Primim de la RADU ȘTEFAN comentariul de mai jos prilejuit de articolul
Primatul Ortodoxiei Românești
Asa este: Ortodoxia a rezistat incredibil de bine in Romania –
consider ca din nou sufletul romanului a facut fata tavalugului istoriei in mod miraculos si
incomparabil!
Sa va
relatez un incident care m-a impresionat adanc:
In 83 tata a murit.
Pentru pomana de inmormantare, am stat la coada la pui:
am cumparat nu mai stiu cati , in tot cazul mai multi decat oricare
dintre persoanele
ce stateau la coada, care , ca si mine , asteptaseram vreo doua
ore,
caci nu se gaseau usor si, deci, in fine, prinsesem un transport .
Eram in
doliu, si ce credeti, domnule professor:
s-au
dat oamenii laoparte, cu respect, FARA SA LE CER NIMIC!!!
Ii intrebasem, oare or fi adus destui, ca-mi trebuie cativa pentru inmormantare!
Imediat, mi-au facut loc, zicandu-mi, poftiti, luati-o inainte!!!
Le-am
multumit din suflet si bineinteles, nu le-am luat-o inainte.
Erau
multi oameni simpli, printre ei, domnule profesor, unii chiar cu chipuri
necioplite, precum au aceia pe care-i numim noi, ‘mitocani’,
Ei bine, dar cu ce suflet!!!
Unul nu s-a opus celor ce ma invitasera sa sar peste randuri!!!
Caci , repet, eu nu le
cerusem nimic!!!
ERA PE VREMEA CAND NU SE GASEA MEREU DE MANCARE !!!
Asta-i
romanul, domnule profesor!!!
Ce vreti
mai adanca generozitate si respect crestinesc decat sa pui vesnica pomenire a sufletului
mortilor, inaintea foamei tale?!!!
Asta
ortodoxie in mijloc de strada!!!!!!!
„Oamenii isi schimba sentimentele si comportarea la fel de repede cum isi schimbă interesele” .
Arthur Schopenhauer
Oare? S-ar părea că, da! Din nefericire!
Dar mi-aş dori să fiu contrazisă, cu argumentaţie autentică, plauzibilă!
Nefericire? Mi se pare un leimotiv coaxial procesului
afectiv -sentiment- sugerat de Schopenhauer!
Am experimentat acest adevăr crunt! De sute de ori! Şi m-aş fi simţit fericită să declar, apoi: “E pur si muove”
Dar … NU! Din nefericire, n-am putut clinti, acul magnetic al busolei mele în altă direcţie decât Nord, nici măcar un grad!
E trist dacă, în ciuda ofertei noastre altruistice şi cu toată consistenţa strădaniei noastre, găsirea unui drum mai sigur către inima omului rămâne, imuabil, direcţia nordică! E cu atât mai dureros cu cât, reperele pe
care contezi în raportarea la Omenie , ocupă nivelurile superioare ale scalei sociale!
De curând, am experimentat un test chiar aici, pe o temă alternativă subiectului propus de profesoul Ion Coja: Omenia, mai presus de orice particularitate neadiacentă limitei întâmplătoare de spaţiu, necoplanară însuşirii abstracte de individ, neatribuită netributară şi nesubordonată vreunei culturi concrete! Un prototip uman neconvertibil rasei, culorii pielii, limbii, religiei! Şi, chiar aici, într-o nişă a acestui laboartor de psihodiagnoză, am oferit o alternativă neparticulară:
Oare, nimeni nu are nevoie de o găleată de apă în loc de o cană,
de o pâine în loc de o felie, de îmbrăţişare, în loc de nepăsare?!
E trist dacă niciun standard uman, oricât de sus ar fi pe scara valorică
a Omenirii, nu are nevoie şi nu ar consimţi să înlocuiască nici măcar
o centimă din crezul său, cu dreptul la feed-back, al crezului altui om!
Chiar dacă ridicăm, libertatea, conceptual, la principiul de imuabilitate morală!
Ne place să vorbim, să dezbatem, să susţinem, să ne expunem apetenţa şi apartenenţa la conceptul Uman, Umanitarism, Umanitate!
Şi suntem siguri, că prestaţia noastră morală funcţionează infailibil în favoarea şi după regulile fundamentului Omenie! Dar concret,
când cel de lângă noi cu care, din întâmplare, împărţim acelaşi aer, îndrăzneşte să-şi ceară dreptul firesc la afirmarea realităţii sale,
ne schimbăm totalmente strategia, obiectivitatea se transformă în
ireversibilitate, devenim feroci! Feroci, cu însuşi dreptul la existenţă al semenului nostru! Pentru că el n-are voie să fie altceva, decât …
„‘român” şi „ortodox”!
Român şi ortodox? De ce? De unde ideea că, a fi român, este mai presus de a fi om?
Sunt româncă! Româncă, dincolo viaţă, de moarte, de eternitate! Dincolo de orice accepţiune viageră a statutului efemer de cetăţean al acestei ţări! Şi nu l-aş putea părăsi, fizic, nici cu pistolul la tâmplă !
Fiindcă am un argument forte: m-am născut aici!
Sunt româncă! Am trăit ca româncă şi voi pleca în eternitate, ROMÂNCĂ!
Dar vreau să fiu tratată, respectată, preţuită, iubită , doar atât:
ca individ cu legitimitate proprie al acestei planete! Pentru ca ceilalţi -contemporanii mei- cu care am împărţit Soarele, apa, aerul, iubirea, viaţa şi tot ce va fi ne va fi privilegiat Creatorul, să nu se simtă inferiori mie, pentru lucruri care nu sunt meritul meu!
Locul naşterii noastre este darul divin, oferit de Atotputernic!
Vreau să fiu acceptată ca făptură creată şi îngăduită pe Pământ
de acelaşi Dumnezeu care l-a creat pe semenul de lângă mine!
Creatorul Universului, al Pământului, şi al Omului e unul singur! Indiferent de câte religii, rituri, confesiuni, culte, culturi, totemuri, crezuri ar exista în
spiritualitatea umană!
Dumnezeu este unic! Iar unicitatea puterii Sale este iubirea!
Iulia Mirancea
Noi suntem crestini inainte de aparitia crestinismului.Pai nu spunea Strabon si Herodot cu mult inaintea erei noastre ca noi credem in nemurirea sufletului.Nu credeam noi ca sufletul se duce la Zeul Mosh. Nu eram noi cei mai drepti oameni. Nu eram noi oameni temperati si modesti desi aveam aur mancam din strachini de lut ca asa ne placea si avea gust mai bun. A mancat cineva de aici o mancare facuta in oala de pamant sau o paine pe vatra de caramida la foc de lemne? A baut careva apa de izvor adevarata fara conservanti.Stiati ca , clorul e cancerigen? Daca nu dati la substante cancerigene pe internet.
http://toplet.top-me.com/t75-clorul-produce-cancer
Daca a inceput sa boceasca e si normal ca i-a speriat pe ,,mitocani”.
,,Fugi, maica , ca urla babele cu pomenile lor! ”
,,Da-te ,baaaa, la o parte! ”
E si normal sa te dai la o parte, ca am patito si eu in ’87 cand venea un tanc de 100 de kg in fata mea… Eram si eu mai slabut cum sunt si acum!
Cata vulgaritate!!!
Incidental, silueta mea era foarte supla, asa ca ZBARCI, PRIMITIVULE!!
Un nemernic( om străin, pribeag, pripășit) ce se ascunde sub pseudonimul N24 !.
Asemeni indivizi au creat dezastrul economic şi social actual, în România, după anul 1989.
Frumos! Un gest autentic de respect, umanismului însuşi!
Mă plec în faţa altruismului dumneavoastră, domnule Radu Ştefan!
Vă stimez şi loialitatea faţă de cultul ortodox!
Dar aici, nu e vorba de vreun argument al vreunei religii, oricare ar fi aceea!
La urma urmei, dumneavoastră nu aţi intuit vreo evaluare statistică,
a persoanelor care alcătuiau acea mulţime inopinată, motivată doar de nevoia de a cumpăra! Reţineţi: preocuparea exclusivă de a cumpăra, nu de a se ruga!
E bine ca, în asemenea cazuri să contăm pe flexibilitatea şi dreptul la opţiunea religioasă! Oare, cum credeţi că se va simţi un semen, tot român (să zicem dar poate fi şi de altă etnie), dacă va citi aceste rânduri, consfinţite exclusivist, unei anumite religii? Oare, nu s-ar simţi el, cumva, lezat de parţialitatea dumneavoastră? Oare nu-şi va pune el întrebarea legitimă, dacă nu cumva, dumneavoastră îi confiscaţi dreptul elementar al calităţii sale de om?
Oare, numai ortodocşii sunt oameni?
Gestul oamenilor care v-au făcut o concesie, a fost lira sterlină, neconvertibilă a caracterului uman, domnule Radu Ştefan! Atât!
O atitudine firească de omenie, atribuită Omului ca entitate reală!
Nici măcar ca spirit (limitat) de român!
Căci, orice om are dreptul excepţional şi obiectiv dar neexclusivist,
la titlul de Om! Om, pur şi simplu!
Cu toată consideraţia mea de român, orodox şi, mai ales, om simplu pe acest Pământ!!
Doamna Raisa, multumesc frumos pentru cuvintele dumneavoastra de om bun: aveti mare dreptate sa sustineti umanismul in cazul unei cozi de oameni necunoscuti , o masa eterogena, asteptand sa apuce un biet pui caci nu se gasea de mancare suficient: IN MOD SIGUR INSA, DACA ERAU SI ALTE ETNII LA COADA, ELE AU AVUT ACEA OMENIE DE CARE VORBITI DUMNEAVOASTRA, ACORDATA DE EI, PRIN ARMONIZARE, CU SUFLETUL SI RELIGIA ROMANILOR, IN MIJLOCUL CARORA TRAIAU !
FAPTUL CA TOTI AU FOST DE ACORD CU INVITATIA FACUTA DE DOI-TREI, ADUCE DOVADA CA ABSORBISERA BUNATATEA ROMANILOR IN MIJLOCUL CARORA TRAIAU SI CA AU SIMTIT NEVOIA SA O EXERCITE, LA UN LOC CU CEILALTI!
Cunoasteti dumneavoastra ceva mai frumos?
Eu nu.
E forta crestinismului, doamna Raissa, e forta religiei bunatatii supreme, mult blanda doamna Raisa, in fata careia si umanismul infloreste, de orice sorginte ar fi el!!!
Si ca sa dormiti linistita – eu am prieteni si prietene de foarte diverse etnii: ultimul parastas pentru parinti mi l-a facut o amica evreica crestinata, caci eu m-am imbolnavit si nu am ajuns la timp!
Asa ca Dumnezeu ii primeste si ocroteste bunatatea ei, indiferent de etnie: asa pune problema un crestin ortodox, adevarat.
Da, eu cunosc ceva şi mai frumos, domnule Radu!
Cunosc faptul că eu, aceasta căreia îi faceţi cinstea de a o numi „mult blânda Raisa” sunt, pe jumătate, turcoaică!
Şi că, tatăl meu (turc) m-a învăţat cum să dau o găleată, în loc de o cană, cuiva care-mi cere apă!
Sau o pâine întreagă, cuiva care-mi cere o felie!
Şi cum să îmbrăţişez un prieten, ori de câte ori îl întâlnesc fără să-mi pese vreodată că, a doua zi mă va părăsi! Şi să nu mă supăr pe el, chiar dacă mă va părăsi!
Dumneavoastră aţi văzut ceva mai frumos de atât?
Domnule Radu Ştefan, dacă aveţi vreodată nevoie de mine, vă rog să contaţi pe sufletul meu de Om şi veţi vedea ceva mult mai statornic şi mai frumos, decât orice religie din lume!
Vă dau în dar, cu toată inima, o petală roşie şi catifelată, din Raisa (trandafir)!
Domnule Ştefan
Găleata mea de apă şi pâinea şi îmbrăţişarea
şi petala de trandafir nu vă sunt de niciun folos, nu-i aşa? Asta înseamnă că sunteţi foarte bogat! Mă bucur pentru dumneavoastră!
Nu era nevoie să-mi mulţumiţi pentru darul meu,
aşa cum aţi făcut-o, înainte de a vi-l fi făcut!
Înţeleg tăcerea dumneavoastră şi o respect!
Dar eu am ceva de lămurit cu dumneavoastră!
Vreau să încercăm împreună un exerciţiu de imaginaţie! Pe scurt, vă propun să vă gândiţi că,
între acei oameni care au săvârşit un gest sublim,
aş fi fost şi eu, aceasta care mi-am declinat parţial, identitatea! Ce aţi fi făcut, mi-aţi fi refuzat oferta fiindcă în venele mele curge şi un pic de altfel de sânge decât al dumneavoastră?
Domnule Ştefan, eu am invocat partea umană a indivizilor cu care, ne convine sau nu, împărţim acelaşi aer şi ne petrecem vremelnicia efemerităţii, aici pe Pământ!
Acei oameni v-au oferit un loc preferenţial! Atât!
Nu v-au oferit hrana lor!
Să presupunem că, dumneavoastră eraţi un om
necăjit, cu zdrenţele curgând şi aţi fi cerut,
nu permisiunea unui loc prioritar ci, însăşi cota lor de alimente (pui, sau ce-a fost acolo)! Credeţi că ar fi existat o singură persoană (excluse persoanele de pe această pagină), care să facă acest gest?! Despre ce vorbim aici, domnule Ştefan?
Se pare că am scăzut în ochii dumneavoastră!
Fiindcă nu am aceeaşi percepţie cu a domniei voastre, sau de ce? Cum doriţi, domnule!
Eu n-am nicio treabă cu ochii dumneavoastră!
Îmi pare rău doar că, fără să vreţi, mi-aţi oferit un test de neiubire între semeni! Oare este el un atu compliant creştinului, ortodoxului, în fine românului adevărat?
Din studii sociologice, reiese că românii sunt
oamenii cei mai toleranţi, cei mai iubitori, cei mai buni de pe planetă! Şi sunt mândră de asta! Îndrăznesc să cred că mă regăsesc în eşantionul folosit!
Eu am un argument forte, în sprijinul devotamentului meu faţă de ţara mea! Dar, din respect pentru mine însămi, nu-l voi folosi ca armură! Deocamdată!
Toate la timpul lor, domnule Ştefan!
Îmi cer scuze pentru tonul meu, altfel decât cel
folosit de fosta „mult blânda Raisa”!
Acum a vorbit în numele ei, Iulia! Cealaltă parte a Omului de sex feminin, îngenunchiat în faţa unei românce care i-a dat viaţă aici, pe pământ românesc!
Da. Asa este. Din pacate, nu mai e cunoscuta frumusetea ortodoxiei de odinioara,(NU SE VREA CUNOSCUTA) a omului simplu, muncitor, familist, credincios, a taranului simplu truditor in soare, iar Duminica imbracat in haine „de sus” rugator la Biserica, cu odaia de oaspeti pregatita intotdeauna, cu copii avand respect si ascultare fata de cei in varsta, cu un „buna ziua” cu respect la sate, cand treci pe linga un om chiar fara sa-l cunosti, cu ajutorul dat vecinului cand isi construeste o casa…si multe alte traditii si obiceiuiri frumoase…la serviciu, la locul de munca, chiar in aceste zile triste de asuprire straina, daca un coleg are un deces, un necaz in familie, e ajutat, de colegi se aduna o suma de bani cat poate da fiecare…. Asa era. Asa inca mai e din fericire pentru noi, datorita ortodoxiei… sa avem carare de la vecin la vecin, pentru ca atunci cand aceasta carare nu va mai fi, va veni sfarsitul lumii, ne spun sfintii Parinti…
dar, daca o sa continuam sa primim „valorile” occidentului, nu o sa mai fie asa, o sa fim individualisti, egoisti, desfranati, lacomi…nu ca noi nu am fi avut aceste pacate….Avem destule, dar sant ale noastre, asa cum santem noi balcanici, inapoiati, mistici…asa santem noi. de ce vin occidentalii sa ne impuna alte norme de viata? Cu ce drept? De ce nu santem lasati in pace ?Aaa…sa nu mai avem carare de la vecin la vecin….am inteles….pai atunci NU VREM „valorile” occidentului daca ele ataca frumusetea ortodoxiei, bunatatea, mila, dragostea, cumpatarea, smerenia, familia, traditia, omenia,natiunea, pamantul stramosesc, resursele….DACA ACESTE „VALORI” CONSTITUIE UN OBSTACOL PE CARAREA CATRE VECIN, CATRE APROPELE NOSTRU, CATRE SEMENUL NOSTRU….