ucraina, a conflictului SUA-Iran și a importanței strategice crescânde a coridoarelor maritime și a punctelor de blocare a frontierelor. Nu mai este doar un termen geografic descriptiv. Reprezintă din ce în ce mai mult o poziție politică cu influență crescândă asupra relațiilor internaționale.
În urma războiului dintre Rusia și Ucraina, Statele Unite au încercat să facă presiuni asupra OPEC pentru a crește producția de petrol, în efortul de a reduce prețurile la energie pentru economiile occidentale[europene] care își reduseseră importurile depetrol si gaze rusești și alte resurse energetice. Arabia Saudită și alți membri OPEC s-au opus propunerii americane si au castigat un pret mai bun.
Astfel de poziții au determinat o atenție reînnoită asupra capacităților și autonomiei strategice ale Sudului Global. Pe măsură ce conflictele s-au extins pentru a include confruntarea dintre Statele Unite, Israel și Iran, în timp ce incertitudinea din jurul redeschiderii Strâmtorii Hormuz și amenințările care implicau Strâmtoarea Bab el-Mandeb au crescut, marile puteri au început, cam tarziu e adevărat să acorde o atenție sporită greutății strategice a țărilor din afara blocului occidental tradițional.
În acest context, Sudul Global a devenit o arenă din ce în ce mai importantă de competiție și angajament între Statele Unite și China, precum și alte mari puteri. Resursele sale economice, poziția geografică, ponderea demografică și influența politică a Sudului Global îi conferă un rol din ce în ce mai semnificativ în modelarea agendei internaționale.
Ascensiunea Chinei, revenirea parțială a Rusiei la o poziție de influență geopolitică și tendința crescândă către un sistem internațional multipolar au coincis cu schimbări profunde în ordinea globală. Într-o perioadă de instabilitate și fragmentare crescândă, lumea va fi martora unei noi faze în evoluția Sudului Global – una bazată pe realități geopolitice emergente și pe experiențe economice și de dezvoltare care au produs succese notabile în mai multe părți ale lumii în curs de dezvoltare.
Aceste evoluții vor contribui la o nouă ordine internațională multipolară în care Sudul Global joacă un rol substanțial mult mai mare.
Organizații și forumuri precum BRICS, Organizația de Cooperare de la Shanghai, G20, Uniunea Africană si G 77, împreună cu Forumul de dialog IBSA – India, Brazilia și Africa de Sud si ASEAN – au demonstrat capacitatea țărilor din Sudul Global de a dezvolta abordări alternative și răspunsuri creative la provocările internaționale.
Aceste platforme oferă din ce în ce mai mult țărilor din afara structurii tradiționale de putere occidentale mecanisme de coordonare a pozițiilor economice, diplomatice și politice.
IBSA și BRICS reprezintă două modele importante de cooperare între principalele țări din Sudul Global.
Niciuna dintre organizații nu reprezintă un bloc politic uniform. Membrii lor au diferențe substanțiale în ceea ce privește sistemele politice, prioritățile strategice și interesele naționale. Cu toate acestea, cooperarea lor demonstrează că țările pot urmări interese comune fără a împărtăși neapărat agende geopolitice identice.
Ponderea tot mai mare a Sudului Global afectează deja dinamica guvernanței internaționale. Țările sale evaluează din ce în ce mai mult problemele globale prin prisma intereselor naționale, mai degrabă decât să se alinieze automat la așteptările Washingtonului sau Beijingului.
Această schimbare este deosebit de importantă deoarece țările din Sudul Global reprezintă colectiv o parte substanțială din producția economică globală și reprezintă o parte în creștere rapidă a populației și piețelor lumii.
Tendințele demografice reprezintă o altă sursă majoră de putere. Populațiile numeroase și tinere, cu abilități tehnologice din ce în ce mai sofisticate, contribuie la creșterea centrelor tehnologice și de inovare în țări precum India, Brazilia și China. Această combinație de capital uman, digitalizare, piețe de consum în expansiune și antreprenoriat tehnologic ar putea deveni unul dintre cele mai importante avantaje pe termen lung ale Sudului Global.
Sudul Global a devenit indispensabil pentru comerțul internațional și rețelele de producție globale. Țările sale furnizează materii prime, energie, produse agricole, capacitate de producție, servicii tehnologice și bunuri industriale din ce în ce mai sofisticate.
Totuși, acest rol îi expune și la noi forme de dependență economică. Îngrijorările legate de ceea ce criticii descriu drept „colonialism verde” sau „acaparare verde” reflectă temerile că tranziția globală către energia regenerabilă și politicile legate de climă ar putea reproduce modele inegale de extracție a resurselor sub o nouă etichetă de mediu. Aceiasi pălărie capitalistă/colonialistă dar vopsită verde.
Problema este despre posibilitatea reală de a participa în condiții mai echitabile și de a trece de la statutul principal de furnizor de resurse și forță de muncă la cel de sursă majoră de capital, tehnologie, inovație și proces decizional.
Succesiunea crizelor economice, geopolitice și tehnologice globale a deschis calea către o reevaluare fundamentală a poziției Sudului Global în cadrul sistemului internațional. Resursele din tările Sudului Global vor fi prelucrate la nivele industriale superioare si nu vor mai fi vandute doar ca materii prime pur si simplu.
Acest lucru necesită investiții susținute în capitalul uman, integrare regională, cercetare științifică, educație, capacitate tehnologică și centre independente de cunoaștere și analiză politică.
De asemenea acest proces de elevare si integrare necesită rețele de cooperare mai puternice, care pot funcționa cu un grad mai mare de autonomie față de dominația occidentală și americană. O astfel de autonomie nu trebuie să însemne izolare față de Occident și nici aliniere automată împotriva acestuia. Mai degrabă, trebuie să însemne capacitatea de a face alegeri independente bazate pe interese naționale și regionale.
Dar viitorul Sudului Global va depinde în cele din urmă de posibilitatea ca țările sale să dezvolte un proiect de dezvoltare independent și durabil, mai degrabă decât să reacționeze pur și simplu la politicile marilor puteri. Sudul Global intră într-o fază de tranziție delicată în care dependența continuă să coexiste cu eforturile de a construi o mai mare autonomie intelectuală, economic, de dezvoltare și cercetare.
În ciuda diferențelor profunde dintre membrii săi, interese comune puternice împing multe țări către o mai mare cooperare. Războaiele și perturbările geopolitice actuale au demonstrat importanța strategică a acestor țări – nu doar ca destinatari ai politicilor occidentale, ci ca actori capabili să influențeze sistemul internațional.
Cooperarea dintre țările Sudului Global rămâne posibilă în ciuda contradicțiilor și intereselor concurente care există pe o vastă zonă geografică care se întinde pe Africa, Asia, America Latină și nu numai. Potențialul Sudului Global de a se dezvolta se bazează tocmai pe amploarea intereselor și provocărilor pe care le au membrii săi.
Sudul Global nu mai este doar un participant pasiv la economia globală. Devine o forță din ce în ce mai importantă în restructurarea relațiilor internaționale prin noi parteneriate economice și politice, instituții alternative și forme emergente de gestionare a crizelor.
Ambițiile sale nu sunt fundamental diferite de cele ale oricărei alte părți a comunității internaționale: creștere economică durabilă, o prosperitate mai mare și o economie globală mai echitabilă și incluzivă.
Sudul Global va deveni mai mult decât o supapă de siguranță pentru o economie globală cu probleme. Va deveni unul dintre principalii arhitecți ai următoarei ordini internaționale.
Există apeluri din ce în ce mai explicite pentru reformarea instituțiilor de guvernanță globală, consolidarea multilateralismului și acordarea unei voci mai puternice țărilor emergente și în curs de dezvoltare în cadrul instituțiilor care au fost în mare parte concepute într-o altă eră geopolitică.
Ecourile acestoe apeluri incă mai bantuie discret holurile ONU si capătă o rezonantă comună: abolirea veto-ului din ONU.
Se asteaptă o schimbare radicală chiar in limitele Cartei ONU aplicate correct si orientate in afara hegemoniei.
Această transformare nu ar însemna neapărat înlocuirea unui hegemon cu altul. Ar putea marca, în schimb, o tranziție treptată de la un sistem predominant unipolar către o lume mai autentic multipolară, în care puterile emergente cer un rol mai important în modelarea instituțiilor globale, a finanțelor internaționale, a comerțului, a securității și a dezvoltării.
Ascensiunea Sudului Global nu este, prin urmare, doar o poveste despre creșterea importanței economice a țărilor în curs de dezvoltare. Face parte dintr-o competiție mult mai amplă privind cine va defini regulile sistemului internațional în deceniile următoare.
Atlanta 05/09/2026
RELATIVISMUL MORAL SI JUDECATA MORALĂ
– dezvoltare după – Decăderea Morală – https://ioncoja.ro/decadere-morala
De CD
Relativismul moral sau relativismul etic, adesea denumit etică relativistă sau moralitate relativistă, este folosit pentru a descrie mai multe poziții filosofice legate de diferențele dintre judecățile morale între diferite popoare și culturi.
Relativismul moral meta-etic susține că judecățile morale conțin un adevar astfel încât valoarea lor se schimbă în funcție de contextul de utilizare.
Relativismul moral normativ susține că toată lumea ar trebui să tolereze comportamentul celorlalți chiar și atunci când există dezacorduri mari cu privire la moralitate. Este o sustinere nelegitimă si inconvenientă căci conform principiilor dreptului international indivizii trebuie să respecte legile tării pe care o vizitează sau au rezidentă, inclusiv perceptele morale de bază ale acelei tări, accomodarea este totdeuna conditionată de respect si bună cuviintă.
Relativismul moral susține că oamenii, de fapt, nu sunt de acord fundamental cu privire la ceea ce este moral, fără a emite judecăți evaluative sau normative cu privire la acest dezacord.
Relativismul moral meta-etic susține că judecățile morale conțin un adevăr implicit sau explicit, astfel încât, în măsura în care judecătile sunt adaptate la adevăr, valoarea lor se schimbă în funcție de contextul de utilizare.
Relativismul moral normativ susține că toată lumea ar trebui să tolereze comportamentul celorlalți chiar și atunci când există dezacorduri mari cu privire la moralitate.
Aceasta este pozitia propusă de liberalistii progresisti, relativismul moral se extinde pana la negarea valorilor morale.
Relativismul descriptiv este o poziție răspândită în domenii academice precum antropologia și sociologia, care admit pur și simplu că este incorect să presupunem că aceleași cadre morale sau etice sunt întotdeauna în joc în toate circumstanțele istorice și culturale.
Ceea ce oamenii consideră corect și greșit este modelat în întregime – nu în primul rând – de tradițiile, obiceiurile și practicile culturii lor cat de necesitătile de moment. Mai mult, deoarece în analiza înțelegerii umane nu poate exista un standard moral mai înalt decât cel oferit de morala locală a unei culturi, nicio judecată transculturală despre corectitudinea sau greșeala moralității unei culturi nu ar putea fi justificată.
Nu se pot judeca aceste dezacorduri folosind niciun standard independent de evaluare disponibil – orice apel la un standard relevant ar fi întotdeauna doar personal sau, în cel mai bun caz, societal.
Această viziune contrastează cu universalismul moral, care susține că, chiar dacă persoanele bine intenționate nu sunt de acord, iar unele pot chiar rămâne imposibil de convins, există totuși un sens semnificativ în care o acțiune ar putea fi mai „morală” decât alta; adică, ei cred că există standarde obiective de evaluare care par să merite numite „fapte morale” – indiferent dacă sunt sau nu universal acceptate.
Relativismul spune că judecarea din punct de vedere moral, este intoleranță.
Este o impunere autoritară, că adevărata înțelepciune constă în suspendarea oricărei judecati, acceptând că fiecare are propriul său adevăr si devii un spectator neutru la lupta dintre bine și rău.
A apăra frumusețea când urâțenia era la modă, a apăra tradiția când a domnit revoluția, a apăra și dreptul tău natural de a distinge între ce este corect și ce este greșit, incorrect este rezultatul unei gandiri/judecăti morale.
O profundă neliniște apare când vezi cum cultura ta celebrează, progresul care este in fapt o pură decadență.
Relativismul moral nu este eliberare, ci este distrugere sistematică a capacității tale de a a distinge între sublim și degradant.
Această distincție nu este doar o opinie culturală, ci o recunoașterea realităților obiective care transcend curentele intelectuale tranzitive, efemere.
Pune moralitatea pe altarul corectitudinii politice, adevărul moral începe prin recunoașterea contrafăcăturii deghizate în virtute.
Și cea mai seducătoare dintre toate, este aceea.care îți promite pace intelectuală în schimbul busolei tale morale pe care ti-o distruge.
Observați eleganța cu care ti se prezintă relativismul moral.
„Nu judeca”, șoptește el cu o voce rafinată: fiecare cultură are valorile ei. fiecare are propriul său adevăr.
Relativismul se îmbracă în trăsăturile rafinamentului intelectual.
Moralitatea este un semn al inteligenței superioare, menținând în același timp convingerile flexibile la evolutia naturală.
Trebuie sa ai o certitudine morală asupra problemelor fundamentale, demnitatea vieții, importanța familiei, identitatii naturale.
Dar ce se întâmplă cu alte culturi? Trebuie sa le copiem ad literam chiar dacă sunt biblice?
Înțelepciunea acumulată de generații de ființe umane care se străduiau să facă diferența între bine și rău a fost doar pur și simplu o prejudecată depășita?
Admirația pentru virtute nu este o condiționare culturală.
Relativismul cultivă confuzie morală sistematică. Transformă paralizia judecății în
virtute intelectuală. Relativismul parazitează virtuțile autentice, aducand o falsă toleranță care nu tolerează nimic în afară de absența tolerantei adevarate.
Relativismul este o eroare intelectuală, o patologie culturală care transformă renunțarea la judecata morală intr-o supremă virtute, ca și cum umanitatea ar fi evoluat dincolo de nevoia de a distinge între ce este corect și ce este greșit, incorect.
Relativismul nu recunoaste diferența dintre un act de curaj și unul de lașitate. Între generozitate autentică și manipulare, între frumusețea înălțătoare și divertismentul usor care degradează, este pur și simplu o construcție socială fără valoare si validitate universală.
Relativismul promite să te elibereze de greutatea teribilă a alegerii.
Dacă nu există valori obiective, atunci nu poți niciodată greși cu adevărat.
Deciziile tale nu sunt nici mai bune, nici mai rele decât altele – ci pur și simplu sunt diferite.
Această aparentă libertate este de fapt o sclavie mai rafinată, sclavie față de arbitraritatea totală care ti-a dat libertatea sa fii sclav.
Această libertate eliberează de responsabilitatea convengerilor prersonale, aduce o usurarea secretă.
Dar acea ușurare dezvăluie ceva profund despre condiția umană modernă care este conditionată discret sub pretextul Claritătii Morale, apeland la vanitate intelectuală deghizată în modestie.
Relativismul îți permite să te simți superior față de toți cei “primitivi” care încă mai cred în binele și răul absolut.
Poti deveni aparent un observator sofisticat al comediei umane, ridicat deasupra pasiunilor morale care mișcă masele.
Este o formă subtilă de mândrie, mândria de a nu avea convingeri si a te simti superior pentru asta.
Totul se bazează pe plasticizarea emotiilor, sentimentalismul care derutează si nu distinge intre compasiune si toleranța universală.
Tinerii educati cu o umbră de creștinism de suprafață, dar lipsit de structura sa doctrinară, ei își păstrează impulsul de a iubi, dar îsi pierd capacitatea de a distinge între iubire autentică si permisivitate distructivă.
Derutati de caritate, care uneori necesită o judecată severă privind bunăvoința oarbă care suscită înțelegere fată de complicitate.
Relativismul in general si cel moral in special servește elitelor care caută să
dezarmeze rezistența morală a societăților tradiționale.
Experții transformărilor sociale denuntă Tradiția ce pe un capriciu istoric si nu ca înțelepciuni si experiente acumulate si demne de respect.
Relativismul se aplică selectiv după interesele elitei. El este relativist în ceea ce privește castitatea, dar absolut asupra dreptului la plăcere.
El este tolerant față de toate tradițiile, cu excepția celor care afirmă existența adevărului unic, in afara oricărei relativităti.
Este lipsit de prejudecăți, mai presus de toate, cu excepția fundamentalismului celor care își mențin ferme convingerile lor morale.
Această selectivitate dezvăluie adevărul despre natura înșelăciunii si absența valorilor morale, cu impunere furtivă a unor valori specifice, ale individualismului, radicalismului, materialismului, hedonismului și disprețului față de autoritatea tradițională.
Relativismul distruge. capacitatea umană sistematică de a distinge valorile morale
Prin prisma lui sfințenia devine imposibil de distins de corupție, eroismul de lașitatea, frumusețea de urâțenie. Se ajunge la incapacitatea de a recunoaste diferența dintre sublim și josnic. Pregătește-te să fii tolerant si vei fi considerat slab, totul este o speculatie ieftină in stil tribalnic impulsiv.
Relativismul se hrănește singur de fiecare dată când îți suspenzi judecata morală, sufletul amorțește față de experiențele pe care în mod tradițional l-au elevat sau l-au purificat.
Relativismul moral reduce secole de rafinament moral la o filosofie a civilizațiilor epuizate si a sectelor expirate, pierzându-și energia spirituală necesară pentru a distinge între ceea ce merită păstrat și ceea ce care merită să fie transformat sau aruncat.
Scrutinul care ne-a fost dezvăluit divin despre natură si o judecată morală autentică nu este o impunere arbitrară, iar puterea decizie nu este o urmă primitivă a vremurilor mai puțin luminate, nu este o construcție culturală fără fundament universal.
Este mai degrabă cel mai uman exercițiu pentru toată lumea, capacitatea de a recunoaște valoarea obiectivă în lume.
Judecata morală începe cu o experiență universală, cu recunoașterea imediată a diferenței dintre ceea ce ridică și ceea ce degradează spiritul uman.
Când prezența este un act de curaj autentic, o mamă care se sacrifică pentru bunăstarea copiilor săi, un om care își riscă reputația pentru a apăra Adevărul.
Judecata morală, discernamantul natural răspunde cu o confirmare instantanee.
Nu trebuie să consulți un manual de antropologie culturală sau compedii de etică ca să știi că te afli în fața a ceva obiectiv bun.
Această capacitate de recunoaștere nu este o condiționare socială, ci o deschidere către realități care transcend preferințele individuale, sufletul tău răspunde unor valori estetice care nu depind de educația ta particulară, ci a umanității tale universale.
Fără principii nu există toleranță, doar indiferenţă.
Judecata morală autentică începe cu examenul de conștiință, caută să înalțe, nu să distrugă.
Educația morală nu constă în memorarea regulilor, dar în dezvoltarea capacitătii de a percepe valori obiective. De aceea a cultivat virtuți precum curtoazie, generozitate și curaj, nu ca impuneri arbitrare, ci ca modalități de participare la realități sociale care înnobilează sufletul.
Judecata morală, autentică dă putere să participe la lupta eternă între lumină și întuneric.unde relativismul te condamnă la neutralitate sterilă, perpetuă.
Recunoașterea valorile morale permite alinierea vieții cu ceea ce transcende limitările personale.
Nu suntem creatori arbitrari de valori, ci descoperitori ai valorilor care
există dinaintea preferințelor noastre.
Autenticitatea necesită educație deliberat de gusult moral. să-ți educi sufletul să distingă între virtute autentică și simulări sofisticate. Vezi si: https://ioncoja.ro/sofistii
Educația începe cu contemplarea exemplelor din realitate sau naratiuni.
Nu înveți ce este curajul citind definiții abstracte, dar admirand vieți curajoase, de la eroi si martiri ai tradiției preiei exemplul.
Virtutea, la fel ca frumusețea, este înțeleasă prin familiaritate, nu prin analiză.
Primul pas este să-ți recâștigi încrederea în cele mai morale intuiții si să exersezi virtutea cu distictie si discretie. Trebuie exersată arta scrutinului, comparația morală.
Judecata morală necesită discernământ subtil, nu o aplicație mecanică a regulilor, este o artă ce necesită o cultivare abilă a experienței și gustul moral.
Revelația și experiența creștină istoric oferă modele rafinate de excelență morală, nu ca o impunere externă, ci ca o invitație către participarea la moduri de viață care și-au demonstrat capacitatea de a genera sfințenie, eroism și frumusețe.
Judecata morală autentică.recunoaște că a discerne între bine și rău necesită efort, poate fi chiar dureros și uneori nu oferă certitudine completă. Însă această dificultate nu invalidează compania ci o confirmă ca fiind demnă de uman.
Maturitatea morală se află între cele două extreme, menținând în același timp convingerile profunde si rămânând în același timp flexibilă si deschisă înaintea misterului binelui.
Judecata morală te face un grădinar al virtuților în loc de avocatului scuzelor.
Gustul moral se leagă în mod natural de tradițiile de curtoazie, onoare și demnitate.
Educația gustului moral este încoronarea maturității spirituale.
Relativistul trăiește într-o lume în care nimic nu contează cu adevărat și, prin urmare, într-adevăr este cea mai profundă formă de disperare deghizată pretentios în rafinament.
Trebuie să participăm la această luptă eternă între lumină și întuneric, care dă sens existenței umane si o ajută să-și recapete capacitatea de judecată morală
Nu este nostalgie, ci un act de rezistență profetică.
Este necesar să participăm la această muncă/operă eternă pentru a păstra și transmite ceea ce face ca viața să merite să fie trăită.
Sa ne jute Dumnezeu
Atlanta 4/09/2026
Datoria Chinei, de peste 18-19 mii de miliarde de dolari, e mai mare decat a Japoniei, de 8-9 mii de miliarde de dolari.
Muntele de datorii al Chinei este chiar mai mare decât se credea
https://www.profit.ro/bloomberg/muntele-de-datorii-al-chinei-este-chiar-mai-mare-decat-se-credea-21453886
Comparator al datoriilor Chinei comparativ cu Japonia, in timp real:
https://www.global-debt-clock.com/compare/jp/cn/