MASONERIA ȘI SADOVEANU

Figura lui Sadoveanu rămîne pină azi una foarte controversată. A murit la 19 octombrie 1961 (n 1880). Se găsea într-o postură de semizeu al regimului comunist, omagiat, decorat, supraonorat, decretat cel mai mare scriitor oficial în viață, un bun al întregului bloc sovietic. Era răsplata liderilor Kremlinului pentru că în 1945 în octombrie a scris actul său de capitulare și trădare a poporului său despre care scrisese pagini extraordinare pină atunci ( amintesc doar Baltagul și Creanga de aur). Articolul se intitula ”Lumina vine de la răsărit” și a apărut în Jurnalul de dimineață. Atunci  “s-a dat cu rușii”, cu forțele de ocupație, cu  Armata roșie care tocmai se deda la violuri, la jafuri și îngenunchia România. A fost un colaboraționist de cel mai înalt rang și  a adus neumărate servicii sovieticilor și slugilor lor de la București cauționindu-i prin prestigiul său de mare scriitor, (și era), de scriitor național. Efectul dezertării sale,  a pactizării cu ocupantul, asupra societații românești a fost devastastator. A diminnuat capacitate ei de rezistență, a semănat confuzie. A dat un f prost exemplu celor care așteptau de la el să fie o mare conștiință și un apărător al neamului său.
“Lumina vine de la răsărit” unde își arăta obediența față de Stalin a fost o lovitură de presă bine țintită care i-a asigurat o existență liniștită și îmbelșugată pînă la sfîrșitul vieții lui, în 1961. A trăit ca un clasic in viață, academician etc. PCR i-a incredințat mai multe case, vile, cabane de vinătoare. A trăit ca un veritabil mare moșier, ca un nabab. Regimul s-a folosit de de prestigiul si autoritatea lui si l-a platit copios. Kremlinul nu a uitat serviciul din 1944 și l-a tipărit în tiraje uriașe, l-a răsplătit financiar pe măsură, i-a dat și premiul Lenin pentru literatură.
A fost urmat de alți intelectuali și artiști care s-au vîndut ocupantului străin. Dar Sadoveanu a fost primul dintre ei. Textul publicat atunci avea o formulare masonică, ca și gestul lui de “ obiediență.“ Sadoveanu a fost mason. A fost inițiat în 1927, la Iași. Nu era singurul mason din cercul Vieții românești de la Iasi, mai erau Mihai Codreanu, Păstorel Teodoreanu etc. A suit repede ierarhia masonică datorită celebrității sale literare. În 1929 este deja grad 33 și membru al “Supremului consiliu de grad 33 și ultim al ritului scoțian antic și acceptat în România.“ În 1930 Loja Naționala din România este recunoscută de către Marea Loja Unită a Angliei din care au pornit toate lojile masonice existente. Era recunoașterea activității masonice din România. Mare maestru era prințul George Valentin Bibescu, nepot de domn, aviator de valoare, etc. Sadoveanu a făcut totul să îl înlăture, pentru a se înscăuna el șef suprem. Ceea ce a și reușit cu prețul unor sciziuni, scandaluri care au marcat anii 30 ai masoneriei. Sadoveanu este dezavuat, chipul lui este ars in efigie. George Valentin Bibescu demisionează. Marea lojă Națională se destramă. O vreme coexistă două loji de rang național, fiecare invocînd pentru sine a fi singura legitimă.
Odată cu ridicarea extremei drepte, viața masonilor devine dificilă. Au loc atacuri, persecuții etc. Anul 1937 aduce trecerea în adormire a masoneriei de rit scotian și tot în 1937 regele Carol interzice Francmasoneria română unită. În noul creat Front al Renașterii Naționale, partid unic, patronat de rege, la vîrf se regăsește și Mihail Sadoveanu, decis să nu rămînă în afara jocurilor politice. Mai fusese președintele Senatului și al Camerei, director la Adevărul și Dimineața – dizolvate de guvernul Goga/Cuza. Era așadar obișnuit să supraviețuiască în orice conjunctură. Era un supraviețuitor prin definiție. Gestul lui de pactizare cu ocupantul, din octombrie 1944, era in caracterul lui. Nu avea valori morale. S-ar fi făcut frate și cu Dracul ca să îi fie bine. Masoneria a fost pentru el o afacere – de altfel a și subtilizat fondurile ei, drept pentru care a si fost exclus și a creat o disidență – nerecunoscută.
În anii 40 masoneria a fost în adormire. S-a pus problema reînvierii după lovitura regală din august 1944. Sadoveanu a preferat să joace cartea rusească. Nu e mirare că a asistat impasibil la distrugerea lojilor masonice în anii 48-51 de către comuniști patronii săi și la arestare și închiderea în pușcării a multora dintre “frații” săi.
 Nota redacției. Text nesemnat, așa ne-a parvenit. Pare a fi al unui „frate” mason. Dacă și printre masoni este atâta vrajbă… Așteptăm și replica în apărarea marelui scriitor.